Ma refeream la faptul ca ii recomanzi sa nu isi mai exprime parerea deoarece este contrara majoritatii. Mie, din contra, mi se pare in regula sa si-o sustina, atata vreme cat o face in mod civilizat.

@Cori:
Nu pentru cä e contrarä majoritätii, ci pentru cä e foarte subred sustinutä.
Dacä ar fi contrarä... nu majoritätii, ci totalitätii - dar magistral argumentatä - i-as sprijini afirmarea cu pretul vietii. Vorba aia: "Nu sunt de acord cu tine, dar lupt pentru dreptul täu de a te exprima." (In schimb, când un prieten spune prostii, as fi un ticälos sä lupt pentru dreptul lui de a si le exhiba. Loialitatea m-ar obliga sä-i pun cälusu'.)

@Keep:
Descoperirea sensului, a celor mai profunde intentii, a adeväratei esente, e proprie procesului de creatie si a stat la originea multor capodopere. Cornel a sträbätut acelasi traseu - la modul creativ, nu bezmetic. El însusi spune: "...când mi-am dat seama cä de fapt fäceam un film despre sensul cuvintelor".
N-a fost deloc "lenes"; pe mäsura acestui parcurs al autodescoperirii, filmul a cunoscut nu mai putin de trei variante radical diferite.
Cadrele lungi nu sunt de umpluturä, ci de încärcäturä: atmosferä, tensiune, stare, caracterizare. Prima oarä, le savuram. A doua oarä, vibram, trozneam de încordare (nota bene: stiam deznodämântul, acum le receptam "curat"). Lângä mine, Deleted tremura într-un orgasm intelectual nonstop (si habar n-avea de Porumboiu, de minimalism, de nimic; venise pe teren complet virgin; singura ei bazä era cultura cinematograficä solidä, de tip clasic, asimilatä inteligent).

ei, te rog.
sa nu exageram.
ce orgasm cand vezi gardurile vasluiului din deal pana-n vale?
ce tensiune cand dragos bucur fumeaza dupa un stalp?
si ce incordare cand absolut toate personajele sunt filmate de la vreo cinspe metri distanta? nu se vede un gros plan al unui chip, sa vedem o traire, un muschi miscandu-se, o minima expresie faciala.

La asa întrebäri, asa räspuns: ALEA PE CARE LE-AM SIMTIT/TRAIT ATUNCI. Si eu, si Deleted (care ti-am spus cä era neprihänitä minimalisticeste).

Partea a doua e mai complicatä:
1) Träirea exprimatä prin grosplan, minunatä de felul ei, nu e obligatorie. Starea unui film se poate construi si din planuri mai largi, în conditiile unei conceptii regisorale justificate si coerente. Iar Cornel o are.
2) Si, cu toate astea, "absolut toate personajele sunt filmate de la vreo cinspe metri distanta" are nevoie de completarea: "iar unele personaje sunt filmate de la vreo 50 cm. distantä". Avem destule cadre strânse cu Dragos (la P.M.) - si în filaj, si acasä.

da, iar dragos bucur are o figura foarte expresiva, intr-adevar.

cred ca am o anumita varsta, am vazut destule filme, am un anumit nivel intelectual, o anumita sensibilitate, o anumita toleranta, intelegere, bunavointa, prietenie sincera fata de corneliu porumboiu.
cu toate acestea, nu pot spune decat ca filmul e ratat.
sa spun ca e o capodopera? de ce? ca sa nu-mi sara cativa oameni in cap?
nu.

Sunt si eu curioasa, cam cu ce drept numim noi capodopera o opera artistica ce abia are 1 an vechime? Cam cand anume in istoria artei au functionat etichete din astea date de pe-o zi pe alta?

Nu de alta, dar citesc vreo 3 topicuri pe cinemagia si ma lovesc peste tot de termenul asta, de parca n-am mai putea aprecia nici un film daca nu e capodopera.

sunt absolut de-acord cu tot ce-ai scris pe acest tipic. aş mai adăuga doar un "aproape", aproape ratat pentru că, din fericire, mesajul există şi poate fi asimilat şi, eventual, transmis mai departe. ;)

Ca sa spui ca e (aproape) ratat inseamna ca stii cum ar fi trebuit sa se prezinte pentru a fi reusit. Ceva sugestii?

evident. multe, dar nu am de ce să le mai fac aici. am vrut doar ca Keepwalking să nu se simtă stingher în opinia lui. ;)

Ma vad nevoit sa repet: nu sunt innebunit dupa minimalism, dar filmul asta al lui Porumboiu este chiar bun si sunt de parere ca omul a stiut exact ce vrea cu si de la el si i-a iesit in cea mai mare masura. Daca ma-nsel eu si Cornel a mers totusi la plesneala, atunci bafta lui. Filmul asta are forta.

are, are! da'cred că e sub 1 newton, deoarece în minutul în care am terminat de dat cu cremă de corp (după o baie rece :D ) filmul m-a adormit pur şi simplu, ratând singurele, palpitante, ultime, 15 minute! :(( la o analiză mai profundă am constat că dacă aş fi fost miriapod aş fi avut toate şansele să termin de cremuit după film, deci, mea maxima cupla. :P

ok, e aproape ratat.
problema e ca nu putem privi acest film (sau oricare altul) ca fiind format din doua parti distincte si sa spunem: mai, in prima parte e prost, dar in a doua parte m-a dat pe spate!
nu e un meci de fotbal in a carui prima repriza n-am jucat nimic, dar in a doua si, mai ales spre final, am dat un gol de kinograma!
eu vad filmul ca pe un tot unitar.
or, in politist adjectiv, tot ce se intampla pana la intrarea politistilor in biroul sefului e extins fara rost.
nimic nu te perpeleste, nici la nivel de policier, nici la nivel de thriller, nici psihologic, nici dramatic, dar nimic.
si, deodata, hop!
apare dom' comandant filozof, apare tabla pregatita pentru demonstratii, apare dex-ul in 5 minute.
si, ce e si mai surprinzator, acest comandant e al naibii de inteligent, de rece si calculat, ca stie din prima sa-l indrume pe Cristi sa caute, intr-o ordine parca stiuta dinainte, la semnificatia cuvintelor constiinta, morala, lege, politist, etc.
in cinci minute face o demonstratie de logica de ramai paf.
prea sunt puse toate cu mana in secventa aia.
dar, in fine...
si tare as vrea sa stiu ce inseamna minimalismul asta, (minim de efort, minim de imaginatie, minim de miscare?).

Grosso modo, a pornit de la "minimum de mijloace", din cauza penuriei financiare din jurul lui 2000. Apoi, s-a conturat într-o conceptie esteticä.

aha, atunci inseamna ca, pe criza asta, ne putem astepta la o si mai mare adancire a minimalismului romanesc.

bun, si acum astept argumentele celor care considera acest film ca fiind senzational.

Nu, nici vorbä, pentru cä:
- revirimentul filmului românesc nu se comparä cu falimentul lui de-acum zece ani, si se gäsesc mai multi bani ca atunci;
- mecanismele de productie si finantare s-au maturizat si rodat, nu mai sunt simple improvizatii pline doar de entuziasm.

Din partea mea, poti începe cu analiza.
In plus, subscriu total la argumentele lui Gorzo, asa cä personal ti le recomand si pe alea.

Eu am vazut filmul ca fiind, in mare, despre trei lucruri,si anume:
-nerespectabilitatea(eufemistic spus) meseriei de politist
-conflictul dintre legea morala si cea conventionala
-sensul cuvintelor.
Liantul logic dintre ele ar fi urmatorul: constiinta unui om vulnerabil -un politist(vorba ceea, "De cati politisiti ai nevoie pentru a schimba un bec?") - este manipulata jongland cu sensul cuvintelor.

Cred ca acestea sunt deductibile inca din titlul filmului, care pe de o parte- si in primul rand,pentru mine- trimite la aspectul: "politist" = "fraier" iar de partea cealalta anunta viitorul conflict ce izbucneste pe frontul sensurilor cuvintelor: "politist" (substantiv, in mod normal) este transformat, in titlu, in adjectiv.Marturisesc ca dupa prima vizionare(dintr-un total de trei)- care mi-a placut la nebunie(cadrele acelea lungi care pe multi au plictisit mie chiar mi s-au parut palpitante :D .Asteptand sa se termine in secunda imediat urmatoare, cu cat se prelungeau mai mult si mi se pareau mai ridicole,eu nemaiintalnind pana atunci acest tip de cinema, cu atat mai mult crestea suspansul.) - incepusem sa am aceleasi senzatii ca si Keep. ajungand la un moment dat sa ma enerveze atat de tare incat i-am acordat inca o vizionare, hotarat fiind sa-l desfiintez de data asta.Cand, colo- surpriza, mi-a placut si mai tarel; ba chiar m-am indragostit de el. Intr-un final, dupa ce s-au linistit apele, si m-a convins si la rece, l-am mai vizionat inca o data savurandu-l la maxim.
Acum, ceea ce pot spune cu mana pe inima, e ca scenele "Mirabela" si "Comandantul" sunt cinema de cea mai inalta clasa si pot sta drepte in fata oricaror alte bucati de capodopera din filmografia universala.

PS: Porumboiu a anticipat ca vor fi cazuri in care ii vor fi puse la indoiala intentiile si drept urmare le-a dedicat acelor "Tome necredincioase" melodia din final( "Ce seara minunata" ) care nu mai da dreptul la replica.B-)

Federico,

ok, dar si eu, daca ma uit pe un webcam montat in piata universitatii ma relaxez si, cine stie, chiar pot sa astept cu nerabdare ce se mai intampla pe acolo.

@Judex - raportându-mă la afiramţia ta de pe topicul Avatar-ului, cum că filmul este imagine şi sunet, te rog frumos să-mi explici cum dau acestea forţă - altă afirmaţie care-ţi aprţine - lui Politişt adjectiv.

ha?!
 

:-O :-O

-1) io nu am astfel de prejudecăţi, orice meserie trebuie şi este de respectat; politiştii nu sunt cu nimic mai prejos decât măcelarii, de ex.:P
-2) hai că despre legea morală l-aş putea întreba pe Kant, :P, dar totuşi de când Constituţia şi legile ţării, cele votate democratic sunt convenţionale?! :-O :-?
-3) =)) =)) =)) - totuşi ar fi putut trata nişte cuvinte mai... grele, nu crezi?! ;)

:-O :-O ... cu cât erau mai ridicole cu atât îţi plăceau mai mult! :-? nu mai înţeleg nimic, dar nu-i bai să mergem mai departe. :">

aici m-ai băgat total în ceaţă! te rog decide-te o dată, fratele meu de DEX! ţi-a plăcut la nebunie din prima, dar avea aceleaşi senzaţii ca şi Keep (n.t. te plicitsea de moarte) dar i-ai mai acordat o vizionare, fiind decis să-l desfiinţezi, după ce-l iubisei atât! :-O :( :-?

:-O să mă împuşte careva. şi uite cum constat io că limba română nu-i limba mea maternă.
apropo de cuvinte: "savurându-l la maxim" e superlativul lui "mi-a plăcut la nebunie", sau cum?!:D

PS: scuze de intruziune, însă am prostul obicei să vreau (şi să încerc) să pricep ce citesc. :">