^
Ia-o asa: nimeni nu mai cumpara bilet / DVD / revista / etc. In clipa aia te duci dracului (ca si income) ?

Nu pot sa cred ca nu ai observat pasajul cu: "esti pe un forum public, etc..". asa ca o sa presupun ca esti ori prea fudul ori prea putin inzestrat (cu atentie distributiva). NU trebuie sa ma asculte profesionistul/omul Preda/Buzescu/Tarantino/cum te-o fi chamand si nici nu intentionez sa-i vorbesc. Daca vreau sa sanctionez un artist/producator de arta il boicotez insa in nici un caz nu-i spun cum sa-si faca treaba. Dar pe un forum (pentru tine trebuie sa scriu mare) PUBLIC userului portaportese (in/out sider sau ce-o fi) pot sa-i spun ce vreau eu. Iar el are 3 optiuni: ma asculta, ma ignora, sau ... vizuina.

De fapt trebuia sa fiu mai precis: imi place discutia dar tonul tau e gretos :-&
Renunt si la lectura discutiei doar ca sa nu iti mai vad ifosele "profesioniste".

Shaik_S._Peer @

Totusi, rvn a punctat o idee cel putin esentiala (dupa caz si dupa cum remarca): "un film ce a devenit o exceptie datorita unei interpretari de exceptie".

Tu spui: "sa analizezi un film prin prisma interpretarii e dovada de superficialitate" - considerand ca scenariul, regia si montajul nu joaca un rol mai putin semnificativ.
Corect!

Insa, la un moment dat, te poti confrunta cu o analiza (pe care vei vrea sa o faci, sau pe care o vei citi) ce se va raporta strict la interpretare, implicit la" valoarea" (cu sau fara ghilimele) filmului ce rezida tocmai in asta, ori a scenariului ce-i va servi actorului prestatia respectiva (cu "dedicatie", de cele mai multe ori... ). "Crazy Hart" este exemplul care tocmai imi vine in minte. Nu? Da. :)

Montajul si regia nu mai conteaza...

Ce vrei sa spui tu pe tonul asta indignat, ingretosat, sarcastic si agresiv este ca interventia ta ("E o raritate sa vezi insiderii iesind din vizuini. Doar daca se face foc si bate vantul inspre ei.") sta sub onorabilul semn al libertatii cuvantului pe acest forum si nu e nicidecum o marlanie si un mod ignobil de a intampina noii useri? Mai ales cand ii banuiesti a fi insideri.
Convenabil, ce sa zic...
Dar cand e vorba sa ti se riposteze (nu tie, ci userului Chambord]) acea libertate a cuvantului dispare - imi oferi doar 3 optiuni: sa te ascult, sa te ignor sau sa ma intorc inapoi in vizuina).
Si mai convenabil.

But you're wrong!

Crazy Heart e un film mediocru cu o interpretare bunuta. Nici macar de loc fruntas in portofoliul lui Jeff Bridges. Ca filmul ala nu are nici pe departe un scenariu sau o regie ca in The Last Picture Show, Cutter's Way, Starman sau cele doua Coenuri.

Sigur, exista filme care au drept singur atu interpretarea. Dar cronica n-o poti face NUMAI prin prisma interpretarii. Va trebui sa vorbesti de scenariul care scartaie, de regia nesigura, de montajul lipsit de personalitate, de coloana sonora lipsita de imaginatie. Si tragand linie, va rezulta un film mediocru care castiga ceva puncte, dar nu suficiente, prin interpretare.

N-am zis ca "Crazy Heart" e bun. L-am dat exemplu ca fiind unul din filmele (ce-mi veneau atunci in minte) in care interpretarea constituie tocmai scopul sau.

Am zis de scenariu ca intra si el la "analiza", insa regia, montajul si coloana sonora vor beneficia de un tratament "pe fuga", intrucat prim-planul il va constitui interpretarea sau personajul interpretat.

Sunt de acord cu tine, dar am pus trei puncte la finele ultimei formulari din mesaj tocmai pentru a nu mai scrie ceea ce tocmai am facut. Dar e clar, ca pentru a evita ambiguitatea (din care a rezultat postarea ta), ar fi trebuit s-o fac. :)

Omul asta scrie din ce in ce mai obosit, mai rece, mai fad, mai fara cap si coada :(

http://dilemaveche.ro/sectiune/film/...azboiului-rece

Da, incredibil de pretentios, epatant si prolix.

Apeleaza la termeni ca weltanschauung, sturm und drang, gotterdammerung (ultimii doi intr-un articol despre Harry Potter) wtf.

Mi-e din ce in ce mai greu sa-i acord atentie. RIP. :(

Nu e o cauza pierduta. Eu zic ca isi pastreaza vigoarea de alta data, dar imi place mai mult cand scrie despre blockbustere si filme mainstream.

Nici nu sunt sigur cat de mare-i diferenta dintre vechiul si recentul Gorzo, poate m-am schimbat eu, nu el, dar unul din momentele care mi-au ramas intepenite bine-n minte din publicistica lui dateaza din vremuri mai degraba apuse, si-i vorba de asta:

După această boroboaţă, comportamentul lui dă semne de regularizare: pleacă în Bahamas (corect), se aşază la masa de joc cu un terorist (corect), îl deposedează pe terorist de maşina lui (corect), care e un Aston Martin 1964 (corect), şi de amanta lui (corect), cu care nu apucă să facă nimic, trebuind să-l prindă pe terorist pînă cînd acesta aruncă în aer un avion. Cor... poftim?

http://agenda.liternet.ro/articol/35...no-Royale.html

nici mie nu-mi place gorzo, desi mai scapa cateodata si idei pertinente despre un film, atunci cand nu incearca sa epateze. dar asta mi se pare ceva simptomatic in media romaneasca.
e o chestiune de limbaj. un bun scriitor, ziarist, critic, ar trebui sa-si regleaze limbajul potrivit audientei. tine de o anume intuitie, sau talent poate, de a gasi acel nivel de comunicare potrivit, nici prea implicit, nici prea explicit. un limbaj prea implicit, cu termeni putin cunoscuti si concepte rar intalnite, devine de neinteles pentru public. e ca si cum autorul vrea sa sublinieze superioritatea lui in domeniu.
acelasi efect produce si un limbaj prea explicit gen "for dummies", cu explicatii ca la prosti. e ca si cum autorul considera ca publicul e incult.
ei bine gorzo reuseste sa le imbine pe amandoua, ajungand in felul acesta sa fie dublu de agasant. pe de o parte arunca cu tot felul de termeni pomposi, anglicisme si frantuzisme, face apel la tot felul de concepte, teorii, opere, putin cunoscute, ca sa sesizam noi cat e el de prodigios, se auto-lustruieste cu alte cuvinte. dupa care simte nevoia sa explice, sa traduca, referintele respective in paranteza, pentru pulime, ca sa inteleaga si ea ceva. aproape jumatate din textul unui articol de-al lui, daca ati observat, e intre paranteze.

mie-mi place tocmai cand devine elitist. nu ma intereseaza sa regasesc locurile comune, mai mult, nu ma gadila deloc sa-mi regasesc parerile in scriitura unui critic, ci ma astept din partea lui (si aici, da, trebuie luata in considerare autoritatea, pentru ca un sitem axiologic veritabil nu este defel caracteristic "pulimii") sa arate exact ceea ce a scapat publicului larg. pentru ca aici vorbim, nu de critica comerciala (in scop de crestere a box office-ului), ci de un alt nivel de decriptare a filmului. iar faptul ca foloseste tot soiul de referinte, concepte, etc., nu face decat sa situeze critica sa in proximitatea naturii de aliaj a filmului. cat despre trimiterile la dictionar, tine mai mult de o maniera flamboaianta de a scrie si nicidecum de dorinta de a comlexa. In plus, criticul nu trebuie sa-si ajusteze nimic dupa audienta, cum spui tu, ci exact invers trebuie sa-si implineasca si rolul de a educa.

e corect ce spui tu pana la un punct, dar pentru a face publicul sa inteleaga anumite aspecte mai putin evidente ale unui film, prin referinte, analogii, comparatii, acestea din urma nu trebuie sa fie raportate la notiuni cunoscute?
decriptare nu inseamna sa explici un film necunoscut facand trimitere la alt film sau opera si mai necunoscute.
decriptare inseamna, din cate stiu eu, transpunerea intr-un limbaj pe inteles, nu?

uite un exemplu din ultima cronica la Habemus Papam:
<<Cîştigător-surpriză al voturilor celor mai mulţi dintre cei 120 de cardinali reuniţi în Capela Sixtină pentru a alege un nou Papă, cardinalul Melville (Michel Piccoli) are un atac de bartlebyism (căci nu degeaba îl cheamă ca pe creatorul clasicului personaj literar Bartleby – un copist care, după o viaţă întreagă de muncă umilă şi conştiincioasă, refuza din senin o sarcină de serviciu, cu formula „aş prefera să nu“) şi refuză să se arate mulţimii adunate în Piaţa Sfîntul Petru.>>
http://dilemaveche.ro/sectiune/film/...preferat-sa-nu
el nu poate spune ca papa a avut o criza de panica, o nevroza sau ceva asemanator.
el zice ca papa "are un atac de bartlebyism". dupa care explica in paranteza ce reprezinta termenul. ori chestia asta n-are nici o relevanta, nu se potriveste deloc cu situatia din film, papa nu "refuza din senin o sarcina de serviciu". termenul "atac de bartlebyism" si comparatia asta or fi sunand cool, dar nu ajuta la intelegerea filmului, nu trezeste vreun interes pentru el, nu-ti da nici o idee despre valoarea lui. pentru ca cronica e mai mult despre ego-ul autorului ei decat despre film.

Citind titlul topicului, imi venise sa sar a intreb : care critica romana de film? Partial as fi indreptatit sa pun problema asa. Odata cu pierderea lui Alex Leo Serban, chiar ca nu ne-a mai rasma foarte multa lume pe domeniu.
Mai sunt insa oameni pasionati care manuiesc frumos condeiul si mai au si habar de ceea ce scriu. As aminti aici pe Mihai Fulger si poate pe Gorzo. Daca ar sa pariez insa, as paria pe Mihai Fulger. Asa am mai avea o sansa sa nu amortim in amortire.