Pitbull, te rog fara astfel de atribute legate de forumisti.

Regret, Gloria, dar le meritä. De câteva luni, räspândeste pe forum afirmatii defäimätoare despre mine, bazate pe jumätäti de adeväruri combinate cu minciuni sfruntate (vezi explicatiile pe care le-am dat în topicul "Viermuieli Jelly-Spine-iste", la "Condica de sugestii si reclamatii"), pe un ton explicit jignitor, care simuleazä subtire un asa-zis limbaj decent. O face absolut gratuit - pânä anul trecut, am fost prietenos cu el, l-am ajutat cu sfaturi si încurajäri apropo de admitere, inclusiv dupä ce a picat. Färä nici o motivatie, a avut aceastä schimbare totalä de atitudine, tipicä lichelelor care muscä mâna care le-a hränit (evident, preluând färä discernämânt calomniile altora, si färä a avea mäcar bunul-simt de a mä întreba: "Bäi, tu ce ai de zis la treaba asta?")
Ca atare, e în culpä si-l voi trata întotdeauna numai asa cum meritä. Are o singurä sansä: sä-si prezinte public scuze pe forum, si sä renunte la aceste atacuri. Ii voi accepta scuzele, si-l voi ignora în continuare.
Si propun sä nu mai parazitäm acest topic rememorativ si onorabil cu continuarea unui asemenea subiect. In principiu, locul lui ar fi la "Condicä..." - dar eu consider cä s-a spus tot ce era de spus, si orice discutie e inutilä.
Din acelasi motiv, încui aici, provizoriu. (Evident, nu si pentru Gloria si Stefan, care ca administratori au posibilitatea, autoritatea si dreptul de a posta si într-un topic închis.)

Gata, nu mai e blocat.

Gheorghe Dinicã ºi Marin Moraru - Actorii fãrã pereche

Se cunosc de-o viaþã de om, au copilãrit în acelaºi cartier bucureºtean ºi s-au întîlnit prima datã la Institutul de Teatru. De atunci, au trecut peste 50 de ani de prietenie.
Sînt nãscuþi în aceeaºi lunã - ianuarie, însã diferenþa de trei ani îl determinã pe Marin Moraru sã i se adreseze colegului sãu mai mare cu ”domnul Dinicã”. O prietenie prezentã ºi în telenovela ”Inimã de þigan”, de la Acasã TV, unde cei doi actori fãrã pereche i-au interpretat pe Auricã Fieraru ºi Cristofor.

Articol de: Cãtãlina Matei

- De cît timp vã cunoaºteþi?

Marin Moraru: De 51 de ani, mai precis din 1957.

Gheorghe Dinicã: Ne-am cunos�*cut la Institutul de teatru. Am aflat atunci cã sîntem din acelaºi cartier, din Giuleºti, dar el stãtea mai aproape de stadion. Am fost colegi 4 ani, la clasa Dinei Cocea, ºi ne-am înþeles perfect. Tot împre�*unã am început sã muncim ºi la teatre, prima oarã la Teatrul de copii ºi tineret, apoi la Teatrul de Comedie. Am fost angajaþi mai tîrziu la Bulandra, a urmat colabo�*rarea cu Teatrul Naþional ºi, acum, la telenovela “Inimã de þigan”. Cred cã aºa a fost sã fie ºi iatã cã sîntem o echipã de mulþi ani.

- Cum vã distraþi în tine�*reþe? Pe unde mergeaþi dupã spectacole?

M.M.: Domnul Dinicã petrecea mai mult prin restaurante decît mine. Eu, dupã spectacole, mã duceam acasã, dar, din cînd în cînd, mergeam ºi eu ºi stãteam la masã cu ei pentru cã îmi plãcea sã ascult poveºti. Cînd eram la Teatrul de Comedie, de obicei, mai mergeam în apropiere, la Carul cu bere.

- În cîte filme aþi jucat împreunã? Ce producþie v-a rãmas aproape de suflet?

G.D.: La filme, nu am avut aºa multe colaborãri. Am jucat în producþii diferite ºi, oricum, acest lucru s-a petrecut în momentul în care unii directori de teatru au plecat în strãinãtate. Tot atunci, a început o perioadã foarte bunã în cinematografie, extraordinarã chiar. S-au facut multe filme foarte bune, care au primit premii în strãinãtate. Nu aº putea sã vorbesc de un singur film care sã-mi fi rãmas aproape de suflet în tot acest timp, ci mai degrabã de faptul cã în acea perioadã m-am ataºat de cinematografie.

M.M.: Am jucat în mai puþine filme împreunã pentru cã, dupã ce am plecat de la teatru, domnul Dinicã a început sã se orienteze înspre cinematografie, a devenit practic liber profesionist, iar eu am plecat conferenþiar la Institut. Aproape de suflet mi-a rãmas piesa de teatru “Nepotul lui Rameau”, în regia lui David Esrig, în care eu îl jucam pe Diderot, iar Gheorghe era Nepotul, la Teatrul Bulandra.

- În ce moment al vieþii v-a fost cel mai tare dor unul de celãlalt?

G.D.: Nu cred cã am avut un moment în care sã nu fi vorbit ºi deci sã ne fi fost dor unul de celãlalt. Chiar dacã nu am avut posibilitatea sã lucrãm la fel de mult ºi la filme, ne vedeam pe scenã ºi oricum þineam legãtura.

Amintiri de-o viaþã

- Ce apreciaþi unul la celãlalt ºi care sînt ”defectele” pe care le iubiþi?

M.M.: Domnul Dinicã este plin de talent pînã peste cap. Îi apreciez profesionalismul extrem, tenacitatea incredibilã. Dacã, de exemplu, trebuie sã facã ceva ºi nu reuºeºte din prima, face exerciþii pînã ajunge acolo. ªi nimic nu îl împiedicã sã reuºeascã. În ceea ce priveºte “defectele” pe care le iubesc, aceastã tenacitate ne împiedicã, cîteodatã, sã ne oprim sã luãm o gurã de aer. De cele mai multe ori, muncim atît de mult încît nu ne dãm seama cã viaþa trece pe lîngã noi.

G.D.: Noi ne-am înþeles foarte bine, tot timpul am avut aceleaºi gînduri ºi ne-am vãzut meseria în acelaºi fel, avem aceleaºi aspiraþii. Apreciez corectitudinea lui ºi, în plus, în momentul acesta ne leagã atîtea amintiri... Lucrurile sînt foarte aºezate în relaþia noastrã de prietenie.

- Ce v-a plãcut la telenovela ”Inimã de þigan”? Existã actori, din generaþia dvs., care nu agreeazã genul...

G.D.: Nu ºtiu ce înseamnã sã agreezi genul... Eu, avînd foarte multã experienþã de film la bazã, m-am adaptat foarte repede, chiar dacã pot pãrea niºte mecanisme diferite de lucru. Eu îmi fac meseria de actor ºi cred cã aceastã propunere ºi acest proiect au venit la timp, mai ales cã am satisfacþii profesionale foarte mari ºi în condiþii foarte bune.

M.M.: Nici eu nu agream genul la început, de fapt nu prea ºtiam despre ce e vorba. Însã totul s-a schimbat atunci cînd am citit episodul-pilot ºi am descoperit ce dezvoltare dramaturgicã existã, ce încãrcãturã dramaticã are aceastã poveste ºi, de asemenea, ce actori de mare valoare fac parte din proiect. Drept dovadã, iatã cum a crescut ºi ce succes are ”Inimã de þigan”.

Mariajul perfect...

- Dacã domnul Dinicã este ”un tînãr cãsãtorit”, Marin Moraru are ceva experienþã în domeniu. Care este secretul unei cãsnicii fericite?

G.D.: Nici eu nu mai sînt “tînãr cãsãtorit”. Nu ºtiu care este secretul unei cãsnicii fericite, dar eu ºi soþia mea ne înþelegem perfect. Cred cã, în cazul nostru, conteazã ºi experienþa de viaþã, vîrsta maturã la care ne-am cãsãtorit, fiecare cu mintea clarã ºi limpede. În cazul nostru, nu a fost o aventurã, nu ne-am aruncat în necunoscut. Am comunicat foarte bine, ne cunoaºtem ºi ne ajutãm unul pe celãlalt ºi atunci viaþa noastrã e fireascã. ªi mai pot spune despre cãsnicia noastrã cã este o prietenie maturã. Noi sã fim sãnãtoºi sã ne bucurãm în continuare de viaþã.

M.M.: Cred cã atunci cînd þi-ai dat mîna sã pãºeºti prin viaþã trebuie sã înveþi sã laºi de la tine. Altfel, nu se poate. Mai mergi cu jumãtãþi de mãsurã în ceea ce te priveºte, mai închizi ochii... Dragostea aceea de început se schimbã într-o prietenie de duratã. Eu ºi soþia mea sîntem cãsãtoriþi de 43 de ani.

Ma intristeaza un lucru: ca vad artisti mari, din artileria grea a teatrului si filmului romanesc de odinioara, ca accepta sa apara astazi in susanele televizate, unele de-a dreptul penibile!
Cand i-am vazut pe Marin Moraru si Gheorghe Dinica in "Inima de Tigan", m-am intrebat: oare chiar asa de greu financiar o duc actorii pensionari?

Nu o duc rau, dar tentatia banului e prea mare. Pe un episod se incaseaza cat pe o stagiune de teatru. E normal ca oamenii sa vrea sa traiasca mai bine. Dl. Papaiani imi spunea cu sinceritate ca nu visa vreodata sa-si mai schimbe batrana dacie 1300 cu una noua de productie germana.

"Iancu Jianu Zapciul", cu Adrian Pintea (Dumnezeu sä-l ierte), acum pe TVR1.

un actor cu talent de (mare) cinema european si carisma de hollywood. ultima data l-am vazut in "Beckett" la Bulandra. impresionant!

Dumnezeu sa il ierte!

cat despre filmul cu zapciul...uneori ma intreb cum puteau in copilarie sa ma incante filme care acum imi sugereaza doar analfabetism scenaristic si regizoral...
e ingrozitor cum percep aproape toate filmele romanesti cu vechime de peste 20 de ani...mi-e aproape imposibil sa ma uit, la majoritatea...

exceptiile sunt putine.

Pe Adrian Pintea l-am remarcat pentru prima oara in serialul "Lumini si umbre". Nu avea acolo un rol principal dar te facea sa-l tii minte.

cred ca la cate restrictii si "sacrificii materiale pentru construirea comunismului" si ulterior pentru "adaptarea la tranzitia spre capitalism" au indurat o parte din actorii romani, merita si ei niste bani, chiar daca ii iau pe niste "opere" mult sub standardul lor artistic. asta e. actoria in materie de castiguri este o meserie predispusa la compromis...mai ales in economii ca a noastra din Romania...sa joace in ce vor ei, sa castige cat castiga...eu sunt dispus sa inchid ochii...ne-au facut prea mult bine vreme de atatia ani, cultural vorbind, ca sa le reprosam ca incearca sa traiasca, acum...

@ floydman

Esti actor?
Daca da, incearca, pe cat posibil, sa eviti compromisurile! Nu toate sunt necesare. Pe compromisuri se poate construi o cariera pana la un punct, dar nici un artist adevarat nu si-a construit o cariera solida facand compromis dupa compromis.
Acuma, depinde de ce vrei da la viata: vrei sa ai sau vrei sa fii?

Floydul nu-i actor, e avocat. Mi-e avocat. ;) Acu' patru ani jumate, mi-a si câstigat un proces.

Credeti ca daca astazi ar mai trai Amza Pellea, George Cozorici, George Constantin, Emanoil Petrut, Gina Patrichi, Leopoldina Balanuta, acesti monstri sacri ar accepta sa joace in telenovele?

Da.

De ce crezi ca ar face asemenea compromisuri? Sunt actori care refuza.

Ar face astfel de compromisuri rusinoase deoarece cum la noi se fac putine filme pe an si la teatru nu se duce mai nimeni tre sa isi castige si ei painea cumva nu?

Nu l-am castigat eu. N-a venit partea adversa. Un fel de abandon.

Fa-mi si mie o lista cu actori care au ajuns/devenit/ramas mari STRICT si EXCLUSIV pentru ca n-au acceptat compromisuri.

Fa-mi si o lista cu actori mari care au acceptat compromisuri si n-au devenit mici, nasoi, lipsiti de valoare din aceasta cauza. Confrunta listele.

Cred ca prima e goala. Iar a doua cuprinde majoritatea actorilor mari.

aici era un mesaj ce trebuia sa fie la alt topic

1. Prima lista: Stefan Iordache (a spus-o textual)
2. A doua lista: Gheorghe Dinica

cred ca n-ai inteles cerintele. nu ai citit atent.

Iordache e mare pt ca a fost talentat si prodigios. Nu pentru ca n-a acceptat compromisuri.


Lista a doua ar trebui sa fie foarte mare. Ideea e ca a face compromisuri artistice nu diminueaza niciodata din valoarea unui actor. Poate doar din cea morala. Sigur ca daca faci compromisuri dupa compromisuri nu mai ai timp de altceva, deci n-ai cum sa ajungi actor mare. :))