cineva m-a intrebat, la tiff, cind am spus cit mi-a placut filmul etc - da unde vedeti 'moartea' in film? :lol:
iar eu i-am raspuns: o vad in fiecare cadru...
nu doar pt ca cinema-ul este 'la mort au travail' (cum spunea cocteau), ci pt ca tot ce vedem, acolo, sint ultimele imagini ale dlui lazarescu - ce vede el, in drumul spre.
din ac. pdv, are dreptate puiu (in obs. cult.): este un film dspr murire mai degraba decit dspr moarte.

dar acuma, sincer, ma cam descumpaneste ac. discutie nesfirsita dspr 'the great beyond'... imi aduce aminte de discutiile interminabile de dupa filmele lui tarkovski- cind cinefilii nu vorbeau decit dspr subiectele lor, si deloc dspr felul in care filma andrei t. :(

cred ca este ceva vicios, aici. ar trebui sa i se puna 'taxa de viciu' :lol:

Dap, ca in 'The Passion of the Christ', asea.


Pai ce-ai putea sa vorbesti despre felul cum filmeaza Puiu? Ca e mult mai comod sa zici ca asta e optiunea ta stilistica (aceeasi cale de 2 lung metraje si un scurt), decit sa te gindesti la camera movements, incadraturi si filtre de imagine. Imaginea la Puiu (nici nu stiu de ce o personalizez, ca n-are nici un feature prin care sa stand out, ar putea fi numita imaginea Dogmei sau a TVului) e pauper.

Just to back this up: couldn't agree more.

Si inca ceva: n-am vazut filmul MDL, yet still, euforia brusca cu care o natiune intreaga-i sufla-n (ahem) spate lui Puiu imi da inca o data dimensiunea morala a comunitatii de pastori pasnici de pe plaiurile astea.

Apropriata si institutionalizata in graba, rasfatata si ciufulita de televiziuni si periodice, aceasta noua Nadie Comaneci a filmului romanesc va rezerva -adevar va spun voua - multe surprize in noua dvs idila.

Intr-adevär, si asta e o laturä a filmului care meritä atentie.
Am comentat mijloacele de expresie ale lui Puiu în partea finalä a cronicii, si n-am sä mai revin, ca sä nu mä lungesc (de-aici în colo, ar deveni o discutie de exegeti ai stilului cinematografic, eventual cu filmu-n fatä). Voi face doar câteva remarce de ordin general.
Dacä vä mai amintiti, acest "anti-stil", sau "a-stil", sau cum sä-l numim, atinsese o anumitä vogä în filmele Warner Bros din a doua parte a anilor '70. Il folosise Pakula în "All the President's Men", ca sä accentueze starea de documentar al filmului, iar la Scorsese, în "Alice Doesn't Live Here Anymore", începea sä devinä usor tracasant. Aceasta e capcana de care trebuie sä se fereascä Puiu, sau eventualii lui epigoni.
Modul ästa de a filma e foarte greu, în fond (contrar aparentei sale usurinte). Nu e usor sä faci "plin" din "gol", sä fii poetic cu mijloace prozaice. Cea mai mare gresealä ar fi sä creadä cä, gata, au plesnit-o! Pe de o parte, numai ANUMITE filme se preteazä la o asemenea conceptie vizualä; pe de altä parte, este o viziune cinematograficä extrem de vulnerabilä - fie la nedesävârsire, dacä nu e stäpânitä impecabil, fie la präfuire, dacä e folositä abuziv.

Surprize placute sau mai putin placuta?(ca sa fiu finut).In alta ordine de idei, cinematografia romaneasca este pe val, referindu-ma la "Moartea domnului Lazarescu" si "Marele jaf comunist".La anul apare si "Legaturi bolnavicioase" eu zic ca filmul romanesc se afla pe un drum bun.Normal ca nu putem avea pretentia sa scapam de serge, cu al sau "15", dar asta este...

"Moartea domnului Lazarescu" a fost filmat parca tinandu-se cont de prevederile Dogmei95(la locatie, fara lumini artificiale, camere pe umar)(chiar si actiunea se suprapune cu cerintele dogmei).Mi-a adus aminte si de neorealism.

filmam tragedie si ne iese comedie...

m-am dus la "MdL" ca la pomul laudat (vezi exclamatiile criticii, aproape fara exceptie...), insa "MdL" nu m-a incantat.
deloc.

este un film pasabil, peste nivelul general romanesc mediocru, dar un film pe care nu l-as putea privi a doua oara, nici macar secvential... e un criteriu pe care il respect si care nu m-a „tradat” pana acum...
nu mi-a placut cum e filmat (nu ma intereseaza „dogma” si nici credinta estetica a lui Puiu, ca „filmele mele vor fi intotdeauna cat mai aproape de adevar - o felie de viata” pe care, eventual, o traieste chiar el). ma rog, sa fie, dar daca viata lui Puiu e mediocra?...
mi se pare o barbarie sa filmezi astazi asa, cu camera la brau (cum trageau nemtii in partizanii belorusi!) sau pe umar. trucul/gaselnita asta s-a cam fumat... de o mie de ori prefer artificiul filtrelor si luminilor, decat aceasta „imagine adevarata, cruda”.

nu mi-a placut nici cum este „tacut” si, mai ales, „vorbit” acest film. aceeasi miza pe dialogul incarcat, expresiv, multisemantic... faptul ca sala rade – e o realitate. o realitate e si faptul ca regizorul roman chiar daca ne anunta din titlu ca filmeaza o tragedie, tot comedie (neagra) ii iese...

ceea ce a avut Puiu la acest film a fost intuitia unei teme (nu e putin, pentru saracia subiectelor si scenariilor din cinematografia romaneasca...), dar pe care n-a stiut s-o mobileze si s-o filmeze...
l-am ascultat si citit pe Puiu in interviuri. e enervant, dar gandeste.
ma tem doar ca e convins deja ca are o misiune de indeplinit, ca a fost „straluminat” de ideea unui proiect pe care il va urma cu orice pret... e dreptul lui. dar si al meu, de a suferi – in limitele unei subiectivitati - in apele racoroase ale nemultumirii...
cu ironie pe moarte calcand... ba nu, cu un whisky o nemultumire inecand – asa se consuma viata cinefilului roman...

Da, am uitat sa mentionez acest lucru.Cei care erau in sala cu mine radeau pentru ca nu intelegeau faptul ca un om murea.Radeau de prostia personajului Miki, dar nu isi dadeau seama ca radeau chiar de ei, sau de o ruda, sau de un vecin propriu.Radeau in hohote, aplaudau chiar si nu imi venea sa cred.Poate ca eu imi pierdusem din obiectivitate si filmul chiar reusise sa ma afecteze.Dar sunt de parere ca un public rafinat nu ar fi ras, ci mai degraba s-ar fi intristat de prostia romanului oglindita in film.

ma bucur sa vad ca se vorbeste frumos de acest film... keep it going

airlight are (iarasi !) perfecta dreptate. ce dracu' ii tot suflam in spate lui crisit puiu ?! ce daca e primul film romanesc premiat la cannes de ani de zile ? de ce tot insistam sa ne exprimam opinia (pozitiva ori negativa !) fata de un film eveniment pt publicul romanesc ?! moralitatea asta-i de-a dreptul scabraosa !...

herbert, my dear, nu cred ca ai servit cum trebuie filmul... :D filmul nu cred ca s-a vrut niciodata tragedie, ci comedie umana la limita absurdului ! (vezi si postul lui pitbull, pe care l-am asaltat recent prin mp ca mi-a 'furat' chiar ideea centrala a unei cronici pe care voiam s-o scriu.)


couldn't agree more about this !

se vorbeste atit de mult de filmul asta, de rau, de bine, ca devii fed up with it.

Nu pot sa spun daca mi-a placut sau nu. E prea real. N-ai cum sa spui ca iti place sau nu realitatea. Finalul era mai bun daca se termina cu casa goala si cu pisicile.
Intr-adevar se vorbeste prea mult despre filmul asta. Nu e revelatia care v-a relansa cinematografia romaneasca.

las ca vine nea serge minte-nash cu '15'-le dumisale si va redeschide apetitul pt Film! :P

CARE-i problema voastra - nici asa nu-i bine??
romanu s-a nascut nesatisfacut.

aici ai absoluta dreptate.

subscriu si eu...

Mai usor cu aberatiile draga ALS. Nu le mai rostogoli legate cu clopotzei la inkeieturi ca faci zgomot inutil. Nu esti tu dotat cu intelegerea concreta sa definesti un medic, sau mai bine zis activitatea lui. Tu abia insiruiesti niste idei strambe care incearca sa decojeasca de simboluri produsul altora, sfarsind in inutilitate. Si daca de scrisul tau ar depinde viata unor oameni ai fi acuzat de genocid pana acum. Inclusiv glumetzul de Patapievici.Punct.


In primul rand, MDL e mai degraba un produs Reality TV, decat un film artistic (comparati-l cu Bringing Out the Dead al lui Scorsese pe aceeasi tema) . Iar de actul medical se foloseste ca de o vitrina de a prezenta lento degradarea vietii. E o cronica a unei morti anuntate. Drama nu rezida din moartea d-lui L. (care trebuia operat urgent de hematom subdural pt a fi trimis acasa sa moara linsitit de neoplasm hepatic), ci se configureaza pe solitudinea si fragilitatea batranetii(asteptarea batranului pe scarile blocului in siajul atentiei unei gospodine prea ocupate domestic de extazul prepararii peltelei de gutui).
In rest e o comedie prea banala ca sa ma epateze; recunosc ca subiectul pt mine e insipid si plictisitor, si mai recunosc ca am acelasi comportament in fatza pacientilor, poate sunt si mai dur cand intalnesc anumiti humanoizi primitivi. Oricum, n-ai timp sa devii un filantrop psihologic pt toti pacientii consultati cand sunt cazuri grave care pot muri la usa.
Ce m-a nelamurit in diegeza: L. refuza intial sa se intinda pe targa cand se urca prima data in ambulanta. Are orgoliul ca-si poate domina boala. Apoi, durerea il acapareaza, ca sa fac un joc dce cuvinte, boala ii aboleste personalitatea, il indeamna sa ceara un sprijin, apoi il determina sa fie un organism primitiv ce nu-si mai poate stavili reactiile fiziologice. Mictioneaza. E incoerent. Dar, surpriza, refuza sa semneze actul de prelungire a vietii?! De ce? Din solidaritatea cu moartea? Engima scenaristica....
Dar mai am o nelamurire: se mai alapteaza mult Puiu de la Dogma'95?
Si inca una: as fi tare curios sa stiu de unde a auzit Puiu sau Radulescu de sindromul Mallory-Weiss?

PS: ce mult am scris...?! mda.

de fapt, totul porniste de la airlight, dezgustat moral. cred ca topicul nostru de aici a demonstrat dimpotriva cat suntem de NON-natural-born-unsatisfied. :D

oh, da... tu te-ai nascut pt a deveni medic.

cu A mare tinere, ca e un brandname respectat.

Iti urez s-ajungi sa stii ce-nseamna asta.