O plimbare prin oras, afara ploua (inundatii and stuff), si cei de la salubris ce credeti ca faceau? spalau carosabilul ca nu il spala ploaia destul...mi-a placut faza asta...

Dupa blocurile gri, maca-ti-as !

Pit are dreptate, variatiuni pe aceleasi teme la infinit.
Poate incerci sa le scrii un pic mai scurte ...

multe filme au aprut pe aceasta tema(aproximativ) vitza sporitvului care incepe de jos(la tiriac nu shtiu cum a inceput el) devine incununat de glorie,viata shi glorie with it's ups and downs. ishi intemeiaza o familie unde acolo glasul banului se simte cel mai tare,mai ales asupra educatie copilului(care ca in exemplu,ajunge un brat de bani gata) shi cand trebuie sa infrunte lumea cu propriile sale puteri, tot la taticu ajunge, tot taticu trebuie sa il scota din kkt.

aici tiriac s-a apucat sa traga de toate sforile,mai ales ca ii fiul lui,dar este shi o imagine pe care vrea sa o pastreze,daca el inca nu shi-a dat seama ca ii feja patata.

shi ai uitat de love-life'ul sau. andrEEa Marin. no comment

ps:chair azi l-am vazut la teo pe nastase.a venit frumushel cu sotioara lui(destul de tanara pt el) shi cu fetitza sa. looks like the perfect family,well my guess is not.

kissass ! :sick: :sick:

@pit

te-ai gandit deja la un nou mod in care sa prezinti vechea trama ? :?

Ce-ai cu el?
Nu. Ideea e foarte recentä. Dar, dacä ar fi sä scriu vreodatä acest scenariu, BINEINTELES cä va trebui sä mä gândesc serios. Sunt constient de riscurile expuse mai sus.

Pitbull, despre Tiriac, despre prototipul Tiriac te ajut si eu. "povestea" trebuie dinamizata & demitizata. n-a prea lovit stele ca sportiv, a fost asa o "legenda" pentru tarcul nostru, nimic mai mult.
e important "unghiul de vedere" al chestiunii.
scenariul trebuie scris cu rautate, fara rezerve intr-o prima varianta, asa ca pentru sertar. pe urma, domolim contrariile...
trebuie urcata in caruta si imaginatia, detaliul artistic liber, fictional, ca, impotriva vorbei lui Ilici, arta nu copie intocmai realitatea.
gandeste-te la ceva care sa intereseze si pe straini, nu miza doar pe "revelatiile" mioritice ale romanilor adormiti.

pe mine ma enerveaza Tiriac cand spune - giftuit/primitiv/rudimentar... - "noi, rumanii".
in ultima vreme e si un caracter jalnic...

Ce Tiariac mah ? Gigi Becali e cel mai tare personaj de film. Daca Welles era roman, p-asta il baga in film, "Cetateanul Gigi".

Prietene, nu cred ca stii inca ce inseamna respectul. Nu inseamna slugarnicie, cum vrei sa insinuezi (si de ce as fi eu slugarnic fata de Mihnea?; oricum, sentimentu-mi repugna..)
Gandeste ce scrii inainte de a grupa literele in diferite forme. Poti rani mai usor decat crezi.

Pentru nume, notorious si pentru cine se mai intreaba:respect inseamna recunoasterea si aprecierea valorilor juste atunci cand ele sunt enuntate.

Si nume, NU. Respectul nu e sentimentul pe care ai sa-l gasesti dupa blocuri, spatiul ala e definit de fapt prin absenta oricarui respect.

tot nume: Cat despre Becali, hold your thought: o sa revin -sper, curand- cu o argumentatie.

Mai vorbim.

Ultimul cuvant? "Bããããããããããããã... Dã-dâng-dâng-dâng...

Daca n-ai sesizat mistocareala e grav. Te-ai supinit ?

M-am intrebat si m-am ofticat.
In ultima vreme va cam iau in serios si n-ar trebui.

Ce-ai vrut sa zici cu
?

N-am "variat" nimic, n-am uberscris nimic. La ce te refereai ?

Ma referam la lungimea mesajelor lui Mihnea. Nu ne lua in serios prea mult, e doar un forum de cinema.

@Herbie,
Ca de obicei, replicile tale dau senzatia unui "atelier de creatie". Sunt la obiect, justificate si pertinente.
Dar, tot ca de obicei (hehe ;) ) existä si reversul medaliei: nu-mi spui nimic nou; sigur cä stiam dinainte cä astea ar fi directiile pe care sä purced, într-un atare demers artistic.
Si, IAR ca de obicei, motivul rämâne acelasi: noi doi încä nu ne cunoastem destul de bine. De ce naiba nu înceräm sä punem si de niste confruntäri si consultäri extra-forumiste? Sunt convins cä ar merita.

@Restu' lumii
Dragi feti-logofeti, voi toti ästia ce vä zbuciumati în cele câteva mesaje de mai sus, mä cunoasteti deja îndeajuns ca sä stiti cä nu-mi place sä vä certati pe subiecte lansate de mine, si mai ales în legäturä cu umila-mi persoanä. Ce-ar fi s-o läsati mai moale?

In fine:
Revenind la subiect, sigur cä el ar trebui neapärat sä atingä universalitatea. Recursurile mioritice n-ar putea în nici un caz sä rämânä închise, ci sä se limiteze doar la acea notä de "speficic national" (tälâmbä sintagmä!) care inträ în conjunctie cu accesibilitatea pentru oricine (de pildä, ca un film despre Shaka Zulu pe care-l înteleg si laponii).
Ar fi disponibile douä solutii: una, de film cvasi-biografic, cu pästrarea numelor si faptelor reale, etc. (dar nu-mi inspirä încredere; Tiriac nu e, totusi, un personaj atât de "mare" si "istoric"); a doua, mult mai tentantä, de romantare si dezvoltare fictionalä (gen, desigur, "Citizen Kane", sau "Atentatul" lui Yves Boisset, sau mai la noi, "Actorul si sälbaticii" - trecând peste nerusinarea cu care falsifica istoria).
Apropo: în aceiasi termeni as vedea un alt subiect similar care mä incitä: un film despre destinul ingrat si bizar al unor oameni care, întâmplätor, s-au näscut ca odrasle ale unui tiran - si, de bunä seamä, vine peste ei inevitabilul tävälug al unei revolutii! Cin-sä fie, cin-sä fie modelele? Ghici Valentine, Zoe si Nicule (Marx sä te odihneascä în pace) cine!

Povestitä de Gheorghe Cozorici, Dumnezeu sä-l odihneascä:

Cândva, prin anii '70, un täran din nordul Moldovei, säpând în ogradä, a gäsit o spadä veche. A dus-o la muzeul din Suceava, expertii au fäcut cercetäri si au ajuns la concluzia cä apartinuse unuia dintre domnitorii Moldovei. I-au cerut täranului s-o vândä muzeului, iar omul, modest, a cerut pe ea o sumä de-a dreptul ridicolä: vreo mie de lei, sau cam asa ceva.
Entuziasmati, muzeografii au fäcut un referat pentru Tovaräsu Prim de la judeteana de partid, sä aprobe decontul miei de lei pentru muzeu si sä se achizitioneze istorica spadä. Tovaräsu Prim a fost de acord cu achizitia, si cu suma, dar nu i-au convenit douä mici amänunte:
- cä trebuia sä se deconteze;
- cä se cumpära de la un cetätean.
Asa cä a respins referatul ca atare, cu indicatia pretioasä:

"Se va lua prin virament,
din comertul socialist."

nu prea crez... din cate stiu eu....tot ceea ce se gaseste accidental sau prin sapaturi arheologice in materie de vestigii sau relicve istorice in subsolul teritoriului romanesc, fie chiar si la 50 cm sub nivelul solului, este proprietate publica a statului, indiferent cui apartine pamantul in care a fost gasita relicva respectiva....asa e acum si mai ales cred ca asa era si in 70....cu alte cuvinte daca gasesti asa ceva in pamant, (da inclusiv tezaure, s-a intamplat) ele apartin statului din clipa in care au fost descoperite iar gasitorul nu are decat calitatea de bun cetatean obligat sa anunte si sa predea acel tezaur statului. fara remuneratie. lucru perfect normal din punct de vedere moral. nimeni nu isi poate insusi o mostenire istorica, fie ea o potcoava de aur din calul lui Burebista sau o mesha putreda din peruca lui Cantemir. finders-owners sau finders-keepers nu se aplica decat in jocurile de copii

Vorbirä domnu' avocat! ;)
M-am gândit si eu la toate detaliile astea, da' ce sä-i fac? Cozorici a trecut de mult în nemurire, cum sä-l mai întreb?
Oricum, nu uita cä träiam, atunci ca si acum, în tara tuturor posibilitätilor. Poti sä stii ce le-o fi trecut prin cap, sau ce chichite au fost la mijloc?
Si-n fond, aici conteazä mai putin aspectele legale, si mai mult pilda de mentalitate - care, trebuie sä recunosti, e TIPICA epocii! (Poti sä tai obiectul de tezaur si sä-l înlocuiesti cu alt soi de unicat, care nu intra sub incidenta nici unei legi speciale - sä zicem, vreo capodoperä de artä popularä; räspunsul Tovaräsului Prim avea mari sanse sä fie acelasi!)

eu nu am zis ca faptul e nerelevant. am vrut sa zic ca o paranteza ca faptul are mari sanse sa fie doar fictiune. un banc. bun.

Pe vremuri, pe coltul circular al blocului cu cinematograful Scala era un lacto bar numit "Dorna". Pânä-n anii '80, când a dat drumul Ceascä la foametea nationalä, acolo se mânca incredibil de bine si ieftin. Prânzeam adesea prin acele locuri, când eram liceean si aveam meditatii la mate dupä-amiaza asa cä nu puteam trece pe-acasä, si mai târziu, când student fiind, pauzä de prânz aveam (si säli de curs în spate, pe Pitar Mos).
Ei, si-ntr-o zi, în timp ce-mi savuram mämäliguta cu brânzä de burduf si ochiuri moldovenesti, aud de la masa vecinä ditamai discutia. Comprim esentialul într-un scurt monolog:
"Haideti, tovaräsa, vä rugäm mult, vrem si noi niste hemenex!... Päi de ce sä nu se poatä, cä uite, aveti tot ce vä trebuie! Hai, tovaräsa, säu asa, muncim aicea aläturea pe santier, suntem morti de foame, si vrem si noi sä mâncäm, cä nouä asa ne place, hemenex! Hai vä rugäm!... Ei, si ce dacä-n meniu nu scrie, ce, nu puteti sä puneti acolo-n tigaie niste ochiuri si suncä, sä ne faceti si nouä hemenex, cä doar le plätim!... Ce mare lucru, niste hemenex?"
Degeaba. Nu le-a fäcut hemenex.

Hemenegz cool. :))

Welcome back.

HemenEX, nu "hemenegz". Ce, tu zici "segz"?