Am terminat În Puterea Nopții - Puțin prea mult sf pentru gusturile mele.
7.5 / 10

Acum citesc Carrie în paralel cu Grădin de ciment

Ce-a zis McEwan cand a terminat ''Gradina de ciment '' ??? Betoooonnn .
Mie mi-a placut mult , dar am citit-o cu ceva vreme in urma si nu mai tin minte multe lucruri din ea.

http://www.bookblog.ro/top5/top-5-ce...t-pe-facebook/

Cine a scris replicile dupa Caragiale, respectele mele eterne!

Poetics of Depression - Chapters 1 & 2. Citite una dupa alta, in doua nopti consecutive. (Un om care nu doarme, DaDa, haha).
10/10 amandoua.

Grădina de Ciment - Absolut fantastică. Scurtă, dar bună. 9 / 10

Carrie - Un fel de meh, parcă nu e King. Sau mi se pare. Oricum, mediocră față de alte opere ale sale.

Urmează Pădurea Norvegiană. Să vedem japonezii cum se descurcă cu literatura :))

U jokin'? :))
Se descurca, dar ceva imi spune ca te vei plictisi.

îmi fac bagajele şi plec la cluj



http://uk.phaidon.com/store/art/art-...9780714865362/

nu glumesc. mie nu mi-a plăcut la fel de mult ca Salem's Lot, The Shining sau Talismanul. Cam asta am citit scris de el până acum.

Dictaturile si regimurile totalitare au fost si sunt diferite. Nu cred ca exista unul la fel, iar cele din America de Sud sunt diferite de cele din Europa de Est. E bine ca exista reportaje, documentare, carti de istorie care ne fac sa ne facem o idee despre ce au trait altii. Dar e si mai bine ca exista scriitori care ne fac sa intelegem CU SUFLETUL ce inseamna 'desaparecidos' sau alte aspecte diferite de ce-am trait noi. O carte minunata pe care v-o recomand "Despre dragoste si umbra" de Isabel Allende.
http://www.youtube.com/watch?v=cNAk9C_ky68

Nu am citit "Despre dragoste si umbra" dar iti dau perfecta dreptate.Allende e magistrala in sensul in care spui cu non-fictiunea.
"Tara mea inventata " +''Paula" +''Suma zilelor" au fost pentru mine un regal :)

http://blog.isabelallende.com/

Eu tocmai ce-am terminat, intr-un final, Journey to the End of the Night a lui Celine. Mi-a luat 2 luni jumate si m-a secat de toata energia at times. Anyway...mi-a placut destul de mult. Irat personaj principal, extrem de uman though. N-am vrut sa-mi placa da mi-a placut ...si m-am simtit vinovata din cauza asta pe alocuri.

Banuiesc ca ( dez)orientarea lui politica ti-l face pe Celine de nesuferit . Bine si el ca om mi s-a parut bun de batut cu parul , dar eu consider ca i -am gasit cartile in autobuz . Aveau copertile rupte , le-am citit , mi-au placut . Ce sa fac daca aflu dupa aia ca autorul a fost o jigodie ? Sa dau unlike ?
Oare daca mi-ar placea o carte despre care sa aflu apoi ca a fost scrisa de WC Tudor si mi -ar mai placea pe urma la fel de tare ?
Oricum doar " Calatorie .... " si " Moarte pe credit " rezista , in rest parca omul si-a pierdut un pic si mintile . Foarte greu de citit " De la un castel la altul " sau " Rigodon " .

Nu stiu, mi se pare genul de scriitura care ar gadila mai mult tendintele anarhice ale adolescentilor. Cu toate astea, mi-a placut, am zis. Ar fi ajutat, intr-adevar, sa nu-i stiu (dez)orientarile politice.

Nici eu nu stiu daca mi-ar mai placea asa de mult ca prima data .Probabil ca nu .
Am incercat sa-i citesc " Guignol 's Band " tradusa in urma cu 2-3 ani , dar mi s-a parut foarte dezlanata si iritanta .

Eu ma gandeam pentru cazuri din astea sa deschidem si un topic complementar la "Ultima carte citita". Sa se numeasca intr-o acuta lipsa de inspiratie "Ultima carte necitita". Adica nedusa pana la capat.
Vorba aia: oameni suntem , avem sentimente, trairi, umori, nu suntem niste roboti care sa terminam orice carte si orice film, ca nu ne-a dat nimeni sarcini din astea. De unde varsatul de fiere in sens cultural.
Sa-l deschid? Sa vedem cum merge?

Cica Pierre Eugène Drieu La Rochelle, ala cu Le feu follet, a fost pe o scara Richter a jigodismului de vreo 5 ori mai jigodie decat Celine. Adica si cu Nazi, si cu Stalin, profund convins si cu trecere rapida de la unul la altul.

Pe mine m-a tulburat alt caz la care chiar nu ma asteptam, Milan Kundera, dupa ce am citit articolul asta al lui als:
http://atelier.liternet.ro/articol/9...l-Kundera.html
Pfoai de capul meu, dupa "Insuportabila usuratate a fiintei" & "Cartea rasului si a uitarii" sa aflu ca asta a fost atat de carpa. Daca a fost. Or fi cartile sublime (& sunt), dar cum naiba sa scrii asa ceva cand ai un om pe constiinta? Complicata treaba.

Deschide, deschide. Stiam de treaba cu Kundera...si am fost si eu destul de dezamagita cand am citit. Nici nu stiu cum se pune problema morala intr-o astfel de situatie... Daca-i citesti romanele lui Kundera n-ai gandi niciodata asa ceva despre el. "Gluma" e si mai sinistra daca o raportezi la trecutul lui. Pe cand Celine pare ca-si asuma statutul, ba mai mult, il glorifica oarecum. Probabil avea si-un tricou inscriptionat cu "I`m a cunt and proud of it."

Mi se pare oarecum relevant ce zice als in incheiere:

"Un determinism facil ne îndeamnă, în plus, să judecăm o operă prin prisma vieţii autorului ei. Ne induce ideea că nu te poţi schimba, între 21 şi 79 de ani, că nu poţi ispăşi prin altceva (de exemplu, prin scris)."

Oarecum.

Cioran se pare ca s-a cait toata viata pentru nebunia din tinerete cu legionarismul. Sa ma contraziceti daca ati citit mai mult sau altceva.

Treaba mi se pare prea complicata. Si daca se adevereste ca a facut asa ceva, tot mi se pare atat de complicata, incat mi se pare facil sa folosesti o formula literara ca "determinism facil".

Ce-am mai citit saptamana asta, vorba lui Bacovia: "O, tara trista (Marian Coman, Teoria flegmei. Apel la mitocanie - publicistica si Oana Pellea, Jurnal), plina de umor ( Mircea Cartarescu, Frumoasele straine)". Dar oare de la cine sa invatam sa fim altfel?! De la fratii nostri francezi? Pai Pascal Bruckner in Care dintre noi l-a nascocit pe celalalt? nu ne arata o Franta prea jolly... Sau poate sa invatam de la un rus emigrat in Franta Andrei Makine si sa facem si noi in sfarsit un Recviem pentru est?! Poate mai bine citim ceva nipon, nu credeti? si citim Adevarata viata de gheisa de Mineko Iwasaki, poate invatam si noi de la japonezi ce inseamna onoare, traditie, fidelitate.

Cam asta am citit saptamana asta si vi le recomand pe toate, dar cel mai mult m-a uns pe suflet umorul amar al lui Cartarescu.