VANATOAREA DE CRIME de Agatha Christie.

Scriitoarea Ariadne Oliver este invitata la conacul unei familii foarte bogate pentru a organiza o vanatoare de crime in cadrul unei petreceri. Ideea e simpla: e nevoie de un "cadavru" iar invitatii trebuie sa descopere indiciile care duc la solutionarea crimei. Ariadne simte ca nu-i ceva in regula si apeleaza la Hercule Poirot in speranta ca ar putea preveni ceva cu adevarat grav. Numai ca "inevitabilul" se intampla si "cadavrul", o fetita de 14 ani pe care nimeni n-ar fi avut motiv s-o ucida, se transforma in cadavru adevarat. In acelasi timp stapana casei dispare fara urma... Caz foarte complicat pentru Hercule Poirot dar acesta va gasi, pana la urma, solutia...

Elif Shafak - "Lapte negru"

Relatia mea cu Elif Shafak a inceput prost.Prost de tot (cine m-o fi pus sa citesc "bestseller"-ul "Bastarda Istanbulului "? ...)
Cum atitudinile radicale nu sunt insa in firea mea si vazand ca iese la rampa cu o poveste personala( "Lapte negru " are ca ca subtitlu - "Despre scris ,conditia de mama si haremul interior" ),am sters cu buretele dezamagirea si m-am apucat de acest volumas fara nici un resentiment.
Femeile au o incontestabila vocatie a marturisirilor literare.Fixatia si slabiciunea mea pentru non-fictiunea de genul feminin (memorii/jurnale/autobiografii) mi-au prilejuit nu doar ore de maxima incantare ci si ( cum altfel ?) - opinii ferme la tema:D
Scrisorile Doamnei de Sevigne au facut epoca si astazi sunt mai savuroase si mai pline de viata decat multe din scrierile docte ale ilustrilor ei contemporani.Francoise de Motteville si Adele de Boigne au fost cei mai buni profesori de istorie pe care i-am avut.In secolul trecut - doamnele prind curaj si cele mai bune pagini sunt cele in care ele insele devin personaje.Berberova,mai conteaza azi doar pentru autobiografia ei "C'este moi qui souligne "(dar ce carte/un must read).Socanta Anais Nin ,care a uzat de propria sexualitate ca de un instrument chirurgical pentru a-si diseca subconstientul,nu a fost nici pana acum egalata in revelatiile prezentate,iar Katherine Mansfield e mai expresiva si mai tusanta in jurnalul ei trist decat in toate crochiurile literare la care risti sa te ia somnul.Insasi doamna Woolf a pastrat doar pentru insemnarile personale,ceva din fascinantul ei spirit. In fine,aici,langa noi,Isabel Allende,care-si iroseste minunantul talent pe romane pentru adolescentele visatoare,a reusit in "Paula", sa transfome o tragedie personala intr-o carte puternica si uimitoare despre conditia umana.Toate aceste experiente m-au facut sa am o incredere neconditionata in confesiunile feminine.
In "Lapte negru " - Elif Shafak are o singura durere : poate oare o femeie dedicata scrisului sa mai spere si la altceva de la soarta ? Bag seama ca asta e noul "mal du siecle" !Ce cancere,ce alzheimer ? Fleacuri ! Cariera + viata privata ,la pachet si la superlativ - asta o sa ne puna pe toti pe butuci ! :))
Soarta e darnica cu Elif : in pofida fandoselilor ei ("Trup contra creier" scrie ea in carte),intalneste un tip,cade in pacat,ba chiar se si marita,tranteste repede un copil si apoi face si o depresie post-partum ,din care desigur va scapa cu bine.Despre toate acestea sporavoieste ea in "Lapte negru "( titlu inspirat care integreaza creatia si maternitatea),cu umor,alintandu-se de-a dreptul cu noi,incantata in mod evident de ipostaza.
In povestea personala ea inserteaza tot felul de istorii despre alte scriitoare si raportul in care s-au gasit cu maternitatea ,casnicia si iubirea.Abia de la ea am aflat si eu ca atunci cand o apucau pandaliile Zelda Fitzgerald isi dadea foc la hainele din dulap( ce cool!) si ca Geoge Eliot,dupa moartea dragului ei Lewes,s-a maritat cu un barbat cu 20 de ani mai tanar decat ea,pentru ca - se pare !- aveau preocupari intelectuale comune :D ( asta da refacerea moralului,bravo cucoana !)
Concluzie : "Lapte negru" e o carte usoara,fluida dar inteligent conceputa,plina de o energie molipsitoare .Nu conteaza prea mult despre ce citesti( dileme,depresii,scriitoare sau scutece).Conteaza doar farmecul scriitoarei si starea ei de spirit.
Pe bune,lumea asta nu straluceste doar datorita soarelui ci si a personalitatilor cu carisma.
Argumente mai convingatoare mai jos.
http://www.ted.com/talks/elif_shafak...f_fiction.html

Daca simititi ca e un mesaj inoportun puteti sa mi-l stergeti. Am primit azi un newsletter de la elefant punct ro cu reduceri masive la cartile polirom. Si intr-adevar, sunt reduceri mai mari decat la un targ de carte, de la 35% pana la 70%, multe carti misto in jurul lui 10 RON etc.

http://www.elefant.ro/happy-days/car...la-79-reducere

Exemple care mi-au sarit in ochi:
Henry Miller - Tropicul Capricornului 10RON
Jonathan Franzen - Corectii 13RON
Andre Breton - Nadia 15RON
Jonathan Franzen - Libertate 16RON (de la 43)
Joseph Heller - Catch-22 14RON (de la 35)
Vladimir Nabokov - Ada sau ardoarea. O cronica de familie 16RON
Salinger-uri pe la 10RON bucata
Robert Musil - Omul fara insusiri 45RON (redus de la 99)
Irvine Welsh - Davaistii (continuarea de la Trainspotting) 15RON (redus de la 40)

Mi-am comandat si eu cateva chilipiruri din astea.
(Nu-mi iau niciun comision de la elefant si n-am niciun deal cu ei :P , ma gandeam doar ca mai sunt pe aici oameni care au boala asta cu cartile si s-ar bucura de niste reduceri, daca mesajul e inoportun rog sa fie sters.)

Atentie! Mesajul de mai sus poate provoca grave gauri in buget si se recomanda a fi citit doar dupa atenta consultare a cardului de credit. Daca totusi depasiti suma recomandata, adresati-va celei mai apropiate rude pentru un imprumut.
Este un mesaj inoportun, intr-adevar! Multumim, varu! :P

Mi-am luat si eu Umbra vantului, doar pt ca nu-mi permite portofelul mai mult. De golit tot ei l-au golit sapt trecuta cand mi-am luat Obosit de viata, obosit de moarte (Mo Yan), Primul om (Camus), Teatru (Camus), Conditia umana (Malraux), Baietii de pe strada noastra (Mahfuz), Miramar (Mahfuz), Albastru nemarginit etc. (Ryu Murakami) si Ca o apa care curge (Yourcenar). Toate 8 cu 120 lei, deci da, elefant sunt tari la reduceri si merita reclama :P

Ioi, take it easy now, Liviu. You know what they say: if you ride like lightning, you're gonna crash like thunder. :))

Prea multa fictiune in ultima vreme asa ca am mai dat-o si pe teorie / gargarageala :

Lev Sestov ''Tragedia filozofiei '' -Tolstoi , Dostoievski si Nietzsche bagati in malaxorul existentialistului Sestov . Tolstoi iese cel mai sifonat pentru ca la sfarsitul vietii s-a agatat de imaginea lui de educator al poporului ,de tatuca bun si drept . A stiut adevarul dar l-a tinut ascuns sub poleiala culturala . Dostoievski si Nietzsche au avut si ei cam acelasi parcurs insa viata le-a dat peste cap toate ideile lor preconcepute . La sfarsitul vetii Dostoievski recunoste ca sa traiesti pentru popor nu merita , nimeni nu poate fi salvat cu adevarat de mila celuilalt . Mai important e ''sa-ti bei in liniste ceaiul chiar daca Rusia piere '' Sestov il transforma pe Dostoievski din scriitorul ''celor obiditi si umiliti '' intrun nietzscheian avant la lettre .
Nietzsche incepe si el sa-si scrie cartile manat de romantism si de admiratie fata de idolii sai . Si el este strivit de viata si realizeaza ca toti prietenii nu-ti folosesc la nimic atunci cand tragedia se abate asupra ta . Cultura devine si ea maculatura in fata acelorasi nenorociri . Nici vorba de ''seninatatea si intelepciunea anticilor '' .
3 mari oameni care aflati in fata'' vietii adevarate '' trebuie sa renunte la ideile lor cumsecade si sa gaseasca altele care sa-i sustina in fata oribilului vietii . Tocmai de nesiguranta asta ce urmeaza parasirii solului ferm si securizant se ocupa cu patos Sestov . ''Ce sta sa cada trebuie impins '' ar fi zis si Zarathustra . Sa ai curaj sa-ti arunci pe geam biblioteca cand ea nu-ti mai este de folos . La nevoie se poate incerca si cu soacra , seful ..... nevasta /barbatul >:) ( vezi filmul Izmena )

Amos Oz, Odihna desavarsita - foarte buna!

Iubita mea, Sputnik - Haruki Murakami.
Nouă povestiri - J.D. Salinger.
Harta și teritoriul - Michel Houellebecq.

Datorită ofertei de pe elefant aflată aici(mulțumesc, apropo) am făcut mare gaură în buget cu Rushdie, Murakami, Reverte și încă vreo 5 cărți.

Norman Manea - Întoarcerea huliganului 7/10

E o carte decenta, marele ei nenoroc e ca vine la mai putin de 6 luni dupa ce am citit "Poveste despre dragoste si intuneric" de Amos Oz. Sunt doua carti inrudite tematic, scrise de doi evrei, undeva la granita dintre un roman autobiografic si o biografie romantata a propriei cronici de familie. Manea se diferentiaza de Oz prin abordarea in plus a dezradacinarii, a emigrantului care-si duce viata intr-o dulce-amara nostalgie fata de tot ce a lasat acasa, iar ce a lasat in urma il bantuie ca si cum ce traieste nu are importanta si tot ce s-a intamplat acolo e esentialul.
Stilistic mi s-a parut o carte usor pretentioasa, omul a trait drame crunte si reale, dar imi pare ca-i place sa se alinte prin pompozitatea cu care isi alcatuieste frazele. E greu de explicat senzatia, pur si simplu mi se pare un stil pretentios, deloc lipsit de talent literar.

Iar daca vorbim de talent literar, sa spui ca Amos Oz si Norman Manea sunt doi scriitori cu sanse la castigarea premiului Nobel e ca si cum ai spune ca Real Madrid si Steaua sunt doua echipe de fotbal cu sanse la castigarea Ligii Campionilor. Iar anologia functioneaza pana la capat, adica in contextul literaturii de limba romana e una dintre cartile valoroase, mult peste medie.

Sa stii ca exact aceeasi senzatie am avut-o si eu cu Manea. Am crezut ca sunt eu de vina pentru ca a fost singura cartea pe care am citit-o in romana anul trecut si m-am speriat putin ca mi-am iesit din "mana". Mi-a fost foarte greu sa-i gasesc un ritm si, desi m-am simtit oarecum legata de subiect, mi-a fost aproape imposibil sa intru in text. E un roman autobiografic interesant si oarecum dureros dar pretiozitatea frazelor mi s-a parut usor artificiala. Originalul a fosr scris in engleza sau in romana? Asta mi-a scapat....

N-am citit nimic de Norman Manea dar am citit niste recenzii care -l dezumflau un pic .Am recitit sau mai bine zis am citit cu adevarat " Craii de Curte Veche " de Mateiu Caragiale. 100 de pagini care se citesc repede :limbaj pompos/artificial care insa nu e deranjant , pasaje intregi care amintesc de Proust si-n care poti sa-ti rupi gatul sau dimpotriva sa ramai vrajit .O lume vie , pestrita , vicioasa -partea cea mai buna a cartii .Cred ca trebuia sa-i distinga mai bine pe Pasadia si Pantazi pentru ca uneori par inersarjabili. Gore Pirgu e in schimb la mare inaltime cu comportamentul lui de lichea spurcata.Unii critici au vazut in Pirgu pe I.L.Caragiale dar cred ca exagereaza.
8,5/10

Nu stiu daca stii de existenta cartii asteia:
http://iovan.net/ultimele-insemnari-...caragiale.html
Eu o am in biblioteca, dar n-am citit-o, asa ca nu stiu daca sa ti-o recomand. E vorba de un fals jurnal al lui Mateiu Caragiale, scris in acelasi stil cu "Craii" si evident, folosind limbajul acelei vremi. Eu am auzit de ea ca a laudat-o ALS (si nu numai el). Cert e ca vine din partea unui om obsedat de Mateiu Caragiale, asa ca munca de documentare a fost imensa - sa reproduca epoca respectiva ca si cum Mateiu ar fi scris despre ea.


Am gasit si textul lui ALS despre carte (spart in 3 bucati):
http://www.isuciu.ro/archives/3170
http://www.isuciu.ro/archives/3188
http://www.isuciu.ro/archives/3192

Plinio Apuleyo Mendoza - Parfumul de guayaba. Convorbiri cu Gabriel Garcia Marquez.

O cărțulie de 100 și ceva de pagini, de dat gata în două ore.
Chestia remarcabilă care mi-a rămas cel mai mult în minte e că Marquez consideră ”Toamna patriarhului” opera lui de căpătâi, cea mai importantă pe care a scris-o în viață și de vreo două ori în dialoguri își desconsideră ”Un veac de singurătate” (și un pic și pe adulatorii cărții. Dacă n-ar fi fost un domn mai c-ar fi zis ”ce dreacu v-a plăcut măh atât la cartea aia, că mi-a fost atât de ușor să vă vrajesc!”)

O stiam si pe asta dar tot asa dintr-o recenzie a nu stiu cui . Am observat ca autorii astia sunt precum nucleul cometei care taraste in trena o gramada de epigoni . Nu exista autor mare fara ''coada '' de inchinatori , imitatori , plagiatori , invidiosi . Pe spinarea unui creator traiesc o gramada de oameni si unii traiesc chiar bine .Am vazut un fals roman Don Quijote scris de un fals Cervantes , acum iata si un fals jurnal Mateiu Caragiale( care totusi e bun din cate citesc ) . Nu mai zic de parodiera lui Harry Potter ( Parry Hotter si ..) , Codul lui Da Vinci explicat prostovanilor , ghidul turistic al locurilor in care s-a filmat trilogia LOTR ,s.a.
Toata lumea tre ' sa manance o paine .

Toamna Patriarhului mi se pare apogeul stilistic al lui. Cred ca-i cea mai matura din cele pe care i le-am citit si am citit mai tot ce-i considerat important. Cu toate astea Un veac de singuratate are un anume lipici. Comparand cu restul cartilor sale amandoua insa sunt foarte bine scrise si poate cele mai dificil de citit, desi mi se pare o diferenta vizibila si intre ele. Un veac de singuratate poate prinde mai mult si pentru ca nu-i atat de "statica" si, fiind ceva mai lunga, poate te atasezi mai mult de poveste si personaje.

Richard Russo - Empire Falls 7/10

Am citit-o pe engleza, deci descrierea tot pe engleza:

Like most of Richard Russo's earlier novels, Empire Falls is a tale of blue-collar life, which itself increasingly resembles a kind of high-wire act performed without the benefit of any middle-class safety nets. This time, though, the author has widened his scope, producing a comic and compelling ensemble piece. There is, to be sure, a protagonist: fortysomething Miles Roby, proprietor of the local greasy spoon and the recently divorced father of a teenage daughter. But Russo sets in motion a large cast of secondary characters, drawn from every social stratum of his depressed New England mill town. We meet his ex-wife Janine, his father Max (another of Russo's cantankerous layabouts), and a host of Empire Grill regulars. We're also introduced to Francine Whiting, a manipulative widow who owns half the town--and who takes a perverse pleasure in pointing out Miles's psychological defects.

Miles does indeed have a tendency to take it on the chin. (At one point he alludes to his own "natural propensity for shit-eating.") And his role as Mr. Nice Guy thrusts him into all sorts of clashes with his not-so-nice contemporaries, even as the reader patiently waits for him to blow his top. It would be impossible to summarize Russo's multiple plot lines here. Suffice it to say that he touches on love and marriage, lust and loss and small-town economics, with more than a soupçon of class resentment stirred into the broth. This is, in a sense, an epic of small and large frustrations: "After all, what was the whole wide world but a place for people to yearn for their heart's impossible desires, for those desires to become entrenched in defiance of logic, plausibility, and even the passage of time, as eternal as polished marble." Yet Russo's comedic timing keeps the novel from collapsing into an orgy of breast-beating, and his dialogue alone--snappy and natural and efficiently poignant--is sufficient cause to put Empire Falls on the map.

Parerea mea:
Cartea a castigat un Pullitzer, recunosc ca asta m-a facut curios sa o citesc. Nu e neaparat genul meu, cititorul este introdus in actiune mult prea lent, dar descrierile si caractelere sunt foarte reusite. Merge citita o data.

Citeste lumea in transportul in comun.Saptamana trecuta in autobuz era o tipa care mai citea o pagina , mai varsa o lacrima .M -am holbat si eu sa vad ce carte o mahneste asa pe tanara mimoza .Era vorba de o carte scrisa de Nora Roberts . Am cautat pe net si am gasit ca Nora Roberts a scris 209 "romance novels " .La mai mare .
Azi in troleu controlorii o inconjurasera pe una care uitase sa -si bage credit pe card .Era prea ocupata sa citeasca un Murakami .Pana la urma a scapat fara amenda.
Mai dai si peste tot felul de "chestii " dubioase in "Sub pecetea tainei " de Mateiu Caragiale.O dama bine il dezamageste pe Rache atunci cand ii refuza cererea in casatorie pentru ca-l gasise pe altul mai bine situat.Nu-l darama de tot pentru ca-i recomanda sa stea pe aproape ca "poate ca-ti dau ceva,altadata " .Pai cum frate , nu se inchide robinetul dupa ? Stai pe langa, ca poate mai pica ceva ? Probleme cu garniturile sau cu robinetii ?

Recitirea (sau adevarata citire) ta a "Crailor" mi-a amintit de o chestie pe care am vazut-o pe net acum cateva saptamani si m-a bulversat ca un om de 30+ ani ce sunt: lista de lecturi obligatorii din liceu la literatura romana. Pfoai de capul meu ce e acolo!
Recunosc ca am citit vreo 30% din ce e acolo (si asta ca ma mai scot cu un "Ion", o "Padurea spanzuratilor", niste "Enigma Otilia" pana in clasa a zecea, dup-aia...) Pe vremea mea eu bifand 100% pe aia obligatorie si semnificativ peste aia obligatorie (fiind la clasa de mate-fizica).

Luati de aici lista si va minunati:
http://www.netbuzz.ro/lecturi-obligatorii-romana

Din clasa a 12-a a mai ramas doar Iona lui Sorescu de pe vremea mea. Vad in schimb "Craii", "Nostalgia" lui Cartarescu, Eugen Ionescu (asta parca era scrisa in franceza). Eu am citit "Nostalgia" in liceu, dar aparuse de mai putin de 5 ani, nici in visele mele umede nu-mi imaginam pe atunci introducerea ei in programa scolara.

Clasa a 11-a:
C. Noica - Sentimentul românesc al fiinţei (vorba lu Jiji, "ba eji nebun?" :-O )
Mihail Sebastian - Jurnal (eu am citit-o anul trecut, ca sa intelegi cartea aia trebuie sa intelegi contextul istoric si scena culturala a vremii in profunzime, cred ca nu e istoria de-a 11-a in stare sa-l pregateasca pe elev pentru cartea asta)
N. Steinhardt - Jurnalul fericirii

Clasa a 10-a:
ciudata combinatie, clasici + astea doua:
G. Bălăiţă - Lumea în două zile
A. Babeti, M. Mihăieş, M. Nedelciu - Femeia în roşu (n-am citit-o, dar am citit ca ar fi un experiment din asta postmodernist ciudatel)

Clasa a 9-a:
Ion Groşan - Caravana cinematografică (n-am citit cartea asta, dar sunt convins si o spun public ca un turnator la securitate n-are ce sa caute intr-un manual de scoala)
Paler
Simona Popescu - Exuvii
Ioan Slavici - Moara cu noroc
:D
Bai, "Exuvii" in clasa a noua? :-O Aia a fost scrisa pe vremea mea si e o carte postmodernista pe care poti sa bati campii mult si bine pe la seminarii pe la un an terminal de la o facultate de litere. Asta e o carte pentru copii de 15 ani? Eu as fi fericit daca unul care trece prin liceu cu o asemenea carte in lista de lecturi obligatorii ar fi in stare sa retina semnificatia cuvantului-titlu "Exuvii". Pun toti banii pe care ii am pe un pariu ca 0,001% din populatia Romaniei nu stie ce inseamna cuvantul "exuvie". :D Si astia au pretentia de la un copil de 15 ani sa citeasca un roman din asta?

Ca o feblete pur personala, mi se pare revoltator sa bagi obligatoriu chestiile de mai sus si sa-l scoti pe Moromete pe bara. Si nu-mi dati argumentul ca lumea lui Moromete e anocronica pentru viata din secolul 21, ce, lumea lui Hemingway nu e la fel de anocronica pentru SUA de azi?

Eu am fost profa de romana candva si lecturile enumerate mai sus nu-s obligatorii. Apar fragmnete in diferite manuale (mai ales in alea de humanitas ca astia-s aia intelectualii) dar doar atat, nu te pune nimeni sa citesti toata cartea. Si fragmentele alea apar legate de o anumita tema, romanele nu-s studiate ca intreg. Nu stiu de unde-s listele alea dar mi se pare ca induc in eroare.

Si eu am avut, fiind in clasa a 9-a, prima generatie cu manuale alternative, fragmente din Exuvii si tin minte ca ne-au placut enorm. Si l-am citit integral prin clasa a 10-a si mi-a placut la fel de mult. Si am avut elevi care au citit aceeasi carte si au fost fascinati, in clasa a 9-a, a 10-a. Femeia in rosu intra, la fel, ca fragment intr-un capitol mai mare. De obicei se si sare peste ca nu e o lectura foarte interactiva.

Tin minte ca tot asa, prin clasa a9-a, aparea la un moment dat un fragment din Palnia si Stamate al lui Urmuz. Si, la fel, am fost majoritatea fascinati. Mi-am adus aminte si de Poemul Chiuvetei al lui Cartarescu. Cred ca elevii ar putea fi mult mai prinsi de astfel de texte decat de Mara lui Slavici sau, mai rau, Baltagul. Amandoua lecturi obligatorii in a 9-a, amandoua la fel de urate si de mine si de elevii carora le-am predat. Hmmm...acuma ca-mi fac o introspectie probabil eu le-am insuflat anumite sentimente. Oh, well... :">

LE: Sau s-o fi schimbat programa scolara de-acu 3 ani? :-? Se prea poate si asta...