Mmmmm, yummy

le

Am inceput sa vad aseara Il Divo. Il am de un an, daca nu mai bine si n-am apucat sa-l vad. Oricum, ce vreau sa zic e ca subiectul ma cam depaseste, nu am idee de politica si cu atit mai putin de politica de acum 30-40 de ani, dar imaginea si muzica sint absolut superbe.

Cind va uitati la imagini trebuie sa ascultati si muzica. Eu am ramas muta cind a inceput muzica si a continuat cu imaginile astea.

http://www.youtube.com/watch?v=gXdG9ldi010

Ieftin, asta ma enerveaza. De-asta mi-a placut de Porumboiu cand a zis: muzica e o arta mai puternica decat cinemaul si nu mi se pare fair sa o folosesti in film (citat din memorie). Practic cu o melodie ca cea de mai sus nici nu mai ai nevoie de imagine. What is this shit then?

nu sunt de acord cu porumboiu. muzica poate strica , poate amplifica, poate racorda o sensibilitate, dar în nici un caz nu cred că e unfair să o foloseşti. pînă şi lipsa de soundtrack tot soundtrack e, voit ales. filmele lui angelopoulos au unele din cele mai de rahat osturi ever, dublează imaginea într-un mod atît de inutil, că ai impresia că theo crede că are numai retardaţi în sală -- e unul dintre motivele pentru care nu-i înghit filmele, diva dolorosa, dacă avea alt ost, mi-ar fi ieşit pe nări, faza din autumn ball, aia în care e muzică de la gybe, este cum este, adică supranatural de puternică, tocmai din cauza muzicii. i mean, wtf?

anaemona, eu cînd ascult muzica aia şi mă uit la imagini, parcă am în faţă un godfather reloaded, sau istoria paralelă a unui clan scos de la naftalină, glamorizarea unei facţiuni de gen camora care îţi umple apele de deşeuri radioactive, săltînd rata de cancer în zonă, dar pentru că se îmbracă de la gucci, e megafotogenică şi merită trasă-n cadru. scz, nu am vrut să fiu ironică.:-*

Exact. Insa nu era mai bine daca era asa din cauza imaginii (sau altor intrumente specific cinematografice)? Inceputuirle lui Eyes Wide Shut, A Clockwork Orange, Offret, Lost Highway, secventa cu Strauss din 2001 sunt transcendentale. Tocmai din cauza muzicii. Care nici macar nu e originala. Nu spuneai mai devreme ca te intereseaza specicitatea mediului? Ce fel de cinema e ala daca tot ce are mai bun in el il da bazandu-se intr-o masura atata covarsitoare pe o alta arta? Momentele enumerate mai sus sunt unele dintre cele mai preferate ever in my book, dar asta nu inseamna ca a fost fair ce au facut autorii lor acolo; le iau ca pe niste placeri vinovate.

Ce fel de cinema e ala daca tot ce are mai bun in el il da bazandu-se intr-o masura atata covarsitoare pe o alta arta?

nu tocmai asta e un pct forte al cinemaului? tocmai permeabilitatea mediului, faptul ca nu-i un obiect omogen ci o structura, iar sensul gliseaza pe aceasta relationare.

(nu vb de cazul dat de anaemona)

Nu, chiar nu cred asta. :|

pai tu vrei sa deconstruiesti filmul pana ajungi la o esenta anume (din ce vad imaginea). dar petalele, chiar daca sunt cazute, au facut totusi parte din floare. mai scoate-i miscarea si ajungi la fotografie.

LE. chiar ma gandeam, in topicul asta parca se pierde tocmai cinemaul. (nu aruncati cu oua, nu e ceva rauvoitor)

Fed, tu compari filmele alea cu autumn ball? nu, nu vb aici de o ierarhie valorică, ăla-i bun, ăsta-i rău, vb despre ce fel de img e în autumn ball ca să justifice folosirea unei muzici atît de sculpturale, dacă o pot numi astfel, pentru că muzica e cea care sculptează momentul. e o bucată luată de afară, o mamă care îşi pierde copilul şi nu o vezi smulgîndu-şi părul, nu auzi nici eriniile de plastic din vreun ost marca zimmer, auzi amplificatorul ăsta al unei banalităţi cotidiene care îţi sare pulsul. or, prin asta momentul nu e deloc baroc, încărcat, o clătită cu jdemii de umpluturi. e o bucată de aproape casual film cu o muzică ce resemnifică totul. aceasta e capacitatea filmului, în mare măsură, de a impune accente fonice acolo unde cele vizuale sunt de o uniformitate înşelătoare.

dap.
facem muzeistică şi vorbim despre film hahaha

Nu, esenta cinemaului este spatio-timpul. :|

Mai, dar acum pe bune, nu ti se pare nimic suspect in a lua o capodopera a muzicii clasice gata-facute, o pui peste o imagine oarecare si voila sublimul? Ce-i cu parazitismul asta?
Pot sa tac in conditiile in care o melodie e zdrobitor de puternica -- hell, sa fie un intreg album care sa faca aproape tot filmul, imaginile sa fie doar un fundal auxiliar -- dar sa fie dracului originala. Desigur, in cazul asta numai cinema nu s-ar mai numi rezultatul, dar asta e mai putin important.

Ah, nu, scuze. Nu am vazut acest film. :| Deci n-aveam cum. Am conjecturat doar ca tre sa fie un caz tipic de simbioza muzica-imagine.

Apropo de Autumn Ball si de Corneliu Porumboiu, tu ai vazut Drive (Refn, 2011)? :|

esenta picturii este spatio-timpul
esenta fotografiei este spatio-timpul
esenta fizicii este spatio-timpul
esenta universului cunoscut este spatio-timpul
esenta mea este spatio-timpul

tocmai miscarea reprezinta implinirea idealului artei. de la sculptura, la pictura, la fotografie.

Nu uita neantul. :|

intr-o dialectica negativa si neantul. pentru ca na, fiinta nu poate fiinta nefiinta deci si nefiinta asta e "inrudita" bine cu fiinta. ma rog, nu asta e problema aici. cred ca ai prins pointul meu.

Da.

Man, as long as the result is the moon child, let the maggot fuck the nightingale, what do I care?<:-P

ştii ce mi se pare cel mai haios în toată chestia asta? că tu teoretizezi la modul ăsta hiper-esenţialist, dar vii cu batman, unde parazitismul, vorba ta, e trîmbiţat ca reţeta zilei. nu mi-o lua în nume de rău, dar există şi filme din alea, aerate, ajunse cu intenţiile în anticamera divinităţii şi ar fi frumos să vb despre ele, ceea ce nu facem.
tu iei o img statică dintr-un film, demonstrezi ce sublimă e , dar vrei spaţiu-timp cinematic. unde e spaţio-timpul în nemişcare? aşa, iei cartea lui barthes, camera luminoasă, care vb foarte bine despre fotografie, nu despre film, şi am epuizat problema.
am văzut recent un film, cu imagine şi cu muzică, mi-a plăcut foarte mult, dar cînd a fost să iau cîteva imagini să le postez aici, am realizat că nu am cum, că ce ar ieşi ar fi o galerie diluată de segmente fără capacitate de sugestie, aroma fadă şi leşinată a unei mîncări descrise într-un almanah străvechi, ceva la fel de neutru la gust ca zăpada. nu pot separa în el imaginea de mişcare, de sunet. metabolismul acestui gen de film e neseparat în părţi constitutive. dar există oricînd opţiunea de a vedea filme fără muzică. RR de benning de ex.

nu am văzut drive.

E adevarat, daca lipeala functioneaza nu ma pot impotrivi sa nu raman cu gura cascata... dar exista ciuda asta insidioasa pe lejeritatea cu care accede la glorie autorul. Chiar nu stie nimeni despre ce vorbesc?
Malombra, ce se-ntampla pe topicul asta nu tre sa aba neaparat legatura cu conceptia mea despre cinema pana in cele mai idiosicratice unghiuri ale ei. Dovada ca nici nu-mi plac filmele Batman, dar niste fotografii rupte din context sau hai si-o scena, doua, se mai intampla. Dar, da scena cu Jokerul despre care am vorbit mai in amonte e genul meu de cinema (bine, necestia retusurile alea de care ziceam ca sa fie implinita).
Condoleante. :x

ştiu despre ce vb, dar problema nu cred că se tranşează cu satîrul.

mersi pt condoleanţe, i feel more alive and kicking than ever.

Bene, mai copii, hai ca io tre s-o uschesc. :-*

Cre' c-o sa ma uit la filmul lui Wajda in seara asta... daca coopereaza...

care dintre ele? ăsta cu poza mea nici subtitrări nu are :( . dacă găseşti subs, dă-mi de ştire pls, că m-aş uita şi eu. asta presupunînd, în marele meu orgoliu, că te uiţi la polowanie na muchy. :D

Să facem o comparaţie: să zicem că un film e un inel din aur cu diamant. Inelul de aur constituie filmul înainte de măritişul cu diamantul, care constituie muzica. Aur, diamant, ambele au valoarea lor de sine stătătoare, este? Dar atunci cînd le uneşti ce se întîmplă?;;)
Iaca mai jos un exemplu:
http://www.youtube.com/watch?v=ekJZh...eature=related
No, parazitul ăsta de Fincher a fost atît de puturos încît mai bine a recurs la Bach decît să-şi facă propriul soundtrack. Întrebarea e, un soundtrack propriu ar fi transmis mesajul? Fiindcă Bach, Strauss în 2001, sînt purtători ai unui mesaj. Faptul că regizorul îi foloseşte tocmai acolo, în scena aia, e un statement. Şi nu e ăsta un gest artistic, să le măriţi pe cele două pentru a creea altceva? O operă de artă care transcede arta propriu-zisă?

L.E. M+am dus si eu la film.:-h

hai sa nu generalizam. sa n-o folosesti in filmele minimaliste probabil (muzica). ca la intensitatea pe care o au scenele in filmele astea, orice melodioara ai pune pe fundal trece pe primul loc.

dar sa ilustrezi niste imagini de film, sa folosesti muzica non-diegetica pentru a obtine niste efecte anume tine tot de arta, de creatie, deci nu e la indemana oricui. foarte bine pentru minimalisti, sa n-o foloseasca daca nu se pricep.
dar inc-o data, sa nu generalizam la intregul cinema, ca nu functioneaza.
chiar filmul acesta, Il Divo, e un exemplu concludent.
http://www.youtube.com/watch?v=cw-qm-liCPA
o serie de asasinate sunt prezentate pe un soi de muzica gen rock alternativ sau ceva, destul de comerciala si vesela. binenteles autorul ar fi putut folosi ceva mai dramatic, mai tragic, sau ar fi putut reduce muzica de tot, ceea ce ar fi fost cam sec. insa el a gasit cheia potrivita. efectul e unul de ironie. denota cat de usor, cat de banal, la fel ca muzica respectiva, pot fi eliminati, lichidati, oamenii politici sau jurnalistii incomozi.
iar contrastul dintre muzica grava (de la inceput) si cea usurica, care se succed de-a lunglu filmului, reda intr-un sens, privit pe ansamblul filmului, contrastul dintre imaginea oficiala si cea din culise a acestui personaj controversat care a fost Giulio Andreotti.

Nu. Dar acolo e o situatie mai speciala. Muzica provine din realitatea filmului, e diegetica. Personajele o aud, o asculta, si asta le caracterizeaza. Insa exista si efectul clasic-conventional acolo, de a creea atmosfera, manipula feeling-ul. Dar inteleg unde bati. E adevarat ca e o cantitatea considerabila de artistry in spatele unor scene de tipul celor discutate de noi aici, cum zice si Mercutio, si pot concepe -- si accepta! -- posibilitatea teoretica a unor momente iamginale de o metamorfozare irecognoscibila si atingerea unei stari de meaningfulness zdrobitoarea in urma alierii cu o piesa muzicala, insa istoria cinemaului vizitata de mine pana acum nu ma ajuta deloc. In toate scenele de mare efect care contin capodopere ale muzicii clasice, mi se pare ca partea vizuala se eschiveaza deranjant de ostentativ de la datorie, culcandu-se pe o ureche pe spinarea fraierei aleia de muzici. As zice ca aporturile se distribuie, aproximativ, cam 25 la 75 de procente. Asa vad eu lucrurile. Asta e.

Foarte foarte simpatic filmul. Cam greu de tinut pasul cu ritmul screwball-ish, mai ales ca tre sa stai cu ochii si pe subtirarea; si se si vorbeste mult. Mi-a trezit si un puternic deja-vu A-Bout-de-Souffle-ish. Numai ca asta e mai misto. Nu-l prea inghit pe Godard de felul meu. Desi sunt snob. :|

nici eu nu mă omor după godard. dar din cînd în cînd mai văd un film de la el.

nu am văzut încă, dar aş vrea foarte mult să văd:



the big fix - tema e faină: catastrofa ecologică de acum 2 ani, aia cu petrolul în golful mexic. sper să fie mai bun decît filmul cu earth liberation front.

au scos şi un film scurtuţ despre el.
http://mubi.com/films/cameraman-the-...f-jack-cardiff

merci pentru link. e foarte interesant. merita urmarit. eu l=am vazut pe un extras de dvd, nu mai stiu care, parca The thief of Bagdad.

OdD, ori ai obosit?


* * *

Am zis, am zis. Din pacate, nu-s asa multe. Bun, in ordine cronologica:

Pulp Fiction
Four Rooms
Jackie Brown
Kill Bill Vol 1
Death Proof
Death Proof
Death Proof
Death Proof
Inglourious Basterds

..........................

Ah, nu stiu de ce eram asa sigur ca Windom se refera la fiicioarele Umei din PF (unde screenshot-ul corespunzator e superb), fara sa-mi vina-n minte ca mai exista si KB. Are dreptate omul (adica Windom, omule, nu tu) - am asistat si la privelisti mai excitante decat aceea. :">
Altfel, omule, scuze pentru urmatoarea iesire de tip dupa razboi multi viteji se arata dar poza din IB e gresita - unghi de oblicitate arbitrara si neestetica, plus rama sudica a cadrului vine prea aproape de conturul piciorului. Eu, cand mi-a venit ideea asta, pusesem ochii pe planul perpendicular lateral (sper ca nu-mi joaca feste memoria) cu calcaiul deja pe genunchiul barbatului si acesta cu degetele configurate intr-un manierism de printesa se pregateste sa-i deschida catarama bretelei pantofului.

De unde ai extras-o?

Ooh, credeam ca nu mai intreaba nimeni care-a fost faza cu acest post:

S-a prins cineva? Nu sunt screenshot-uri din filme, sunt capturi reale ale unor fotografi profesionisti. Vroiam sa subliniez (in scop educativ) prapastia calitativa si valorica dintre o fotografie adevarata si unele dintre pozele postate de unii useri,

I mean, no offene, Mercutio, la prima si a patra mi-a scos cu placere palaria, sunt minunate, dar asta - what THE FUCK is this?

PS - cvasimilitudinisme.




OdD, ultima e din The King of Comedy cumva? (e buna)

Feddy, da' citatul ăla de la semnătură de unde e?:))

Din Romeo si Julieta. ;)

Fed, topicul dedicat artei fotografice e un pic mai jos, aici se posteaza cadre preferate din filme, imagini cu o anumita incarcatura/simbolistica, ma gandesc, pentru cei care le posteaza. Bineinteles, poate fi extins si la ceea ce cauti tu, simetrie, compozitie etc., dar mai lasa-i pe oameni sa respire!
Si da, The King of Comedy.

Shit, chiar cand voiam sa zic ca imaginea arata mai degraba a fotografie decat a cadru din film, mi-o ia Fede inainte si se 'confeseaza'. Seriously....:))

Ivan's Childhood




and...

I know, I know :)), dar chiar imi place cadrul asta filmat din perspectiva first person - felul in care ii sunt plasate mainile, cu Widows' Hill chiar in mijloc, cu iubita lui in varf, pe cale sa se arunce. So sad :(

@buticut: nu stiu de ce am impresia ca panza aia de paianjen a fost improvizata la fata locului... sa fi fost paianjenul atat de beat cand a tesut-o?:)) oricum screenshotul ramane fain :D

Onibaba






....din pacate DSLR-ul meu Bsplayer n-are blitz, asa ca m-am folosit doar de lumina ingenios manevrata de Shindo

onibaba :-*

am văzut azi cria cuervos

şi încă două din seria women in distress

Dar ce 'menzo le-am facut, mai?
Lasa-ma sa vorbesc!
Tiranule! :P

David Lynch e un geniu.La vara cand merg in Usa vreau sa vizitez si Snoqualmie Falls.Un prieten care a fost deja acolo mi-a zis ca atat orasul cat si oamenii sunt "spooky".

Ma manca sa-i prezint aprecierile mele Cristinei, dar a trebuit sa m-abtin ca nu vreau sa o incurajez. :D

le



Din Lessons of Darkness (tzaranu' de Herzog :D )



Boogie Nights (mentionare speciala pentru singurul utilizator al forumului care -- probabil -- nu ar fi recunoscut imaginea :D )

Wtf?! De Niro and Depardieu getting handjobs?N-am vazut inca Novecento,in mare datorita duratei dar m-a facut curios cadrul asta.:))

Si eu tot din cauza duratei n-am ocazionat sa-l vad. I mean durata medie de viata a fiintei umane. :|

Just kidding. Si eu ma simt obligat sa-l abordez de cand am vazut poza aia (vreo doia ani?), de-asta s-a-ntamplat s-o si pun aici - fiindca ma gandeam sa vad filmul in viitorul apropiat.

Am evitat si inca evit multe filme datorita duratei,cel putin in momentul de fata n-am rabdare sa vad unul mai lung de 2 ore.Vad ca varianta uncut tine 317 min.
Nu cred ca as putea sa-l vad dintr-o singura vizionare chiar si cand sunt in forma maxima.:))

Men... [-(

Din Shame doua cadre m-au impresionat emotional foarte mult:

Timid rău Depardieu.Sa il lase pe mana mea 10 minute si fac animal din el.

:)) Kriss, ce-ai ratat, tată!

Blue Velvet

:-O ma dezamagesti. daca ziceai 1 min. altfel statea treaba