Mylo Xyloto (2011) - Coldplay

Astia de la Coldplay n-au rusine. Iarasi au iesit la interval cu un portbagaj plin de chorus-uri si ooo-ooo-uri din alea care ne leagana maini si brichete si fac sa explodeze instalatiile de sonorizare si piepturile in mega-concerte pe stadioane dar care ascultat singur si cu ochii inchisi nu te poate face decat sa pufnesti in ras.



" ... while so many bands at their status revert to bloated contentment or some vague idea of rockist salvation, Mylo Xyloto finds Coldplay successfully continuing to explore the tension of wanting to be one of the best bands in the world and having to settle for being one of the biggest."
7 / 10
(Ian Cohen, Pitchfork)



"There’s nothing wrong as such with ‘Mylo Xyloto’. It just feels like, once again, Coldplay have done the selfless thing and gone out to protect EMI’s share price, and at the end of it remain peering off the edge of a cliff edge, wishing they had the courage to jump."
5 / 10
(Dan Martin, New Musical Express)

Au inceput sa curga topurile de sfarsit de an:

http://www.metacritic.com/feature/mu...albums-of-2011

Father, Son, Holy Ghost (2011) by Girls

"The arrangements throughout have whirring organ, guitar fills, solos, flutes, and backing vocals borrowed from classic rock and placed exactly where you would expect them to be. And tying it all together is the production from Doug Boehm and the band, which sounds "old" simply because it sounds so incredibly good. This is one of the best-sounding rock records in years, redolent of a time when there was more money to spend in getting the basic tracks perfect, better ears to figure out which microphone should be used and precisely where it should be placed, and no pressure to make the mix ultra-hot for digitally-driven radio."
(Pitchfork, 9.3 / 10)

Nota mea: 10 / 10 (esential)





Aperitive:

Alex
http://www.youtube.com/watch?v=ukWhGXCBM6Y

Die
http://www.youtube.com/watch?v=R9mhBsLydfg

Vomit
http://www.youtube.com/watch?v=LBYBNyMNySU

am mai reciclat din ce ascultam mai demult, nu prea mai am timp de explorări. în plus, cu ameninţarea acta, ar fi bine să bag la cap ce ştiu deja, să prind în cuie ca să nu se mai desprindă. nu obişnuiesc să citesc critică muzicală, mă face să mă simt prost, cu toate catalogările alea, etichete, comparaţii, genuri, etc. ştiu că ufo şi greymachine îs acolo, undeva, foreva şi asta ajunge :x

dar dacă e musai:

The universe pulses with a heartbeat, and its name is Idolum. The latest from psychedelic stoners Ufomammut, this album stomps with all the density of a collapsing black hole while throbbing with the very rhythm of a breathing cosmos. It is a dichotomy of unrelenting heaviness and expansive psychedelia easily explained.

The heaviness stems from within Ufomammut itself, long a staple of the doom metal scene's soul crushing. Though the band has always churned out mind-blowing cuts of plodding destruction, Idolum is a beast apart. Mentally speaking, I would even go so far as to dub this the heaviest album of 2008.

Such accolades are easily explained by the band's penchant for out there soundscapes. Though anchored in some of the most gargantuan riffs possible, Idolum floats away into realms of infinite power, entering vistas of mind-altering shock and awe. The album's title backs this thought, meaning "ghost" and "idea" simultaneously in Latin. Clearly, this is heady stuff.

"Stigma," for example, hums with a trance inducing hypnosis that would make Tool bitterly weep in shame. The next part---a planet shattering series of riffs striking like thunder from the heavens---would blow them apart.

"Stardog" alternatively goes right for the jugular with titanic guitars and walls of stoner rhythms floating in zero gravity. The vocals on this one are meanwhile literally and metaphorically brilliant, glowing with the detached fire of a passing comet.

"Hellectric," meanwhile, exists as stellar wisps of ethereal melodies backed by spiraling tribal percussion. Spooky and cosmic, it feels like exploring a haunted star cruiser lost deep in space. Beyond this, the song batters listeners with a meteor shower of gigantic guitars and skullf*cking rhythms.

etc.



Ammonia mmrrrrrrrrr... şşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşş şşş

Sirop de tuse și abolirea geografiei
 

am mai scris asta și în altă parte, dar nu strică să-i mai fac niște publicitate la halbum. e mai lent, scris în perioada în care admirația mea pentru el era pe ducă. atunci se scriu cele mai faine chestii - când ardoarea e în stadiu crepuscular. dar tot merită, zic eu.



Imaginaţi-vă o intersecţie, într-o toamnă, spre sfârşit. Nu, următorul lucru nu va fi să vi-l imaginaţi pe Richard Gere căutându-şi melancolic jumătatea, într-un New York suprapoluat şi suprapopulat.

Filmul e dintr-un oraş incolor, obişnuit, cu oameni înţepeniţi în zgribulire pe după geamuri, de unde ecranele pâlpâie neauzite şi himerice, dând chipurilor o imobilitate catatonică. Intersecţia e pustie, semafoarele îşi schimbă conştiincios luminile pentru un trafic inexistent. Din când in când, valuri de frunze răbufnesc dintr-un cer de inox. Praful se răscoală, urcă spre ferestre, ca să vadă înăuntru măşti de ipsos pe care abajururi zimţate aruncă umbre găurite. Vântul scârţâie şi suflă îndrăcit descântece, scurmă prin gunoaie sau suspină ca o hârtie cotropită de foc. Singurătatea e totală, singura urmă de viaţă ce traversează intersecţia, anarhic, încâlcit, fără atenţie la semafoarele ciclopice, sunt frunzele, harpii despletite muşcând din garduri. Încremenesc hieratic pentru o clipă, pentru a-şi încleşta nervurile şi peţiolurile mai apoi – titani sfărîmicioşi şi anonimi pe un asfalt cocoloşit de brumă.

În aerul indigo şi contractat de frig, băltoacele încep sa se strangă asemeni unor răni – tăieturi mioape în care pâlpâie, la mijloc, un ochi lichid de viaţă. Spoiala fragilă a gheţii ezită să le acopere de tot. Într-o parte a intersecţiei, cale triumfală, se desface un drum larg şi generos ca o promisiune de aer curat, la capătul căruia, deasupa oraşului, o burtă uriaşă de sticlă verde ascunde ce a mai ramas nedigerat din soare. Oraşul e într-o zonă temperată. Nopţile în noiembrie vin repede şi nepoliticos, ca nişte creditori sătui sa aştepte, de care toţi se feresc în spatele uşilor ferecate. De acolo, pulsul oraşului sună greu, comatos, în cadenţe surde, lansate de troli în subterane. Electricitatea animă oraşul ca un sistem vascular invizibil, înecându-l într-un nor sferic şi violaceu, ce bâzâie in surdină.

În pacea de cuarţ, rece si insinuantă ca o vată , semafoarele, obsesiv de precise până atunci, se dereglează. Pâlpâirile nu mai au nicio noimă, devin prea rapide si intermitente, apar simultan doua, chiar trei lumini. Cochetăria deşănţată se transmite viral în toată intersecţia, creând imaginea unei alarme polifonice, alerta mută si colorată a unui sistem înnebunit de groază. Simfonia unui unui mic oraş, regizată de un Ruttmann care a luat-o razna. Câteva becuri cedează, într-un ultim spasm exploziv. Celelalte, ameninţate de scurtcircuit, continuă sa semnalizeze prudent, într-o beatitudine complice. Ca nişte momeli agăţate de liţă şi aruncate într-un iaz cu peşte puţin si ameţit, de sus încep sa se prelingă sunete. Şerpuiesc printre cuburile etajate ale aerului şi se izbesc de pământ în inflorescenţe sonore. Rari şi preţioşi — cioburi de fulger avide să plesnească în respiraţia întretăiată a lui noiembrie, linguri de argint lovind in blidul murdar al trotuarului — şerpii scânteietori îşi sparg capetele de bordúri şi capote. Feeria e inexplicabilă şi se strecoară printre lucruri, ca o ţesătură deasă de ploaie estivală.

S-a întâmplat că, în acea noapte, oraşul a urcat, tiptil, câteva grade bune spre nord. Gâtuit de emoţie, şi-a împlinit visul: să vadă Aurora Boreală. Nu a ajuns foarte departe, căci drumul era presărat cu munţi, porturi şi cu alţi nenumăraţi visători. Mai mult şi-a imaginat-o decât a văzut-o. Dar şi-a întins mâna şi pe vârfurile degetelor, sub unghii chiar, s-a ales cu nişte paiete irizate, sclipici magic din poala aurorei. Îndrăzneala l-a costat: şi-a rupt câteva ligamente, nişte capilare periferice au încetat să funcţioneze. În partea de sud a oraşului firele de telegraf zăceau desprinse din măselele solitare ale stâlpilor, tentacule rupte de trup pe epiderma bituminoasă; câinii de prin curţi au visat cum lunecau la vale cu tot cu cuşcă, în timp ce ploaia de pisici de pe acoperişurile aplecate într-o rână a ridicat şi mai ridică şi astăzi întrebări printre rarii istoriografi şi multiplii bârfitori ai oraşului.

Bucuria oraşului era nespusă. În nopţile când minţile omeneşti se stingeau una câte una, decuplate de somn, copsese gândul si plănuise escapada. De sub hârtiile pătate de grăsime ce i se lipeau de faţă, de sub miile de tocuri ce-i gâdilau braţele sau îi ciuruaiu abdomenul, de sub grefele liniilor de tramvai si sutúrile ţevilor de apă, oraşul pândea momentul, saltul, înfrigurat şi misterios. Acum se alesese cu minunea şi se simţea de trei ori mai mare.

Un „şşşşşşş“ lugubru străbătu străzile negre şi zăngăni geamurile, pregătind reprezentaţia. Dar pentru că era pustiu şi pentru că era învelit etanş într-un tapet solid de uşi, urechi şi pleoape închise, pentru că nu avea cui dărui o parte din fericirea lui, oraşul a aruncat-o în singurul loc colcăind de viaţă: deasupra unei intersecţii în care nişte semafoare chioare si un grup de frunze zănatice jucau cadril. Albumul Vrioon de Alva Noto şi Ryuichi Sakamoto (2002) e acest sunet al stării de graţie pentru oraşele prea sudice şi nostalgice, visând la auroră.

(Preferabilă e ascultarea la căşti.)

Dl. Cartarescu ? :P
Cred ca e prima oara cand imi pun bookmark la ceva scris pe forumul asta, pt a reveni la o vreme cu rabdarea mai bine hranita.

Curiosity: Cum ati gasit cinemagia, Mr. (or is that Ms.) Răpciune ? Why now ?

mr.?? X(

am ajuns aici datorită unui coleg de mubi, colegă de fapt. am și o descriere-robot a multora de aici, nici nu știi ce secrete odioase conține ;)
în plus, grupul de animație a murit. ca toate lucrurile bune, la un moment dat a devenit plictisitor.
și apoi, m-am săturat sa vorbesc despre film în egleza aia atât de atent epilată, fără ă, î, â, ș, ț, prefer o limbă mai hirsută din punct de vedere grafic.

Hehe e de ajuns un click pe profil ca sa vezi acel F care ii da de gol sexul :D.


This is kinda scary :-SS, mai ales ca poate am trecut una pe langa cealalta in Timisoara, fara sa stim. Malombra, awesome review! Eu momentan sunt hooked cu sountrackul The Girl With the Dragon Tattoo. Immigrant Song e probabil unul dintre cele mai 'cool' coveruri ever, nu doar Led Zeppelin.

adică eu umblu cu sexul dezgolit pe forum și nimeni nu zice nimic? :))
da ce-i aicea, plajă de nudiști?

pervs.

se poate să fi trecut una pe lângă alta, timișoara nu-i așa de mare.:)

nu am văzut-o pe fata tatuată încă, sunt destule prin papi și-n scârț, dar o să mă uit curând și la el.

interesantă combinație reznor - karen o. eu una nu m-aș fi gândit să-i combin la o piesă.

@buti: un click pe profil ? nu crezi ca-mi ceri prea mult ? Cred ca sunt userul cu cei mai putini "prieteni" de pe forumul asta. N-am dat niciodata add la nimeni (nu din condescendenta, sunt multi useri pe care ii consider prieteni fara sa imi bat capul sa "oficializam relatia" bagandu-ne prin liste ca la FeBe), accept am dat doar la cei care mi-au trimis invitatii si vorbisem vreodata cu ei, click pe profile nu dau decat din greseala. I'm so lonely brroken aaaaaaaangel I'm so lonely liiisten to my heart :))

@Malombra: You're so sweet and innocent. :)) Scumpa ta "colega de pe mubi" este draga noastra secret agent Soricica Mov. Cei din The Circus ii spun Karla. Dosarele pe care le-ai primit despre noi sunt "fabricate". Nu e absolut nimic adevarat. Sper ca nu te-ai apucat sa pasezi mai departe informatiile catre americani. Iti imaginezi ce patesti cand or sa afle ca i-ai tras pe sfoara.


And speaking of mubi. Curios ca tu zici i-ai parasit tocmai cand m-am apucat eu de ei. Btw, nu esti tu cea care avea in topul pe 1991 un film cu Hoffbrauhaus (al carui titlu mi-a starnit mie tot felul de nostalgii) ?

LE: Checked. Era Stavrog​in. Anyway, tre sa-ti mai citesc viata si opera pe-acolo cand oi avea timp si rabdare.

stavrogin e inepuizabil. tre să-i dau un follow.

n-am părăsit mubi. e prea util. din păcate, e și plin de tot felul de cripto-comuniști și vestici care încă mai cred că istoria lor e singura istorie.

dosarele mele x sunt fakeuri? :-? îmi închipuiam io.
cine ești mneata pe mubi, nenea chambord? să dăm o raită prin colecție. ca să transmitem informații corecte de data asta. B-)
viața și opera - nothing to check there - sunt mai modestă decât călugărița lui diderot.

Heeey, I am not a mole, not even a rat, I am an ingenuous mouse! Speaking of Tinker Tailor Soldier Spy, Chambord, ai văzut şi mini-seria din '79?

lil mouse:x

nu știu tinker, dar Tintin e acuzat de rasism și scos din librării în uk. :( wtf?

Shory, n-am vazut inca miniseria dar citesc acum cartea. E totala ! Daca v-a placut filmul din 2011 fie si foarte putin, o sa va placa la nebunie cartea. Si n-am citit decat vreo 100 de pagini deocamdata.

PS. Avatarul tau e cel mai cute ever. :x

Subtirel ultimul album de la Air
7/10

http://www.youtube.com/watch?v=-rhdER9imF4

Daca nu stiati, se fac teasers si pentru albume. And this one ... I must get.
http://www.youtube.com/watch?v=fBE6T...eature=related

Neil Young - Everybody Knows This Is Nowhere (1969)

10 / 10 (esential)

"Everybody Knows was a sort of big bang for Young, a dense moment of creative explosion that saw possibilities expanding in every direction. " (Pitchfork)

aperitiv:
Cowgirl In The Sand

http://www.youtube.com/watch?v=3fAXl97-RFg

Global Communication – 76 14 (1994)
10/10 .Albumul asta atinge perfectiunea in materie de ambient, downtempo.



Piesa de rezistenta a albumului :
Global Communication - 14:31

Green Day - Uno

În sfârșit am avut ocazia 'să-i iau interviu' . Nici nu-mi pasă de toată critica adusă acestei formații care probabil va primi un loc printre trupele care au făcut istorie în rock.

Nota 10, cel mai bun track Let Yourself Go

cel mai prost...nu există, toate-mi plac.

Aștept Dos

Jedi Mind Tricks - Violent by desing.

Avand in vedere ca e " un baiat dupa stadion " , un tip crescut intr-un cartier marginas si e un tip care injura mult dupa cei ce au idei fixe omul asta e un geniu al liricii , ca sa numai spun ca e un geniu acestui...gen muzical. Care pentru unii nu e gen muzical ca are niste injuraturi.


Piesa de rezistenta nu cred ca exista , e singurul album de orice ascultat de mine in care nu mi-a displacut nimic.
Dar I aganist I e ...genial

S-a cam dus si vremea celor de la JMT de cand a plecat Stoupe.Ultimul album n-a mai sunat la fel de bine fara productia lui iar Vinnie Paz de vreun an si ceva a devenit din ce in ce mai liniar in materie de versuri.
De acord insa cu Violent by design,e foarte bun albumul.

Alternativ Quartet - Cand nu cant

Ia uitati ce zic baietii astia:
Not bad, eh?

My Year-End lists:

Top 10 Albums

1. First Aid Kit – The Lion’s Roar
2. Bat For Lashes – The Haunted Man
3. Alt-J – An Awesome Wave
4. Leonard Cohen – Old Ideas
5. The Shins – Port of Morrow
6. Beach House – Bloom
7. Mark Lanegan – Blues Funeral
8. Anywhere – Anywhere
9. Dinosaur Jr. – I Bet On Sky
10. Jack White – Blunderbuss


Top 15 songs

1. Beach House – Myth
2. alt-J – Breezeblocks
3. Leonard Cohen – Going Home
4. Mark Lanegan – The Gravedigger’s Song
5. First Aid Kit – The Lion’s Roar
6. Sharon Van Etten – Serpents
7. Chelsea Light Moving – Frank O’Hara Hit
8. Bat for Lashes – Lilies
9. Converge – Aimless Arrow
10. Dinosaur Jr. – Don’t pretend you didn’t know
11. Dexys – Nowhere Is Home
12. Jessie Ware – Wildest Moments
13. Aesop Rock – Zero Dark Thirty
14. Fun ft. Janelle Monáe – We Are Young
15. Asaf Avidan – One day


Top Worst songs

1. Psy – Gangnam Style
2. Gotye (feat. Kimbra) – Somebody That I Used to Know
3. Carly Rae Jepsen – Call Me Maybe
4. The Vaccines – Teenage Icon

Nimic de la Rihanna la worst songs?
Sunt curioasă acum să văd şi un top al videoclipurilor tale preferate. :D

Artistu cel mai favorit al lui Chambord este .....Pitbull :)) '
Chambord vezi ca-ti inchid aia de la Gangnam Style gura cu vreun Samsung Galaxy 4 cand s-o lansa .Cadou ,cadou .:D

Ooo da, Rihanna si Pitbull :x Adevarul e ca nu prea le-am urmarit opera anul asta dar aveti dreptate, e imposibil sa nu ma fi agasat cu ceva si in 2012. Ia sa caut ... aha Diamonds la Rihanna ar merge lejer. La Pitbull, spre rusinea mea, nici unul din titlurile single-urilor de anul asta nu-mi spune nimic si nu ma pot sacrifica intr-atat incat sa-i caut piesele alea pe youtube ... asa ca adaug doar Rihanna. Acum, sincer, nu ma ataca atat muzica ei (ma lasa total indiferent mai degraba) cat lookul ala androgin care e totusi o insulta la adresa ideii de feminitate.

De fapt topul asta cu worst songs nu e rezultatul vreunei cercetari minutioase a subiectului cat un offspring de moment al celui cu best songs. Care la randul lui a fost facut on the spot, in vederea participarii la un sondaj. Daca m-as mai gandi, cu siguranta mi-as aminti si alte piese care mi-au placut in mod special.

Videoclipuri nu prea am vazut anul asta dar daca ar fi sa dau un premiu ala ar merge la:

Tom Waits - "Hell Broke Luce" (piesa e din 2011, video din 2012)
http://www.youtube.com/watch?v=0Fju9o8BVJ8

Revive!

Weezer-Weezer(The Blue Album)-1994

Unul dintre cele mai faine albume cu care am avut ocazia sa rezonez.Un pop-rock alternativ de garaj cu influente punk, care impanzea pana nu demult toate soundtrack-urile filmelor cu adolescenti.Mi-a adus aminte de vremea cand vedeam American Pie aproape saptamanal.Ce e fain la album?Totul.De la acorduri de chitara, la versuri cand amuzante, cand serioase, dar intotdeauna memorabile si ajungand la vocea necizelata a lui Rivers Cuomo.

Piese care mi-au placut foarte tare:

Say it Aient So
My Name is Jonas
The Sweater Song
Buddy Holly
The World Has Turned And Left Me Here

Obiectii nu prea am.Desi ma pun pe toata discografia lor, am mari indoieli ca vor putea sa ma impresioneze in halul in care au facut-o cu albumul asta de debut.
Nota pentru overall.10.Curat si fara remuscari.

Wintersun -Time 1

Un album care nu se incadreaza cu totul in ceea ce ascult de obicei. Daca acest cuvant nu ar fi atat de mult si prost folosit, l-as caracteriza "epic"..
O piesa care sper sa convinga pe amatorii genului sa asculte albumul in intregime
Darkness and Frost

La o primă audiţie conţine elemente din Nightwish, Children of Bodom, Amorphis, chiar şi din Sonata Arctica şi Stratovarius, ca să mă refer doar la trupe finlandeze, dar sună bine. ;)

Au ceva al lor, nordicii in general, si finlandezii in special. Cred ca metalul se pliaza cel mai bine pe felul lor de a fi,pe cultura lor, sau le iese lor cel mai bine. Imi plac, in orice caz.

Edge of Sanity - Crimson II

Album conceptual progressive death metal, continuarea albumului din 1996, combină rapiditatea death metal cu pasajele melodioase, alternează vocea guturală cu vocea curată. Ambele albume au fost incluse pe acelaşi CD de către Dan Swanö, ca parte a compilaţiei When All Is Said (2006).

Mi-a picat in maini si l-am pus : Cvartet Anima - 'Strings, Camera, Action" - coveruri dupa teme muzicale celebre din filme. Dragut proiectul romancelor, ca tot sunt la moda chestii de gen Piano Guys & co.

B-) B-) B-)
ROA - System Of Sound (Album ) 2013

O sa fac un countdown al pieselor mele preferate din 2015 (Top 10) pe pagina de twitter. Cate una pe zi. Azi nr.10

Sunt dezamagit de ultimul album Radiohead. Il ascult de trei zile neincetat. Cred ca instrumentatia nu e la nivelul asteptat. Mai sap....

Nici eu nu-s chiar entuziasmat. Dar nu instrumentatia mi s-a parut problema ci auto-suficienta (raportat la catalogul formatiei in discutie, ca altfel e mai complex si suporta mai multe ascultari decat toata muzica de la radio din ultimii 20 de ani)

Postam ieri pe alt forum:

I'm one of those silly weirdos who still hope Radiohead will wake up someday and be like shyte man we haven't been doing something like Ok Computer or The Bends in a while now how bout we get down to it and then go someplace quiet for a year and record it.

But ... it ain't happening now so ... sigh sigh

Anyway AMSP is a good / solid album (I can imagine it works better if u had a glass of wine, i'll try that). It beats everything I heard this year. There's not a single bad or mediocre track on it. But there isn't a really great one either. It gives me the impression that Radiohead have reached a nice cosy place and forgot about the blizzard outside, blizzard they once affronted bravely thus winning the status that makes an event out of everything they do.