Juno - 9/10. Iaca vazui si eu amuzamentul asta oarecum gresit dar bun in acelasi timp. I mean, yeah...lasati adolescentele minore sa ramana insarcinate dar daca o fac pentru o cauza mai mare e totul bine. Oricum, mesajul poate fi inteles in mai multe feluri...chiar si cu "nu e bine sa ramai insarcinata cand esti minora" dar mai mult este prezentata tematica iubirii. Iubire in sus, iubire in jos...iubire tanara, iubire mai batrana si iubire mai batrana decat celelalte doua...intelegeti ideea. Comic este, are momente, e comedie naturala, fireasca, nu fortata sau pusa anume pentru cauzarea catorva rasete fortate. Filmul evident are aerul de indie si e puternic de tot...imi place. Il recomand oricui, nu numai adolescentelor de 16 ani care intentioneaza sa ramana insarcinate si nu stiu la ce sa se astepte (lol) .

Saw IV - 7/10. Deci mediocru. Desi nu imi plac deloc sequalurile cand vine vorba de horror-uri din motive evidente si de toti stiute, seria Saw e / se vrea altceva...ceva care te pune pe ghicit, te face sa rezolvi misterul, ceea ce e un mare plus fata de cele 10-11 sequaluri de la Halloween sau cele cu Jason sau Freddy. Finalul la 4 mi s-a parut imprevizibi, inca eu il banuiam pe cel care a ramas inchis in final, nu cel care l-a inchis. Gore este, destul, mai putin ca in 3. 1, 3 si 4 sunt cele mai memorabile, adica, daca stau si ma gandesc pot sa le iau separat si sa spun ce se intampla, mai important, in ele. Din 2 nu mai stiu nimic, si nici nu am de gand sa aflu. Oricum, filmul continua bine franchiseul si pe mine unu nu ma deranjeaza sa mai fie si 5 si 6 si altele...e singurul care nu ma deranjeaza.

SEQUEL.
Si asta cu "seria Saw se vrea altceva" e pur si simplu neadevarat. Violenta complet nesocanta, actorii mediocri si misterul prost incropit nu constituie "altceva".

Vad si eu actorii de mana a doua...dar lumea se uita la gore si la mecanismele la care se gandesc scenaristii si/sau regizorul.
De fapt e cu totul altceva...nu ma iau numai dupa notele de pe imdb care sunt mult mai mari la sequElurile Sawului fata de celelalte sequeluri...ci dupa parerea generala a lumii.
Oricum, asta iti garantez, Sawurile nu o dau in penibil, patetic si ceva de prost gust complet (cel putin nu inca). Exagerari exista, evident, doar e un horror...dar macar Saw nu ma face sa rad ca alte horrouri din trecut.
Si in plus, ce rost cativa actori cunoscuti dar prosti in astfel de filme cand cei ieftini (mai putin cunoscuti) se descurca la fel de bine.

No Country for Old Men - 10/10. Cea mai reala fictiune pe care am vazut-o. E sublim filmul! Nu incerc sa-l disec ca ar dura prea mult si cuvintele mi-s putine...dar e un film cu o poveste extraordinara si simpla (cum iti dai seama ca un film are o poveste simpla...cu cat folosesti mai putine cuvinte pentru a rezuma filmul, cu atat mai simpla e povestea), cu cel mai genial si intelept criminal-psihopat pe care l-am vazut (Bardem si-a batut in cuie personajul direct in oase - e incredibil), care foloseste cea mai originala arma mortala care exista...in rest titlul filmului spune restul. O tara, in acest caz Texas (da, aici e o tara, o tara in interiorul unei tari - county, country, e simplu) - sau cum vreau sa o numesc mai nou - Tara Coen - este nemiloasa cu cei care nu pot tine pasul cu cei mai tineri si cu cei tineri dar slabi...o tara in care timpul e relativ, nimeni nu se grabeste nicaieri, chiar si cel vanat. Totul e facut cu calm...N-am simtit cele 2 ore, e incredibil si filmul nu are decat vreo ora de dialog in total, poate mai putin. Pe langa cealalta capodopera Coeniana, Fargo, nu as putea sa le compar pe cele 2...sunt total diferite. Fargo, cu toate ca serioasa in majoritatea ei, e mult...mult mai amuzanta si pe langa No Country e o comedie in toata regula. No Contry... e pur si simplu un pumn in fata dat vietii prin duritatea si seriozitatea lui. But then again...fratii Coen poate au vrut sa transmita din nou ca viata cu imprevizibilitatea si lipsa unor detalii sau actiuni din ea este mult mai puternica decat un film.

Tara Coen? Dar sunt o gramada de asemenea tari Coen. Si Hollywood-ul din "Barton Fink", si Minnesota din "Fargo", and the list goes on, asta e una din particularitatile lor.
Dar mie mi se pare ca sunt foarte multe asemanari intre "Fargo" si "No Country..." (de asta am si introdus acum cateva zile intrebarea asta la "alege unul", la Cafenea). Exceptand tonul diferit si finalul lipsit de optimismul vag din "Fargo" , "No Country..." mi se pare destul de similar tematic si calitativ, si ar putea chiar sa aiba unele avantaje (desi s-ar putea sa fie prea devreme dupa ce l-am vazut ca sa ma pronunt): in primul rand, tonul si finalul (asa ambiguu, dar intunecat - desi nu complet deznadajduit nici aici) mi se par mai adecvate genului asta de film; apoi, te-ai putea uita la el doar pentru cinematography si tot ar fi o realizare excelenta; in fine, Javier Bardem joaca un rol de villain de 10 ori mai interesant decat Peter Stormare si Steve Buscemi la un loc, ceea ce la un film care exploreaza natura raului e esential.

Mi-am adus aminte ca ai mentionat filmul asta la Best2007 si-am zis sa intru aici sa vad cam ce parere ai exact. Nici nu stiu ce sa spun...nici nu am putut scoate ceva din citatul de mai sus pt ca tot (nu) conteaza. Adica TOTUL e pe dos (in ceea ce ma priveste). Niciodata nu am citit atatea pareri pozitive despre un film infiorator (ma repet).
Iar Bale (care-mi este foarte simpatic de altfel) face un rol groaznic. Joaca atat de superficial incat la un moment dat mi s-a facut rusine de rusinea lui. De ceilalti actori nici nu mai zic, incarceratorii aia fiind :sick:
Ma rog, n-am pretentia sa ne placa aceleasi filme, nici nu se-ntampla asta (am multe pareri diferite fata de ale tale in ceea ce priveste filmele) dar filmul asta este cel mult prost. No offence!

Da, l-am mentionat....si din cate tin minte te-ai legat de el si acolo si ai vazut ca nu esti bagat in seama asa ca te-ai gandit sa te duci direct la sursa...
In fine...nici tu n-ai absolut niciun motiv sa gandesti asa despre film! Stii doar ca Werner Herzog este un mare film maker iar aici nu e deloc mai prejos...asa ca singurul motiv pentru ca nu ti-a placut trebuie sa vina de la subiectul dezbatut...care, e unul real. Adica, Dieter Dengler este o persoana reala si a trait ce este prezentat in film...asa cum o arata tot Werner intr-un alt film al sau...Little Dieter Needs to Fly - de aceasta data documentar/biografie, nu ca Rescue Dawn.
Ai vazut rusinea lui Bale? Ai nevoie de ochelari pentru ca omul nu stie sa joace prost si a dovedit-o in ultimile sale filme, de fiecare data. Si a mai si mancat viermi vii in filmul asta, asta tin minte...a umblat descult, ud, murdar pentru ca Werner vrea ca actorul sa traiasca exact ce traieste personajul.
Film infiorator...adica te-a speriat pentru ca asta e una din adjectivele la care ma astept cel mai putin cand cineva incearca sa faca un film, prost. Credeai ca daca il faceai pur si simplu prost, exprimarea nu era destul de clara?
Sa te fac sa te razgandesti, nu pot...nici tu pe mine.

Trade - 8/10. Voinicel film...povestea e simpla, dar are multe ramurele pentru celelalte povestioare...avem probleme de rasism intre americani si mexicani, avem rapiri si trafic uman si avem si chestiile in plus...discutii tata-fiu care de fapt nici nu sunt tata-fiu...mama-fiica, la fel, puse in film doar doar de o multumi pe cat mai multi. Cam asta e problema filmului...e bun, e filmat bine, povestea e buna, scartaie (din cauza scenariului) pe alocuri dar e buna dar vrea sa multumeasca prea multi privitori. Kevin Kline joaca bine si e singurul nume cunoscut din tot filmul si de fapt nici nu cred ca se descurca prea bine, deci retrag cuvintele...cel mai bine joaca pustoaica Adriana. Un film usurel, care starneste emotii, dar nu prea puternice.

:D N-are legatura cu bagatu-n seama ci cu ce-ai scris tu aici...


Stiam ca-i real, sau se vrea. De vina-i productia proasta, casting-ul si jocul groaznic al actorilor si, daca vrei, regia superficiala...


Astea sunt mai nou criterii de valoare??
Bale (repet, unul dintre preferatii mei) face un rol de toata jena. Fara gluma cred ca in filmul asta si Chuck Norris facea treaba mai buna...


Da!


Corect!

este exact parerea pe care o am si eu despre film, exceptie mi-a placut interpretarea anamariei marinca. scenariul mi s-a parut destul de slab, relatia dintre cele doua este cel putin dubioasa, eu n-am inteles mai nimic din actiunile otiliei( in sensul ca mi s-au parut ilogice--faza cu sexul chiar e absolut ireala, eventual doamnele care si-au ajutat prietenele sa avorteze in comunism pot sa confirme sau nu). alta exceptie, eu i-am dat 9 pe imdb, insa tot ca un "bun" roman ce sunt. bineinteles, filantropica "rulz", vorba olteanului

Bee Movie - 7/10. It's trully a B movie...chiar ma asteptam mai mult de la creatorul serialului meu de comedie preferat. In fine, a fost cat de cat dragut filmul...cateva poante bune, dar nici alea nu prea extraordinare. Introducerea lui Chris Rock a fost inutila si deloc amuzanta. Personajele lui Patrick Warburton intotdeauna amuzante si aici nu e o exceptie...e de vina personalitatea vocii lui. In rest, nimic spectaculos, nici tehnologia bagata in film. De vazut o singura data cu siguranta dar cam atat.

The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford - 9.5/10. Unul din cele mai frumoase filme scoase de Hollywood, vreodata. Si o spun sincer. E impecabil...nu pot sa-i gasesc vreo chichita negativa, vreun minus semnificativ, vreo gaura in scenariu, regie sau jocul actorilor. Singura inconvenienta este, cred eu, durata nejustificata...si chiar si asa...nicio scena nu este mai lunga decat trebuie iar scurtarea ei ar fi de prost gust. Vad filmul acesta ca o lectie de cinematografie...atat o lectie de regie cat si lectie de actorie, fiecare din actori daruind peste limita pentru camera, pentru spectator, pentru poveste si pentru memoria lui Jesse James, un erou, un villan, un om deosebit. La final, ma gandeam, trecea credit roll-ul si eu inca ma uitam la ecran...ziceam ca am vazut un western extrem de inteligent, psihologic chiar, care patrunde in sufletul fiecarui personaj, in capatul caruia nu vezi actorul ci infinitatea personajului...si de aici iti dai seama cat de bine au jucat actorii. Brad Pitt joaca perfect in rolul lui Jesse James, Casey Affleck face cel mai bun rol al sau, mai bun decat in Gone Baby Gone si ati face bine sa-i tineti minte numele de azi inainte si sa-i urmariti toate filmele in care joaca, pentru ca, cu siguranta, o sa vedem lucruri marete de la el, in filme la fel de marete...si aceleasi lucruri si pentru restul actorilor. Eu zic ca ar fi pacat sa nu vizionati un astfel de film, ar fi pacat sa nu il auziti...scenariul parca e poezie...chiar si cu limbajul si accentul de atunci, am receptionat fiecare mesaj clar si concis, de mare ajutor fiind si expresiile faciale ale actorilor. Un film excelent si nu pot decat sa ma intreb de ce nu a primit mai multe nominalizari...

Pitt voia initial ca filmul sa aiba 4 ore (adica sa fie pe masura titlului, pentru care a facut specificatii clare in contract ca nu poate fi schimbat) :)

Da, titlul sa nu fie modificat, nu cred ca se referea la durata filmului...
"According to Andrew Dominik, Brad Pitt had it put in his contract that the name of the movie was not to be changed."
Adaug la micul review si muzica incorporata perfect in film.

Sweeney Todd - The Demon Barber of Fleet Street - 9/10. In sfarsit vad si eu filmul si povestea asta. E prima vizionare a povestii lui Sweeney Todd...stiu ca e ecranizarea pentru marele ecran a unui muzicalului de pe Broadway (care s-a inspirat din filmul din 1936?)...si oricum, stiam in mare despre ce e vorba din, haha, filmul Jersey Girl, regizat de Kevin Smith. Dar, mentionarea acestui lucru e o blasfemie pe langa acest incredibil de macabru dar excelent film al acestui deceniu. Cuvinte de lauda all around pentru prestatia actorilor, acum stiu sigur ca Depp castiga Oscarul, a interpretat un demon perfect. Dar, dupa vizionarea in ultima vreme a unor filme a caror durata este mai mare si actiunea e mai lenta am simtit cum actiunea din acest film a trecut vajaind prin fata ochilor, mai mai sa zic ca e grabit. Dar doua ore sunt destule sa explice fiecare traire a personajelor si scopul respectivei trairi sau emotii. E un Burton, clar si clasic, iar impreuna cu Depp probabil fac una din cele mai bune echipe regizor-actor din lume. Toata lumea e aleasa perfect pentru rol, pana si Sacha Baron Cohen e amuzant de malefic in filmul acesta, iar cand am vazut cate actrite (si ce actrite) stateau la rand pentru rolul doamnei Lovett, mi-am dat seama cat de norocoasa dar si perfecta pentru rol e Helena Bonham Carter. De vazut, ca asa e frumos.

LOL! alea chiar credeau k au sanse? normal k a ales-o pe nevasta-sa! :w00t:

Si da...vroiam sa zic asta! De ce n-am zis-o nu stiu. Stiam eu ca Burton e insurat cu aia. :lol:
Dar si sa recunoastem ca nici una din cele mentionate acolo nu era la locul ei in filmul asta...

Glengarry Glen Ross - 9/10. Hehehe, sa imi dau palme nu alta. Grei peste grei in filmu asta...Al Pacino, Jack Lemmon, Alan Arkin, Ed Harris, Kevin Spacey, Alec Baldwin si Jonathan Price. Jesus F-ing Christ. Si acum motivu vizionarii filmului...am vazut un foarte amuzant trailer al unui film care se chema Glen&Garry&Glen&Ross...era de fapt o parodie a adevaratului trailer si al filmului. In trailerul fals se aflau 4 tipi (culmea, erau exact aceeasi din acest film) care erau bolnavi de sindromul Tourette. Nu e greu sa vezi cum asta e amuzant pentru ca oamenii astia ori injura ori injura in filmu asta. Fiecare din ei...de la cel mai tanar la cel mai batran. Cat despre film, e foarte reusit...inspirat dupa o piesa de teatru, are un scenariu foarte reusit, foarte rapid prin schimbul de replici dar si replicile insele, actorii nici mai merita sa mentionez ca each and every single one e monumental. Iar o cantitate ca asta de injuraturi, mai rar...chiar si asta un motiv pentru vizionarea lui.

Before the Devil Knows You're Dead - 8/10. Un film interesant ca subiect, care te face curios sa vezi unde duce actiunea si cu ce scop...nu foarte original in realizare, dar mai conteaza? Actorii joaca foarte bine, unu cate unu, Philip Seymour Hoffman, Ethan Hawke, Marisa Tomei (mmm, Marisa...pentru fani - nuduri cu doamna :) , my God, those nipples). Asa, sa revenim...regizorul Sidney Lumet (12 Angry Men, Dog Day Afternoon) are noroc, iar, de scenariu pentru ca regia lui nu e cea mai deosebita sau unica in stil...nu iti dai seama cine regizeaza filmul decat in final, nu cum e in cazul lui Kubrick sau Tarantino. Scenariul este puternic, definit pe valori morale, cu invataturi...biblice chiar...avem ceva Cain si Abel chiar daca nu pana in final, ceva cu sa nu furi, sa nu ucizi...am mai vazut o metoda interesanta de a ucide o persoana pe patul de spital. In cele din urma, nu e un film pe care ai vrea sa-l mai vezi inca o data, dar de vazut o data e un must.

Elizabeth: The Golden Age - 7/10. Ce sa zic, filmul nu excela prin nimic in mod deosebit in afara de costume (chiar mi-au sarit, involuntar, in ochi de'a lungul filmului ... as zice chiar ca e primul film la care patesc asta) de unde a si primit o nominalizare la Oscarurile de anu asta...iar apoi, este Cate Blanchett, nascuta, la fel ca regina, pentru acest rol. Pe cat as vrea sa castige Ellen Page oscarul pentru cea mai buna actrita in rol principal, pe atat stiu ca ma insel pentru ca rolul lui Cate este mult mai puternic, mult mai important chiar. Acum nu stiu daca o sa pateasca ce a patit in '99 cand a fost nominalizata pentru acelasi rol, dar premiul nu l-a primit...(aaa, da, filmul asta e ca un sequal). Deci subiectiv as vrea sa castige Page, obiectiv ar castiga Blanchett...si ar merita (dar inseamna ca ar castiga si Oscarul pentru rolul secundar din I'm not there? Hmm...). In rest, filmuletul are cateva imagini foarte reusite, restul actorilor sunt si ei indeajuns de convingatori, in rest, am zis, e chiar si plictisitor pe alocuri.

I'm Not There - 7.5/10. Nici eu nu am fost cu filmul. I mean, da, este un film reusit, un biopic neobisnuit comparandu-l cu "Ray" sau "Walk the Line" iar fiecare din actori joaca cate o varianta al lui Dylan cantaretul: poetul, profetul, nelegiuitul, falsul, vedeta. Insa cred ca e un film pentru cei care il stiu deja pe Dylan, ii cunosc muzica indeaproape, pentru ca eu unu nu ma uitam la povestea lui si cat de asemanator e cu celelalte staruri ale muzicii, ci eu ma uitam la jocul actorilor, la regia intersanta, la scenele uneori haotice si fara sens...Dylan, da, am o melodie de'a lui care imi place si anume Fourth Time Around, in rest acest folkist nu ma intereseaza. Dar asta nu inseamna ca filmul e numai pentru fanii lui Dylan (vroiam sa zic la un moment dat ca e un film numai pentru Dylan) ci e pentru toata lumea sa arate ca Dylan era un om normal cu renume si o filosofie care lasa lumea intrebandu-se, el apoi nereusind sau nevrand sa raspunda la ele. As recomanda filmul dar daca nu esti fan sau cel putin cat de cat interesat de viata lui Bob Dylan nu am s-o fac decat pentru actori si abordarea generala asupra modului de caracterizare a vietii lui Bob Dylan.

Dylan nu e folkist. a cantat si folk, dar asta nu il face folkist

dylan e foarte multe lucruri si nu i se poate nega influenta asupra artei in general. Dar I'm Not There este aproape insuportabil pentru cineva care dispune de informatii minime despre cariera si muzica lui. Hayens revolutioneaza, intr-adevar, filmul biografic, dar senzatia pe care mi-a lasat-o mie I'm Not There a fost de intruziune (fortata) intr-un univers criptic si dezordonat, de parca as fi intrat prin nu stiu ce metoda in halucinatiile unui fan absolut al lui Dylan, fan care-l deifica si multiplica la nesfarsit, ca o galerie de oglinzi (de)formatoare. Pe hartie arata bine, pe ecran nu, it was much too much...

Into the Wild - 9/10. Din cauza unor filme ca acesta e genial sa te faci actor. E genial ca traiesti o aventura pe care a trait-o altu inaintea ta, e extraordinar ca faci o meserie care iti ofera acest lucru, e multe chestii. E un film despre maturizare, e un film despre viata reala, viata fara societate, viata dintre om si natura si lectiile si sfaturile de viata care duc spre acel stil de viata...am zis destul cuvantul "viata"? Pentru ca e important. Emile Hirsch face parte din viitoarea generatie de actori excelenti (chiar daca aici nu excela dramatic, ci mai mult prin efortul fizic si prin ocazionalele dialoguri usoare...). All thumbs up 4 this one.

The Nines - 8/10. Un film inteligent, dar nu atat de inteligent pe cat se astepta scenaristul. Intr-un fel, e ceva nou si interesant...dar, aparent nu imi mai gasesc despre...nu, stai, vin inapoi...un film irezistibil prin misterul ce il invaluie destul de rapid, chiar pe mine m-a facut sa fiu curios de finalul imprevizibil, incercam ipoteze care functionau cam 5 minute si apoi erau distruse de cele ce se intamplau in continuare si bineinteles toate fiind distruse in final, unde au fost inlocuite de una singura. E un film interesant, inspirat parca din jocurile video (Sims mostly), chiar si din teme teologice. Ryan Reynolds joaca excelent toate cele 3 roluri, la fel si celealte 2 actrite Melissa McCarthy si Hope Davis. Ca idee fundamentala insa, filmul nu este ceva nou si de asta nu o sa fie apreciat chiar si pentru aceasta ipoteza proaspata.

Interview - 8/10. Excelent film pentru categoria lui. Film facut cu bani putini, intr-o singura locatie, cu cateva in plus pentru o scena-2. Filmul e regizat si scris de actorul din rolul principal, arhi-cunoscutul, talentatul si inconfundabilul Steve Buscemi si trebuie sa zic ca face o treaba buna spre foarte buna la toate. Prin scenariu (care nu e in totalitate al lui) reuseste sa ma tina lipit de scaun, aproape de ecran sa observ schimbul de replici interesant intre cele doua personaje diametral opuse atat prin personalitate dar si prin categoria lor de lucru. Amandoi sunt extrem de convingatori, Steve ca jurnalistul plictisit de atentia inutila acordata unor vedete ieftine de tv sau film iar Sienna Miller ca vedeta ieftina dar foarte, foarte sireata...chiar mi-a placut cum a jucat jocul unei actrite bune dar care primeste numai roluri proaste doar fiindca nu a ajuns la stadiul respectiv, de actrita in filme bune. Un film care merita vazut pentru amandoi.

M0n000, mânca-ti-as copchilasii, AVEM TOPIC "Interview" la Acum pe ecrane! Dacä mä iubesti, concentreazä-te si pune-le acolo, când e cazu'. Majoritatea cronichetelor tale este bune, si meritä sä stea în topicele filmurilor care este. Aici, cum ai dat pagina, gata, nime-n lume nu le mai. Decât poate sus-zisii copchilasi, când o sä-i ai.

Me be more careful next time...sorry.

Lars and the Real Girl - 8/10. O comedie de genu asta nu vine prea des, iar atunci cand vine trebuie savurata de toata lumea. Nu mai e o comedie "stupida" cu adolescenti, nu mai e cu politisti inarmati pana in dinti, e doar o comedie despre o minte tulburata de nesiguranta si neliniste, o minte care se poate vindeca, care se vrea vindecata. O comunitate intreaga, un oras intreg intra in acest joc pentru a insanatosi mintea unui singur om...din pacate, asta e singurul lucru care mi s-a parut nelalocului lui, adica, cu toate ca vrem sa credem asta, noi nu suntem si nici nu vom fi asa de buni cum sunt personajele din acest film...iar personajul care ajuta cel mai si cel mai mult nici nu poate vorbi, nu se poate misca si nu are suflet. Pe de o parte, fiecare din actori joaca numai bine, convingator si cu daruire, dar am simtit intr-un fel ca acest mic film cu aer independent urmeaza o formula de mult timp folosita a filmelor indie, era previzibila, dar e ok, nu finalul conteaza. Conteaza transformarea si cel mai mult, conteaza comedia...de foarte inalta calitate. Vizionare cat mai placuta...

The Darjeeling Limited - 8.5/10. O calatorie spirituala pentru impacarea sufleteasca a trei frati. Un film excelent si daca iti plac filmele lui Wes Anderson (cum ar fi The Royal Tenenbaums sau The Life Aquatic with Steve Zissou) cu siguranta acesta nu te va dezamagi asa cum nu m-a dezamagit pe mine. E foarte bine facut dar si frumos in acelasi timp, o placere sa te holbezi la peisaje si la miile de detalii pe care le gasesti in el. Un film mai frumos si mai complet despre India nu cred ca am vazut (except Gandhi). E si amuzant sa vezi 3 frati drogati cu medicamente indiene foarte puternice si sa fie luati apoi de argumente stupide cum ca o anume curea a fost furata sau ca o pereche de ochelari nu apartin persoanei care ii poarta. E un film simplu dar si profund, simplu prin calatoria fara o destinatie exacta, acea destinatie finala de fapt nu conteaza, ci calatoria...iar profund prin semnificatiile ascunse in fiecare gest, in fiecare cuvant si actiune a fiecarui personaj.

Control - 7/10. Biografia lui Ian Curtis, cantaretul trupei Joy Division din Marea Britanie. Ei, asa cum rocku nu e muzica mea in mod special, cu toate ca imi place mai mult decat altele (ca muzica facut cu cap), inainte de acest film nu am auzit de nimeni si niciunu din aceastra trupa sau tangential cu aceasta. Never the less, m-am uitat mai mult pentru acting, pentru regie si astea...medioacre toate. Povestea nu este una neobisnuita printre rockstaruri, droguri (chiar daca si legale aici), inselari, e chiar ca un yawn la superlativ. A fost insa o placere sa o vad pe Alexandra Maria Lara o romanca care de fapt de la 4 ani e germanca...nu stiu daca statea in Romania avea acelasi viitor...destepti parinti a avut.

Bun atunci...sterge ultimele 2 mesaje. Asta si al tau.

http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=14912

The Air I Breath - 8/10. Aceeasi poveste cu "strangers lives intertwine in unexpected ways and change their lives forever". Absolut nimic nou sub soare...inca Brendan Fraser a mai jucat intr-un astfel de film (Crash). Ia sa vad cate am vazut de genu asta...Crash primu, Babel si Amores Perros. Toate au fost bune, in felul lor, dar asta de fata nu mi-a trezit nici un sentiment deosebit, nu mi-a trezit compasiune pentru vreo unu din personaje, tot ce mi-a atras atentia, culmea, a fost editare filmului. Un lucru care nu prea il observ la celelalte filme...iar asta e un exemplu bun de editare intr-un film. In rest nimic, inca aici au incercat s-o dea in fantezie putin oferind unuia din personaje darul de a vedea in viitor..."nice". Si mai nice (pe bune nice) e faptul ca personajele cheie din film nu au nume propriu-zis dar se numesc dupa sentimentul ce ii caracterizeaza cel mai bine...fericire, dragoste, placere si tristete. Am simtit tristetea in schimb...trist ca ceva original e cam greu de facut in ziua de azi. Dar in fine, luat de unu singur, e ceva de capu lui dar moralele din film sunt subtiri de tot.

Dan in Real Life - 8/10. O incantare pentru toate sentimentele...un film simplu si dragut despre viata de familie, despre incredere, dragoste si pasiune. Dar, nu e un film perfect...actorii sunt si si, adica ori joaca prost sau nu bine iar altii joaca foarte bine fiecare scena. Steve Carell joaca un rol tare cunoscut, sau daca nu identic cu ce fac eu referire (mai exact rolul lui din "The Office" si de fapt din toate celelalte filme), rolul care il defineste ca actor insa acum mult mai serios (nu pot sa nu vad o oarecare asemanare dintre cariera lui Steve si cea a lui Jim Carrey cu toate ca Steve nu a ajuns si nu o sa ajunga niciodata la calibrul lui Jim Carrey)...face insa un personaj foarte interesant pe care ajungi sa il intelegi si sa ii iei apararea atunci cand tipa lumea la el, ajungi sa ii intelegi frustrarile si iesirile, e de fapt, fiecare din noi, pentru ca majoritatea care o sa vizioneze filmul o sa se regaseasca mai mult in personajul principal decat in celelalte personaje. O dramodie reusita, nu extraordinara dar care daca e vizionata timpul nu zic ca e irosit.

The Diving Bell and the Butterfly - 9/10. Un film incredibil de frumos spus intr-un mod incredibil de frumos. Si nu e asa, degeaba, foloseste si o poveste buna dar dureroasa in acelasi timp care ar fi avut efect si fara regia excelenta si originala (ajutata de montajul perfect - ambele formand un spectacol vizual de inalta clasa). Cred ca scena cu barbieritul mi s-a parut cea mai reusit, cea mai fireasca si cea mai buna imagine a unei relatii tata-fiu...si de'a lungul filmului, imaginea scafandrului intemnitat intr-un "costum greu, sub apa" si a fluturelui "mic si firav, dar puternic in acelasi timp". E cu siguranta o opera cinematografica foarte memorabila, excelent construita, originala si care vrei sa o revezi time & time again din cauza ca e un foarte tare eye candy.

unde e spiritul critic totusi ? toate filmele au note mari si foarte apropiate. Sa fie toate la fel ?

Nu sunt identice de nici un fel insa eu caut filmele despre care am auzit lucruri bune si care cred ca mi-ar place.
Si in plus, unele filme proaste pe care le vad, din greseala, si despre care se stie ca sunt proaste nici nu le mai mentionez aici.

am inteles. poate si nu zic sa o faci dar poate ar trebui sa fi mai exigent. Sa le vb si de bine si de rau. Lipsuri au cam toate. Fa cum vrei, eu nu te critic, iti sustin ideea de cronica. Poate cititorii vor mai mult de la tine si atunci tre sa le dai.

Nu, chiar ai dreptate...

There Will Be Blood - 9/10. I drink your milkshake! I DRINK IT UP!!! My God man, can there be a more worthy actor for the Oscar this year? Nu prea cred, dar na, stiu ca tineam cu Depp dar el acum, evident, a coborat un loc sa il lase pe cel care merita in locul lui. Pacat insa ca nu am vazut filmul inainte de premiere...Ca film si asta e foarte bun, insa nu tocmai pe placul meu, descrie epoca perfect pana la cel mai mic detaliu...de la, la. Observam in schimb unele scene in care ceva sau cineva era pozitionat gresit astfel incat camera trebuia sa-si modifice pozitia (atat de subtil incat sa nu-ti dai seama) dar in acelasi timp se pierdeau unele expresii faciale valoroase sau pur si simplu nu se mai vedea fata actorului...asa ca dau vina pe regie, chiar daca in rest e top notch. Ce ma mai amuza pe mine ca toate filmele pe care le-a facut Wes si eu le-am vazut (Punch-Drunk Love si Magnolia) toate au primit nota 9. Neah...m-am razgandit, ii dau 9.5.

Momentul ala a fost mai over the top decat era nevoie.
Wrong Anderson.

Momentul era discutabil...
adica da, poate parea over-the-top...dar ma gandesc la situatia personajului. E terminat, din orice punct de vedere, traieste numai din banii castigati inainte (puturile lui s-au golit iar restul au fost cumparate de companiile mari) si a inceput criza economica...si e terminat si din cauza ca l-a parasit "fiul" si are nevoie sa-si verse naduful peste cineva slab de inger. Si exact la fel as fi facut si eu daca aveam viata lui...a ajuns la pragul nebuniei, daca nu l-a trecut deja chiar. (Oricum, dadea semne de nebunie si inainte de asta, stiu, dar le-as numi numai actiuni de obsesie pentru un singur lucru.)

Cat despre greseala cu numele...de neiertat. Nu stiu de ce l-am scris pe Wes... :huh:

Problema mea cu momentul ala si toata scena care urmeaza e ca nu face decat sa sublinieze ceva ce am stiut din start si PTA ne-a tot repetat. Nu mai aveam nevoie sa il vad spumegand necontrolat si spargandu-i capul cuiva cu un popic pentru a ma convinge ca he's hit rock bottom, si de aia mi se pare nenecesar.
Si replica in sine suna cam campy. "I DRINK YOUR MILKSHAKE!". Doar o vezi si simti ca ceva nu e in regula cu ea.

In ultimul SNL se face o parodie foarte tare cu domnul Plainview si fiul sau H.W. Se duce in milkshakearie si se duce la fiecare cu replica: I DRINK YOUR MILKSHAKE, tipata bineinteles...I drink it up! Foarte reusita faza si actorul.
Si aduce si paiul mare pe care il descrie in film. De vazut.

Azi doua filme de la doi mari regizori...
Primul e de la nea Woody Aleen:
Cassandra's Dream - 7/10. Exclud din start faptul ca ma asteptam deja la un scenariu bine facut, bine scris si bine construit pentru ca e de asteptat de la Woody, ce m-a dezamagit insa a fost povestea, iar asta nu a fost niciodata punctul forte al cunoscutului regizor. Bineinteles, in fiecare film el vorbeste despre om, despre rostul existentei sale pe lumea asta...dar nu cred ca poate fi asa de profund filmul asta. E despre doi frati, ambii la fel de ratati, unul mai mult decat celalalt care intra in beleaua vietii lor...si culmea e ca "the bad guy" n-are nicio treaba in final. Dar oricum, scris in stilul Allenesc arhi-cunoscut, rapid, destept si witty.

Al doilea film ii apartine lui Francis Ford Coppola si Romaniei (muhaha):
Youth Without Youth - 8/10. Asta e mult mai profund decat precedentu, atat de profund incat sunt 60% sanse sa nu ii fi inteles pe dea'ntregu continutul. Ce am prins insa: dedublarea personalitatii, viata vesnica (dupa moarte), outer-body experience, Eliade a fost un geniu (de parca e ceva nou...), religii spirituale (iar, Eliade porfesor la toate din cauza cartii lui universal cunoscute) in special cele indiene. Filmul e regizat impecabil...si de ce am zis ca apartine si Romaniei acest film? Din mai multe motive: este filmat integral in tara noastra, joaca o multime de actori romani (inutil sa insir nume aici), pana si in productie exista romani, autorul cartii dupa care este inspirat filmul este roman...deci cred, mai mult de 70% ne apartine. Si ne putem lauda ca se aude bine intr-un film de'al nostru-lol.

De vazut...ambele.

The Mist - 7/10. What a "War of the World" feeling I had with this one...Stau si ma intreb...sa-l consider bun doar fiindca e regizat si scris de Frank Darabont? In nici un caz...si totusi...imi aduc aminte de The Green Mile si Shawshank...ce naiba s-a intamplat cu el? Ce a vrut sa faca cu filmul asta? 8 ani si asta i-a iesit din mecla? Dezamagitor...Nu m-am speriat, nu m-a apucat mila pentru oameni, nici tristetea (atat de caracteristica filmelor lui Darabont), iar finalul ala e ca nuca in perete...sec si fara noima. I mean, deodata, fara niciun raspuns. Morala? Frica ne schimba pe toti...well, mersi pentru asta. Nu puteam sa dorm la noapte fara asta. Iar faza aia cu impuscatu pe toanta aia nebuna trebuia facuta la inceputul filmului, nu spre final...o sa intelegi de ce dupa ce il vezi. Mi-a adus aminte si de "Dreamchatcher"...same feel, acelasi actor in rol principal. Film tembel si dezamagitor din partea unui mare regizor...dar oricum, fiind horror (ceea ce nu se poate considera ca fiind din aceeasi categorie cu filmele) e unul foarte bun, comparandu-l cu nenumarate altele dar si prost comparat cu alte horrouri. In fine, e un film horror care nu se concentreaza pe monstri (stii, de asta ii ascunde ceata) ci mai mult pe oameni si felul cum necunoscutul ii schimba puternic.

El Orfanato - 9/10. Slava lu Nenea de deasupra ca exista oameni ca Guillermo del Toro ce lucreaza in industria asta. Pentru ca filmul asta e ceea ce ii trebuie genului horror. Sau e ceea ce ii lipseste acestui gen. Inteligent, infricosator, plin de suspans. Filmul nu vrea neaparat sa te sperie pentru ca exista alte metode (cu toate ca trebuie sa recunosc ca am tresarit de vreo doua ori) ci vrea sa te faca sa crezi...sa crezi ca exista spirite, sa crezi ca exista viata dupa moarte, sa crezi ca exista neliniste sufleteasca...si toate cu ajutorul unor imagini bestiale si coloana sonora unica intr-un film horror. Pe unu nu m-a convins intr-atat dar e un film foarte reusit non-the-less care si fara elementele horror e un film excelent facut din imagini memorabile.

Mono, mai vezi multe filme mah? :huh:
Cand ai tu timp de atatea filme sa vezi?

Well...sunt la facultate deci cand sunt in sesiune vad mai putine filme...
Asta + no social life :lol: = o groaza de timp liber...
Aaa...si foarte important. Iubesc filmele.