As vrea sa ajung si eu la 83 de ani.Ce mai era de prelungit ? In cazul asta cred ca vorba aia "the good die young" nu prea se potriveste nu ? Ce trist,ce trist...

Redmen,dumneata(sau tu) ce poza ai acolo la avatar?Ai ochi albastri?
Adica a trait destul?
Ultimul rol,"Cars",cred,si culmea si f emotionant.Nu vad continuarea la "Cars" fara el.
Blue eyes..



Cineva acolo sus sigur il iubeste...[/

Rest in peace, Pablo Nuevohombre ! :(

Naspa ...

offf....

rest in peace dear Butch...

ce straniu...unii când mor, nu mor deloc, alþii - vorba lui Fãnuº Neagu - mor de parcã nici n-ar fi trãit vreodatã.
Paul Newman ºi-a împlinit Destinul.
A trãit cu miez, providenþial, luminos, a creat, a muncit, ºi-a dat sens ºi vieþii altora...Moartea nu e cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om. Ba chiar, uneori, o vãd ca pe o experienþã fabuloasã. Cât de ridicole mi se par spaimele & jelaniile unora în preajma morþii ºi cît de mult spun ele despre lumea lor îngustã, fãrã Dumnezeu...
requiescat in pace dear Luke

http://www.youtube.com/watch?v=xYqwY...eature=related

Adio "Cool Hand Luke" , nu doar un actor extraordinar,omul Paul Newman e un exemplu de urmat in viata.


http://ca.movies.yahoo.com/mv/news/a...253450000.html

http://www.newmansown.com/

Goin' ninety, I ain't scary
'Cause I've got the Virgin Mary
Assuring me that I won't go to Hell

:love:

:((

a plecat dintre noi astãzi maestrul Aurel Stroe, la 76 de ani, cel mai mare compozitor român.
RIP...

iar sãptãmîna trecutã (25 septembrie) un alt mare compozitor, Horaþiu Rãdulescu, la 66 de ani.
RIP...

Dumnezeu sä-i ierte.

...George Emil Palade, specialist în domeniul biologiei celulare, singurul laureat roman al Premiului Nobel (pentru Fiziologie ºi Medicinã în anul 1974)
RIP.



"Cel mai important element al cercetãrilor lui Palade a fost explicaþia mecanismului celular al producþiei de proteine. El a pus în evidenþã particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cãrora se realizeazã biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau "corpusculii lui Palade".

În 1961 G. E. Palade a fost ales membru în "National Academy of Science". Împreunã cu Keith Porter, a editat revista "The Journal of Cell Biology", cea mai importantã publicaþie ºtiinþificã în domeniul biologiei celulare.

În anul 1974 primeºte Premiul Nobel pentru Fiziologie ºi Medicinã, pe care l-a împãrþit cu Albert Claude ºi Christian de Duve, ºi la scurt timp a fost ales membru de onoare al Academiei Române. La 12 martie 1986, preºedintele Ronald Reagan i-a decernat Medalia Naþionalã pentru merite deosebite în domeniul ºtiinþei." (sursa Cotidianul)

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Dumnezeu sä-l ierte.

RIP.Nu stiam ca avem si premianti de Nobel printre romanii nostri.Pacat ca lucrurile bune,cu care ne putem mandri nu le stim nici macar noi,d`apoi strainii...

io ºtiam cã n-avem. i-am "studiat" odatã pe cei care-au luat premiul Nobel pentru literaturã ºi pe cei care ºi l-au adjudecat pe cel pentru pace.

ceva-ceva despre oarecare apropiere de Nobel auzisem despre fizicã, sau chimie, nu mai ºtiu exact.

Tu nu stii nimic.

am primit asta pe e-mail
 

ªtefan Iordache a fost internat la Spitalul Elias
11/09/2008
Actorul ªtefan Iordache a fost internat la Spitalul Elias pentru investigaþii medicale, potrivit purtãtorului de cuvânt al spitalului, Valentin Calu.
Dr. Calu a mai declarat cã ªtefan Iordache a cerut sã nu fie fãcute publice date despre starea sãnãtãþii sale sau despre diagnostic.
Potrivit unor surse apropiate, actorul, în vârstã de 67 de ani, suferã de leucemie.
________________________________________
26 iulie 2008
ªtefan Iordache: ultimul interviu

Rar te sunã ªtefan Iordache. ªi trebuie sã fie ceva important. Asta se întîmplã acum! De la celãlalt capãt al firului, maestrul mã întreabã despre o anume seratã mondenã pe care nu vrea sã o frecventeze. Îl invit pe loc la interviu ºi mã ºocheazã. "Hai sã o facem, va fi ultimul meu interviu”. În timp ce conduc maºina spre localitatea de lîngã Bucureºti unde stã, mã întreb ce l-a mîniat atît de tare.

Intru în satul pãzit de pãdure, în care stã maestrul. E alt aer decît în Capitalã, deºi nu sîntem departe. Înþeleg de ce a fugit aici. Ne aºteaptã în poartã ºi ne invitã într-un superb univers arhaic, în care s-a retras. Aici pregãteºte rolurile, citeºte, îngrijeºte via, cultivã meri, face vin, taie iarba. Revine la matcã.

E ultimul interviu?
Da. ªi nu numai atît, este ultima mea apariþie în public, în afara scenei, acolo unde bate inima mea.

De ce?
Nu mai vreau sã trãncãnesc. La ce foloseºte? Sînt mîhnit. Nici vehement ºi nici supãrat. Mîhnit. Vorbim cu toþii în vînt, pentru cã nimic nu se schimbã. Aleg sã nu mã mai implic în societate. O fac pentru prima ºi ultima oarã. Ceea ce trãim este o telenovelã. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelã nu mai este suficient pentru ce trãim. E o manea. De prost gust. Decît sã vorbesc fãrã rost, nu-i mai bine sã mã uit la salcia asta?

Dar sînteþi un reper pentru România!
Crezi? Lumea mã ºtie mai degrabã pentru cã am cîntat cu Sanda Ladoºi ºi mai puþin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai fãcut eu. Nu mã indigneazã asta, ba chiar privesc situaþia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au alþii destulã.

Dar poate cã nu o meritã.
Eu ºtiu? Nu vezi cine vorbeºte azi? Cine are pieptul mai bombat! Uite, îþi pun ºi eu o întrebare. Niciodatã nu am ºtiut ce înseamnã vedetã. Explicã-mi tu!
Dupã pãrerea mea, vedetã este personajul care are cu ce sã se legitimeze profesional, care are popularitate ºi care cautã sã stimuleze mereu aceastã imagine.Prezentatoarea de la meteo e? Dar fata cu sînii goi, pozatã în porumb, e?

Eu cred cã nu, maestre. Vã înþeleg. Tabloidele greºesc cînd umflã personaje gen Alina Plugaru.
Cine e fata asta? Dupã nume, o fi bunã sã-mi are niþel pãmîntul?

Mã îndoiesc.
Vezi cum e cu vedeta? Poþi sã o pui pe fata asta lîngã Radu Beligan ºi Marin Moraru? De altfel, acesta este motivul pentru care ei nu se considerã vedete ºi acelaºi lucru cred ºi eu. Eu nu mai vreau în aceastã lume.

Alegeþi sã vã refugiaþi aici, pe aceºti 3.000 de metri pãtraþi care mi se par un paradis, cu pivniþã, vie, rãsaduri, pitici de grãdinã, cu veranda asta minunatã.
Da. Acest loc este ca o mînã. Face parte organic din mine. Auzi liniºtea asta compactã? Aici poþi trãi liniºtit. Am cumpãrat o mie de metri aici în 1982, cu banii luaþi de la filmul "Glissando”. Erau 90 de pruni aici. Pe primii 40 i-am tãiat chiar eu, cu fierãstrãul pe care îl vezi acolo, în cui, lîngã pivniþã. Apoi încã douã mii, dupã revoluþie. Crezi cã aº fi avut bani pentru aºa ceva?

Putem intra în pivniþã?
Nu. E greu, trebuie sã ridici un chepeng din casã.

Înseamnã cã intraþi rar acolo.
Nu, dimpotrivã (îi lucesc ochii). Anul trecut, ciorchinii de strugure erau cît mîna! Am fãcut, din 400 de butuci pe care-i am, 900 de litri de vin. Alb, demisec. A ieºit cam tare de data asta. V-aº da, dar nu e indicat pe canicula asta.

L-aþi lucrat singur?
Nu. Nu uita cã eu sînt crescut în vie. Bunicul meu avea douã hectare de vie. Avea douã sute de oi, pe care le-am pãzit, aºa cum, de mic, am cules via. E normalã armonia mea cu acest loc. În fine, vinul trebuie vorbit cu prietenii,
Trebuie cîntat cu ei. L-am chemat pe vecinul meu Dan Piþa, pe celãlalt vecin, Papaiani, pe Miticã Popescu ºi l-am cules împreunã. ªi l-am pus pe Nicu Gigantu sã-l cînte.

E o tradiþie cîntatul vinului?
Nu, dar cred cã, decît sã faci ºi sã bei vinul de unul singur, mai bine îl arunci la canal.

V-a plãcut ºueta.
Mi-a plãcut cîrciuma, mai corect spus. Într-o anumitã perioadã, mergeam în cîrciumi ca sã observ oamenii, ca pregãtire pentru un anumit rol. Plãcerea a fost sã stau la ºuete, pentru a comunica. ªi ca ieºire din starea rolului.
Da. Îþi fac o mãrturisire. Dacã aº lua viaþa de la început, nu ºtiu dacã aº face la fel. Am avut ºansa, dar ºi neºansa unor roluri mari. ªansa este cã am devenit apreciat, neºansa e cã toate aceste roluri mi-au mãcinat cumplit nervii. Dacã aº fi avut acum mintea de la 30 de ani, nu aº mai repeta acest drum, toate aceste roluri mari. Uitã-te la colegii mei de generaþie, care-s ingineri sau doctori. Aratã de parcã-s copiii mei.

Nu vã cred. Sînteþi un om nãscut pentru teatru.
Eu joc teatru, pentru cã nu ºtiu sã fac altceva! Dacã ºtiam sã montez prize, asta eram, electrician. Eu nu am dorit sã devin mare actor, dar soarta, Dumnezeu m-a împins aici. Cînd am dat admitere la Medicinã, am fãcut vizita medicalã la facultatea de teatru. Iar cînd am ieºit de acolo, mi-am notat într-un jurnal cã niciodatã nu aº vrea sã trãiesc printre asemenea oameni. Dacã teatrul e inima mea, atunci aflã cã inima mea a fost cuceritã treptat, în timp. Hmmm, am senzaþia cã Dumnezeu m-a luat pe pãr ºi m-a tras în sus. ªtii, în adolescenþã eram foarte jos.

Nu vã mai place noua generaþie din teatru?
Acum ºapte ani, într-un interviu, Marin Moraru mi-a zis cã nu vede pe nimeni ca un demn urmaº al generaþiei sale.
Nu era departe de adevãr. Copiii de azi nu mai au respect pentru meserie. Nu ºtiu cum sã plece mai repede de acolo. E adevãrat, au ºi multe tentaþii. Joaacã la TV, în reclame. Unii fac facultatea de teatru ca sã ajungã prezentatori, manechini, secretare. Sigur, în societatea modernã, trebuie sã ºtii teatru ca sã vinzi un produs. Pe vremuri, avocatura era în aceastã posturã.

Oamenii privesc altfel teatrul?
Da. Am terminat facultatea acum 45 de ani, plus patru ani de ºcoalã rezultã cã sînt pe scenã de 49 de ani. Eu îmi fac meseria aºa cum am pornit-o. Vin la teatru cu trei ore înainte de spectacol, repet textul, intru în stare. Numai Miticã Popescu face ca mine. Este ºi el un maniac al teatrului. ªi, de 30 de ani, nu mi s-a întîmplat sã joc cu sala goalã. Dar publicul s-a schimbat, s-a pervertit. Vrea sã rîdã la teatru, lucru care a intrat subliminal în urma influenþei unor trupe ca "Vacanþa Mare”, "La bloc”. Actorii tineri greºesc ºi ei. Cred cã ºi dacã ar juca Hamlet ar vrea sã facã lumea sã rîdã. Dacã tinerii se simt frustraþi de ce a zis Marin, sã arate, nu sã-l critice!

Dar în societate, în vîrful ei, nu vedeþi pe nimeni care sã vã placã?
Pe nimeni. Vãd doar oameni deºtepþi, dar necinstiþi. La noi, gura bate scaunul, ca sã nu zic altfel.

Dacã n-aþi fi fost actor, ce aþi fi fost?
Nu chiar ospãtar, dar sigur patron de restaurant.

ªi de ce n-aþi încercat?
Am încercat. Cine naiba o fi inventat cîrciuma? Unul deºtept din preistorie, care a vãzut cã doi nu au unde sã bea un pahar, aºa cã i-a chemat la el ºi a cerut sã fie plãtit pentru asta. Prin 1990, am încercat sã fiu patron. Am luat o firmã, împreunã cu alþi prieteni ingineri, dar n-am ºtiut sã ne descurcãm. Aveam 5.000 de vaci ºi multe altele, dar au murit multe animale, pînã cînd am vîndut-o lui Urzicã, cel cu Coleus-ul, dacã-l mai ºtii. Am luat, tot cu prietenii ãºtia, pe la Obor, pe strada care se numea Kent – cã acolo se gãseau þigãri pe vremuri – o cîrciumã, zisã "La Papa”, dupã numele fostului patron. Dar n-a mers.

Aveþi nostalgii?
Nu am decît nostalgia tinereþii. E lucru de mare preþ tinereþea ºi tîrziu am înþeles asta. Dar fiecare vîrstã are rostul ei.

Dacã aþi fi fost mai tînãr în 1989, cine ºtie cum ar fi fost viaþa.
Da. Pentru mine, schimbarea a venit tîrziu. E bine cã a venit, dar gîndeºte-te, am trãit în douã sisteme ºi nici nu ºtii ce greu e sã scapi de anumite spaime. Libertatea pe care am primit-o a fost prost înþeleasã.

Cînd staþi aici, pe verandã, ºi vã gîndiþi la trecut, nu regretaþi cã nu aveþi urmaºi?
M-ai lovit în punctul slab. Regret foarte mult. Dar m-a luat vîltoarea vieþii. Mã gîndeam mereu sã treacã ºi anul în care eram, sã-mi fac meseria bine. ªi a trecut vremea. E cea mai mare tîmpenie din viaþa mea.

Aþi avut însã prieteni.
Nu cred cã existã prieteni, ci doar momente de prietenie.

Nu-mi spuneþi nimic de cele trei pisici ale dumneavoastrã?
Te rog, sînt chiar niºte vedete. S-a pripãºit pe lîngã mine ºi le-am crescut cu drag. Oamenii îmi aruncau pisici peste gard, pentru cã ºtiu cã-mi plac.

(Dincolo de verandã, în casã, doamna Mihaela, soþia maestrului, citeºte "Confidenþial”, iar lîngã ea toarce un motan negru, Cascarache, preferatul lui ªtefan Iordache. Aflãm cã cel gri, care a dormit tolãnit pe scarã tot timpul, pe nume Makelele, atacã supremaþia în sufletul stãpînului.
Al treilea pare a fi plecat.)

Aþi renunþat la casa din Bucureºti?
Nu, dar nu-mi mai place oraºul. E groaznic, de 15 ani mã extrag din el cît pot de mult. Ceea ce devine greu. Înainte fãceam 45 de minute pînã aici, acum fac douã ore. Asta e þara în care cad pãsãrele pe ºosele, dãrîmate de basculante, nu de cataclism. Sîntem de rîsul Bangladesh-ului.

Soþia dumneavoastrã m-a rugat sã nu aparã în acest interviu. Dar vreau, totuºi, sã-mi vorbiþi despre ea.
Ce sã-ºi spun? Cã ea a insistat atunci, în 1982, sã iau acest teren? Înþelegi? Pentru un bãrbat este important sã aibã lîngã el o femeie care sã-l înþeleagã. Ca sã fie clar: dacã acest pãmînt e ca mîna mea stîngã, Mihaela e ca mîna mea dreaptã. ªi ea face parte din mine.

Care e sensul vieþii?
Vrei sã-þi spun cuvinte mari. Cred cã sensul vieþii îl ºtie doar Dumnezeu. Noi nu putem decît sã încercãm sã influenþãm niþel ce ne-a dat el. Asta e important, sã slujim viaþa.

Sînteþi mulþumit de viaþã?
Sînt unul dintre oamenii care dau extemporal searã de searã, la spectacol.

Dupã cum se vede, aþi luat notã mare, adicã aþi învãþat bine lecþia.
Se pare cã da.

Cristian Brancu

Dragomara.

mda, m-ai dat gata, tu ºi ro.wikipedia.org: http://ro.wikipedia.org/wiki/Categor...remiului_Nobel.

e plin de români pe-aici. 96 de ani. mã întreb câþi dintre noi îi vor mai apuca? oricum, Elie e încã verde, ce-ar fi sã-i luaþi un interviu?

Ma dadusi si pe mine de gol :lol:

k tot veni vorba...
Herta Muller atacã si ea, fãrã mânie, premiul Nobel pt. literatura...( dar nu ca reprezentantã a româniei, natürlich...)
dupã cum se ºtie nominalizaþii sunt adesea aleºi pe criterii "umorale", tangenþiale... unde intrã mai mult "political correctness" ºi mai puþinã literaturã...(urît domnilor, urît...)
personal mi-aº dori sã câºtige Herta Muller sau dacã nu, în ordine dupã cum urmeazã:
Llosa...
Thomas Pynchon,
Michel Tournier
Umberto Eco sau
Kundera...
le þin pumnii peste fix o orã ºi jumate

http://www.evz.ro/articole/detalii-a...e-Umberto-Eco/

haha be sure....academia suedeza e plina de octogenari sadici, bolnavi de artrita si de jurizari intempestive...
totusi, faptul ca nu avem niciun reprezentant roman spune multe despre cat de bine stam la capitolul "marketing cultural"...

Denisa Milosovici
2004-2008
(Fiica Laviniei Milosovici)

Dumnezeu s-o odihneascä.

Actorul francez Guillaume Depardieu (fiul lui Gerard Depardieu), care obisnuia sa spuna ca traieste cu moartea in fiecare zi si ca "viata invita moartea", a incetat din viata aseara, din cauza unei pneumonii galopante, la doar 37 de ani.
Actorul a filmat pana pe 9 octombrie la Bucuresti pentru productia romaneasca "Copilaria lui Icar", in regia lui Alexandru Iordachescu. Regizorul declara pentru Cinemagia, intr-un interviu, ca "e o sansa sa lucrez cu Guillaume, e genial, cum rar au existat si vor exista actori; e din fibra celor mari si se va vedea in rolul asta. Pentru mine, fiecare zi de filmare e o lectie luata de la el; a preluat personajul si l-a dus foarte departe; e de o generozitate uimitoare; a imbogatit personajul, i-a adus nuante si subtilitati pe care eu le speram fara sa stiu ce se poate obtine".

Devenit acum filmul-testament al actorului - pentru ca Depardieu si-a jucat propria tragedie - "Copilaria lui Icar" se transforma totodata in pagina de istorie: este ultimul film al unui om care care a iubit nespus cinema-ul, a unei persoane de o mare sensibilitate (asa cum l-a descris regizorul). Si,... din cauza asta "extrem de expusa".
Depardieu a fost internat intr-un spital din Garches, de langa Paris, dupa ce a "contractat un virus care a provocat o pneumonie fulgeratoare", au anuntat reprezentantii actorului.

Acesta a aceptat in urma cu aproape doi ani rolul lui Jonathan Vogel pentru ca i-a placut foarte mult scenariul; povestea din "Copilaria lui Icar" se petrece in jurul ideii de renastere/regenerare.

Guillaume Depardieu a jucat in mai bine de 30 de filme, printre care "Ne touchez pas la hache" (2007), "Mizerabilii" (2001), "Contele de Monte-Cristo" (1998), "Pola X" (1999), "Toate diminetile lumii" (1992).

Guillaume Depardieu a luat in 1996, pentru rolul din "Les Apprentis", premiul Cesar pentru cel mai promitator actor.

Ce mai e de stiut, este ca actorul traia de mai bine de zece ani cu morfina, din cauza durerilor foarte mari pe care le avea: un accident de motocicleta din 1995 a dus la contractarea, in spital, a unui stafilococ auriu - la genunchi - care a cauzat, in 2003, amputarea piciorului. Personajul sau din Copilaria lui Icar, ramasese - de asemenea - fara un picior, tot in urma unui accident; in film exista, insa, o clinica de regenerare celulara la care se interneaza...

Gloria Sauciuc

mare pacat... :(
Dumnezeu sa-l ierte....

Un destin complicat, sub semnul unei stranii fatalitäti...
Odihneascä-se în pace.

sorry, s-a consemnat cumva aici decesul glorios al lui Caiac-Canoe din Craiova?

Ntz.

pacat. nu are cinemagia un corespondent la craiova, sa scrie vreun reportaj ceva la 40 de zile...

De ce "dear", la batranete au inceput sa te fascineze interlopii zburatori?

Dina Cocea
27-XI-1912 - 27-X-2008

"Atac in bibliotecä" (1992)
"Iancu Jianu, haiducul" (1981)
"Iancu Jianu, zapciul" (1980)
"Cîntec pentru fiul meu" (1980)
"Aurel Vlaicu" (1977)
"Stefan cel Mare - Vaslui, 1475" (1974)
"Cantemir" (1973)
"Neamul Soimärestilor" (1965)
«La Jeune fille d'une nuit» (1934)

Dumnezeu s-o ierte.

Dumnezeu s-o ierte....

Actriþa Luminiþa Stoianovici a pãrãsit definitiv scena

Luminiþa Stoianovici, interpreta lui Nuþi, din serialul “Voinþã de femeie”, de la Kanal D, s-a stins din viaþã, vineri, 21 noiembrie, la ora 3.35, dupã o grea suferinþã provocatã de o boalã necruþãtoare.
(Cotidianul)

* * *

A murit Luminiþa Stoianovici

Alexandra-Livia Dordea

Actriþã de teatru ºi film, regizoare, profesoarã ºi traducãtoare, Luminiþa Stoianovici, s-a stins astãzi din viaþã la vârsta de 49 de ani.

Slujba de înmormântare va avea loc luni, în foaierul Teatrului Naþional din Timiºoara, locul în care ºi-a petrecut cea mai mare parte din viaþã. Pe parcursul anilor a jucat alãturi de Marin Moraru, Gheorghe Dinicã, Draga Olteanu Matei, Silvia Popovici, Maia Morgenstern, Mircea Rusu.

Pentru cei care nu au vãzut-o în vreunul dintre rolurile interpretate, Luminiþa Stoianovici este personajul Nuþi din serialul "Voinþã de femeie", difuzat de Kanal D.

A interpretat o serie de roluri principale, la Teatrul de Stat Reºiþa ºi Teatrul Naþional Timiºoara, printre care:
Miþa Baston, D-ale Carnavalului de I. L. Caragiale;
Nataºa, Trei surori de A. P. Cehov;
Magda, Moara de pulbere de D. R. Popescu;
Anna Christie, Anna Christie de Eugene O'Neill;
Irina, Matca de Marin Sorescu.
Titania, Visul unei nopþi de varã de W. Shakespeare, regia Sanda Manu, 2001;
Efimiþa, D-ale Camavalului cu scene din Conul Leonida de I. L. Caragiale, regia Ion Ieremia, 2002;
Iscoada; Fiokla Ivanovna, Cãsãtoria de Gogol, regia Ion Ieremia, 2002;
Aristiþa, Chiriþa adaptare de Ion Ardeal Ieremia dupã Vasile Alecsandri, regia Ion Ardeal Ieremia, 2003;
Zenaida Manu; Madam Carcalechi; Muncitor, Scrinul negru sau Manifestul broaºtei þestoase, adaptare dupã G. Cãlinescu de Ada Lupu, regia Ada Lupu, 2005;
Felicia; Krum, de Hanoch Levin, regia Radu Afrim 2006.

(Evenimentul zilei - cu fotografie:)
http://www.evz.ro/articole/detalii-a...-Stoianovici-/

* * *

Mi-a fost colegä - era în anul paralel cu mine, la Sanda Manu si Geta Anghelutä, (cu Oana Pellea, Adi Päduraru, Räzvan Popa, Cristi Rotaru, Claudiu Istodor, Mioara Ifrim, Carmen Trocan).
O fatä foarte bunä, prietenoasä si modestä, cäreia îi vedeam un viitor strälucit. Chiar în primele säptämâni de facultate, ea si Räzvan m-au chemat la o repetitie a lor cu o dramatizare dupä Szalinger, "Chiar înaintea räzboiului cu eschimosii", ca sä ne sfätuim. Mi-a pläcut ce-am väzut acolo, si am comunicat foarte bine împreunä. Mi-a mai pläcut mult si în rolul Wurst, din "Cum s-au vindecat suferintele domnului Mockinpott", examen de regie teatru al Cristinei Iovitä - si, mai ales, în rolul de absolvire, Mrs. Prism, din "Bunä seara Domnule Wilde", la Cassandra.

Stiu doar de un rol în lung-metraj ("Liceenii rock 'n' roll", 1991), si de unul în "La urgentä"... Nu i-am urmärit cariera teatralä...

Dormi în pace, Lumi.

zi extrem de trista... :(

au murit constantin ticu dumitrescu si anca parghel.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.

Dumnezeu sä-i ierte.

Ticu a fost un model.

Dumnezeu sa-i ierte

tot azi, pe 5 decembrie, se implinesc si ceva ani de la moartea lui mozart.

Mare pacat.O adevarata luptatoare,pana in ultimul moment.Ce ma dispera e ca presa,televiziunile au inceput sa o bage in seama (mai mult) abia dupa ce au aflat ca e bolnava si ca exista posibilitatea sa moara.Pacat ca a parasit lumea asta frumoasa,dar cel putin a scapat de dureri,si cine stie,poate deja are programate cantari acolo unde este.

R.I.P.

R.I.P.

Haralamb Zincä.
(Hary Isac Zilberman: n. 4 iulie 1923, Roman; d. 28 decembrie 2008, Bucureºti)
- Cunoscut si ca Haralamb "Lozincä" -

Scria bine, devoram foiletonul "Dispärut färä urmä", din "Cutezätorii".
"Moartea vine pe bandä de magnetofon" a fost ecranizat în "Un om în loden", debutul lui Nicolae Märgineanu.
"Si fost ora H" - un volum foarte periculos: roman de non-fictiune istoric, meticulos documentat si abil împletit cu minciuni si elemente subtile de propagandä comunistä, despre 23 august 1944.
Mai multe, pe Wiki:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Haralamb_Zinc%C4%83

Dumnezeu sä-l ierte.

Dumnezeu sã-l ierte.

Mi-am adus aminte de colecþia Sfinx, dedicatã romanelor poliþiste româneºti.
Mai era Enigma, pentru cele strãine.

R.I.P....atat de tanar :(.

Dumnezeu sä-l ierte... :(

Dumnezeu sa-l ierte...

rip

Grigore Vieru

http://www.evz.ro/articole/detalii-a...Grigore-Vieru/


RIP

Dumnezeu sä-l ierte.

Dumnezeu sa-l ierte...
era un om bland si trist...
pe de alta parte, uluitoare aceste vieti ale artistilor basarabeni curmate in accidente...ion aldea teodorovici si sotia lui, acum grigore vieru...imi mai aduc aminte de valentin silvestru spulberat de o masina pe o strada in bucuresti, catalin nemescu, andrei toncu, teo peter, laura stoica, dumitru tinu...apoi laurentiu ulici si soferul sau murind asfixiati de la o soba intr-o cabana...ingrozitoare morti.