iar apropo de site-ul ala naspa al lui Bordwell, asta-i una dintre putinele chestii interesanta de care-am dat acolo

http://filmstudiesryangosling.tumblr.com/

bai nene, ti-am scris o replica, m-am invartit prin casa dupa alte chestii, am raspuns la un telefon, si cand am apasat pe submit replay n-a mers afacerea, am pierdut tot ce scrisesem.
mi-e lene sa scriu din nou. lasa ca-ti spun eu alta data. :)

Pot sa accept varianta asta si atunci gasesc momentul mai cuprinzator, numai ca violenta peste un anumit nivel devine punctul lui slab. Please, sa nu mai revenim la analizarea violentei din film.


Absolut caut si altceva altfel m-as uita doar la blockbusters. O sa revin :)

RG: No, I don’t. I think he’s somebody who’s seen too many movies. He’s confusing his life for a film, and he’s made himself the hero of his own action film. He’s just kind of lost in the mythology of Hollywood.

AVC: Why do you think his day job as a Hollywood stunt driver isn’t enough for him?

RG: I think that he’s psychotic, but he’s not a psychopath. He’s a myth as well, you know? We tried to treat the film like a fairy tale, like Los Angeles is this fairy-tale land based on fantasies, and he’s the knight in his mind and Irene [Carey Mulligan] is the damsel in distress. Bernie Rose [Albert Brooks] is the evil wizard, and Ron Perlman’s the dragon he needs to slay.

http://www.avclub.com/articles/ryan-gosling,61833/

NWR: "He's more half machine, half man. And those two worlds conflict because he doesn't know how to transform himself into one or the other until he realizes that he has to blend himself into becoming a superhero, which he was always meant to be."

http://www.npr.org/blogs/therecord/2...do-the-feeling


Also, din eseul ala, inca o perla hermeneutica care dezvaluie mecanismul simbolisticii si metaforei in film. O parere despre, are cineva? Eu il cred. Given the scorpion symbolism and the confusion of bad guys and good guys, it’s interesting that Bernie emerges as the Driver’s double, their two shadows eventually blending together during the film’s final violent confrontation. They transcend flesh, and are linked by film mythology.


n-a mers cu back? incearca sa-ti amintesti mereu sa selectezi si copiezi textul inainte de a submite postul (dar, pe langa asta, ar trebui sa mentionez ca asa gestioneza zeii uneori destinele celor care vor sa ma contrazica >:) )

poate nu te contraziceam :D, si oricum sa fii contrazis nu e chiar asa rau, as zice. depinde cine te contrazice B-)
exista unele filme, mai mult decat altele, care nasc contradictii. e firesc. am vazut critici consacrati avand opinii total opuse in privinta unor filme. aceluiasi film un critic ii acorda patru stele (din patru), iar altul ii acorda bila neagra.
despre altceva voiam sa-ti comunic eu insa.
dans la vie, mon cher, nu ai peste tot posibilitatea de a face alegeri.
eu unul, cand se poate, o fac. cand e vorba de filme, muzica, literatura, vreau sa aleg ce e mai bun, pentru ca e posibil, macar aici. cand vreau sa aflu despre cinema, caut cei mai buni autori, ii aleg pe profesionisti. iar Bordwell e unul dintre ei. eu n-am citit decat cateva articole de-ale lui. am gasit la armata salvarii Film art - an introduction, ed. 6, cam uzata, dar buna, cu 3.99$, care asteapta s-o citesc. acuma vei spune ca bat campii, iti recomand autori pe care nu i=am citit inca. well, nu chiar, am citit alte 4-5 carti, de autori francezi, englezi, care il dau drept referinta.
in general je m'en fous de ce citesc altii, dar fiind aici, pe un forum de cinefili, imi permit sa mai schimb cate o idee in privinta asta, sa fac cate o mica recomandare.
deci, in opinia mea, nu ai ce invata de pe blogul acela, decat cum sa produci fraze intortochiate si pompieristice. ceea ce esti capabil deja :D
de aia ziceam ca iti pierzi vremea. dar daca te amuza, n-ai decat...

Mi-am dat seama ce ma deranjeaza cu adevarat la film .Personajele sunt bine conturate dar relatiile dintre ele sunt artificiale. O lume autista in care nimeni nu are cu adevarat nevoie de celalalt .Fiecare personaj este bine incapsulat precum o (li )monada leibniziana .Relatiile cu cei din jur seamana cu ciocnirile de la bilard .Doar driverul si mamica incearca sa rupa monotonia asta dar nici la ei nu prea vedem tensiuni sexuale care sa rupa masa-doua ca-n ''Postasul suna ... '' .Chiar sarutul ala din lift pare deplasat ,copiat direct din filmele lui N. Corjos. Oameni fara placa de retea .

Stiu foarte bine cine-i Bordwell si il respect doar ca nu ma intereseaza de cele mai multe ori chestiile pe care le trateaza el pe site. Sunt prea idiosincratico-teoretico-profesionale, iar daca mi-ar pasa de ele as pune mana pe o carte - daca tot te-apuci de treaba, barim s-o faci ca lumea, nu to fuck around cu articolase de 2 pagini.
Film Art am citit-o deja. Editia a opta. Se gaseste si pe net. Excelenta, insa plicticoasa pe alocuri, fiindca B. se adreseaza celui mai profan dintre profani si vrea sa ia totul de la zero, nelasand niciun detaliu pe dinafara. De departe cea mai misto chestie este problema interpretarii filmului careia i se dedica si un capitol special insa mai sunt atacate pe parcurs si tangential multe altele. Este un pasaj de cateva pagini despre "A Man Escaped" care scruteaza filmul atat de frumos ca aproape m-a facut sa cred ca m-am indragostit de el (de film).


Cred ca e din cauza logicii de fairy tale care vertebreaza filmul. Trebuie luata ca atare.

<<<Refn is triggering our excitation for film just as he’s wryly interrogating it. The Driver’s power – and madness – is the same pathological aestheticism of Refn and the whole film, held up as a mirror to us.

The key turning point of Drive is the pawn shop heist, as it’s here when the film seems to have chosen what it’s going to become. The sound is sucked out of the picture, save for the ticking of the Driver’s watch, which now sounds remarkably like a motion picture projector: the fairy tale is urgently coming to cinematic life, and Refn amplifies the volume of the gunshots that kill Standard (I don’t remember when I heard film gunshots so loud). It’s a break with time and reality, which is what only cinema can do, and bathed in blood we are taken to a new reality.

During the Drive opening, we are with the Driver in his inconspicuous getaway vehicle, fleeing the police as two thieves sit like spectators – doubling for us – in the backseat. Driver doesn’t turn down his radio to concentrate; rather, he turns it up as a basketball game is in progress. The commentator announces, “The fans are loving it and are on their feet!” And Refn is right - we are on our feet during this invigorating prologue.

The Driver is lost in his own collective fantasies of filmic history and iconography, but given the way he draws it out for us (remember his self-penciled map), he is a creative participant in his delusions, which is what makes him so attractive.

This reflects both what Refn wishes to do and what the Driver, a cinematic framer and filmmaker in his own head, is doing. The strange music is part of the dialectic with viewer, and instrumental to the character’s transcendence – and a pathological need to dominate. "Nightcall," played against the pink neon cursive credit fonts, is so bizarre for us, that this opening successfully serves as entryway into a new world.>>>


ok. atunci poate traduci tu sensul unuia dintre pasajele astea, oricare, macar unul, pe care le-ai dat de exemplu aici mai sus. poti extrage vreun concept, clarifica vreo idee, care sa fie despre film, pe care cinefilul nu e capabil sa le distinga de unul singur, iar acest ilustru critic i le dezvaluie?
pentru mine sunt vorbe goale care suna din coada.
uite, sa incerc sa traduc un fragment:


"Refn ne declanseaza excitaţia pentru film pe masura ce o interoghează ironic. Puterea filmului Drive - si nebunia - consta in acelaşi estetism patologic a lui Refn cat şi a întregului film, tinut ca o oglindă in fata noastra."

fedie, lumineaza-ma, ce vrea sa spuna nenea asta cu aceste doua fraze?
sunt atat de abstracte ca le poti trambita in legatura cu orice autor si orice film.

O sa incerc maine. :)

Ok, unde ramasesem?...

Adica pe langa funtia normala a unui filmmaker de a-si excita spectatorul, el il mai trage pe acesta de maneca constiintei inspre propria-i conditie de spectator si mecanismele acestui statut.
"pathological aestheticism" - vezi inceputul textului cu citatul lui Scorsese. Despre betia puterii artistului de a-si subjuga privitorul propriei sale perspective de viata. Proprietate pe care Refn o incarneaza simbolic in protagonist prin presararea anumitor elemente precum: During the Drive opening, we are with the Driver in his inconspicuous getaway vehicle, fleeing the police as two thieves sit like spectators – doubling for us – in the backseat. Driver doesn’t turn down his radio to concentrate; rather, he turns it up as a basketball game is in progress. The commentator announces, “The fans are loving it and are on their feet!” And Refn is right - we are on our feet during this invigorating prologue. Aici ce nu era clar? Practic Refn ne face cu ochiul, dubland semnificatia scenei cu un continut subliminal.

"the whole film, held up as a mirror to us" - da, tipul afirma ca pe tot parcursul filmului exista momente incarcate cu semnificatie subcutanata prin care autorul face aluzii la mecanismul relatiei dintre privitor si film (sunt exemple dar nu mai deschid inc-o data articolul si sa-l rasfoiesc nici sa ma tai; da stiu ca a fost ideea mea dar, nu stiu, vad ca tu ai transferat povara demonstratiei pe umerii mei, si imi dau seama acum ca nu prea am timpo-chef de asa ceva) dar in special prin personajul driver-ului care este un alter-ego al cinefilului.


mda, faptul ca e un turning point in evolutia filmului sper ca intelegi. Gandeste la violenta. De aici incolo ea invadeaza brusc filmul, iar pe baza observatiilor manevrelor stilistice ale lui Refn (soundtrack-ul asemenea unu proiector, inabusirea sunetului si apoi eliberarea lui supra-dimensionata) tipul sugereaza ca avem aici simptomurile trecerii prin portalul dintre doua lumi.

mda, cum spunea si Gosling intr-un interviu pe care l-am citat mai sus, driver-ul e un tip care-a vazut prea multe filme, insa Refn nu il limiteaza la pasivitatea conditiei de cinefil. Driver-ul are in acelasi timp abilitati de filmmaker, faurindu-si propria realitate (vezi argumentul despre secventa sarutului din lift; mai sunt si altele dar, cum spuneam, mi-e lene; poate altadata). Filmul pe care il vedem este (nu stiu daca am inteles exact in ce masura - partial sau total) este simbolic regizat de propriu-i personaj.


"The strange music is part of the dialectic with viewer, and instrumental to the character’s transcendence - and a pathological need to dominate. " - mda, cred ca se refera la faptul ca transcendenta personajului sta tocmai in capacitatea sa de a fi, simbolic vorbin, constient de sine - si chiar side public, intrand in "dialog" cu el, versurile piesei constituind o adresare directa. Sigur orice persoanj de film presupune un anumit dialog intre el si spectator, insa de obicei, acesta este unul fals (sau, mai exact, mai fals decat in cazul de fata) autorul si sforile lui nefiind ascunsi la prea mare departare in spatele lor (sau, de fapt, sunt mai departati material, aparent, (pt ca intr-un film normal autorul incearca sa-si retraga cat mai mult amprenta din cadru, nu?) dar deep down noi stim ca personajele sunt marionetele regizorului. Insa aici, paradoxal, desi aparent amprenta regizorului e mai evidenta ca oricand, personajul este mai aproape de noi, mai real, mai transcendent ca niciodata. Sper ca nu e o explicatie mai abstrusa decat insasi problema care se cerea explicata. :))

Anyway, sunt multe lucruri de-acolo pe care nu le-am inteles si multe cu care nu sunt de acord, dar asta se intampla cu absolut orice analiza indiferent de profesionalismul ei si cu cat de mai ampla si mai pretentioasa. Cred ca daca luam acuma analiza lui Bordwell pt "Gertrud" (de ex. , ca o am recenta in minte) gasim acolo de 10 ori mai multe sf-uri logice. Si, apropo, cu citatele astea am "scapat" relativ usor ca erau chiar din cele alese de mine, insa sunt cateva constructii de care nici n-am curaj sa m-apropii. :D Dar asta nu inseamna ca e sofisticat. E doar dificil si complex.

si ce-i asta, o scuza pentru cheesiness? sunt de acord, in filmul acesta esti mereu constient ca asisti la un spectacol (prost). mereu constati jocul mediocru, culoarea si muzica nepotrivite, ideile din alte filme. spectacolul nu te misca de fel, in schimb il intrevezi mereu pe autor parca spunandu-ti "vreau sa fii miscat".

m-am cam plictisit sa tot discut despre Drive si cronicile lui (:| . daca pentru tine aceasta asa zisa cronica sau analiza e convingatoarea, daca ai invatat ceva din ea, foarte bine pentru tine
eu o gasesc plina de afirmatii, ori extrem de subiective <<we are on our feet during this invigorating prologue>>, ori e extrem de generale <<the whole film, held up as a mirror to us>>, ori aluneca spre niste notiuni inaplicabile pentru film, ca dialectica sau dialog cu spectatorul. asa ca hai s-o lasam balta ca nu ajungem nicaieri.

Si eu, recunosc. Dar pana acum a fost interesant. :)
De invatat, ca chesti generale, pot sa zic ca am inteles mai bine ca oricand cum functioneaza un simbol, si cum poate avea sens un film dincolo de realism [nu e nevoie de coerenta in obiectul fizic pe care il contempli, importanta poate fi si coerenta fluxului de idei, imagini si sentimente pe care ti-l declanseaza acesta. De exemplu, in ultima scena dupa despartirea incaieratilor, driver-ul lasa geanta plina cu bani alaturi de cadavru, in mijlocul "pietei". Cam subred, realistic, dar completeaza edificiul intelectual al filmului construit anterior, prin sugestia simbolica a disocierii spiritualului (drieverul) de material (Bernie) si de conditia interioara inerta, cadaverica a materialistului ("the dead cand keep the money" cum spune NilesFiles). Nu spun neaparat ca mecanismul acestei secvente e chiar asta din perspectiva regizorului, sau cat de solid functioneaza. Doar ca mi-a revelat ideea acestui mecanism in general. :) ]

Well, vorbim despre filme. Dar ia spune, te-ai supara daca si-ar face cont pe cinemagia vo mana de useri de-o asemenea (in)competenta, huh?;) Nu se compara cu ce avem noi aici. B-)
Pai, ai crezut vreun moment altceva? Asta-i soarta noastra, a estetofililor, nu ajungem nicaieri cu experientelor noastre contemplative si cu discutiile despre acestea, dincolo de autismului lui "just for the sake of it". :)

tribute to drive
by tom haugomat & bruno mangyoku
1 month ago

http://vimeo.com/32905466

Dar ati scris frate la asta, ceva de speriat :) Nici n-am avut rabdare sa citesc tot.

O scurta observatie, nu neaparat legata de acest film: mi se pare aiurea sa folosesti argumente subiective pentru a demonstra/sustine o chestie care se vrea a fi obiectiva, de exemplu: "nu mi-a placut cum au jucat actorii in filmul cutare, asadar au jucat slab" etc etc, un obicei foarte la moda vad eu pe acest forum.

Esti de un prost-gust sinistru. Strigi in gura mare ca nu dai doi bani pe ce-a scris lumea dar probabil ai pretentia ca cuiva sa-i pese de "observatia" ta.

observatia e corecta, dar as vrea sa aflu si eu un forum unde e la moda obiectivitatea :)

Si eu. Ca sa pot sa-l sterg de pe fata pamantului. <):)

Asa Fedy,pune biciul pe el.;)
Noi ne-am chinuit sa desfacem firul in 4 in topicul asta si omu' nici macar nu a citit.Ce grosolanie!

Esti caraghios :) Daca tot incerci sa ma jignesti, macar fa-o cum trebuie :)) "Prost-gust" inseamna lipsit de rafinament, incearca sa gasesti altceva mai la obiect :)

Nu am spus ca nu dau doi bani pe ce a scris lumea, si cu atat mai putin in gura mare. Am spus doar ca nu am avut rabdare sa citesc tot. E o diferenta destul de mare. Poate ar trebui sa te concentrezi asupra a ceea ce am scris, fara sa extrapolezi.

Nici nu am pretentia sa ii pese cuiva de observatia mea, dar tie evident iti pasa, de vreme ce mi-ai raspuns asa de vehement :) Te simti cu musca pe caciula ? :)

O alta observatie: ar fi nemaipomenit ca pe forumul asta sa fie atacate ideile, nu persoanele.

Bingo! :-bd
But fyi, tu crezi ca esti singurul care n-a citit tot ce s-a scris? Eu unul ma indoiesc ca dau pe-afara cei care au citit absolut tot ce s-a scris, in afara de mine. Diferenta e ca ei nu s-au bagat in seama ca sa se laude cu asta.


Ai dreptate. In cazul asta, nici eu n-am spus "mars in vulva ma-tii", am spus doar "GTFO". :)

Da, in principiu imi pasa de observatiile oricui. Am spus eu altceva? Cat despre mine, nu-mi pasa deloc cui ii pasa de observatiile mele... cu exceptia celui cu care discut! Eu nu scriu pt public, eu scriu pt mine.

No shit. =))