filmele romanesti sunt foarte bine apreciate de critica straina, in ciuda faptului ca nu beneficiaza de reclama prea multa si firmele de distributie nu se inghesuie sa le cumpere.

ele sunt doar pentru "degustatori". ca si la noi, dealtfel..

...Si una dominant narativä, dar tot pozitivä:

First of All, Felicia
Facing one's past

A promising debut feature co-directed by an Irish filmmaker and Romanian screenwriter, which won the Cineuropa Award at the 2009 Estoril Festival

by Elisa Cimino

The promising duo comprising Holland’s Melissa de Raaf, making her feature debut, and Razvan Radulescu, the screenwriter of numerous hits of the so-called Romanian “new wave”(Boogie, The Paper Will Be Blue and The Death of Mister Lazarescu, among others), yesterday at the Estoril Film Festival presented the intimate First of All, Felicia, featuring the wonderful Ozana Oancea in her first starring role.

Like the directors, Felicia’s life is also divided between the Netherlands and Romania. She emigrated in 1989 from Bucharest to Amsterdam, works in a library, is divorced from Marteen and is the mother of 11-year-old Marc.

After spending two weeks at her parents’ house in Romania, Felicia is ready to go home and be with her son, who has been in summer camp. But when her sister Iulia can’t take her to the airport as planned, the city traffic further forces Felicia to miss her plane and spend the afternoon with her mother in the airport. She hops from one airline company desk to another, among cafés and arguments, in the hopes of finding another flight for Amsterdam.

Her fear over not returning in time to pick up her son makes Felicia impossible and extremely surly with her mother who, with the few resources she has at her disposal, only tries to make herself useful and give her daughter good advice. The clash is inevitable, and what to her seems like her mother’s overbearing presence provokes aggression in Felicia. This will lead to a monologue in which the young woman vents all of her frustrations as a mother and a secretly dissatisfied immigrant who probably regrets the choices she has made in her life.

Thus re-emerge old resentments and frustrations kept in for too long in the family. Among shouting and tears, Felicia attacks and simultaneously asks forgiveness, she insults her mother and desperately begs for her help and understanding.

The film by Radulescu and Raaf depicts the inevitable misunderstandings between parents and children (that don’t seem to get resolved even after 40 years), as well s the indecisions and regrets of those who leave their families and their roots to find a new, independent serenity. In an era of young people’s mobility and immigration not always determined by financial difficulties but by the constructive desire to experiment a life lived elsewhere, Felicia is more than timely.

http://cineuropa.org/ffocusarticle.a...&treeI D=2054

Hmm, mai sunt ceva articole străine? Că din astea două, dacă eliminăm synopsisurile, cu bunăvoinţă, cam asta rămâne (sublinierile cu bold din texte îmi aparţin):

Film Reviews
First of All, Felicia -- Film Review
By Sheri Linden, November 06, 2009 08:51 ET

Bottom Line: Though overlong and repetitive, this family drama delivers subtle performances and emotional intensity.
….
Repetitive and overlong, this first-time directorial effort by Radulescu and Dutch newcomer Melissa de Raaf hasn't the tensile strength or daring of that earlier film. When it clicks, though, it's a penetrating look at what it means to be the adult child of aging parents, caught between two cultures.

Unfolding over the frustrating hours of Felicia's struggle to make a flight, the film, which received its North American premiere at the AFI Fest, is sure to get mileage on the festival circuit. Judicious cuts could ease its way to international art-house action.
…..
But as it progresses, the film depends too much on explanatory dialogue and self-evident observations. Felicia's big meltdown, as moving as Oancea and the silent, reacting Cernat make it, arrives with a predictability that's the most conventional thing about the movie. At its best, this meticulously choreographed work, devoid of improvisation, is alive with everyday anguish.

O mostră de măiestrie analitică: “Felicia (Ozana Oancea) rises from the couch-turned-bed, an indeterminate character -- she might be 25 or 35. It turns out she's 40,…”


First of All, Felicia
Facing one's past

A promising debut feature co-directed by an Irish filmmaker and Romanian screenwriter, which won the Cineuropa Award at the 2009 Estoril Festival
(Irish filmmaker?) :))
by Elisa Cimino

In an era of young people’s mobility and immigration not always determined by financial difficulties but by the constructive desire to experiment a life lived elsewhere, Felicia is more than timely.

Cam atât!

Mai ilustrez printr-un paragraph inteligenţa şi subtilitatea cronicii:

"Like the directors, Felicia’s life is also divided between the Netherlands and Romania. She emigrated in 1989 from Bucharest to Amsterdam, works in a library, is divorced from Marteen and is the mother of 11-year-old Marc."

Marteen, sigur nu Maarten? Şi ce vrea să spună cu “Like the directors”? Răzvan Rădulescu is also divided between the Netherlands and Romania? :))

Haideţi să aflăm câte ceva despre autoarea articolului, să vedem cam ce legătură are Elisa Cimino cu cinemaul :
http://be.linkedin.com/pub/elisa-cimino/16/b85/a24

Oricum citesc cele două articolaşe, nu-mi par la fel de elogioase ca părerile unor cronicari românaşi. Cele două sunt narative, dar "pozitive" mi se pare mult spus.

Ce ne facem, cä textele integrale sunt deasupra, si vede pânä si orbu' c-ai selectat din ele NUMAI ce ti-a convenit tie...? :">
...Spre deosebire de mine, care le-am pus asa cum erau: cu observatii pozitive si negative. Nu mä deranjau criticile, atâta vreme cât se echilibrau cu laudele
Nu mai fiti, mä, asa de stângaci, strävezii si previzibili, cä vä râde si curcile. Incercati sä mimati mai bine obiectivitatea - nu de dragul ei, sau al subiectului, ci de-al vostru însivä, ca sä aveti cât de cât sanse sä vä ia cineva în serios.
Si vä mai mirati cä nu inspirati interlocutorul la discutii argumentate, ci numai la bobârnace...

L.E.
Gata, dom'le, am rezolvat. :)
Am boldat cu rosu remarcele negative, si cu verde deschis pe cele pozitive.
Asa, devine totul mai clar, si praful se-alege de scamatoria cu "citäm doar ce ne convine, si supralicitäm cu emoticoane hlizitoare".

Nu e nici un fel de scamatorie. Am eliminat doar părţile care povesteau filmul şi aprecierile despre regizori, care nu aveau legătură cu filmul. (Sorry, n-am reuşit să colorez literele :D )

One of the film's writer-directors, Razvan Radulescu, is a leading screenwriter within that flourishing scene, among whose credits is Cristi Puiu's extraordinary "The Death of Mr. Lazarescu."

Asta mi s-a părut tot naraţiune:

The film by Radulescu and Raaf depicts the inevitable misunderstandings between parents and children (that don’t seem to get resolved even after 40 years), as well s the indecisions and regrets of those who leave their families and their roots to find a new, independent serenity.

Şi următoarele mi s-au părut irelevante.

The hip, understated elegance of her clothes and hair contrast with the Old World clutter of her parents' apartment. (The excellent, cliche-free production design throws in such unexpected touches as a Glen Campbell album amid the shelves of books.


It becomes increasingly clear how unloved Felicia feels ...

Chiar şi acest ”promising duo” se referă la cei doi, nu la ceea ce au creat. Şi, oricum, ”promiţător” e o apreciere foarte moderată.
Poţi să le consideri cum vrei, chiar şi pozitive, dar nu avem de-a face cu două cronici. Sunt două film review-uri, de prezentare, apărute pe două website-uri. Cele câteva fraze apreciative, foarte moderate, sunt departe de osanalele unor critici de-ai noştri. Din câte am găsit autoarele articolelor nu sunt critici de film. Mi-ar plăcea să văd şi niscaiva cronici serioase.
Înţeleg intenţia ta de a proteja un debut promiţător, dar ”Felicia...” nu e vreo capodoperă. Faptele sunt fapte: nu e un film pentru public; cu excepţia unor cronicari români, critica străină îl cam ignoră. Atunci, ce îl face un ”film bun”?
Mai putem încerca şi altfel... Să stabilim un sistem de referinţă. ”4,3,2”, ”Poliţist adjectiv”, ”Hârtia va fi albastră”, ”Restul e tăcere”, ”California Dreamin' ”, ”Pescuit sportiv”, ”Marţi, după Crăciun” (dacă vrei, mai adaugă) şi ”Felicia...” În topul tău unde se situează ultimul?

eu n-as mai continua discutia...
cred ca deja s-au scos in evidenta multiplele defecte si putinele calitati ale filmului.
actorii au facut ce-au putut, dar scenariul si regia nu i-au ajutat deloc.
e un film de debut, fara stralucire, nu foarte prost, dar nici in masura sa justifice cronicile elogioase din presa romana.
aici e problema principala: discrepanta evidenta dintre calitatea filmului si superlativele emanate de catre criticii romani.

Asa e, deja s-au scos în evidentä multiplele calitäti si putinele defecte ale filmului.
Actorii au jucat excelent, inclusiv cu ajutorul scenariului si al regiei.
E un film de debut, rafinat färä strälucire, nu o capodoperä, doar foarte bun, justificând cronicile elogioase din presa românä, si nemeritând în nici un fel denigrärile ostile.
Aici e problema principalä: discrepanta evidentä dintre calitatea filmului si cârcotelile emanate de cätre unii forumisti.
Acestea fiind zise, nici eu n-as mai continua discutia.

deci, e limpede:)

precum cristalul :)

Ca Ozana. :D

Cea lin curgătoare? :)

Totuşi, ziceţi-mi şi mie! Dacă filmul e bazat mai mult pe dialog, doar eu am simţit nevoia unor prim planur? Şi de a alterna prim planurile personajelor, în timp ce vorbesc între ele? Nu ştiu cum se numeşte chestia asta, dar în filme vedem doar ceafa unui personaj şi faţa interlocutorului, apoi se mai schimbă. Asta mi se pare că mai reduce plictisul generat de lipsa acţiunii. La ”Felicia...” se stă prea mult în acelaşi cadru, de parcă ai pus trepiedul şi filmezi ce vine. E ceva voluntar, căutat de regizor?

Judex, tu ai evadat sau ai fost graţiat? :))

eu zic ca trebuie sa il intelegem pe pit.
sunt convins ca, atunci cand scrie cronicile despre felicia sau alte creatii ale "leilor tineri", are o lacrima in coltul ochilor.
il inteleg, vrea sa-i incurajeze pe scenaristii, regizorii si actorii tineri.
si eu as face la fel in locul lui, as privi doar cu speranta si optimism in viitor.
poate ca el are o liniste a lui, o implinire, o stare calma de spirit, care ii permite sa aiba asemenea larghete in a judeca lucrurile.
eu, recunosc, nu ma simt implinit.
si poate ca subiectivitatea mea este dublata (sau cauzata) de o stare de neliniste, de neincredere in mine.
problema e ca, pe baricada asta deasupra careia pit flutura steagul victorios, se strecoara insuccese clare precum "Felicia...".
aici nu inteleg de ce pit (si poate si altii), nu se opresc o secunda din marsul entuziast catre cele mai inalte culmi de progres si civilizatie, pentru a avea taria de a spune: "radulescule, ai facut-o varza! imi esti simpatic, esti un scenarist muncitor, modest, inteligent, dar cu felicia ai dat-o cu mucii in fasole!" (ca sa citez o expresie draga lui pit).
eu nu cred ca, in sinea lui, cea de regizor, pit nu are obiectiuni majore fata de regia lui radulescu&de raaf.
nu cred ca, in teoreticianul de scenaristica din el, pit poate gira si aplauda un scenariu de o naturalete avortona cum e cel din felicia.
cat despre ceilalti critici care au omagiat o submediocritate, n-am nici un comentariu.
dar, repet, nu trebuie ca, sub paravanul foarte laudabil al incurajarii unei cinematografii moderne, cu un suflu nou, sa fie trecute cu vederea astfel de rateuri majore precum felicia.

@C.
Puteam evada, dar am asteptat cuminte sa-mi ispasesc pedeapsa. :D

"Chestia aia" se numeste plan/contraplan (sau câmp/contracâmp).
In filmele noii generatii, nefolosirea montajului de cadre strânse este o optiune deliberatä a regisorilor, pentru a da o altä pondere personajelor în raport cu decorul si partenerii, si totodatä a crea o altä conceptie ritmicä.
Intr-adevär, a existat un singur caz în care am accentuat putin tonul laudativ, convins cä e necesar: la primul film românesc de consum care, desi marcat de unele neîmpliniri clare, se situa totusi pe directia cea bunä: "Ho, ho, ho!" (garantez cä asa a fost; n-o mentionez aici cu nici un scop insidios). In rest, sunt 100% onest. Filmele minimalistilor nu au nevoie de mângâieri pe crestet si pälmute înainte-mânätoare la fundulet - se tin bine pe picioare, merg prin forte proprii pe drumul cel drept, sunt foarte bune si mä conving la modul cel mai cinstit. Cui nu-i plac... el pierde. Regret sincer, dar scoalä cu de-a sila nu se poate.

Plan/contraplan (pop. ping-pong de PP) si amorsa.

puteai evada tu, judex, dar si mijocul tau de evadare poate deveni EXTREM de taciturn ;)

acu inteleg de ce i-a placut lui Pitbull Marti, dupa Craciun :))

Ce-are coada vacii cu stampila primäriei?
(Asa ziceau strämosii nostri la "off-topic".)

Iertare cer moderatorilor ca voi fi away from toppic,si suport cu stoicism orice mustrare,dar...vizavi de o remarca de-a lui Pitt,de mai sus,cum ca avem critici tineri competenti ce nu merita ironizati.Foarte draguta si solidara remarca lui - si are dreptate,intr-o masura mare.
In cealalta masura,adica aia mai mica,as interveni eu,"asa,in bloc",cum zice dumnealui,recomandandu-le sa mai lase dracu' Roeperii,Scotti,Traversi,Berganii si mai stiu eu cati si sa se intoarca la fund(amente).N-ar fi rau sa inceapa a citi "Cinematograful,Acest Neunoscut - Functiile cuvantului in cinema,a lui Suchianu,din 1973.Vor gasi acolo niste lucruri de-a dreptul revelatoare,precum...
POVESTEA nu e SCENARIU,
AUTORUL unui film nu e neaparat si SCENARISTUL lui,si multe alte "chestii",pe care nu le voi mai mentiona nevrand sa stric surpriza.

Cum ziceam...
Cu plecaciuni!!!

Confunzi. ;)