Este un film despre cinema, nu despre WW2 (care e doar dressing-ul), despre puterea cinemaului, despre tot ceea ce implica mersul la cinema, despre ceea ce-ti transmite un film - premisa greu de inghitit ("scaparea" Shoshanei), denouement-ul borderline inventie, etc, toate acestea vin din ceea ce inseamna cinema, adica make-believe. In termeni sclifositi, e un eseu executat in cheie postmoderna si impachetat in film de razboi, spionaj si dragoste (de unde si aparentul dezechilibru dintre acte).

Of course, nu e cel mai bun film al anului - din cate am vazut pana acum, e Profetul lui Audiard. Dar de la noi, in afara de Brothers Bloom, nu prea are concurenta.

Film despre cinema cred ca e prea mult spus. Toate discutiile alea despre regizori & filme sint un trademark la Tarantino, dar nu cred ca intentia lui a fost sa faca un film despre cinema. Dupa cum a spus Pit in cronica sa, QT se joaca din nou de-a hotii si vardistii. Daca zici ca-i un film despre cinema ii acorzi prea mult credit, parerea mea - nu are seriozitatea, incarcatura emotionala a unui film despre cinema. E un film B, adus in categoria A de geniul lui Tarantino, care la asta s-a priceput mereu cel mai bine. Mi-a fost greu intotdeauna sa-l consider un auteur, pentru ca QT e un fel de malaxor - aduna de la unu, de la altu', amesteca totul, apoi regurgiteaza intr-un stil cool...

Pai asta e esenta postmodernismului: regurgitarea, reinterpretarea! Si nu e deloc usor de facut...

De acord, Tarantino e pasionat de cinema si-si pune personajele sa discute despre regizori si filme, dar aici e nitel mai mult - fiecare act emuleaza un gen cinematografic si referintele nu-s simple name-dropping-uri ca-n PF, de exemplu, ci au legatura directa cu plotul.

Cinema-ul e personaj principal al filmului - ofera atat miza cat si solutia si, in fond, cine spune ca un film despre cinema are nevoie de incarcatura emotionala? Unul dintre marile filme despre cinema, The Player, e dur, rece si nemilos. Unul dintre cele mai percutante, State and Main, e muscator si golit de emotie. Iar unul dintre cele mai amuzante, After the Fox, nu are absolut nimic serios. Chiar nu cred ca seriozitatea si emotia sunt conditii sine qua non.

De acord cu Im.Kino. Tarantino e intr-un fel echivalentul cinematografic al lui Umberto Eco, pastrand proportiile.. Metafilm, respectiv metatext impachetat intr-un ambalaj pulp, e o reteta devenita deja clasica in postmodernism. :)

Seen it, love it, closed it!:)

Tarantino este un geniu. :x

Hai sa-i spunem copil teribil mai bine.:P

Ambele.

What reminds me:

«Le talent sans génie est peu de chose.
Le génie sans talent n'est rien!»
(Paul Valéry)

Cu o precizare:
Nu se poate spune cä Tarantino n-ar avea talent. Ceea ce-i lipseste (partial) e profesionalismul (pe care-l expediazä programatic prin celebrul säu "Fuck that!", transformat de unii în manträ) - iar asta creeazä un risc major, cäci nu poti päcäli la nesfârsit. I-a mers cu "Reservoir Dogs", i-a tinut cu "Pulp Fiction", nici cu "Kill Bill"-urile nu mi-e rusine - dar pân-la "Inglourious Basterds" i-a fost! Aici, motto-ul lui plin de sine i-a fost fatal.
Pe mäsurä ce descopär toate intentiile subterane ale lui "Inglourious...", îmi vine tot mai mult dracii câng mä gândesc ce adeväratä capodoperä putea sä iasä, dacä Quentin nu era atât de autosuficient.

Acel stil cool si atitudinea "Fuck that!" sint anacronice in raport cu subiectul abordat in Inglourious..., asta e unul dintre motivele pentru care filmul nu functioneaza la fel ca celelalte. In plus, e mult mai lent raportat la stilul lui QT, umorul e cam strepezit, chiar si violenta e strecurata parca numai pentru a fii acolo, sa nu zica lumea ca nu a primit pachetul QT complet.

E un "baietel" genial. :))

Ii lipseste profesionalismul? Lui Tarantiono?

Nu sunt deloc de acord cu chestia asta. Tarantino si-a facut propriul lui stil de cinema, si-a dresat publicul, a avut tupeul sa puna in discutie modul in care fac filme "greii cinematografiei"si are curajul sa-si asume pareri critice despre cinema. Este unul dintre cei mai controversati regizori contemporani si isi asuma asta.
Nu mi se pare usor sa faci toate lucrurile astea si in mod cert nu cred ca poti sa le faci fara profesionalism.
E de ajuns sa te uiti la o serie de making of-uri de la filmele lui ca sa vezi cat e de implicat si de atent la detalii.

Faptul ca nu urmeaza cu strictete toate regulile consacrate, creandu-si unele proprii, dresand publicul asa cum ii place lui si abordand atitudinea mentionata mai sus nu ii stirbeste cu nimic profesionalismul, ci ii confirma talentul, inteligenta, originalitatea, sensibilitatea (da, ati citit bine) etc., pe scurt, toate calitatile pe care le are si pentru care il consider genial.

A pus in discutie modul in care fac film "greii cinematografiei" in timp ce i-a imitat (unii ar spune "omagiat", dar cred ca e un pic din fiecare). "Stilul" sau si l-a format in anii in care lucra in magazinul ala de inchirieri video si se uita la filme 24/24... A vazut atitea filme (si a fost atit de influentat de ele) incit i-a fost imposibil sa-si mai creeze un stil propriu (in adevaratul inteles al cuvintului "stil"). Intr-o acceptiune mai larga (si mai ingaduitoare) se poate afirma ca are un stil al lui, definit prin aceasta imitare (omagiere) a "greilor", asezonata cu dialoguri smart (aici exista intr-adevar un stil Tarantino), o exacerbare a violentei si un mod nonlinear (mai mult sau mai putin original) in care spune o poveste. Daca vorbim de aceste lucruri, daca analizam secvential lucrurile, este un profesionist, este un regizor cu un stil propriu. Daca ne retragem putin si analizam "the big picture", daca il punem alaturi de "grei", lucrurile nu mai stau chiar asa...

Pai cam asta e postmodernismul, adevaratul sens al cuvantului 'stil' nu mai are loc pentru ca s-a exploatat pana la epuizare.

Unul dintre lucrurile care m-au uluit pe mine la filmul asta este coloana sonora si felul in care a fost folosita.E perfecta.Ma duce cu gandul la Kubrick-maestrul absolut in materie de stapanire a contopirii muzicii cu imaginea,in opinia mea.
Unul dintre lucrurile care mi-au lasat un gust amarui e folosirea acelor “paranteze cinematografice”(ce expresie periculoasa!),alea cu minidocumentarul despre infalamabilitatea peliculei sau explcatia celebritatii lui Hugo Stiglitz sau-cel mai odios moment-cand ne-o prezinta pe metresa lui Goebbles.E grosolan si,intuitiv vorbind,nu tocmai artistic,zic eu.
Cu toate ca a devenit demult un cliseu sa mai spui ceva despre dialogurile lui Tarantino aici cred ca se apropie de perfectiune;perfectiune in sensul ca n-as schimba nimic la el.Are o multime de replici de pus in rama;viitoare maxime,fortand un pic nota.Cum era aia...”say Auf Wiedersehen to your nazzi balls!”:)) …Magnific.Discursul lui Aldo Raine e antologic ;scris superb si interpretat de asemenea.E memorabil.
Si inca ceva pur subiectiv si probabil de neinteles pentru altcineva in afara de mine:in primul capitol, LaPadite ,incercand sa-i comunice colonelului Landa varstele membrilor familiei de evrei vanate,are un moment de ezitare la care “The Jew Hunter” il invita sa aproximeze cu o expresie faciala care impreuna cu simplul fapt ca-acea expresie- a existat ca reactie in cadrul convorbirii creeaza un moment de credibilitate si naturalete care mi-au dat fiori.

vad ca ati despicat firu in 4 si majoritatea au fost destul de dezamagiti de film..

am abonament la cinema de mai bine de 1 an si pot spune ca am vazut toate filmele de la porcarii gen hannah montana (am fost nevoit ca proiectionist) pana la inglorious basterds care dupa

vad ca sunt multi cinefili pe aici si probabil sunt mult mai inferior lor dar am lucrat in cinema si acu fac videograme pentru filme.. imi dau seama ca fiecare e cu gusturile lor

nus un mare fan tarantino deshi mai are cateva filme care intra in favorites..

@Ricutza si Corinka:
In precizarea din finalul mesajului m-am referit tocmai la aspectele abordate de voi ulterior. E o chestie de nuantä, deloc sententioasä.

@ Pitbull
no, fara rautate,
lui tarantino ii lipseste profesionalismul iar proiectu sau e de-a 'hotii si vardistii' ,
iar concertu lu radu mihaileanu bubuie de secvente magistrale si fabuloase si uai si puff si surprize necontenit.
sa fim seriosi!


Im.kino, ai dreptate ca e un film despre cinema (si ca nu e usor sa fii postmodern!), iar ricutza vede perfect acest lucru pe pagina anterioara, cind vorbeste despre semnificatiile chipului shoshannei proiectat in fum!

E induiosator cat de multi useri si-au cocotzat IB in varful Top10-urilor (a se re-vedea topicul aferent). Si nu gresesc cu nimic. E despre the power of the cinema. Ce poate fi mai sublim ? Ar fi un "spaghetti western" de prima clasa daca nu s-ar juca totusi cu lucruri serioase. In dictionar, la cuvantul razbunare ar trebui pusa poza lui Tarantino. Toate, dar absolut toate filmele lui sunt (si) despre asta. The man clearly knows something about the subject. E omul perfect cand vrei sa te distrezi inteligent. Daca insa vrei sa afli "diferenta intre un om si un hot-dog" (A. Gorzo), nu-l intrebati pe el. Nu stie. :(

nush cum i-o impresionat pe unii jocu lu' Bred Pititel, da impresia unui tip ce-si imagineaza ca se stie si pentru care "o-nvatat" accentul sudic la repezeala, asa, 'n vo duoua zalii
daca nu l-o informat inca nimeni, accentul ala de sudist trebe sa sune diferit de-al tiganului din Snatch (or la el nici o diferenta) -sau asta face parte tot din umorul viguros al regizorului
pt mine filmul se termina acolo unde le canta hans la mitraliera la aia, prin podea (pana acolo-i arta, mai departe-i harta)
p.s.: stiu ca nu-i ceva nou, da, glorificarea infanteristului cel american si glori os, insa parca asta se vroia un originel -nu era mai bine daca schimba placa si lauda infanteristul german, care-n realitate a fost cam intre 39 si 45 de ori mai infanterist decat...? nerespectarea adevarului la Tarantino nu-i un pacat, dar totusi, la un moment dat, dupa atatea filme cu vrajitori si desene animate, nu poti sa nu observi simtul umorului, sumbru si al sortii -mda, invingatorii au intotdeauna dreptate