In primul rand nu m-a interesat chestiunea asta, eu imi facui intro-ul cand veni vorba de "celebritatea scenaristului", asta ma interesa si ma motiva. Sincer, habar nu am, e ca si cum as incerca sa ghicesc de ce Ionita a ucis-o pe Mariuca desi o iubea mult, nu pot sa-mi imaginez ce e in capul unui regizor, nu m-am transpus niciodata in rolul unui regizor lacom de celebritate, poate doar al unui regizor care imagineaza un film cu ochii mintii..Nu sunt nici in masura sa dau eu un raspuns lamuritor dar daca vrei sa-mi stii simpla parere, ar fi, sa zic...aroganta, habar n-am, mandrie, foamea dupa faima, sunt mai excentrici si mai extrovertiti ca personalitate decat un scenarist iar in Romania, cred ca de foame, dar foame la propriu, pt imagine, sa fie trecut numele lor si colo si colo sa prinda ceva baban afara, asa au sanse mai mari sa fie luati in vizor.
Mai e si o mentalitate tampita la noi in romanika sa fii regizor-scenarist pt ca daca esti doar regizor, inseamna ca esti un autor neimplinit, neintregit, semi-om-de-film, wrong! Intre profesionisti nu e mentalitatea asta cretina, la Hollywood pe generic la screenplay sunt trecuti mai tot timpul cativa oameni, am ramas cu gura cascata cand am vazut la Rocco i e suoi fratelli 6 oameni la scenariu! Niciodata in tara noastra draga.

Aici as raspunde mai bine pt ca ma priveste, eu scriu la unele scenarii din cand in cand, iar de voi vinde vreodata unul some day nu ma voi simti implinit, din cauza ca:
Scenaristii care vor sa regizeze nu sunt doar scenaristi. Pur si simplu au inceput intai prin scrierea scenariilor pt ca asta le-a fost mai la indemana, mai comod, nu au avut mijloacele necesare regiei care tine si de tehnica, de fizica, alte aiureli total diferite de scenaristica. Acestia, nativ, sunt oameni de film, vad filmul in minte, ca il scriu ori il scriu, dar regizoral, nu e mare diferenta, insa degeaba scrii scenariul regizoral, nu ti-l cumpara nimeni asa. Problema apare atunci cand realizezi ca scoala de regie nu se invata autodidact ca scoala scenaristicii, pe care o mai prinzi si de pe un forum, dintr-o carte, scenarii doldora pe Net-Zone, etc. e complicat sa regizezi, banii, cunostinte "tinute la secret", te impiedica pur si simplu. Si te multumesti cu scenariile, pana cand, some day... ;)
Si cred ca regia se invata mult mai greu, mai spre varsta a doua si depinde si de noroc, relatiile pe care ti le faci, capabilitatea ta, etc.
As face un "clasament" al valorii astfel:
1. Scenaristii care reusesc sa regizeze; E cel mai greu sa faci ceva palpabil din nimic, de la o idee, de unul singur;
2. Regizorii care si-au scris scenariile si nu au dezamagit la niciun capitol;
3. Regizorii (simpli), pt ca au reusit sa faca un film, si le-a iesit;
4. Scenaristii (simpli), pt ca nu-i usor sa scrii un scenariu (bun, foarte bun...) care sa ajunga film; Nu conteaza ce s-a ales de film!
5. Regizorii care si-au scris scenariile si au dezamagit la scenariu desi filmul e acceptabil - ii vad sub scenaristi pt ca prostia se plateste, no?
6. Regizorii care au dat-o-n bara si la regie si la scenariu. No comment!
Cazurile urmatoare (7, 8, 9...etc.), nu fac subiectul conversatiei, adica scenaristi idioti care nu au vandut nimic, asa zisi regizori care merg cu camera in mana fara sa aiba un scenariu, etc. etc. etc.
Dupa cum vedeti eu tintesc pozitiile 1, 4 si 7. :lol:

Mama ce pofta de scris ai! :)

vad ca nu ne bate nimeni ca suntem off-topic, inca.

Ei, as! :hmm:
Ei, as! :x
Bäi, ia bat to topic, cä vä back de vä sunä apa-n cap!
Aää... viceversa. :((

da ce, nenea, ce? :((
n-avem voie?

N-aveam pofta de scris azi pe forum dar pur si simplu m-a motivat subiectul si in principal tu care stii sa pui intrebarile foarte bine, la obiect, fara sa deranjezi. Acum plec. Ne-auzim!

Aaa, uitasem, ar mai fi:

x. Scenaristi care vor sa regizeze si o dau in bara la capitolul regie. Ex: Pitbull. :oops:
y. Scenaristi care vor sa regizeze si ei habar nu au ca ceea ce-i in mana lor nu se poate numi scenariu. Ex: Neuptolem. :lol:
z. Oameni de film, care "fac" filme. Ex: films4all. :D
Hai ca am exagerat cu exemplele, sa intelegeti mai bine, sunt metafore, doar metafore. ;)

I'll be back!!!!...........

Viþãvercea!!! Viþãvercea!!!

Eu zic s-o tulim! I-am atins lui Pitbull coarda sensebela. Asta era si ideea! 8)

PRIMUL SCHIMB DE REPLICI DINTRE NEUPTOLEM SI BOGDAN.ANDRO - DOI FORUMISTI LA POLURI OPUSE, TINETI-VA BINE!

Da. Am citit primul capitol alaltaieri noapte, stiu de parabola teniei foarte bine. Okay, am plecat sa continui.

on topic, va rog

Cat de tare a putut sa-mi placa filmul asta! Incredibil de misto a fost! Senzational!

Revin cu explicatii!

Deh, nu poate sa multumeasca pe toata lumea (si din cate vad pe aici se aduna multi spectatori greu de multumit)...

Poate cea mai tare palma pe care o da filmul asta prostilor care au mereu "argumente" este faptul ca a aratat ca se poate face un film cu doar 4.000 de euro care sa fie apreciat si premiat de critica internationala.
Cu siguranta filmul asta va face profit. Merita sa va lasati prinsi in carlig... macar o data.

Later edit sau PS: Se pare ca pt unii am fost cam subtil in ceea ce am vrut sa zic, asa ca am pus niste gilimele (chiar daca prima data nu am considerat ca trebuiesc puse) pt a nu se simti unii jigniti (departe de mine aceasta dorinta).

Prostilor?
Eu zic sa fii mai ponderat...

Dupã opinia ta, cei care au argumente sã critice filmul sunt proºti, iar cei care nu au argumente, dar laudã filmul sunt deºtepþi. Interesantã filosofie!
Critica internaþionalã apreciazã ºi premiazã filme care nu pun în pericol producþia lor. Ar fi cazul sã înþeleagã mai mulþi cineaºti români acest lucru.
Da, la 4.000 de euro, filmul e bun. Îþi dai seama ce bun ar fi fost la 1.000 de euro?!
Dar ai început cu “poate”. Poate ar fi fost bine sã vezi dacã are succes la public, înainte de a aprecia cã va aduce profit.

De acord cu Cornel: filmul nu e bun în raport cu finantele, conditiile, productia, critica nationalä, internationalä, multinationalä, transnationalä, metanationalä si paranationalä, succesul de public, si alte conjuncturi. E bun valoric, intrinsec, prin inteligentä, rigoare, stil, talent, inefabil.
In dezacord aparent cu Cornel: din päcate, s-a generalizat acest automatism de gândire: cine ejaculeazä niste ineptii supte din deget, nesustinute, dar finalizate printr-un väcäroian "pärerea mea", e respectat färä rezerve ("Dom'le, omu si-a spus pärerea, ce-aveti cu el?" :? :love: ) In schimb, cine vine cu argumente gândite, muncite, sincere, sträduindu-se de bunäcredintä sä demonstreze temeinic ceva, automat "se dä mare" :((, e "subiectiv" :sick:, etc.
(Dacä puneai ghilimelele la argumente, era totul clar!)

UIte cineva care cat pe ce sa inteleaga filmul, dar n-a fost sa fie
http://www.cotidianul.ro/pescuit_spo...nde-73660.html
>>
"Pescuit sportiv" are nadã, dar nu prinde
16 Feb 2009 Alexandra Olivotto

Foloseºte camera subiectivã într-un mod fãrã precedent în filmul românesc, are interpretãri puternice ºi un scenariu cu premise incitante. Însã "Pescuit sportiv" pierde pariul cu plauzibilitatea, ca ºi direcþia pe ultima sutã de metri.

Adrian Sitaru ºi-a lansat în sfârºit debutul în lungmetraj, "Pescuit sportiv", o peliculã mult aºteptatã, premiatã la Salonic ºi la Palm Springs ºi lãudatã deja de presa din Hexagon. Este, Alex. Leo ªerban a remarcat-o deja, primul film românesc realizat cap-coadã cu camera subiectivã; însã cu greu îl poþi întâmpina cu surle ºi trâmbiþe din acest motiv, având în vedere faptul cã americanii au fãcut asta prin anii 40, iar efervescenþa Real TV a fãcut spectatorii extrem de toleranþi cu acest tip de filmare.

Povestea e liniarã ºi nu necesitã prea multe rãsturnãri de decor: Mihai (Adrian Titieni) ºi Miha (Ioana Flora), un cuplu care pare iniþial în plinã "legalitate", pleacã la un picnic; se ceartã ºi lovesc cu maºina o prostituatã, pe numele ei Ana sau Violeta (Maria Dinulescu).
O cred moartã, dar ea se trezeºte, aparent amnezicã, ºi are poftã de picnic la rândul ei. Foloseºte ocazia pentru a se insinua în vieþile lor, despre care ºtie cu mult mai multe decât ar trebui.

Acum, prostituata-catalizator este un motiv cultural cu vechime (mai ales în cinema), deci unul cu un grad de risc semnificativ la reciclare. Aici apare pariul cu plauzibilitatea: dacã Sitaru scrie cu o mânã sigurã dialogurile dintre Miha ºi Mihai, între care se instaleazã o agresivitate care mocneºte, compensatã uneori de excese de exprimare a emoþiei ("Te iubesc atât de mult, iubito!", spune el), mâna pare sã-i tremure la partitura Mariei Dinulescu: pe de o parte, are replici redundante ("Ce cuplu miºto sunteþi voi" e parcã pe repeat), pe de alta, toarnã mai multe adevãruri decât oracolul din Delphi. Actriþa joacã debordant de energetic, dar tot nu reuºeºte sã infuzeze personajului ei feliat în douã vreo dozã consistentã de credibilitate. Jocul Ioanei Flora e la celãlalt capãt al spectrului: rezervat cu încrâncenare ºi mereu la limita imploziei.

Camera subiectivã (vezi fiecare scenã prin ochii unui personaj, însã perspectivele alterneazã, ca de altfel ºi efectele lor, de la notabil la rizibil) pare în acest context o metodã de a transplanta niºte plauzibilitate într-o intrigã care funcþioneazã pânã la un punct, dar care o ia complet razna pe final. Sar în ochi o discontinuitate a atmosferei, un personaj care picã în scenariu ca nuca-n perete, o secvenþã cu consecinþe complet neasumate. Sitaru reuºeºte sã fie mult mai percutant în elipse - excelent poziþionate - decât în dialog, mai ales pe ultima parte, când începi sã te întrebi dacã nu cumva asiºti la o piesã a lui Beckett.<<

cat pe ce sa-l inteleaga ca mine, am vrut sa zic. Dar pt ca s-a oprit la jumatate, n-a mai inteles nimic.
"oracolul din Delphi, luatul complet razna spre final, nuca-n perete si Beckett" - au totusi o cheie de decodare, aia de care am tot zis aici. Si daca n-o vezi, nu pricepi nimic.
Macar apreciez ca autoarea a simtit ca undeva lucrurile o iau razna fata de realitate. N-a reusit insa sa treaca pragul ala si sa inteleaga ca se afla in universul unui "La Hanul lui Manjoala" (sau al lui Blair Witch daca vreti) nu in realitatea de zi cu zi. Aia romaneasca pe care o stim.

Alexandra-i o tipä okay, but nobody's perfect. S-a väzut si la case mai mari.

am avut asa o revelatie (ca eu dimineata am revelatii, mai ales dupa un iaurt rece): Pescuit sportiv e primul film romanesc de hat, ani de zile, in care doi oameni isi spun "te iubesc".
Ma refer la filme de la onorabil in sus, nu azucene pe sistem nervos.

Deocamdata nu-l gasesc pe nicaieri, dar din reclama se vrea un fel de cutit in apa.

Nu numai din reclamä - seamänä într-adevär. In sens bun, din fericire. Am spus mai mult în analizä.

pai eu cand spuneam, nu ma credeati...

Valerian Sava: Dincolo de calificative şi estimări, care ar fi diferenţa structurală dintre unele cronici de premieră de la noi şi cronicile dintr-o ţară ca Franţa, unde Pescuit sportiv a fost lansat, tot acum, în marele circuit al cinematografelor?
Adrian Sitaru: În primul rînd, toţi comentatorii compară filmul cu celelalte producţii ale Noului Val Românesc şi mulţi descoperă că nu vine neapărat pe aceeaşi linie - unii îl pun în aceeaşi ecuaţie, alţii nu.

Valerian Sava: Sînt şcolarizaţi în "judecăţile de existenţă şi de situare", s-ar spune.
Adrian Sitaru: Cronicile nu cantonează în subiect, în poveste, se referă la ansamblul filmului, la cinema-ul din film, la conceptul lui intrinsec, care nu e, în speţă, "o felie ruptă din viaţă", ci recurge şi la metaforă, la nuanţe de absurd. Se dau şi nume de reper uluitoare, de la Beckett la Ionesco. Nu înseamnă însă că n-am reţinut şi obiecţiile.