PENDULUL LUI FOUCAULT de Umberto Eco.

Cine au fost Templierii si care sunt secretele pe care le ascund? Cine sunt Rozacrucienii si ce rol au ei in istoria omenirii? Cine este acest foarte misterios conte de Saint Germain despre care se spune ca ar fi nemuritor? Cat de mult pot influenta societatile secrete istoria omenirii? Exista acel punct fix de unde Universul poate fi dominat? Ce sunt curentii telurici? Cine s-a casatorit la nunta din Cana? Cine e cel care a lasat o opera dramaturgica, considerata a fi si azi a fi cea mai cea pe plan mondial: William Shakespeare, Francis Bacon sau... altcineva? E a patra oara cand ma intalnesc pe cale literara cu Umberto Eco. Am fost foarte impresionat si am citit cu nesat "Numele trandafirului", m-am chinuit sa inteleg cat mai mult din "Insula din ziua de ieri", mi-a placut "Baudolino" dar nu atat pe cat m-as fi asteptat. Incerc sa caracterizez intr-un singur cuvant "Pendulul lui Foucault": FABULOS!

'Singur pe lume' de Hector Malot.

O sa pangaresc cu postul meu si acest Thread...

Ultima carte citita.....Beatles de Lars Saabye Christiansen.Destul de accesibila si simpatica.In mare prezina poveste unui grup de 4 prieteni in drumul lor spre maturizare, drum parcurs intotdeauna alaturi de muzica celor de la The Beatles.
Mi-a placut la culme!:)
Am vazut la primul post ca s-a dat si nota...asa ca...9.5/10.

O carte de 2 lei .La propriu , pentru ca se gaseste in anticariatul de pe Doamnei la pretul de 2 lei .Alaturi de alte carti de la Cotidianul . Chiar ,mai exista Cotidianul ??? :-/

Doar online mai e, dar mult diferit fata de cum era pe cand ieseau cartile. Eu am toata colectia, chiar si 2-3 dubluri :)) Din pacate n-am apucat sa citesc decat vreo cateva din alea (parca) 131 de carti, but there is plenty of time. Chiar acum citesc "O lume se destrama" de acolo.

Abel Posse -Demonul 10/10

"Demonul" face parte dintr-o trilogie despre primele contacte ale europenilor cu bãștinașii din Americi. Demonul în discuţie este Lope de Aguirre, unul dintre cei mai brutali conquistadori.
Istoric, se pare cã în timpul unei expediţii i-a ucis cu bestialitate pe toţi cei care îl însoţeau (inclusiv pe propria fiicã), trãdându-l pe rege și intenţionând sã-și creeze propriul imperiu în jungla amazonianã, Imperiul Maranon, dupã care sã cucereascã Spania. Abel Posse îl face pe Aguirre nemuritor într-un pact faustian cu diavolul, îl supune umilinţei de a vedea cum lumea evolueazã și uitã de el, cum este depãșit la început de puritatea și vitalitatea unor "ne-civilizaţi", iar mai apoi pur și simplu de timpul care trece, violenţele și visurile lui dovedindu-se de la început vane și neputincioase în faţa firescului și a schimbãrii. Deși într-un final Aguirre moare în circumstanţe rizibile, demonul pe care l-a personificat își va continua activitatea de distrugere.

Aguirre simbolizeazã impulsurile distrugãtoare ale Vestului, ale unei presupuse civilizaţii superioare, dar de o artificialitate dãunãtor de gãunoasã în faţa naturaleţii indienilor care știu sã respecte ritmurile inerente ale naturii umane și non-umane.
"Ai crezut mereu cã limitele și barierele erau afarã, în afara ta. Tot ce ai sã întreprinzi va ajunge la același rezultat, fiindcã zidurile sunt înãuntru, Lope, convinge-te ! Tu și toţi creștinii suferiţi de o boalã incurabilã : nu v-aţi nãscut. Faci pentru cã nu poţi sã fii. Omori pentru cã ţi-e teamã sã trãiești. Mergi ca nebunul, brãzdezi mãri și pãmânturi, pentru cã drumurile din tine sunt încâlcite!"

Romanul are un stil baroc, senzual, suprarealist, cu o ironie de zile mari ("nimic mai rãu decât un torţionar ofensat în seara unei duminici cu fotbal").

Si a inspirat filmul Aguirre, The Wrath Of God al lui Herzog.

Si joyceano-salingeriano-nabokovianului din mine i-a picat cam greu la stomac opera dlui Franzen, dar mi-a placut mult pana la urma Libertatea. Mai mult decat Corectiile. Poate si din cauza ca la al doilea op eram deja familiarizat cu MO-ul autorului si am am putut sa-l asimilez cu mai multa eficienta. Plus ca si subiectul e mai ofertant. Vremuri mai noi, generatii mai tinere. Cu batranii de dincolo era mai greu sa ai rabdare (desi si acolo scena in care-l gaseste Denise pe tac-so in prostratie cataleptica pe dusumeaua subsolului scremandu-se sa-si efectueze o clisma rectala iti inmoaie parca un pic picioarele). Iar acum ca m-am intalnit iar cu stilul asta de o discretie aseptica, care incearca sa transparentizeze la maximum perdeaua de cuvinte si sa focalizeze atentia stric pe infrastructura semantica si pe universul diegetic pe care-l sustine, tre' sa recunosc ca incep sa ma injunghie niste dubii care devin si niste acuzatii de frivolitate si narcisism pe care imi vine sa le arunc asupra lui Nabokov et co. Apropo, tot recent am dat si peste o referinta la Hannah Arendt care cica s-ar fi aratat lezata de o anumita vulgaritate pe care o emana eleganta auto-constienta, fetisistica, exacerbata, narcisistica a retoricii nabokoviene. N-as tine s-o contrazic cu orice pret.
Anyway, in legatura cu Libertate, scena mea preferata e cea in care o concediaza Walter pe Patty: uite, iti promit ca nu am de gand sa tip, fiindca e Jessica in casa. Insa trebuie sa ma ajuti. NU TE PREFACE CA NU STII CE S-A-NTAMPLAT ca altfel o sa urlu de-o sa-ti sara creierii. :x Sau ceva de genu; e citat din memorie. ( Daca ai cartea in original, bremen, ar fi misto sa reproduci fragmentul aici. Eu n-o am nici in romana dar tin minte ca era niste scartaituri tehnice inefabile la tot pasul care ma scoteau din minti.) Acel 'trebuie sa ma ajuti'... e atata ura acolo... E de-o mie de ori mai dur si mai expresiv decat daca ar fi fost ceva de genul 'mars in mortii ma-tii afara, tarfa, ca nu-m ia nici zece secunde sa-ti fac teasta tzandari!!!'. De unde si vorba less is more, banuiesc. Ura si furia aia e comprimata asemanator mecanismului de formare a gaurilor negre. Stelele sunt atat de masive si de grele si de dense incat colapseaza in sine insele.

SPOVEDANIE LA TANACU de Tatiana Niculescu Bran.

Am vazut excelentul spectacol, am vizionat remarcabilul "Dupa dealuri", trebuia sa citesc si cartea. In roman, spre deosebire de film, personajele apar cu numele lor reale. In plus viziunea lui Mungiu e un pic diferita de aceea a autoarei cartii in sensul in care relatia dintre cele doua personaje principale feminine e vazuta diferit, accentul se pune in alt sens... Per total tragedia petrecuta in 2005 la Tanacu ne arata cat de bolnava e societatea romaneasca la toate nivelurile ei. Concursul de imprejurari e grotesc, Irina nu are practic nici o sansa de a fi salvata de destinul ei crud...

Un top interesant 125 famous authors pick their favourite books

Aduc si eu o mica contributie, prin mentionarea unor romane ce consider ca merita citite:
-Vraciul/ Profesorul Wilczur - Tadeusz Dolega-Mostowicz
-Un inger ranit - Nikita T. Teodoridi
-Doua Orfeline - Adolph D^Emery
-La Piovra - Marco Nese
-Procesul - Franz Kafka
Lectura placuta!

jankelevitch - ironia.

o să mă rezum la atît , prea ludic-evanescento-diabolic-vaporoasă e ironia asta a domnului vladimir. poate voi posta fragmentul despre trădarea limbajului mai tîrziu.

"O lume se destrama"
O carte pe care am citit-o in totalitate pe metrou, in curse de o ora de la un cap de linie la altul (aproape). Bleah. Tatalor cu bamele. O plicticosenie.
4/10

Sper ca n-ai luat-o ca recomandare :p Ca nici pe mine nu m-a dat pe spate deloc, eram doar curios sa vad ce-i cu autorul ca aparea in fruntea listelor nominalizatilor la Nobel.

Nu, eu am citit-o atunci cand a aparut, eram si eu colectionar de carti "Cotidianul", astia au fost primii, dupa ei s-au luat pe urma toate ziarele.

Ei au fost taticii dar am auzit ca au lasat o gaura babana cartile alea in bugetul Cotidianului . Pai inca sunt pline anticariatele de cartile lor si ale altor ziare care le-au copiat strategia . Pe mine nu ma supara - carti buni la preturi de nimic .

Federico dar putea oare lipsi din carte faptul ca ma-sa nu venea la meciurile ei de baschet ??? N-a venit tata sa ma vada cum cant la acordean in fata intregii scoli sau cum castig meciul de folbal si de aia mi-am kilarit parintii , vecinii si bineinteles colegii de clasa. X( . Magarii ,chiar o meritau >:)
Repet , in fata dramelor uriase care au loc in toata lumea nu stiu cat mai conteaza faptul ca dupa 20 de ani de caznicie nu ma mai iubeste nevasta .Conteaza pentru mine si nevasta/ copiii /socrii mei .
Asta ma irita in literatura asta ce vrea sa dea zoom pina la infinit - lipsa mizelor majore . Parca ar fi fizica secolului 20 care vrea sa sparga toate ementele pina la ultimul quark analizabil .
Ceva total diferit am terminat de citit ieri . O culegere de interviuri ample cu fosti lideri comunisti : Alexandru Barladeanu , Gheorghe Maurer , Corneliu Manescu . Pai astia au fost oameni care ar fi avut de povestit carti intregi . Deciziile lor au avut impact atunci si acum . Oamenii astia au stat la betii sau s-au certat cu Stalin , Mao , Tito sau Brejnev . Semnaturile lor aruncau oameni in inchisori sau infiintau fabrici , sosele. Ani de puscarie alaturi de Gheorgiu Dej si de Ceasca .Razboi pe frontul rusesc , conspiratii pentru putere , ordine venite de la Moscova care puteau sa arunce Romania in jale. Pai daca Stalin ar fi vrut ar fi dat in doua secunde Transilvania ungurilor . Din doua motive (principale) n-a facut-o :1. erau mai multi romani decat unguri in Transilvania si ar fi dat nastere unei Ungarii mari cu o populatie romaneasca semnificativa . 2. Stalin nu-i putea suferi pe unguri pentru ca au mers cu nemtiipina la capat .
Pai daca nu-l sustine Maurer pe Ceausescu acesta nu avea nici o sansa sa ajunga cine a ajuns si sa ne nenoroceasca pe toti .
Fratilor ,nu toate cartile trebuie sa fie despre lucruri monumentale dar nici toate cartile nu trebuie sa fie despre babe de 80 de ani care nu au nimic de spus si care se pling de varice . :P

istoria e ciclica.

[quote=rvn] Doar pentru vechii greci , Nietzsche , Eliade , s.a. Pentru ceilalti - crestini , musulmani , evolutionisti
:)) s.a. istoria e liniara . Tot inainnnttteeee !!!!!!!
Pentru cei mici istoria este triciclica :P

Am trei observatii:
1. "Se certau cu Stalin" - exclus. Daca numesti cearta a face pipi-n pantaloni in fata cuiva atunci da, se certau.
2. Daca nu-l sustinea Maurer pe Ceausescu ne nenorocea alt Escu.
3. Dramele-dramoletele personajelor din Libertate s-ar putea sa fie o miza mai mare pentru cititor decat realizarili si nerealizarili nea tovarasilor mai sus numiti. Cel putin pentru un cititor ca mine.

1.Poate ca cearta cu Stalin e mult spus dar sa stii ca unele obiectii si mici obstructii existau si in dialogurile cu el.Stalin era un personaj complex si capricios si de multe ori puteai sa-i schimbi unele hotarari daca stiai cum sa-l iei.Oamenii astia nu cred ca faceau pe ei pentru ca (unii) erau trecuti prin razboi ,prin epurare ,prin inchisori .Erau cat de cat obisnuiti cu pericolul si de aia cred ca nu aveau nevoie de pampersi.In plus pe Stalin il vedeau destul de des in diversele"excursii " pe care le faceau pe la Moscova.
2.Asta e o parere determinista.Putea sa fie alt Escu dar unul mai soft ,mai putin distrugator decat Ceasca.Un Ceasca cu mai multi gigaherzi si cu o pasiune mai mica pentru demolari .
3.Orice personaj literar poate fi fascinant dar uneori astea adevarate sunt chiar mai fascinante decat sfortarile mintii unui scriitor.

Din tot ce-am citit eu despre Stalin, pampersul era dotare obligatorie pentru acoliti - fie rusi, fie "popoare prietene". Incepand cu Molotov si Kaganovici, toti cei care intrau in biroul lui aveau ceva indoieli dac-o sa mai iasa.

In ce priveste personajele adevarate, iti dau dreptate. Istoria poate fi mai pasionanta decat fictiunea (si, uneori, mai ... fictionala). Doar ca fac eu asa o urticarie la nenisorii pe care i-ai pomenit. Mai ales cand isi rememoreaza ispravile minunate si-si exhiba patriotismul, demnitatea si curajul. Bref, raman la votul pentru Patty Berglund.