The boy in the striped pyjamas - Tot nu mi-am schimbat parerea despre evrei si despre Hitler, dar filmul a fost foarte foarte frumos:)

9 / 10

Mi-e un pic teama sa intreb de fapt care e parerea ta despre evrei si despre Hitler...

Oricum n-o sa-ti placa ce ai sa auzi:)

Dacă tot a luat Oscarul, The king's speech a devenit un must see. Într-adevăr, este un film ce reuşeşte să transmită emoţiile, trările personajului principal, Colin Firth. 9/10

La cinema:
I'm Number 4 - Nota 7
Drive Angry 3D - Nota 8
Acasa:
Con Air (1997) revazut - Nota 6
The Day After Tomorrow (2004) revazut - Nota 7
M (1931) - Nota 9

Dolores Claiborne (1995) 7/10

Ador filmul asta.

The Haunted House Project - 6/10 - premise foarte premitatoare, dar executia o rasoleste rau de tot. I-as fi iertat ca e infuzat de Blair Witch Project sau ca e prea shaky, dar nu si rateul final. Asa-mi trebuie, daca pornesc cu asteptari prea mari...

La cinema: Unknown - Nota 7
Acasa: Hatchiko - A Dog's Tale (2009) - Nota10

Despicable Me - loved it! Am ras si eu si fetitele mele in continuu! Nota 9! "It's so fluffy I'm gonna die!"

Funny People - 7
No Strings Attached - 6
Sex Drive revazut - 7

Another Year -ultimul Mike Leigh - Încet- încet Leigh îşi duce personajele spre pensionare ,spitalizare şi apoi in mod discret spre groapă.Au avut timp sa se zbenguie ,sa faca sex la greu in anii '60 si sa traga pe nas tot felul de porcării.Păreau toţi nişte nemuritori care nu aveau să calce pe urmele părinţilor lor dar iată că se afundă şi se îmtopomolesc in aceleaşi mizerii. Corpurile lor încep să se erodeze ,visele lor s-au spulberat ,de amorurile şi relaţiile lor nici pomeneală.Doar unii au reuşit să se salveze si sa si gaseasca in familie un sprijin(momentan ).
Filmul asta depresiv merge la pachet cu cartea lui Julian Barnes ''Nimicul de temut '' .Vine batrinetea ,apoi boala si in final moartea .Nu exista soluţii ,trebuie să te resemnezi .Nu-ţi plinge de milă,nu face scandal.Nimanui nu-i pasă( sau sunt atat de puţini ) de ce-o să păţeşti dar să nu fim ipocriţi ,nici ţie nu-ţi pasă de ei.
Un rol mare pentru Lesley Manville.
8/10

La cinema:
Battle: Los Angeles - 6
Just Go With It - 5
Acasa:
Punisher: War Zone - 5
Kapitalism - Reteta Noastra Secreta - 7

The Longest Yard --- nota 7
The Mechanic ---- nota 7
The Prestige --- nota 8
The Shawshank Redemption (revazut) --- nota 9
The Great Escape (1963) --- nota 8

The Day After Tomorrow ---nota 9.Absolut incredibil filmul

Another Year pare interesant :-?

A vazut cineva Ten Minutes Older, The Cello ori The Trumpet?
Filmul se bazeaza pe conceptul de timp, prelucrat de 15 regizori, mai mult sau mai putin cunoscuti, in segmente a cate 10 minute. Aveam great expectations avand in vedere ideea insa dupa vizionare ...:| . Mi s-au parut prea abstracte, unele parti chiar superficiale. N-am ramas cu nimic.
In alta ordine de idei, Kokuhaku/Confessions e de vazut. Desi povestea e cam neverosimila, e bine spusa.

+1.
Nu incalzeste personajele mai mult decat pot ele duce. Chiar si cand sunt buni la suflet, oamenii lui Mike Leigh sunt si foarte cinici si reci si arunca o umbra de superioritate asupra celor care depind de ei.

Culmea, nu ma omor dupa regizorul asta dar ultimele lui 2 filme mi-au placut mult.

Oho, te vei cai pentru ce-ai scris :)). E unul din regizorii mei preferati. Filmele lui mustesc de umanitate, nici urma de raceala. Daca ai vazut All or nothing sau Secrets and lies intelegi ce vreau sa spun. N-am vazut ultimul film, abia astept sa-l vad, chiar am vrut sa-i spun lui Bremen ca sint putin geloasa ca l-a vazut, acum sint pe voi amindoi ;) Cit despre Happy -Go-Lucky, un film dragutel, mai aproape de public, mai pe gustul publicului, cred ca s-ar putea spune ceva asemanator cu ce a scris Graham Green despre cartea lui "La drum cu matusa-mea": "asta e singura carte pe care am scris-o doar ca sa ma amuz".

Si eu l-am vazut, dar se pare ca nu l-am simtit ca voi. Ochii mei inca nu-s copti pentru asa ceva. Nu m-am regasit in povestea ''batranilor'', nici nu cred ca aveam cum. :-? Poate ca peste ani, odata cu ''erodarea'', il voi privi si cu sufletul, si cu oaresce regrete si nostalgie. Pentru distributie... <):)
Cat despre Happy -Go-Lucky, Doamne, cat am urat-o pe fata aia. Sau sa fi fost invidie...

In ultimul timp, am gustat din preaplinul noului val francez. L-am descoperit pe Rohmer. Am vazut Ma nuit chez Maud, splendid. Arta dialogului le este straina cineastilor romani. Am vazut si Les Amants (Malle), destul de palid in comparatie cu mai cunoscutele Un feu follet sau Ascenseur pour l'échafaud. Am mai bifat si doua godardiene, Le Mepris ( ce muzica! :x si ce Bardot) si Une femme est une femme, care nu prea a percutat. L-am cam neglijat pe Truffault, dar ma revansez zilele astea.

Am trecut si pe la italieni, Pasolini cu Teorema, Antonioni cu La notte, iar asta seara m-am auoflagelat vizual cu Le notti bianche .

Un film simplu, intunecat (si la propriu), in care trecutul invadeaza prezentul si rupe echilibrul abia refacut.

Natalie il asteapta in fiecare noapte, pe un pod, la aceeasi ora, pe omul care o parasise fara explicatie, promitandu-i ca se va intoarce peste un an si o va lua de sotie, in caz ca sentimentele ei nu se vor altera. Prin zona trece Mario, un ins timid, asa cum avea sa-i marturiseasca ulterior protagonstei, care o abordeaza pe femeia inlacrimata, sfarsind prin a se indragosti de ea, desi aceasta ii marturiseste ca iubeste un alt barbat.
Cei doi petrec cateva seri impreuna, discutand, dansand, iar intr-una din ele, in timp ce se indreapta spre casa, surpriza, un barbat asteptand pe pod. Pe acel pod.
Iar scena finala e...heartbreaking.

Uitasem...10/10

La cinema:
The Next Three Days - 6 .. previzibil ..
Acasa:
Papillon (1973) - 9 .. I'm still here You bastards :)
Fluke (1995) revazut - 6
The Others (2001) - 8 super ending ..

Cind spui Mike Leigh, spui Naked. Probabil cel mai reusit film al sau si unul dintre cele mai crunte si, in acelasi timp, oneste filme pe care le-am vazut. O felie de viata cum doar Haneke mai stie sa serveasca...

Si ca sa fiu on topic: am rezistat aseara la Avatar(d) pe HBO, vreo 30 minute. Am zis ca daca tot mi-am luat LED TV, sa ma rasfat putin. Stiam ca e un zero taiat, dar am zis macar o masturbare vizuala, ceva, acolo... Vax. A big pile of shite. Nici de imagini nu te poti bucura macar, totul e atit de artificial incit iti provoaca greatza.

Desi este cam sec, Paranormal activity 2 a reusit de cateva ori sa-mi accelereze pulsul. Scenariu/acting slab. 7

Irreversible (2002)

Un film luat ca pe o recomandare din topicul "scene de viol" n-am stiut la ce sa ma astept .. dar imediat cum incepe filmu' iti dai seama ca e unic .. are o alta aroma (pana si scrisul mi s-a parut genial) primele cadre filmate dintr-o bucata m-au dus repede cu gandu' la Panic Room :) apoi usor usor .. spre Memento .. dar drama .. actiunea .. si per total povestea sunt cat se poate de reale .. plauzibile .. si acting-ul pff .. superb .. scenele dintre Alex si Marcus .. mi-au adus aminte de Eyes Wide Shut .. super chimie .. scena de viol mi s-a parut de-a dreptul coplesitoare .. mi-a fost mila de ea .. al dracu' nenorocit (ar trebuie castrat, batut cu pietre, spanzurat si la final sa i se taie capu') prea mult gore ..
Daca varsam o lacrima .. ii dadeau o nota mai mare ..

Nota 8

Nici la mine nu a percutat deloc. Partea proasta e ca intamplarea a facut ca asta sa fie primul meu Godard si mi-a cam taiat pofta pentru el, asa, la modul general.

Incearca si À bout de souffle sau Le mépris, chiar si Pierrot le fou. Tre sa ai si o anumita stare atunci cand le vezi, clar nu-s filme pe care sa le urmaresti pentru a te relaxa dupa o zi de munca. Mai degraba un film de week-end.
Apropo, am vazut si Disco pigs :D Foarte fain, foarte buna interpretarea lui Murphy. Ai plans la final? :P

36 Quai Des Orfevres - 7/10
The king's speech - 8/10
Reality bites - 6.5/10

In Happy -Go-Lucky instructorul ala paranoic face toti banii >:) .
Omule din dulap dar vad cai ai chef de filme .Am avut si eu doua perioade in care bagam filme la greu ,prima a fost acum 10 ani ,in studentie cind eram nelipsit de la cinemateca -perioada de formare ;a doua a inceput prin 2004 si a tinut pina prin 2007 .Era vremea filmelor date la greu jos de pe net ,trase pe dvd si vazute in portii de 3-4 filme (bune) pe zi. De ceva timp am devenit mai selectiv :vad tot mai putine filme de arta (sau cu pretentii artistice ) si ma holbez la tot felul de porcarii :"> .Ultima capodoperă văzută :Faster cu The Rock -am crezut ca este vorba de curse de masini ,GTA ,
Windom - ce diagonală are bebeluşul ??
Acum mai ai nevoie de un blu -ray player şi o sa ai cuplul perfect.Pina atunci mkv-urile sunt sfinte pentru HD .

Da, cam 3-4 pe zi vad si eu, dar asta si pentru ca am foarte mult timp la dispozitie, fiind o lepra ordinara. :)) Dar in curand trebuie sa ma apuc de disertatie, dar-ar naiba-n ea, si portiile se vor reduce drastic.
Azi am vazut 3, al 4-lea (Rubber) fiind in derulare: The Brown Bunny (da, filmul cu blow-jobul, cum l-ar descrie unii), Domicile conjugal si Cet obscur objet du désir, niciunul memorabil.
Maine am in meniu asa: Incendies (2010), L'Eclisse si un horror, caci am cam neglijat genul in ultima vreme, Somos lo que hay (2010) (ceva cu niste copii (de oras) canibali ramasi singuri dupa ce tatal lor, cel care se ocupa cu vanatul, moare; 65/100 pe metascore, pare interesant).

81 ţenti. For my room, more than enough.

Au venit la pachet.:D + The Assassination of Jessie James... si The New World, ambele în variantă albăstrie. Sa-mi deschida apetitul... + upgrade la cablu - sistem digital, reciever HD. From Trinitas to El Hustlero, trecind prin HBO HD, CINEMAX & co.B-).
Last but not least: TCM toata ziua!!!<:-P

Vazut inca o data "The Social Network" - nu inceteaza sa ma fascineze jocul actorilor; Eissenberg, Garfield, Timberlake sunt incredibili si nici cu cei care ii joaca pe Erica, gemeni si indian nu mi-e rusine deloc.
Imi place enorm prima scena, cum se schimba unghiul camerei si incadraturile, replicele defazate ale lui Zuckerberg la intrebarile tovarsei pe care le ignora initial si le tranteste mai tarziu ca nuca-n perete, cum se uita la unghii inainte sa-i faca corectia „final clubs” nu „finals clubs” cu o expresie echivalenta cu un scuipat aruncat in fata. Imi place in scena urmatoare, intors in camera si asezat in fata calculatorului cum isi intrepatrunde degetele la un moment dat, le trosneste si apoi si le flutura in aer, imaginea cu sa sageata de darts in coltul gurii – astea sunt ciresele de pe tortul realismului. Imi place cand zice indianul „I want to hire the Sopranos to beat the shit out of him with a hammer” si tot el la proces: „ I can't wait to stand over your shoulder when you write us a check” la care Zuckerbergii raspunde: „No shit!” . Imi place scena cand batranul avocat ii cerseste atentia, scena cu cursa de canotaj, electrizanta scena din club (nu numai din cauza luminilor si muzicii) , climaxul cu ruptura definiva dintre Eduarado si Mark si mai ales figura ultimului in timp ce ii inghite amenintarile si reprsourile fostului prieten in momentul asta. Imi place cel mai mult dintre filmele lui Fincher pentru ca e cel mai matur (poate alaturi de Zodiac) si pentru cu nu m-au dat gata niciodata teribilismele-cult anteriorare ale sale gen „Se7en” si „Fight Club” .

Am reusit sa termin de vazut Enter the Void. Impresia a ramas la fel de proasta. Gaspar Noe, one trick pony phony. Un cameraman ambitios cu pretentii de regizor.

"The Searchers" - prima vizonare. Am simtit prodigiozitatea coloanei vertebrale epice ce merita aprofundata, am vribrat la sublimul fotografic filmului, am exultat la fiecare replica a lui John Wayne, am admirat naucit desfasurarea baziniana a coregrafiei in scena in carre familia primeste vizita serifului si gastii sale, dar am indurat si niste contorsiuni stomacale sub sufocanta si gretoasa si pleonastica coloana sonora muzicala, si m-am infranat cu greu de la a-mi scoate globii din orbite de jena in momentele de teatralitate si melodramatism precum bataia de la nunta, punctul cuminant cand Wayne galopeaza ca o zgripturoaica pe urma feti si apoi dupa ce o ajunge o ia in brate... penibilitati de-astea datate. Nota 7/10

Lol, eu nu l-am vazut nici acum, uitasem de el... dar nici nu cred ii mai vine randul ca mi-a pierit entuziasmul.

Poti sa te uiti la the opening titles, e cam singura chestie memorabila din filmul ala.

Poti sa te uiti la the opening titles, e cam singura chestie memorabila din filmul ala.

Incendies - ceva mai bun decat excelentul Hævnen, mai dramatic, mai intortocheat, mai socant...si cu Radiohead pe coloana sonora.:D 9/10

Si miercuri exagereaza.:P

Oh common, exagerez? :P Explicati-mi si mie cum trece filmul asta clasa la capitolul scenariu, acting, abordare a temelor etc. Pentru ca in afara de masturbarea vizuala a lui Noe care nu mai stia cum sa mai rostogoleasca camera, filmul e o nulitate absoluta. Efectiv l-a durut undeva toate celelalte elemente. Mi se pare destul de evident ca Noe a pornit de la modalitatile de a filma si a incropit plotul asta care de abia sta in picioare, pentru a avea un suport pentru experimentele lui vizuale. Uita-te de exemplu la decizia de a plasa actiunea in Tokyo - pretty lights si atat. Filmul nici macar nu incearca sa schiteze pe plan social si cultural ceva care sa justifice vruen fel plasarea actiunii acolo. Singurul mod in care poate capata vreun sens e daca-l urmaresti prajit. :P Sa zicem ca e si asta un merit.

Comme une image -2004 -Agnès Jaoui-o lume artistica plina de oamneni gata sa se foloseasca de tine .O mlastina de relatii in care toti abuzeaza sau sunt abuzati de catre cei din jur.
9/10

http://www.youtube.com/watch?v=y_K4d-1zQOA

Nu-l consider vreo capodopera, dar nici o nulitate absoluta, asa cum pretinzi tu. Cui ii pasa ca n-a respectat nu stiu ce canoane ale limbajului cinematografic, atata timp cat mie personal a reusit sa-mi transmita anumite emotii (greata, repulsie), senzatii etc.?!
Il consider un exepriment audio-vizual (vorbim de cinematografie, totusi) foarte reusit, ce-i drept, cu un scenariu si acting modeste. Din punctul meu de vedere, merita vazut.

Mie mi-a transmis o plictiseala enorma :)) Iar cinematografia reprezinta mai mult decat Windows Media Player intr-o sala de cinema...

Si mari pretentii metafizice. :P Este exact varianta arthouse de la Tron, amandoua ating acelasi nivel de profunzime. :p

Eu cum spuneam n-am reusit sa vad filmul properly, dar mi-a trecut prin mana acum cateva luni si am zabovit cateva minute sa-l rasfoiesc. Miercuri, imaginile ale de acolo nu sunt despre orice si despre nimic, eu numai asa la o survolare din viteza puteam sa disting un filon originar, comun. Ca si in “Irreversible” sexul si moartea te impugn in coaste din toate partile - pe rand si uneori chiar simultan. Asistam la celebra dialectica eros – thanatos (daca e sa fim ridicol de pretiosi). Acum, in legatura cu controversata abordare: desi nici pe mine nu m-au dat pe spate figurile de carusel ale camerei si efectele sonore ieftine din “Irreversible” , si nici aici jocurile de lumini (ma refer la flashurile disco ca in generic caci cu restul stau altfel lucrurile) trebuie sa convenim ca tipul urmeaza o cale contemplativa in demersurile sale artistice – atitudine pe care eu o iubesc si care cred ca e adevarata esenta a cinemaului -, asa ca acuzele privitoare la scenariu sunt destul de irelevante… cu atat mai mult cu cat Noe e un caz fara precedent (din ce stiu eu), e un poet extremist, un Tarkovski exacerbat. Intrebai ce omiti daca il numesti nulitate? Ca si la fratele sau mai in varsta, “Irreversible” , eu am adulmecat rapid numai din cateva mostre prizate, aceeasi destabilizanta mireasma (sau miasma?) a combinatiei de lascivitate si morbiditate. Preocuparile fata de scatologic in general dar in special scatologiul sexualitatii nu poate sa te lase indiferent (iamginea cu cadavrul din toaleta, avortul, punctual de vedere intra-uterin al camerei in timpul unui act sexual). Cronenberg s-ar simti cu musca pe caciula daca m-ar auzi acum, insa el a vut mai mult success pastrand niste minime tangente cu mainstream-ul). Acum camera si artificiile vizuale: Noe a vrut sa faca pe samanul ( sau pe inlocuitorul de LSD).[ Desi eu nu sunt de accord cu perspectiva asta asupra artei; da, arta se adreseaza constiintei si la limita ideala sa incerce o transcendere a ei, dar: o transcendere ascensionala catre supra-constiinta nu una descendenta in infra-constiinta; prima stare este un apogeu al luciditatii (si cine il iubeste pe Tarkovski si simte in timp ce ii contempla capodoperele acea pace interioara ultra-lucida stie despre ce vorbesc si mai stie de ce un film cu durata medie a cadrului de 3-4 secunde , precum “Inception” nu poate decat sa te ameteasca) pe cand a doua este euforia oarba betiei alcoolice.] Despre calatoriile samanice nu stiu prea multe dar despre echivalentele experintele cu droguri psihedelice stiu, ca l-am citit asta-toamna pe Stanislav Grof si a sa psihologie transpersonala de mi-au sarit capacele. Nu intru-n detalii dar daca stii despre ce e vorba intelegi de ce a fost nevoie ca aparatul de filmat sa se comporte astfel ca sa poata sugera macar starea de gratie absoluta a constiintei intoarse acasa, pentru care nu mai exista timp si spatiu si care se poate identifica si cu un prosop de baie sau cu rulmentii rotii unei masini. La fel e si cu valurile de unde si raze multicolore care apar in interactiunile sexuale la un moment dat spre final, intr-o scena in care sunt inlantite in ochii constiintei-martor sub forma unei orgii.

^Nu mi-a placut filmul dar mi-a placut cum l-a vazut Federico :) In arta doua perspective diferite sunt complementare, nu se exclud. Un film bun este in acelasi timp si prost, privit din alt unghi. La fel, un film prost poate fi si bun in anumite circumstante.

In momentul cand am inteles asta, am incetat sa ma mai enervez cand unora nu le placeau filme evident excelente si invers. Chiar ma amuzam la un moment dat (mai demult, citind un comentariu pe care l-am gasit total deplasat, ca valoare de adevar, al unui forumist respectat) de faptul ca nu ma mai deranjeaza faptul ca oameni de calitate vad lucrurile diametral opus comparativ cu mine. Atunci am simtit ca m-am maturizat ca cinefil si ca intotdeauna desi voi tine cont de parerea unui specialist sau a unui cinefil bun, acestea nu au cum sa afecteze ce simt si ce gandesc dar ma pot ajuta sa privesc si altfel. Ceea ce e vital pentru un spirit sanatos.

The Lavender Hill Mob - 8/10 cu un Alec Guiness excelent
Ace in the hole - 9/10 Billy Wilder,Kirk Douglas...enough said

The Cell (2000) -9/10 efecte si poveste absolut originale, casting pe masura-------------------9/10

Aliens. (Director Cut 2003, 22 min longer). Yeah...

Holy block of text! :)
Serios, inteleg unde bati, dar nu mi se pare ca punctul tau de vedere reuseste sa ma convinga ca filmul lui Noe ar fi mai mult decat o meditatie puerila asupra nemmuririi sufletului, asupra celebrei dialectici, sau cum preferi sa o numesti. Opereaza cu niste concepte foarte largi, intr-un mod mult prea vag si totodata lipsit de orice urma de subtilitate.
Felul in care se ajuta de camera pentru a explora niste tehnici narative introspective mi se pare defectuos, dezlanat. Nu crezi ca e un pic prea selectiv felul in care singurele flashbackuri ale unui suflet ratacitor se succed intr-o ordine convenabila spectatorului? Si totul se invarte in jurul micro-universului din Tokyo, de parca acel personaj nu ar fi existat dincolo de el? Oscar si Linda, dincolo de trauma copilariei lor ce altceva mai au in comun? Ma deranjeaza faptul ca personajele sunt de carton, nu prezinta o buna rampa de lansare pentru calatoria spirituala care ne-o propuna Noe si pentru mine aici isi pierde credibilitatea si constructia se prabuseste din temelii.
In nici un moment nu atinge vreo coarda a constiintei acelui personaj, cu toate ca in prima parte punctul de vedere al camerei coincide 100% cu cel al personajului. Gandurile care se succeda ca voice over sunt folosite strict cu scop narativ, ceea ce iarasi mi se pare complet aberant. Discutiile fortate intre drogati despre Cartea tibetana a mortilor sunt iarasi folosite ca plot-device intr-un mod total dezintegrat si cat se poate de batator la ochi.
Asa ca, de contemplat contemplam noi, dar ce-ar fi sa ne facem si temele.

Joe's Apartment (1996) revazut acum 2 ceasuri pe MGM maxim de caterinca :) 7/10
Crash (1996) frumos 8/10

Vazut Biutiful in sfarsit la cinema. Trist film, de la un capat la celalalt, dar, dupa cum spune si titlul, parca e ceva frumos in el, pana si in suferinta. Javier Bardem e un actor mare, mi s-a parut mai bun decat Firth si asta fara sa joace un personaj cu vreo dizablitate. Cat au fost Oscar-urile eram sigur ca Firth merita si tineam cu el, de as fi vazut Biutiful mai devreme cu siguranta as fi avut alta pozitie.

El secreto de sus ojos 2009

I’m not gonna debate you, miercuri. I’m not gonna sit here and debate! :D
Ma atragi in detalii si eu nu imi permit sa te urmez. Tot ce am am vrut sa punctez – si nu pe un ton belicos fiindca nu imi pasa deloc de filmul asta – a fost impresia de legitimitate pe care mi-a lasat-o idea generala a filmului. Daca o sa mai spun ceva despre el o sa o fac dupa ce il voi fi vazut integral, wich I want to, dar totusi: sunt filme de Kubrick, Lynch, Cassavetes si Jarmusch pe care nu le-am vazut inca. Nu stiu cand o sa-l strecor si pe Noe in agenda.

Chambord: Daca nu te referi la relativismul la mi s-a parut mie initial ca referi cred ca suntem de acord. But let me see if I got that right pentru ca n-am inteles niciodata chestia aceea, relativismul post-modernilor. E evident ca “Twilight” si “Avatar” sunt niste mizerii. Ce-i relativ in asta? Cine nu-i de acord e nebun. Cand vrei sa verifici o teza cel mai simplu e sa consideri extremele. Se vede cand consideram filmele de sub nota 3 de pe IMDb, ca obiecivitatea exista. Cu cat urcam spre complexitate si valoare bineinteles ca defectele incep sa se rarefize si rafineze, sunt detectabile tot mai greu. Tre’ sa-ti mai pui un rand de lentile la aparatul critic ca sa tii pasul. Incep sa apara divergente chiar si in paturile elitiste ale criticilor profesionisti. Dar asta nu inseamna ca obiectivitatea a murit. Ceea ce numim noi subiectivitate si relativitate, eu cred e un obiectiv cu grad scazut de accesibilitate. Pot sa accept relativismul tau dar numai cand se refera la vederea de ansamblu asupra fimului. Accept ca unuia poate sa nu-i placa “The Godfather” si altuia sa-i placa, dar nu din aceleasi motive. Faptul ca admitem ca valide doua pozitii contrare nu este insa un paradox ireconciliabil. Un pahar cu vin pe jumatate umplut e pus intre privirile a doi martori. Unul zice ca paharul e pe jumatate gol si ca nu-l multumeste imaginea, celalalt zice ca paharul e pe jumatate plin si il satisface ceea ce vede. Cine are dreptate? Avem o antinomie dar doar in aparenta. Unul simpatizeaza filmul iar celalalt il antipatizeaza, insa nu din aceleasi motive. Avem relativism cand admitem ca un aspect al filmului poate fi criticat si admirat in acelasi timp si sub acelasi raport. Daca spui ca in acest caz nu tre’ sa aiba nimeni neaparat dreptate esti relativist. Eu nu agreez asa ceva – sunt apologetul tertului exclus intotdeauna in situatii de acest fel.

Solaris (1972) revazut 9
Ronin (1998) revazut 7