CARTEA MIRONEI de Cella Serghi.

Pe vremea cand faceam scoala numele reprezentativ pentru literatura feminina romana era Hortensia Papadat Bengescu. Fragmentul din "Concert din muzica de Bach" era aproape necitibil asa ca m-am rezumat la comentariu pentru bac. Mai tarziu am auzit de Ileana Vulpescu si "Arta Conversatiei", de Gabriela Adamesteanu si "Dimineata pierduta" dar nu le-am citit. Datorita Jurnalului National si colectiei sale am avut insa sansa sa descopar o mare scriitoare. Camil Petrescu si Eugen Lovinescu au avut mana buna: romanele "Panza de paianjen" si "Cartea Mironei" sunt scrise foarte fluent si sensibil, le-am citit cu placere.

Citind cartea asta am dat si de un documentar pe DIGI World care reia in mare parte ideile scrise de Niall Fersguson . De citit si vazut impreuna mai ales ca documentarul ruleaza la tv zilele astea .

http://www.youtube.com/watch?v=99avUOszsRw

Tell me what a man finds sexually attractive and I will tell you his entire philosophy of life. Show me the woman he sleeps with and I will tell you his valuation of himself. No matter what corruption he's taught about the virtue of selflessness, sex is the most profoundly selfish of all acts, an act which he cannot perform for any motive but his own enjoyment -- just try to think of performing it in a spirit of selfless charity! -- an act which is not possible in self-abasement, only in self-exaltation, only in the confidence of being desired and being worthy of desire. He will always be attracted to the woman who reflects the deepest vision of himself, the woman whose surrender permits him to experience -- or fake -- a sense of self-esteem. The man who is proudly certain of his own value, will want the highest type of woman he can find, the woman he admires, the strongest, the hardest to conquer -- because only the possession of a heroine will give him the sense of achievement, not the possession of a brainless slut.

He does not seek to gain his value, he seeks to express it. There is no conflict between the standards of his mind and the desires of his body. But the man who is convinced of his own worthlessness will be drawn to a woman he despises -- because she will reflect his own secret self, she will release him from that objective reality in which he is a fraud, she will give him a momentary illusion of his own value and a momentary escape from the moral code that damns him. Observe the ugly mess which most men make of their sex lives -- and observe the mess of contradictions which they hold as their moral philosophy. One proceeds from the other. Love is our response to our highest values -- and can be nothing else. Let a man corrupt his values and his view of existence, let him profess that love is not self-enjoyment but self-denial, that virtue consists, not of pride, but of pity or pain or weakness or sacrifice, that the noblest love is born, not of admiration, but of charity, not in response to values, but in response to flaws -- and he will have cut himself in two.

His body will not obey him, it will not respond, it will make him impotent toward the woman he professes to love and draw him to the lowest type of whore he can find. His body will always follow the ultimate logic of his deepest convictions; if he believes that flaws are values, he has damned existence as evil and only the evil will attract him. He has damned himself and he will feel that depravity is all he is worthy of enjoying. He has equated virtue with pain and he will feel that vice is the only realm of pleasure. Then he will scream that his body has vicious desires of its own which his mind cannot conquer, that sex is sin, that true love is a pure emotion of the spirit. And then he will wonder why love brings him nothing but boredom, and sex -- nothing but shame.

Mda...

Si cine a scris aceste cuvinte ??? :-/

^my guess: una din tipele din Sex and the City ? :-?
se da premii daca am ghicit ? ;;)

Eu cred ca e tipa asta :
http://smartwoman.hotnews.ro/La-un-m...ra-in-viata-ta

Exista google, dude. o_O
Preferi sa m-astepti pe mine cu raspunsul?
Anyway, cica Ayn Rand e vinovata (! - previzibil, nu? lol) - in Atlas Shrugged.
N-am citit cartea dar dadusem de un citat din citatul asta pe un site de fotografii erotice lol (nota bene: dar artistice, mai, nu vulgare) care era atasat unui entry si mi-a trecut prin cap sa-l lipesc si aci. Voua nu va place? :|

Daa, life changing ! Nu banuiam ca Ayn Rand era still a virgin cand scris Atlas Shrugged. Altfel nu se explica. Daca ar fi trecut prin ceva pillow talk ar fi auzit cuvintele magice:

Bitch NOO ! ... I mean ... baby, no, it's not like that ... how can i explain this to you ... ok, lemme tell you this joke:

http://www.cinemagia.ro/forum/showpo...5&postcount=15

Haha, tin minte postul ala.
Dar, da, bine-nteles, ca nu-i nimic life changing acolo.
Life changig e Sonata Kreutzer.
Futu-te-n gat, Lev Nikolaevici. :-*

Ha, apropo de Lev, ghiciti la ce carte muncesc eu de la inceputul anului ... Dap, e Razboi si Pace. Si da, life-changing tag does apply in this case too. Mai am volumul 4 de citit. Acum am luat o pauza (ma delectez cu revistele de film si muzica pe care mi le-am luat la iesirea din tara din septembrie) dar sper sa o termin pana in 2013. Revin cu 2 vorbe dupa, desi nu stiu ce as putea sa spun despre ea fara sa sune partial.

Si eu citesc in prezent Razboi si Pace .... Pe telefon in limba engleza...

bine ca ai amintit de asta sa mi pun rminder poate citesc si eu odata `The fountainhead`

Printre primele pagini ale romanului britanicului, Ian McEwan, Mângâieri străine, nu am găsit acel "ceva" care să-mi dea imboldul de a duce la bun sfârşit scriitura. Pe măsură ce parcurgeam, destul de şovăitor, pagina cu pagina, am realizat că autorul, cu o dibacie magistrală, reuşeste să dea culoare atmosferei. Ca material de lucru, McEwan naşte de sub peniţă, un cuplu englez care-şi petrece, pentru câteva zile, vacanţă în Veneţia. Aceste câteva zile, vor fi trăite intens şi vor reverbera, atât în memoria eroinei, Mary, cât şi în memoria cititorilor. Prin peregrinările haotice şi labirintice ale cuplului prin neprietenoasa Veneţie, cărările li se întâlnesc intempestiv cu ale unui bătrân misterios, care, reuşeşte, cu o nonşalanţă ostentativă, să-i ademenească într-un joc sado-erotic.
Pe măsură ce parcurgeam romanul, gândul îmi zbura, involuntar, la romanul lui John Fowles, Magicianul, în care am constatat câteva asemănări izbitoare.
Britanicul McEwan, dozează, în dégradé, o atmosferă apăsătoare atât pentru cuplul englez cât şi pentru cititori.
Dacă la începutul lecturării am avut mari dubii în privinţa romanului, spre final, a reuşit să mă capteze, finalul măsurând un grad mic de previzibilitate.

****/5

DOMNUL PRESEDINTE de Miguel Angel Asturias.

Am ajuns la aceasta carte dupa ce am incercat sa citesc "Cartea viselor" de Jack Kerouac. Mi-a fost imposibil sa-l citesc pe american, am renuntat dupa primele 15 pagini, poate altadata. In schimb cartea lui Asturias, desi dureroasa in continut, mi-a placut, nu degeaba guatemalezul a primit premiul Nobel in 1967...

Exact la fel am patit si eu cu Kerouac... Putine carti au fost cele pe care nu le-am putut citi, iar asta e una dintre ele. Se mai incadreaza Kafka si Dostoievski - n-am mai incercat de vreo 15 ani sa le mai dau o sansa ultimilor doi, poate acum as reusi...

:)) Tare. Esti un erou. Am si citit si eu pe smartphone carti (the best pass-time cand trebuie sa astept undeva), dar mai mici ca intindere. Ferma animalelor si Marele Gatsby printre altele. Dar in romana.

ECLUZA NUMARUL 1 de Georges Simenon.

Volumul al 60-lea al colectiei ne infatiseaza ceea ce ar trebui sa fie ultimul caz al lui Maigret, care se pregateste sa iasa la pensie in mod oficial, stie deja si ziua cand se va intampla. Nu e chiar ultimul caz, am citit unul din perioada in care era deja pensionar... Intr-o seara marinarul Gassin, mort de beat, se prabuseste in apa. In momentul in care se pregatea sa iasa e agatat de picior de Emile Ducrau, care fusese injunghiat si tocmai incerca sa se salveze. Acesta din urma cere interventia politiei iar Maigret, cu binecunoscutul sau tact, rezolva cazul.

Mi`am cumparat recent The Host. Am reusit s`o termin, cam mare dar am facut fata. :)

Raiul gãinilor -Dan Lungu 8/10

Istoria unei strãzi de mahala, aproape ameninţatã cu distrugerea în perioada comunistã, dar care supravieţuieşte în mod inexplicabil, chiar spre surprinderea propriilor locatari, pentru a intra într-o tranziţie haoticã, sumbrã, dar atât de plinã de haz!

„E adevãrat, când era treaz, n-o pocnea. Dar când se îmbãta, îşi aducea aminte de toate, cã le pãstra grijuliu la rãrunchi, în sertãraşe. Cum deschidea un sertãraş, cum îi înşuruba vreo douã [...] Iar cheile de la sertãraşe le ţinea pe fundul paharului de douã sute. Cum golea paharul, cum dãdea, pe fund, peste chei. Cum dãdea peste chei, cum începea sã deschidã sertãraşe. Cã altfel nici cã se putea; din douã-pe-faţã-douã-pe-dos nu putea fi scoasã decât prin şocuri mecanice. Abia dupã o şedinţã din asta mai lãsa andrelele şi mai punea de-un borş. Dar n-o ţinea mult.
Cum sã nu cauţi cheile la sertãraşe?”

„Aţi vãzut, bã? Colonelul bea numa’ apã mineralã în casã” [...]”Eu n-am auzit una ca asta, sã dai bani pe apã!” „Nu mai poate de bine, de-aia! Cã uni’-s calici de n-au dupã ce borî, iar alţii dau lovelele pe apã cu pârţ.” [...] „O sã dea rugina-n el.” „Ca-n strunguri dupã revoluţie.”

Am citit si eu Cum sa uiti o femeie si Sunt o baba comunista. Dan Lungu scrie bine, e unul dintre scriitorii contemporani care merita cititi!