Deceniul acesta a inceput de 7 luni.

nu, intamplator, userul cu deceniul a nimerit-o:)
secolul acesta a inceput in 2001, prin urmare si deceniul a inceput in acelasi an, incheindu-se in 2010.
din 2011, inclusiv, vom fi in al doilea deceniu.

Technic vorbid, dar cand vine vorba de topuri se numara altfel. Doar nu s-a chinuit toata lumea la sfarsitul lui 2009 sa faca casament 'best of the noughties' degeaba.

Radu Muntean: "Eu când vreau să fluier, fluier" ar putea să le placă americanilor

Lungmetrajul "Eu când vreau să fluier, fluier", de Florin Şerban, propunerea României la premiul Oscar, la categoria "cel mai bun film într-o limbă străină", pentru ediţia din 2011, ar putea să fie pe placul Academiei de film americane, este de părere regizorul Radu Muntean.

"Eu când vreau să fluier, fluier" este "un film de succes. A avut succes şi în străinătate, a câştigat Ursul de Argint la Berlin, a avut succes şi la noi", a declarat, sâmbătă, pentru MEDIAFAX, Radu Muntean. În ceea ce priveşte criteriile pe baza cărora s-a făcut propunerea României la premiile Oscar, ediţia din 2011, Muntean este de părere că nu sunt relevante şi că reprezentanţii Academiei de film americane nu ar fi interesaţi de ele.

"Îmi scapă criteriile după care este ales un film, dar până la urmă nu e important. Puţin îi interesează pe americani de aceste criterii. Totuşi, ("Eu când vreau să fluier, fluier", n.r) s-ar putea să aibă mai mult succes decât alte filme. S-ar putea să le placă americanilor. E greu de zis. Orice fel de participare la Oscar e greu de intuit", a mai spus Muntean.

În acelaşi timp, regizorul Cristi Puiu este de părere că trimiterea unei propuneri din partea României pentru premiul Oscar este mai mult un act de rutină, care nu are semnificaţii deosebite. "Povestea asta cu Oscarul este o prostie. Au şi ei o chestie de bifat şi o bifează. Cine sunt aceşti specialişti care aleg filmele? Ce altceva poate însemna o nominalizare la Oscar sau chiar câştigarea premiului decât capital de imagine, să ne putem spune că nu suntem nici noi aşa tâmpiţi", a declarat, pentru MEDIAFAX, Cristi Puiu.

În opinia regizorului, pentru profesioniştii din industria filmului, premiile nu contează cu adevărat, fiind mai mult un instrument de marketing. "Pentru oamenii care se mişcă în industria asta, premiile sunt mai mult un instrument de marketing. Sigur, unii vor zice că spun asta pentru că nu am fost eu ales şi că strugurii sunt acri. Cine vrea să mă creadă, bine, cine nu, nu", a mai spus Puiu. Pe de altă parte, regizorul Corneliu Porumboiu este de părere că "Eu când vreau să fluier, fluier" este un film bun.

"Este un juriu care se ocupă cu alegerea asta. Este foarte bine. Este un film bun. Dacă juriul a ales asta, este bine", a declarat pentru MEDIAFAX Porumboiu. Un juriu format din Eugenia Vodă, critic de film şi realizator TV, Magda Mihăilescu, critic de film, Cristina Corciovescu, critic de film, Mihai Chirilov, critic de film, directorul artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (Cluj-Napoca), Dana Duma, critic de film, Dinu Tănase, director de imagine şi regizor, şi Eugen Athanasiu, critic de film, a ales, cu o majoritate de cinci voturi, ca lungmetrajul "Eu când vreau să fluier, fluier", în regia lui Florin Şerban, să reprezinte România la secţiunea "cel mai bun film străin" a premiilor Oscar, la ediţia care va avea loc în 2011, a anunţat Centrul Naţional al Cinematografiei.

"Mă bucură lucrul acesta, dar nu trebuie să facem un spectacol din el, deoarece este o propunere pentru nominalizare. Încă nu s-a încheiat procesul. Mă bucur că filmul a fost socotit", a declarat, sâmbătă, pentru MEDIAFAX Florin Şerban. Pelicula "Eu când vreau să fluier, fluier", debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban, este primul film românesc din ultimii 17 ani care a intrat în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin şi a reuşit să ia şi două premii importante: marele premiu al juriului - Ursul de Argint şi distincţia "Alfred Bauer".

„Eu când vreau să fluier, fluier”. Ce şanse are să obţină o nominalizare la Oscar (Gândul)

Lungmetrajul "Eu când vreau să fluier, fluier", de Florin Şerban, este propunerea României la premiul Oscar, la categoria "Cel mai bun film într-o limbă străină", pentru gala care va avea loc în 2011

Şase critici de film şi un regizor au făcut parte din juriul care a ales să trimită la Oscar "Eu când vreau să fluier, fluier", filmul regizat de Florin Şerban care a câştigat la Festivalul de la Berlin marele premiu al juriului - Ursul de Argint - şi distincţia "Alfred Bauer". Între ei, Eugenia Vodă, critic de film şi realizator TV, Magda Mihăilescu, critic de film, Cristina Corciovescu, critic de film, Mihai Chirilov, critic de film, directorul artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (Cluj-Napoca). "E onorant să fii propus pentru nominalizarea la Oscar, e onorant şi pentru mine, şi pentru echipă să fii cel mai bun film din ţară. Dar până să ajungi să fii nominalizat mai e, fiecare ţară trimite câte o propunere, se strâng astfel vreo 80 de propuneri, dar doar cinci filme sunt nominalizate", a declarat Florin Şerban pentru Gândul.

Membrii Academiei americane de film decid care vor fi fericiţii nominalizaţi la categoria "Cel mai bun film într-o limbă străină" în ianuarie, dar să ajungi între primii cinci presupune mult mai mult decât să faci un film bun. "Sunt angajate firme de lobby, trebuie să-ţi faci o publicitate agresivă, seamănă cu o campanie pentru preşedinţia SUA", a văzut regizorul român. Dacă te uiţi ce filme străine au câştigat Oscarul, vezi că membrii Academiei americane de film premiază spectacolul, bugetul considerabil şi originalitatea unei pelicule. "Originalitatea, una dintre caracteristici o avem sigur, coroborată cu un anumit tip de spectacol. Dar niciodată Academia americană de film n-o să îşi dea cu stângul în dreptul şi nu o să premieze un film cu buget prea mic. Asta nu înseamnă că este imposibil, nu sunt pesimist", continuă Florin Şerban.

"Eu când vreau să fluier, fluier" a avut un buget de circa 900.000 de euro, din care finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) în valoare de 250.000 de euro, infim dacă e să compari cu sumele vehiculate în industria americană de film. Totodată, proiectul "Eu când vreau să fluier, fluier" a primit două premii la Festivalul Internaţional de Film de la Sarajevo: în 2009 a primit servicii de postproducţie în valoare de 80.000 de euro, iar în 2008 a primit premiul The Magic Box Service la CineLink.

În viitorul apropiat, "Eu când vreau să fluier, fluier" va avea premiera în SUA şi în Canada, unde este reprezentat de o casă de distribuţie micuţă, dar puternic, crede Florin Şerban. După părerea lui, filmul are şanse să prindă la publicul american fiindcă e construit în jurul unui erou, un erou cu aspiraţii, un erou care merge până la capăt. Dar asta nu înseamnă neapărat că o să le placă şi celor care decid cine merge la Oscar şi cine nu. "E o comisie extrem de mare, în care există mari producători care au produs filme acum 30 de ani şi care nu accepta nici măcar filmele independente americane", spune Florin Şerban.

Şi regizorul Radu Muntean crede că filmul ar putea să fie pe gustul americanilor. "Îmi scapă criteriile după care este ales un film, dar până la urmă nu e important. Puţin îi interesează pe americani de aceste criterii.

Totuşi, s-ar putea să aibă mai mult succes decât alte filme. S-ar putea să le placă americanilor. E greu de zis. Orice fel de participare la Oscar e greu de intuit", a declarat el pentru Mediafax. Pe de altă parte, regizorul Cristi Puiu vedea în trimiterea unei propuneri româneşti la Oscar un act de rutină. "Povestea asta cu Oscarul este o prostie. Au şi ei o chestie de bifat şi o bifează. Cine sunt aceşti specialişti care aleg filmele? Ce altceva poate însemna o nominalizare la Oscar sau chiar câştigarea premiului decât capital de imagine, să ne putem spune că nu suntem nici noi aşa tâmpiţi", a declarat Cristi Puiu pentru Mediafax.

Nominalizările, anunţate pe 25 ianuarie

Propunerile ţărilor trebuie să fie primite de Academia americană de film până la 1 octombrie şi fiecare ţară poate avea o singură propunere. Nominalizările la premiile Oscar 2011 vor fi anunţate pe 25 ianuarie, la Samuel Goldwyn Theater din Los Angeles, iar cea de-a 83-a gală a premiilor Oscar va avea loc, tot la Los Angeles, pe 27 februarie 2011. Anul trecut, propunerea României la premiul Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină a fost "Poliţist, adjectiv", de Corneliu Porumboiu.

Foarte puține filme a căror acțiune se petrece în peste 90% din timp într-un spațiu de câteva mii de metri pătrați i-au impresionat vreodată pe americani. E greu de crezut că filmul lui Șerban...

Dar de ce crezi tu Ipu-le,ca americanii sau Academia Americana de film - aicia m-ai derutat usor - vor tine cont de spatiul narativ in care se desfasoara actiunea?
Just era sa vii cu ceva exemple,nu doar cu o speculatie nefondata,bazata pe un "ghici"personal.
Vorba lui L.Damian:"Nu poti fi profet in tara ta."
Si chiar daca esti,poti fi oricand placut-contrazis,nu-i asa?:D

Poate e că doar o intuiție personală, cum spui, dar e greu de crezut că un film aproape minimalist îi poate fascina pe cei din AAF într-așa măsură încât să-l aleagă între primele 5-6 din aproape o sută de filme. Ai noștri l-au propus pentru că nici nu prea aveau altceva de oferit, dar nu e ceea ce le-ar putea atrage atenția americanilor, pentru că ei sunt interesați de filme cu un stil apropiat de cele selectate în competiția filmelor lor.

Nici nu voi incerca sa inteleg ce-ai vrut a spune prin "aproape minimalist",si nu te supara,te rog,ca sunt un fanatic al argumentarilor.:D
Anyway...

"dar apropiat stilului lor"este:e compilatie de cinema "de observatie"cu cinema "de improvizatie" - desi e greu de precizat unde se imbina aceste tendinte - ,basca ca-i filmat "din mana"(vezi Van Sant si Aronofski,mai nou).
Nici nu-i mai voi pomeni pe fratii Dardenne,cu care un anumit critic a facut interminabile (si injustificabile)comparatii - "ala cu teribilism pustesc".Stie Pitt la cine ma refer...
Ma rog...
Ma rog sa le placa.:D

"Eu cand vreau sa fluier, fluier"
 

Cu tot respectul pentru regizor, actori si echipa de productie, eu am ramas dezamagita de aceasta productie.
Reclama este sufletul comertului si pot spune fara doar si poate ca aceasta strategie de marketing m-a facut curioasa cu privire la acest film. Nu mi s-a parut nimic interesant, ba dimpotriva situatii specifice filmelor romanesti: saracie, mizerie, delicventi, rromi, manele, consumatori de droguri, toate acestea reprezentand reteta de succes pentru a sublinia in lume si mai mult conditia umila a Romaniei si a populatiei acesteia.
Am ramas cu o mare curiozitate in urma catorva productii din ultima perioada gen "Eu cand vreau sa fluier, fluier" sau "Weekend cu mama": de ce producatorii romani nu se axeaza si pe niste comedii de calitate care sa ne descreteasca fruntile? Nu este suficient ca avem cu totii mii de probleme, pentru a le mai vedea expuse si in filme?

Welcome to Cinemagia! :)
Hai sä-ncercäm sä le lämurim pe rând:

"Reclama este sufletul comertului si pot spune fara doar si poate ca aceasta strategie de marketing m-a facut curioasa cu privire la acest film."
- In principiu, da. Dar valoarea acestui film e intrinsecä, obiectivä, realä - nu exacerbatä publicitar.

"Nu mi s-a parut nimic interesant"
- Regret sä constat cä drama unui tânär ajuns "pe culmile disperärii" (si, dupä toate probabilitätile, si a fratelui säu mai mic) nu ti se pare interesantä...

"situatii specifice filmelor romanesti"
- Dacä erau situatii specifice picturilor chinezesti, îti garantez cä iesea o laie. Intâmplätor, aici e vorba de un film românesc.

"reteta de succes pentru a sublinia in lume si mai mult conditia umila a Romaniei si a populatiei acesteia"
Nu. Nu e nici o retetä. E preocuparea legitimä a cineastilor pentru ränile dureroase ale României, cu conditia ei umilä. Succesul provine din calitatea profesional-artisticä a filmelor, nu din vreo "retetä". (Intâmplätor, estetica minimalistä e chiar opusä retetelor de succes ale filmelor comerciale apusene.)

"de ce producatorii romani nu se axeaza si pe niste comedii de calitate care sa ne descreteasca fruntile?"
- Fiindcä nu primesc proiecte viabile de acest gen - o, si cât si le mai doresc! Recent, Anca Puiu declara: "Vreau un scenariu de comedie inteligentä."

"Nu este suficient ca avem cu totii mii de probleme, pentru a le mai vedea expuse si in filme?"
- Dezbarä-te de aceastä mentalitate superficialä, evazionistä si iresponsabilä. Fuga de realitate e cea mai periculoasä politicä - politica strutului! Numai abordând frontal, fätis, nemilos, problemele grave ale societätii noastre, le putem rezolva. Iar filmul este unul dintre mijloacele accesibile si necesare în acest scop. Rolul de divertisment usor, de asemenea legitim si necesar, vine totusi pe locul doi...!

Dreptul la replica! ;))
 

Bine v-am gasit! :)
Cand am specificat ca "reclama este sufletul comertului" am vrut sa subliniez in mod clar, cat de mult ne influenteaza publicitatea si ca totodata reclama cu privire la acest film a starnit multe curiozitati, iar modul in care a fost prezentat a dat de inteles intr-un fel sau altul ca ar fi o mare productie. Si acum sa fim seriosi, acest lucru este departe de a fi adevarat.
"Nu mi s a parut nimic interesant"- aici mai degraba am vrut sa evidentiez faptul ca acest film nu aduce nimic nou, nicidecum ca nu m-a impresionat povestea protagonistului. Acest gen de subiect mai este consumat de occidentali, pentru noi reprezinta insa ceva uzual, banal. Ba chiar mai mult, tin sa precizez ca i-am apreciat mult pe cei doi actori din rolurile principale si m am bucurat foarte tare pentru faptul ca incep sa fie descoperite noi talente si sa le fie date noi sanse actorilor din generatia tanara. O bila cat se poate de alba la acest capitol! :)
"Reteta de succes", nu stiu daca neaparat se pune problema de "preocuparea legitimä a cineastilor pentru ränile dureroase ale României", cat de faptul ca, expunerea acestei triste realitati aduce incasari considerabile. Ceea ce este un lucru destul de bun pe de o parte, insa pe de alta ne folosim de aspectele negative ale tarii noastre, cu care ne afisam peste hotare si apoi suntem uimiti de modul in care suntem priviti din exterior. Oare Romania nu poate fi prezentata si din perspectiva ei favorabila, care sa ne faca mandrii ca suntem locuitori ai acestei tari?:) In masura in care mai putem fi mandrii bineinteles.....;))
Cat despre "politica strutului" nu pot spune decat ca nu incearca nimeni sa fuga de realitate, ba din contra, ne luptam cu ea in fiecare zi, insa nevoia de "altceva" isi impune accentul in cinematografia noastra. Eu personal simt nevoia unui film romanesc de calitate, care sa nu ma lase sa ma dezlipesc din fata ecranului pana la final.
Sunt doar niste pareri si ma bucur foarte mult ca exista acest forum pe care le putem dezbate.:)
Toate cele bune!

Sa intelegem ca esti din categoria celor care abia asteapta sa vada un film romanesc bun si care s-au saturat de filme banale si cu avorturi, nu? Zic asta pentru ca am ras cu lacrimi acum vreo doua zile, cand o prietena mi-a zis ca ea nu se uita la filme romanesti pentru ca sunt toate proaste. Am intrebat-o de ce zice asta, cate filme romanesti recente a vazut si ea mi-a zis ca a vazut unul, "ala cu avortul", si ca nu se mai uita in viata ei la nici un film romanesc :)). "Buna" treaba...

Ei vor să fluiere și nu-i putem opri...
 

Nu știu cum priviți voi situația, dar eu simt că filmele românești devin standardizate. Fiecare film românesc prezintă/promovează bădărănia. În scurt timp, vom avea genul nostru de personaj în Europa, așa cum negrii și irlandezii au genul lor, cu ticurile lor. Totuși, eu cred că încercarea de a forma o tipologie românească nu își are rostul, ba e chiar periculoasă când aceasta nu este, literalmente, o realitate generală. Dau exemplul pozitiv al japonezilor: ei au reușit să își creeze un specific bazat pe cultura lor. Ticurile ajung subiect de parodie, la urma urmei. De parcă regizorii români nu s-ar zbate să facă filme ca toți artiștii, în scop terapeutic, să umple anumite neajunsuri, să cizeleze... ci se zbat să facă intrarea filmului românesc în comercialul european și mondial! Părerea mea este că și "Eu când vreau să fluier, fluier" intră în această categorie.

:)) Probabil prietena ta se referea la filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile".
Mie in general imi place sa retin numele filmelor pe care le vizionez. Asa am posibilitatea sa mi dau cu parerea si mai nou sa ma contrazic cu unii dintre voi, aici pe forumul Cinemagiei. :D
Gasesc discutiile de pe acest forum contructive si tocmai de aceea am decis sa iau si eu parte la ele in masura in care ma pricep.:">
Nu sunt nici eu mare amatoare de filme romanesti, insa trebuie sa recunosc ca avem si productii care merita vizionate. Mie personal mi au placut: Filantropica si Moartea domnului Lazarescu, la sfarsitul caruia m am trezit plangand aproape!;))
Cand spun ca vreau sa vad un film bun romanesc, ma refer la un alt gen de abordare, la un subiect inedit, la ceva care sa ti starneasca interesul si sa te tina cu sufletul la gura pana la sfarsit. Cam asta era ideea mea! :)

Care "răni dureroase ale României" ??
P>
P></P>
</P></P>
</P></P>
Net mult prea multă atenţie se acordă unor subiecte periferice şi cvasi-marginale ale societăţii ... >:) </P></P>Dar na ... ţinând cont de orientarea ... "ideologică" cvasi-sorosistă a multora din "Noul Val" slabe şanse să se realizeze şi să se rezolve situaţia. X(
ituaţia. X( </P>

<K //V [T]?
<><> X ##F,
\|/ :P ... + (_!_):-*

:)

Softul asta ...

"Eu cand vreau sa fluier, fluier" e un film foarte bun, dar n-am reusit sa inteleg doua secvente:

1) faza cand baietii jucau fotbal, iar Silviu le ia mingea, alearga cu ea in brate, dupa care o suteaza peste gard!?!

2) faza cand se urca la volan. El statea de patru ani in puscarie, deci de la 14 ani. Atunci cum de invatase sa conduca masina? Banuiesc ca nu a facut scoala de soferi in puscarie!

1) De parca ar fi prima oara cand vedem asa ceva...
2) Cam orice golanas la varsta aia a condus cel putin odata fara permis, parerea mea.

1) E chiar elementar: chiar și eu, care am văzut relativ puține filme îmi dau seama că gestul acela, care amintește de legenda inventării jocului de rugbi, este o metaforă și o anticipare a evadării, sau mai exact a depășirii propriei condiții prin unica posibilitate la îndemâna eroului: încălcarea regulilor.

2) Renunță. Șerban e debutant. Trece-i-o cu vederea. În film există premise mult mai absurde. Singura modalitate de a gusta filmul e să treci peste ele.

Si eu care vroiam sa ii iau apararea...

n-ai sanse. citeste mesajele anterioare. lupta a fost crancena. abia s-a potolit....
fluierul s-a jucat pe viata si pe moarte...

l-am auzit sambata pe Florin vorbind despre film,despre filmari , despre cum a ales el grupul format din 17 detinuti. a fost destul de modest. ceea ce am apreciat, si in acelasi timp a fost entuziast cand vorbea despre experienta avuta cu acei tineri . eu imi imaginam ca a dorit oarecum sa schimbe viata celor 17 cu care a lucrat ( pe cat de posibil, imi dau seama ca este foarte irealist), da nu a fost asa. a fost pe post de observator mai mult . ceea ce eu nu inteleg , nu inteleg neimplicarea (iarasi imho) - in sens legatura cu cei 17 strict profesionala.
la un moment dat povestea despre reactiile detinutilor din alte inchisori si a zis ca au fost destul de
pasivi/neimpresionati. reactionau in mare parte la scenele cu vioelnta si reactionau multumiti la scenele unde politistii erau umiliti/injurati etc. despre scena rapirii si evadarii au zis ca e foarte ireala, lucru recunoscut si de Florin.

cand i-am adresat intrebarea - ce regizor l-a marcat, impresionat cel mai mult ? a raspuns - Robert Bresson .

si o remarca personala, in momentul cand l-am vazut pe Mihai Constatin in film, toata drama filmului a scazut mult. imi provoaca doar emotii pozitive.

p.s. mi-am mai amintit cateva detalii.
la intrebarea despre scene improvizate a raspuns ca exista doar una, cea cu bataia in dormitoare, care defapt i-a fost facuta cadou - au vrut ei sa arate cum se trantesc. a fost si ultima scena filmata . ( din spusele regizorului nu avea intentia de a include o scena din asta, dar iata pana la urma a facut-o ).

povestea mamei in scenariu nu a fost inclusa de Florin, a aparut pe parcurs din discutiile cu copiii.

personajul lui Ursu a fost mult mai complex, si mai multe scene nu au fost incluse pentru a centra atentia pe personajul central. ( si din cate am inteles Florin intentioneaza sa mai filmeze un film cu partiiciparea celuia care la jucat pe Ursu).

da, e posibil ca florin serban sa se specializeze pe filme cu puscariasi.
colectia revistei "Pentru Patrie" cred ca i-ar fi foarte utila in gasirea subiectelor.
oricum, pentru studioul video al ministerului de interne ar fi un castig important.

apropo , se mai gandea cineva la filmul Le Prophet cand viziona filmul?

Nu. Singurul lucru care le leaga este locul desfasurarii aciunii. Sa n-o dam acu-n floricele pe campii..

Normal. Mi se pare inevitabil.

Si eu ma gandeam la Star Trek, atunci cand ma uitam la Star Sex. Deasemenea si la Matrix, cand la Matrixxx.
Nicio secunda.
Hai, poate o secunda.

eh,omule,repede dai drumul cuvintelor.

iti explic de ce am pus intrebarea cu /le prophet/.
la un moment dat in timpul filmului m-am plictisit/am obosit,
si ma gandeam la alte filme cu acelasi subiect, m-am oprit la unul.
cam asta ar fi sensul. nu neaparat am instigat la comparatia celor doua filme :)

da, si Prison Break aveam in minte cand era luata ostateca "Sarah" varianta romaneasca :))

In regula, intelesesem eu gresit.

"Eu când vreau să fluier, fluier", nominalizat la premiul de debut al Academiei de Film Europene

BERLIN (MEDIAFAX) - Filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", de Florin Şerban, este nominalizat la premiul de debut al Academiei de Film Europene - EFA Discovery Award, se arată pe site-ul instituţiei.

Anul acesta, nominalizările au fost făcute de un juriu format din Els Vandevorst (Olanda), Pierre-Henri Deleau (Franţa) - ambii fiind membri ai Academiei de Film Europene -, Jacob Neiiendam, director al festivalului de film CPH:PIX din Danemarca, Alin Tasciyan, critic de film din Turcia, şi Mariola Wiktor, de la Forumul cinematografiei europene din Polonia - toţi membri ai Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film (FIPRESCI).

Câştigătorul va fi stabilit în urma votului celor 2.300 de membri ai Academiei de Film Europene şi va fi anunţat la gala de premiere, care va avea loc la Tallinn, în Estonia, pe 4 decembrie.

În total, cinci filme au fost nominalizate la premiul de debut oferit de EFA. Astfel, pe lângă pelicula românească, în cursa pentru această distincţie sunt filmele "La Doppia Ora", de Giuseppe Capotondi (Italia), "Die Fremde", de Feo Aladag (Germania), "Lebanon", de Samuel Maoz (Israel/ Germania/ Franţa), şi "Nothing Personal", de Urszula Antoniak (Olanda/ Irlanda).

"Eu când vreau să fluier, fluier", debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban, este primul film românesc din ultimii 17 ani care a intrat în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin şi a reuşit să ia şi două premii importante: marele premiu al juriului - Ursul de Argint şi distincţia "Alfred Bauer". Filmul "Eu când vreau să fluier, fluier" este propunerea României la premiile Oscar 2011.

După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, el primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă, după mult timp, din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii. Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.

interesanmt articolas. "robbing the nascent Korean New Wave of oxygen"
ciordelos...

Romanian filmmaking, as everybody with more than a passing interest in international cinema already knows, has blown up in the last few years, becoming the hot New Wave of the moment (and in the process, robbing the nascent Korean New Wave of oxygen; but now is not the time for that). All the best festivals simply must show a Romanian picture or two, and it's a fair certainty in Chicago at least, that those are among the first to sell out. Without even really noticing it, I even managed to set up my CIFF schedule this year so that the first two films I saw were both Romanian. One of them was extremely good.

The other one, which I admittedly watched in despite of a friendly warning from someone in a position to know, was If I Want to Whistle, I Whistle, which has the unlovely distinction of being the first Romanian movie I've ever seen that bored me to distraction. This is not, of course, a particularly kinetic national cinema; one of the hallmarks of the Romanian New Wave is the implacable long take of people in drab rooms doing not much of anything (and though I wasn't counting, it's possible that If I Want to Whistle might actually have the most cuts of any film I've seen from that country). But If I Want to Whistle, the first released feature by director Florin Şerban, takes all of the tropes of the Romanian New Wave and runs them into the ground: it is a stilted and frustrating grab-bag of stylistic and narrative clichés propping up nothing at all in particular, and for this it won the Silver Bear at Berlin, and is its country's official submission for the 2010 Academy Awards. At this point, were you and I speaking in person, I would have feebly gestured in the air with my left hand, indicating "There's no accounting for taste, what can you do?" in a resigned way, and if I could find a way to indicate that movement in text, I should be the world's happiest blogger.

If I Want Etc. centers on Silviu (George Piştereanu), a juvenile prison inmate, just a couple of weeks from his release date. When we meet him, he has just received a visit from his little brother (Marian Bratu) with a bit of hideous news: their mother (Clara Vodă) is taking the boy with her to Italy, where she has set up a new life that won't include her soon-to-be-an-ex-con elder son. Silviu is aghast, for he has long come to blame his mother's terrible parenting for setting him on the road that has led to prison and a promised lifetime of closed doors and limited potential, and it is his greatest hope that he can keep his brother from following the same path. Only problem is, they're leaving before he gets out of prison.

The only thing to do, obviously, is to take a pretty social worker (Ada Condeescu) hostage, and issuing as his one demand that his mother come to the prison, and promise that she'll leave the boy in Romania. Silviu knows that this will consign him to God knows how many years of future imprisonment; that's a price he's willing to pay.

So, here are the ingredients we have so far: the juvenile detention system in Romania, the struggles of a country the first post-Communist generation has been left profoundly ill-equipped to provide an sort of guidance to their children, a social-realist depiction of the lives of the imprisoned and how they deal with the fact that their dreams have been strangled aborning. And, how could I forget to mention the casting! It's just about the only thing that constantly comes up in reviews of If I Want to Whistle, in part because it's the only thing about the film that is interesting: Şerban decided to make that extra push for verisimilitude by casting, as the many other inmates who make up the whole of Silviu's knowledge of humanity, actual prisoners. This is the sort of fact that makes the whole thing a little bittersweet - when the characters are whooping and cheering on Silviu's little act of rebellion, those are basically the honest responses of frustrated, trapped men - but doesn't actually have a significant material affect on the movie per se.

At its heart, If I Want to Whistle is essentially a message movie, a sweeping declaration of the ills facing Romania's youth. A good and noble topic for the filmmakers to pursue, of course, though they do not serve their theme terribly well. It is, frankly, a grind and a chore to get through, devoting far too much time before Silviu snaps and takes his hostage to nothing but stating its mise en scène: not exploring it, not establishing it as a secondary character, but simply placing a real-life reform school before our eyes and then filming it in the exact same kinds of shots, over and over again. Those shots are of that carefully artless school of European "gritty realism", ugly walls and sweaty people filmed with erratic handheld cameras, an aesthetic mainstay of the Romanian New Wave that Şerban dutifully copies without apparently understanding why. And in the meantime, his characters act like they are compelled by the will of the screenwriters (Şerban and Cătălin Mitulescu), not because they have an inner life. It's not the worst of the current wave of Euro-art, not by a long shot, but it's awfully stale and static.

Compunere de nota 10 cu felicitäri a unui elev de clasa a VI-a, inteligent, cult, cu condei si cäruia îi place sä vadä filme si sä le comenteze. Dacä se tine de carte, are toate sansele ca, dupä bac, sä intre la C.A.V. (sau ce-or avea ei, acolo, la Chicago).

Poate că autorul o fi vreun elev de clasa a VI-a, dar dovedeşte că e peste nivelul unor critici români, prin capacitatea de a exprima clar o idee şi prin obiectivitate. :D

Nu, e sub nivelul ORICARUI critic. Nu stie sä analizeze,. nu are un sistem de abordare profesional - nu face decât sä comenteze dezordonat, din pozitia de spectator oarecare.

Cât priveste cele douä false argumente scoase din nevasta putului gândirii:
Nu e nici o scofalä sä exprimi clar o idee simplistä, superficialä si profanä. Mult mai greu e sä exprimi clar niste idei complexe si profunde - si la fel de greu e sä întelegi exprimarea limpede, dar adecvatä, a unor asemenea idei, când ele pur si simplu îti depäsesc atât nivelul de informare si culturä, cât si I.Q.-ul nativ. Atunci, într-o biatä tentativä de autovalidare, râzi ca proasta-n bâlci de ceea ce nu pricepi nici mort.
Problema obiectivitätii e irelevantä - n-are cum sä fie "subiectiv", nici în sens favorabil, nici în sens nefavorabil, cu un film care provine dintr-o zonä îndepärtatä si complet sträinä lui.

...Deci, ambele strâmbe au luat-o asa de câs, c-a iesit un dublu-bumerang: trosc-pleosc peste propriile urechiuse, taman simultan!
Nu face nimic, taci cu tata - trece pânä mâine.

asta scrie in vreo doua publicatii si are aproape 1000 de cronici de film. nu m-as grabi sa-l fac prost, pentru ca profesional, in domeniul asta e muuuuult mai realizat ca tine.

"Inteligent" si "prost" sunt antonime.
Si am comentat textul, nu persoana.

ai comentat si textul si persoana. nu fa pe desteptzii cu mine, ca nu tine. iar in replayul tau nu ai folosit nici un argument care sa convinga, te dai doa rcu curu de pamant sa iasa cat mai mult praf in ochi.

"a unui elev de clasa a VI-a"

"e sub nivelul ORICARUI critic"

"Nu stie sä analizeze,. nu are un sistem de abordare profesional - nu face decât sä comenteze dezordonat, din pozitia de spectator oarecare. "

"când ele pur si simplu îti depäsesc atât nivelul de informare si culturä, cât si I.Q.-ul nativ."

"cele douä false argumente scoase din nevasta putului gândirii"

"într-o biatä tentativä de autovalidare, râzi ca proasta-n bâlci de ceea ce nu pricepi nici mort."

"Cât priveste cele douä false argumente..."

dupa care incepi sa bati campii despre prezentarea unei idei, dar nu spui d c sunt false cele doua argumente. ca e prost, ca iq, ca nu intelege (doar atac la persoana)

dupa care concluzia:

" ...Deci, ambele strâmbe au luat-o asa de câs, c-a iesit un dublu-bumerang "

dang!

helou?

I.Q., ceva?

ti se pare ca ai vorbit despre ele?!?!!?!? cumva???!!!?!?!?!

Gata, nu te mai autobaga in seama, nu-i interesant.
E topicul "Eu, când vreau sä fluier, flkuier", nu "Eu, când vreau sä djinjis, aberez".
Back to topic, c-o pätesti! Ai deja un avertisment!

Da' e slaba rau cronica "meseriasului", nu gluma! Cineva sa-l concedieze pe nenea asta - daca o tine tot asa prin publicatiile alea...! :))

De ce? Ce treabä avem noi? Lasä-l sä mänânce si el o pâinicä - ei cu ale lor, noi cu ale noastre.

smc, asa o sa fie el concediat cum o sa fii tu platit pentru cronicile tale.

Gata cu aroganta si încercärile de a înjosi userii.
Stiu cä ai o problemä cu autocontrolul, modestia si bunul-simt, dar gândeste-te la bannul pe care-o sä-l iei dacä nu te astâmperi, si fii cuminte.

Conflict closed.
Back on topic.

5 mituri despre "Eu cand vreau sa fluier, fluier" B-)

1. Filmul ar avea "spil social".
Debutul in lungmetraj al lui Florin Serban este un film despre tecere, asteptare si reactionare. Toleranta si intoleranta, speranta si stigmatizarea - in fine, profilul personajului interpretat de G. Pistareanu ce "consuma nervos spectatorul" ( potrivit criticului A.O. Scott, in cronica de marti din New York Times), se intampla doar sa se afle intr-o inchisoare. Tanarul nostru s-ar fi putut afla foarte bine si intr-o si intr-o baza militara, care, functionand dupa rigorile oricarei armate, nu i-ar fi acordat in acel moment permisia ceruta/cuvenita. Asadar, filmul este departe de orice acuza la adresa metodelor metodelor folosite de personalul din penitenciarele romanesti (dar nu numai). Florin Serban nu condamna birocratia conducerii inchisorii in cauza si nici beligeranta garzilor. De fapt, tacerea si asteptare protagonistului nu se va dovedi, intr-un final, decat un lung proces al reactionarii; deci, o forma elaborata a unui caracter-surpriza, pe care regizorul l-a schitat inca din studentie (vezi scurt-metrajul "Jumatate de oras face dragoste cu cealalta jumatate").

2. Florin Serban "trimite" la modalitati mizanscenice tipice fratilor Dardenne.
Fals. In "Fluier" nu exista deschidere spre imagine care sa surprinda - intr-un fel sau altul - amanuntul semnificativ al detaliului conferit de habitatul personajului - asa cum stim ca fratii belgieni pluseaza "gravitatea narativa" prin prisma filmarii cu camera de pe umar. (Altminteri, cel putin o lunga paralela dintr-o cronica a unuia de-ai nostri zaboveste indelung si inutil asupra acestei comparatii, printr-o risipa de spatiu, de timp, de nervi.) Mai degraba, imbinarea cinema-ului "de observatie" cu cel "de improvizatie" - desi momentele acestui amestec de tendinte ramane dificil de identificat - conduce spre voyeurismul lui Gus Van Sant (vezi "Last Days" si "Paranoid Park", de ex.). Deci personajul e prioritar mediului din care face parte, contrar viziunilor dardenneiene - adica al unui anumit echilibru regizoral in care factorii externi (adancimile de camp, aici) nu altereaza decat accidental deciziile personale, nu voit. ;)

- va urma-

cand si unde au aparut aceste asa zise 5 mituri despre ceea ce "eu cind vreu sa..." nu este?

Cred ca o cunosti personal de ii aduci asemenea osanale ! A avut un singur moment cand a fost un pic mai animata , in sensul bun al cuvantului ,atunci cand erau adunati toti puscariasii si unul dintre ei i-a spus ca e foarte frumoasa. In rest dadea impresia ca nu prea stia ce sa faca in interpretarea ei de fata neprihanita!

Nu, buticut, nu e pe rottentomatoes, decat daca as scrie in somn si, sincer, intampin dificultati estetice si stilistice in a scrie treaz. (Pentru "mutra" de copy-paste pe care o are textul postat de mine, imi cer, sincer, iertare!) E propria-mi zamislire, dupa ce am citit tomuri de scrieri la acest film.