Cinemagia Forum - "Inglourious Basterds"

Originally Posted by Federico:

In alta oridine de ide, dupa 5 vizionari ale filmului eu am ajuns la urmatoarele concluzii:
- Hans Landa nu e doar cea mai buna interpretare actoriceasca pe care am vazut-o vreodata ci e si cel mai bun personaj care mi-a fost dat sa vad. Mai bun ca Vito Corleone al lui Brando, Lebowski al lui Bridges sau Alex de Large al lui McDowell.

Nu exista asa ceva ca cea mai buna interpretare actoriceasca, cel mai bun personaj, cel mai bun film. Ar trebui sa stii asta... totul e relativ. Daca formulezi altfel, "pentru mine e cea mai buna...", atunci e alta treaba. Eu de exemplu n-as putea sa spun care e cel mai bun din punctul meu de vedere pentru ca nu m-as putea hotori intre mai multi. Si sa-mi aleg un favorit ar fi greu...

Originally Posted by Federico:

- "I. B. " are cea mai buna coloana sonora facuta vreodata dupa "2001... " , "A Clockwork... " si "Pulp Fiction".

Mie mi s-a parut destul de stearsa coloana sonora. Am vazut filmul de doua ori si nu mi-au ramas nici macar cateva secunde de muzica in minte, in conditiile in care nu as putea spune ca stau prost cu memoria. Tin minte ca e bine pusa in film, dar pur si simplu nu e impresionanta. 2001, Portocala, Pulp Fiction sunt cu mult in fata la acest capitol. Tot de la Tarantino, din punctul asta de vedere, e in fata si Kill Bill, apoi de la WKW ar fi In the mood for love, Chungking Express, Fallen Angels, poate chiar si Happy Together si 2046. In fata lui Inglorious Basterds cu mult sunt Oldboy si Lady Vengeance ale lui Park. Sunt foarte multe filme cu o coloana sonora mai impresionanta.

Originally Posted by Federico:

- are una dintre cele mai bune mizanscene pe care le-am vazut vreodata
- pur si simplu ador urmatoarele momente: travlingul circular in jurul mesei din primul capitol uramat de un travling vertical in jos care ne descopera evreii de sub podea; discursul lui Pitt; sunetul pe care-l face pantoful pus de Landa lui von Hammersmark cand atinge calcaiul; gestul pe care il face Landa cu degetul cand ii sugereaze sa-si aseze piciorul pe genunchiul sau; cadrul cu Pitt si un camarad aplecati deasupra scalpatului respectiv; ralantiul cu neamtul Werner indreptand-se spre negocierea cu Pitt; recrutarea lui Stiglitz - Dumnezeule, am spus-o de la inceput, e POEZIE acolo... etc. sunt prea multe, nu-mi ajung doua zile sa le enumer... si nici n-are rost.

Aici sunt in mare parte de acord.