Eu nu merg pe ideea unei dihotomii atât de drastice. Sigur cä sunt douä categorii diferite, dar cred cä departajarea lor atât de categoricä le däuneazä ambelor, împingându-le spre extreme: filmul de continut devine elitist, criptic, autist, filmul de consum devine vulgar, ieftin, amatoricesc.

Mentinerea lor într-o relatie comparativä, la distantä justä, îl face pe primul sä rämânä accesibil si universal, iar pe al doilea, un divertisment de calitate. Cum spunea si Cristi Puiu: filmele de continut hränesc scoala filmelor de consum, iar filmele de consum constituie platforma (financiarä, de productie, de piatä, de formare si mentinere a unui public, etc.) pentru cele de continut.

melcule,
da-mi voie sa-ti spun ca ai o logica de doua parale.

Dragilor,
Dati-mi voie sä vä spun cä nu despre asta e vorba aici.

si inca ceva, ce am remarcat la filmul lui jude.
o gramada de cuvinte puse in gura actorilor.
cred ca e, in general, o boala a scenaristului roman, sa scrie replici lungi.
actorii vorbesc repede, nevoiti sa spuna 100 de cuvinte in zece secunde.
de aici, nefirescul dialogului, lipsa sa de naturalete.

Una dintre träsäturile filmelor minimaliste actuale constä în a reda logoreea lipsitä de sens si continut a oamenilor simpli. Acele texte interminabile au o valoare informativä extrem de scäzutä, joacä mai mult rol de caracterizare si atmosferä, sunt "de decor", cum s-ar spune. Radu Jude pare sä aibä un simt special de a le folosi - cel mai mult mi-au pläcut bârfele inutile ale machieusei (minunata Luminita Stoianovici, fie-i tärâna usoarä), la care fata nu poate räspunde decât chitäind: "Daaa... Nuuu... Nu stiuuu..."