Nu le-am vazut pe cele mai recente...singurele 3 filme pe care le-am vazut de la Kusturica sunt "Pisica Alba, Pisica Neagra", "Arizona Dream" si "Underground" (toate din '90 - cred ca a fost deceniul lui) si asemanari nu sunt, dar toate trateaza un singur subiect...omul, pus intr-o atmosfera fantezista.
Ok, poate cele mai noi repeta povestea, dar atata timp cat nu le-am vazut pot spune ca pentru anii '90 a fost genial.
A reusit, macar, sa faca cateva filme memorabile ajutat foarte mult de soundtrackul lui Bregovic.

Filmu' e de 11/10, argumentele tale nu. Subtiri. ;)

Stiu :oops:


...

Ridica spada si decapiteaza-l! :hmm:
----------------------------------------------------------------------------------
Psycho - ('66) 10/10 - Perfect. (Orice comentariu personal i-ar scade valoarea simtita).

First Snow - 6.5/10. Film independent de la care ai fi vrut mai mult. Intra in joc actori mari, sau cel putin cunoscuti. Isi fac treaba bine, dar nu la potentialul lor maxim. Pearce in mod special e un actor care are mult mai mult in el (Memento, L.A. Confidential), aici parca e un pusti (inceput) care parcurge un drum spre maturizare (final). Pe langa asta povestea e extrem de slaba. Un vanzator ambulant primeste in dar o viziune asupra viitorului sau de la un ghicitor, tot ambulant. E sceptic dar lucrurile se adeveresc...si restu. Ajungem la final care e neasteptat de banal si parca inutil...parcurgem 1 ora si 20 de minute sa ajungem aici? La finalul asta? Oricum, paranoic si bagat in priza vrea sa termine cu toata povestea si accepta orice il asteapta. Un film banal care nu prea merita trecut prin fata ochilor.

Diggers - 8/10. Despre viata simpla si complicatiile ei. Da ce-am zis-o... Un film despre cateva persoane dintr-un oras mic la o ora distanta de Manhattan. Actiune se petrece in anul 1976, unde familiile erau mari si oricine cunostea un traficant de iarba/hippie/filosof. Povestea a patru prieteni, din care numai doi sunt mai importanti pentru ca reprezinta omul obisnuit din acea vreme. Unul insurat cu 5 copii, unul pe drum...iar altul care cauta dragostea dar nu o gaseste. O poveste placuta, fireasca si numai buna pentru o vizionare cu amicii.

A Mighty Heart - 7/10. Film despre un eveniment real. Scenariul este scris dupa cartea scrisa de personajul principal dezvaluind fiecare detaliu al faptelor intamplate. E plictisitor, dar numai la o a doua vizionare. La prima e un film linistit, un film politist real, un film despre dragoste, sacrificiu, durere si alte alea. Pe de alta parte filmul asta a fost facut doar sa arate talentul Angelinei Jolie...dar eu unul nu am fost convins. In afara de o scena de maxima tensiune si in care personajul a dat afara de (nu pot sa zic ca e spoiler)...de fiecare data cand exista o replica puternica spusa la durere si suparare, camera se afla in spatele personajului cand pe mine ma intereseaza expresia faciala a personajului, nu cat de tare tipa ea. A jucat bine, da, dar nu convinge pe toata lumea din cauza regiei. Culmea...In rest, o vedem cum tace, o fata cripata si neexpresiva. Mda, poate primeste o nominalizare...

Traffic - 8.5/10. Mi-e rusine ca de abia acum l-am vazut. E un film exceptional, special dar nu unic. Cred ca Amores Peross a fost primul in stilul acesta (daca nu, eu chiar nu il stiu, dar as vrea). Ca poveste...e destul de simplu: urmareste linia de la producator la cumparator in industria de miliarde a drogurilor. Si in aceasta linie avem 3 povesti...a producatorului sau radacina de unde porneste totul, "the middle man" sau omul care primeste de la producator si da mai departe...si cumparatorul, in acest caz o fata de 16 ani. Fiecare are o poveste elaborata care are victime colaterale sau personaje care, influentati de prima, au o povestea de-a lor. E un film atent facut cu un mesaj cat se poate de clar. Mi-a placut in mod special "mood"-ul ce l-a avut fiecare poveste...cea a producatorului, aflandu-se in Mexic, avea un feel al anilor '70, aratat foarte stilat prin modificarea peliculei...sepia plus praful de pe pelicula. Arata, zic eu, ca industria asta functioneaza de mult timp...cel al "middle-man"ului are un look actual, calduros, de prezent...iar cel al cumparatorului, rece ca gheata, clar - ce arata viitorul si neputinta in a invinge industria. Totusi finalul este optimist, asa cum ar trebuii sa fie si cei care vizioneaza filmul dupa ce se termina.

Hot Rod - 5/10. Shitty...la fel ca fix ultima secunda din film. Napoleon Dynamite deja vu iar si din nou. Plusuri...muzica (nu si aia din '80, restu), cascadoriile (cele reale) si Isla Fisher. Eu am vrut sa rad, dar chiar daca unele glume erau gandite si aveau o idee (aceea ca de fapt filmul isi bate joc de multe filme din anii '80 si '90 cu adolescenti...si de multe clisee, folosindu-le in mod excesiv dar si in situatii ridicole) n-am fost in stare. Rezultat ratat.

Death at a Funeral - 8.5/10. Extrem de amuzant si de placut. Actorii joaca in mod deosebit foarte bine (mai putin Matthew Macfadyen, parerea mea) in aceasta comedie low-budget, dar care creaza foarte multe zambete si hohote de ras. Este exact cum ar trebuii sa fie o comedie englezeasca...rapida, absurda dar fara a exagera si foarte umana. Recomand.

Alien - 8/10. OK...ce are bun filmul asta, ca daca era sa zic ce are prost stateam prea mult. Decorurile...foarte detaliate si...futuristice (in unele cazuri foarte anii '70-'80, adica nici nu incercau sa creeze ceva ce ar arata a viitor in care navele spatiale sunt enorme (chiar daca era enorm lumea ajungea dintr-o parte in alta surprinzator de repede). Imi place ca foloseau flamethrowere ca arme (ceva mai sofisticat nu era, se pare), robotii au avansat asa de mult incat toti cei din nava nu stiau ca cineva dintre ei e un robot (nu spun cine...poate mai e cineva care nu a vazut filmul inca). Ce altceva mai e bun...alienul, foarte realistic, costumul e foarte misto facut, argintiu-metalic. Dar avand in vedere ca probabil e cam primul din genul lui e un film destul de bun, ignorand nenumaratele neconcordante in logica si bun simt...

Little Miss Sunshine - 8/10: Fiind un americanofil, ma asteptam la mai mult de la acest film: Michael Arndt dezvolta un scenariu armonios, legat bine, condimentat cu un umor ca o ploaie de vara si cu micile drame ce duc spre o comedie neagra scrisa bine dar careia ii lipseste forta esentialului: What is the point? "Invinsi sunt cei ce nu incearca, noi (ei) am (au) incercat.", (fraze motivante spre actiune si gasite in mai toate publicatiile de Arta Succesului de la noi din tara si peste hotare) culminand cu finalul in care teoriile acestea se prabusesc pur si simplu: familia asta ciudata si normala in acelasi timp se distra mai bine decat familiile celorlalte participante la ravnitul titlu prestigios de miss, fericirea lor spulbera orice necaz ce pare la un moment dat catastrofal si menit a traumatiza.
Desi bucatile secventiale sunt geniale, spectaculoase (razi cu hohote la scena claxonului ce nu se mai oprea cand apare politistul pervers sau numarul de stripptease din final) pe ansamblu cade in confuzia simplista anterioara. Motivatiile se leaga bine, personaje originale create de nota 10 cu ajutorul actorilor: Alan Arkin interpreteaza genial un "mos" excentric, Abigail Breslin da viata unor caractere pe hartie (si merita nominalizarea!) iar Paul Dano (Dwayne) este un campion numai prin faptul ca a trecut acest casting extrem de dificil; Steve Carell ce a ridicat umorul la cote maxime peste Jim Carrey in Bruce Almighty are toate aplauzele de partea sa, de asemenea.
Prin schema se intrepatrunde cu Magnolia: lipsa genului, comedia neagra si chiar muzica aia catolica, cheia succesului, etc.
Expresia asta cu: le va schimba viata într-un mod pe care nici unul dintre ei nu si l-ar fi imaginat. pe mine unul ma lasa rece si acesta este motivul depunctarii pana la 8/10.
In concluzie: umorul acid, realismul construit credibil il apropie spre Un Alt American Beauty si poate de aceea a impresionat atat de mult Academia.

Avem si noi o limbä românä, da? Se zice "very realist". :hmm:
A, si äla era ANDROID - nu robot.
Altfel, observatiile tale sunt corecte, dar... PREA obiective! In mod paradoxal, aici aceastä calitate nu e binevenitä. "Alien"-ul lui Ridley Scott s-a impus ca operä de artä în sine (pe scurt, un fel de simfonie a terorii si a paranoiei), îndeajuns de puternicä pentru a-si auto-justifica diversele inadvertente si neîmpliniri. Desigur, o mare parte din asta se revendicä de la inegalabilele viziuni ale lui Gieger - dar nu numai.
Question: Ce sugereazä valvele navei alienilor?
Qustion Two: Cum asociezi asta cu modul lor de reproducere?
Hint: De AICI începe decriptarea filmului "Alien".

@Neuptolem.
Nepoate Sucä, de ce pusesi tu ce väzusi tu la ce väzu M0n0? Mm? De ce pusesi? Cä topicu' äla, stii, "Al mai recent film vizionat", nu sä-nchisä, frate, stii? Nu sä-nchisä.

Nu fac asta de obicei, de fapt nu as indrazni...dar...in dex exista realistic.
http://dexonline.ro/search.php?cuv=realistic
Android...da, robot in forma umana...

In rest, am incercat din rasputeri sa nu par obiectiv la vizionare...dar lipsa de logica mi-a obturat subiectivitatea complet...
In plus, vorbeam cu un coleg...daca i-ai pune pe toti pe pamant printre orice ce nu tine de S.F. si in loc de Alien ar fi un Mike Myers sau Freddie Krueger nu as vedea nici o diferenta dintre celelalte filme de gen...asa ca unic e numai prin faptul ca actiunea se petrece intr-o nava spatiala...in spatiu...

E clar. S-o tâmpit lumea.
Nnnn-nu tocmai. Mai conteazä un factor: CUM e filmat. Hitchcock putea sä-i punä si-ntr-o cresä, cu Näicä-n loc de Alien - sau, decât Hitchcock, mai degrabä Cronenberg! ;) Si sä vezi acolo diferentä!)

Rescue Dawn - 9.5/10. Un film incredibil si extrem de memorabil cum numai Werner Herzog putea sa faca si nimeni altcineva, daca incearca, ar putea sa construiasca un film in acest fel. Autenticitatea si realismul din el sunt nemaivazute si tot ce ne arata in simplitatea subiectului este incearcarea unui om (real) sa supravietuiasca, astfel oferindu-ne una dintre cele mai frumoase si brutale lectii de supravietuire pe care un film le poate oferi. In procesul de fabricare a filmului, echipajul de filmare si actorii au fost nevoiti sa lucreze intr-un teren nemilos dar incredibil de frumos in acelasi timp, regizorul oferindu-ne astfel imagini nemaivazute. Actorii au jucat toti excelent, Bale (care iar joaca perfect...cineva sa-i dea o data un Oscar!) trecand iar printr-un proces de slabire (dar nu la fel de drastic ca la The Machinist) insa Jeremy Davies l-a intrecut la acest capitol cu mult, fiind la propriu numai piele si os. Zahn, fiind de obicei un personaj comic, este serios si excelent in acest rol. Un mare alt plus vine de la muzica lui Klaus Badelt, aceasta incorporandu-se perfect cu actiunea din film. Un film de vazut.

American Gangster - 8/10. M-a lasat rece. N-are nimic memorabil sau ceva ce poate fi, in viitor, de referinta. Dar fiindca e inspirat dintr-un eveniment real si nu dupa un alt film, il pun mai sus decat "The Departed". Actorii au dat tot ce au putut insa cred ca scenariul le-a limitat talentul. Nu a fost destul de puternic, destul de antrenant cu exceptia catorva momente...si alea scurte. Dar intre cei doi mari actori cel mai bine a jucat Russell Crowe, a fost mult mai credibil pe cand Dezel a fust mult mai melow iar personajul lui e pur si simplu antipatic. Regia nu e deosebita deloc. Asa cum au zis multi inaintea mea, e varianta colorata a "Nasului", dar nicidecum la fel de buna.

Abre Los Ojos - 8.5/10. Se mai pune vizionarea lui dupa ce am vazut deja Vanilla Sky? Mi-am imaginat cum ca l-am vizionat pe asta primul si am incercat sa nu ma gandesc la Vanilla Sky deloc...in mare parte am reusit. Dar la final tot Vanilla Sky mi s-a parut mai bun. Regia lui Crowe a fost de vina, filmul lui a fost din punct de vedere vizual mult mai puternic (si de ce acord mai multa importanta impactului vizual in acest caz? Fiindca totul a fost un vis...) si initial vroiam sa zic ca si muzica lui a fost mult mai buna decat cea din versiunea spaniola...dar pana la urma ambele au ceva unic (muzica simfonica din Abre Los Ojos contra muzica noua, de inalta calitate aleasa cu grija de Cameron Crowe...ambele coloane sonore nu pot fi comparate - cu toate ca unii o sa-mi sara direct/indirect in cap ca genurile astea nu pot fi comparate). Alta chestie, culmea...jocul din Vanilla Sky a fost mult mai convingator decat in Abre...si senzatia de deja vu pe care probabil a avut-o Penelope Cruz a fost, probabil, imensa :lol:. In final, ambele merita vizionate pentru unicitatea fiecaruia, in ordine, hai, cronologica.

si banuiesc k amandoua merita vazute si pentru penelope cruz, nu? :love:

In mod cat se poate de evident...
Dar parca mai mult in Abre Los Ojos, nu? :D

Futurama - Bender's Big Score! - 9/10. They're back, and even better then ever. Dupa o pauza de 4 ani, au revenit. Fry, Lyla, Bender, Dr. Zoidberg, Professor Farnsworth, Amy Wong, Hermes Conrad, Nibbler si restu...au aparut direct pe dvd (din pacate) dar nu inseamna ca nu au facut un film spectaculos sau e mai prost in vreun fel. E la fel de bun ca serialul si se pare ca la anu o sa mai fie inca 3 filme care o sa apara tot pe dvd. De abia astept.

The Ten - 8/10. Comedie de genu asta, ridicola, absurda mai rar. Ma contrazic...ridicol si absurd mai gasim in comediile proaste numai ca asta e, da...exceptia. E fara rost, e pointless, dar sincer, nu am mai ras asa la un film de ceva timp, cred ca la de la Hot Fuzz. Acum, poate vreti mai recapitulati si cele 10 porunci daca le-ati uitat cumva, in cazul asta are un rost (lol). Aaa, da, despre asta e vorba in filmul asta, interpretarea celor 10 porunci in cel mai comic si absurd mod pe care l-am vazut vreodata. Actori tineri dar cunoscuti, nu neparat cei mai buni, dar buni in cazul de fata...(Jessica Alba, Paul Rudd, Winona Ryder, Liev Schreiber, Adam Brody, Famke Janssen, Gretchen Mol, Oliver Platt...si altii...ce mai, zic ca fiecare trebuie sa stie macar doi din vedere, daca nu dupa nume din lista asta). O comedie pe care o recomand inzecit.

The Man from Earth - 9/10. Wow...te pune pe gandit filmul asta. Are un scenariu extrem de bine construit dupa o idee, poate cea mai fantezista pe care am auzit-o pana acum...dar destul de simpla...adica, pune toate lucrurile legate de istoria umana care ar starni reactii de surprindere in aceeasi oala iar rezultatul este acest S.F. incredibil (luat cu ambele sensuri). Discutia care are loc in acest mic univers, camera de cabana, este una foarte inteligenta, substratificata si contine aproape toata istoria omenirii comprimata pe o durata de 87 minute...e si destul de simplu in cazul de fata. Subiectul il face credibil si oricat de mult ai vrea sa nu iti placa, nu ai de ce...e facut exact dupa gustul fiecaruia, simplu, fara cgi, putin cam ieftin, dupa parerea mea...in rest, perfect pentru un S.F..

Once Upon A Time in America - 9/10. Zambetul lui DeNiro din final m-a adus la realitate si pe el intr-un extaz realist. Filmul e unul dureros, atat prin poveste cat si prin durata lui...3 ore si 45, I kid you not. Dar, uimitor o ora ziceam ca e jumate asa ca a trecut ca unul de putin peste sub 2 ore. A mers, acest mic univers in care se canta Yesterday-ul Beatlesilor e cu siguranta "Nasul" lui Leone, primele 2 parti puse in una. Tehnic, fiecare cadru, fiecare scena e contruit/a cu o meticulozitate iesita din comun, fiecare miscare a camerei are rost si mai e si sublima prin miscarea lina pe care o are...insotita de muzica perfecta a lui Ennio Morricone. Dar, cu toate astea nu e un film care iti taie rasuflarea, care face sa te tii de scaun din cauza tensiunii, e unul dintre cele mai calme filme cu mafioti pe care eu l-am vazut (fiindca scenele cu adevarat tensionate din film palesc in fata duratei filmului). Acest ultim film a lui Leone este darul si parerea lui personala despre mafia americana, un film care nu se pierde in timp si care fanii genului nu il pot ignora.

Radu Cosasu l-a descris perfect intr-un enunt lapidar din Dilema(va recomanda):
"Cel mai frumos basm cu gangsteri"

e unul dintre cele mai slabe filme cu "mafioti".
previzibil de la un capat la altul si plin de clisee.

@thequietsurfer
Probabil din cauza titlului...once upon a time...


@Proletar...cred si eu...arata doar personajul lui DeNiro deja batran de la inceputul filmului...ce se putea intampla in continuare nu i se intampla lui in orice caz. Cel mai slab nu e, comparativ si cu cele noi...dar previzibil este cu siguranta.

King Kong - 8/10. Colosal, magnific, infricosator, spectaculos si toate restu...si astea pentru anul 1933 si cativa ani dupa. Nu neg deloc faptul ca la vremea lui filmul asta era un punct de referinta pt filmele cu monstrii, deloc, dar exista acum, un inlocuitor mult mai bun (King Kongu lu Peter Jackson - care e de aproape 26 de ori mai spectaculos in fiecare privinta), de ce nu ? Trebuia sa ma socheze filmul asta, trebuia sa ma inspaimante, in 1933 sigur ma facea sa ma p*s pe mine de frica dar acum nu l-am luat decat ca un film vechi care provoaca unora nostalgie pentru anii trecuti si un dezgust profund (si mai ales fals) pentru filmele cu efectele din ziua de azi, si ma refer aici strict la cele care folosesc efectele sa imbunatateasca si sa ajute povestea. King Kongu lu Jackson are o poveste (asta din '33 are o idee care e povestita cu greutate...au scos sentimentalistele si au lasat numai esentialul, maimuta si luptele...). Singuru actor care face o diferenta in filmul asta e cel care il interpreteaza pe Carl Denham, Robert Armstrong si atat. Nici fata (dar trebuie sa zic ca arata exceptional) nici nimeni, nu ies in evidenta ca el si gigantica gorila. Deci pt. anu '33 si cativa ani dupa e filmul asta, dar acum, daca vreti sa-l vedeti pe King Kong il recomand cu cea mai mare caldura pe cel din 2005.

Pentru mai mult extaz, neliniste, tensiune si lumini aprinse in camera iti sugerez un horror asiatic.

Doh... :sleep:

Casino (de exemplu) e mult mai toate astea de sus fata de "Once upon a time"...

Il pot insa ignora daca nu au timp...

Rush Hour 3 - 6.5/10. E la fel de neserios ca scenele taiate din final. Da, e distractiv, e amuzant din cauza lui Chris Tucker insa actiunea e cam slabuta de data asta, nu mi-a atras atentia deloc in afara de partea de la final. Chris Tucker a facut comedia si facut-o zic eu bine, chiar daca mai erau interventiile alea amuzante si fara rost pe ici si colo, Jackie Chan se vede ca a imbatranit, o duce bine inca, dar se vede ca se chinuie in filmul asta. E extrem de previzibil chiar daca au avut o tentativa de a'ti indeparta banuielile de la acel subiect. Iar si in final, e distractiv dar numai pentru o vizionare si pentru ca ati vazut si primele 2 parti.

Eastern Promises - 9/10. Unul din greii anului 2007. E foarte bun in aproape fiecare privinta, scenariu...caracterizarea personajelor este intensiva, conturarea lor este completa si pe tot parcursul filmului. Rusine sa imi fie mie ca mi-am dat seama abia la jumatatea filmului (cam atunci cu suporterii lui Chelsea in strada) ca actiunea are loc in Anglia si nu Rusia...in mare parte din cauza ca singurele persoane care vorbeau era mama Annei (Naomi Watts) si Anna, deci la vizionarea filmului atentie mare la subtilele detalii (NU numai de locatie) insirate pe toata actiunea, sunt foarte importante ori la descoperirea cu prevedere asupra plotului, a finalului insa nu. Finalul nu e spectaculos dar e unul fericit, specific Hollywood, cu toate ca nu arata concluzia clara, imaginea finala spune multe despre celelalte personaje mai negative. Actorii joaca excelent, creand foarte convingator personajele pe care le interpreteaza, regia ajuta insa enorm cu cadrele stranse si close-upurile care prind fiecare mimica a fetei. Un film complet despre mafia ruseasca. De vazut.

The Kingdom - 8.5/10. Un film pe care eu l-am trait un pic prea mult. Am inteles complet toata politica din filmul asta (asta pentru ca nu e dificila), dar mai mult am inteles ura fata de acest popor (nu toti, Doamne fereste), am trait fiecare apasare de tragaci, am simtit fiecare glont, fiecare pumn, fiecare miscare a camerei ca si cum as fi fost acolo de fata. Si inca ceva...asta miscare neregulata de camera, nu tampenia din Bourne 3. Ascultand acum the chill sounds of Danny Elfman imi dau seama ca filmul nu a fost o pierdere de vreme, dar este un film de actiune modern, multa drama, multe replici, putina actiune (comparativ cu durata filmului) dar extrem de consistenta. Peter Berg, regizorul, cunoscut nu prea este el, dar cine il stie din "The Rundown" ii stie stilul. Aici, insa, arata o maturizare si o posibila tentativa de a vedea iesind din el un regizor destul de bun daca subiectul pe care si-l alege e si el cu potential. Plusuri deci regiei, muzicii, montajului si bineinteles, actiunii (short and stout!!!).

Blood Simple. - 8.5/10. Primul produs al Coen Bros. E asa cum mi-am imaginat intotdeauna ca o sa fie primul lor film. Simplu, putine personaje (doar 5...4 principale, 1 secundar) caracterizate intens, actiune restransa, scris inteligent Texas style (putin da' bine) si ieftin prin banii bagati in el dar scump prin rezultat. Fratii au facut din primul lor film un omagiu pentru filmele noir din anii mult trecuti...sotii care inseala, detectivi particulari, identitati incurcate si tona de mister. Cu toate astea, tensiunea nu am simtit-o eu dar a fost o placere sa o citesc atat de clar pe fetele actorilor. Texas noir. Atentie mare la frumusetea cadrelor alese de frati, o frumusete de film, de opt jumate.

I Am Legend - 8/10. Inca un film post-apocaliptic. Mi-a placut aproape tot la el, Will Smith ca intotdeauna perfect pentru rol dar aduce si un plus de umanism prin simtul umorului dar si prin reactiile pe care le are la diverse actiuni. Filmul are momentele triste, amuzante (cum am zis mai sus oferite de Will), tensionate, infricosatoare, senzatia post-apocaliptica a fost completa prin strazile pustii, acoperite de vegetatie salbatica, tot orasul transformandu-se intr-o jungla plina de sange, furie si salbaticie. Jungla din interiorul junglei. Filmul mi-a adus aminte puternic de I, Robot...aici mutanti/zombie, acolo roboti. De vazut cu siguranta trebuie vazut, seara, de preferat singur (la fel ca Robert Neville). Totusi, vroiam mai mult, mai multe detalii despre virus, despre personaje (in special spre final), cred ca era mai interesant daca aratau toti cei 3 ani pana la timpul actiunii, cum s-a obisnuit cu imprejurimile, etc...sau daca nu, primele zile apoi "3 years later". Un blockbuster bun dar presimt ca va fi uitat...

Smiley Face - 6/10. Wtf was this? Scop n-are, decat sa distreze intr-un mod stupid oamenii, dar na, blonda high e tare. Annei Faris ii sta bine in rolurile astea de blonda high/proasta, pe mine m-a amuzat, la unele faze. Seamana cu "Harold & Kumar Go to White Castle" dar asta o zice si din trailer dupa cum am vazut. Mai e buna si muzica si sa fim seriosi, faza cu o tipa high tot timpu e ceva nou intr-un film. Si acum motivul vizionarii filmului pt mine...Anna Faris (am vazut-o toti in cate un Scary Movie sau alt proiect), John Krasinski (The Office) aici, nu la fel de amuzant ca in serial. Pierdere de timp dar eu oricum aveam 88 minute de ucis asa ca...what the hell.

Gone Baby Gone - 9/10. Mi-a placut foarte mult ca film artistic, ca film ce prezinta o lume care exista, o lume in care nedreptatea este cateodata dreapta, o lume unde rau este cateodata bun. E trist de fapt...E lumea in care traim. Mama masii ei de lume. Ma intorc totusi la film...mare surpriza a fost, culmea, Ben Afleck. A reusit sa construiasca o poveste care nu e usor de urmarit, dar care te face sa te pui in papucii eroului, sa fi atent la fiecare detaliu din investigatie si te prinzi exact atunci cand se prinde si eroul. Presupuneri poti sa faci de inainte dar finalul nu il ghiceste nimeni. Debutul regizorial al lui Afleck este perfect...regia, deci, e perfecta. Muzica e linistita, autenticitatea e oferita de cartierele din periferia marelui oras (Boston) si al localnicilor acestuia. Actorii au fost toti excelenti in special Casey Afleck, fratele regizorului, care in sfarsit iese timid dar sigur din umbra lu fratesu si bineinteles cine ii poate uita pe Morgan Freeman si Ed Harris (din cauza lor filmul primeste un punct in plus). E in final o poveste despre dreptate, dragoste si oameni in general. Poate, poate, unul dintre cele mai bune filme ale anului.

Death Sentence - 6/10. Parea initial promitator...dar s-a transformat rapid intr-un alt film despre razbunare. Ma asteptam de la altceva de la regizorul filmului "Saw", dar trebuie sa spun ca, pe langa poveste, care e de fapt la fel ca a unui film de pe ProTV, de ala prost, regia e foarte energetica, nu neaparat ceva nou, dar de aia trendy si cool...nu te plictiseste. E perfecta pentru filmul asta prost. Mi-a placut in mod deosebit si n-am putut s-o scot din cap pana in final urmarirea din parcare - antrenant si intinsa exact cat trebuie. Ultimele impuscaturi au loc in capela unui spital abandonat, un moment "foarte" sfant. Mda...aceste ultime impuscaturi sunt mai multe penibile, supereroice chiar...ma asteptam la un alt final de la creatorul primul Saw. De evitat daca aveti altceva de vazut.

Te cred...de abia astept sa-l vad.

Atonement - 8/10. Dragoste si gelozie, nebunie si minciuna...cam despre asta e filmul. O dragoste neacceptata dintre o fata de la o familie bogata si un baiat gradinar...o fetita geloasa...in final, o mare fasaiala pompoasa si snobista. Jesus, scopul...care a fost scopul? Pe langa regia decenta si muzica, scenariul vrea sa faca multe, nu reuseste. Eram mult prea sigur de final...staim ca trebuie sa fie ceva gen autobiografie pentru ca o persoana era in plus (nu pentru ca nu avea un scop la poveste, pentru ca il are...dar era un personaj care povestea de dragoste ar fi putut fara. In fine...filmul nu mi-a placut in mod special, nu mi-a atins coarda sensibila sau altceva, la altii probabil o s-o faca. In plus, nu imi place de Keira deloc in filmul asta. Plus, scena de pe plaja, cea lunga si continua nu mi-a zis mare lucru si de asta zic ca e in plus.

Cum se face ca ii dai lui Atonement 8, desi e destul de evident ca nu ti-a placut, in timp ce lui I am Legend ii dai tot 8 desi n-ai reprosuri majore, iar lui Blood Simple, despre care iarasi dai de inteles ca ti-a placut mult, ii dai abia 8.5?
Nu tu i-ai dat si lui Citizen Kane 8 pentru ca nu iti placuse si nu ii vedeai cine stie ce merite, dar in general lumea il vorbea de tine?

Faptul ca nu mi-a placut nu inseamna ca nu merita nota aia...incercam sa fiu obiectiv. I Am Legend este un gen total diferit deci semnificatia notei este total diferita comparandu-le...
Blood Simple, cu toate ca mi-a placut, am zis, l-am comparat si cu alte filme ale fratilor Coen dar si cu celelalte filme din genul sau, noir - modern.
La Citizen Kane, intr-adevar m-am luat de faza cu Rosebud, care si acum mi se pare o simbolistica mult prea simpla de la un film atat de aclamat, dar mi-a placut non the less si pe imdb i-am dat nota 10...
Any other questions...

Da, una retorica : nu stiu cine ti-a permis sa aberezi despre filme pe un topic separat pe care tii cu tot dinadinsul sa-l tii up umplandu-l cu tampenii demne de rubrica "Din putzul gandirii"? Repet, retoric.

oricum, Mono e mai bun decat Denis stelistu'.
Carmine, nu-l mai teroriza.

Eu i-am fäcut topicul - desprinzându-i din "Cel mai recent film vizionat" toate mesajele proprii (plus räspunsuri, unde era cazul). I-am inventat si titlul. E mai bine asa.

Nu ma terorizeaza...cred ca ii zice critica constructiva.
Si oricum, intrebarea lui e retorica asa ca nu necesita un raspuns.
Na, ideea era ca filmul mi-a placut (cred ca mai mult tehnic decat ca poveste), dar mai trebuie sa ii ofer o vizionare. Si oricum, nu sunt singuru care s-a luat de afurisita aia de sanie.

Si...mersi de comparatie :lol:

@Mono
nu te supara. imi place - uneori - cum scrii. sunt un fan al tau.

Eh, oricum Vladimir Voronin e mai bun decat Stalin.

Alta din "putzul gandirii" ...

4 luni, 3 saptamani si 2 zile - 8/10. Asa e...nu mi-a atins nicio coarda sensibila. Asa e...de abia acum l-am vazut. In fine, nu ca m-as fi asteptat de la ceva extraordinar de la castigatorul Palme d'Or-ului (dar intr-un fel ba da), dar...unde e umanismul? Unde sunt personajele? Nu am vazut decat figuri, portrete subtiri, roboti chiar...in special din partea celor doua fete - personaje principale. Inteleg ca e o perioada pe care eu nu am trait-o (dar in care m-am nascut), dar sa fim seriosi, filmul asta nu are o amprenta bine definita asupra perioadei in care se desfasoara actiunea (in afara de cateva detalii - masinile din acea vreme care de fapt sunt folosite si astazi si alte cateva mici detalii, un televizor aici, o uniforma acolo)...din cate pot stii, americanii, inca cred ca noi traim asa. E oricum o lectie de viata fara varsta care poate fi si singurul scop al filmului. In rest, nu sunt de ignorat cadrele lungi si fara greseli, jocul scurt dar cel mai natural a domnului Bebe si o scena socanta (nu e greu de ghicit care). Dar acum, eu unu nu vreau sa reprezinte filmul asta Romania, nu vreau ca filmul asta sa creeze un standard de atins de alti regizori romani - dar oricum e prea tarziu pentru dorinte de genu asta. California Dreamin' a fost mai bun (il compar cu acesta pentru ca au fost facute cam in acelasi timp de regizori tineri), dar cel mai bun ramane Filantropica. Totusi ca un roman (nu patriot) ce sunt si care isi apara filmele cum poate, lol...ii dau 10 pe imdb. Si oarecum imi pare bine ca l-am vazut.

Across the Universe - 8/10. Eu l-am vazut ca un omagiu adus muzicii Beatlesilor, cam greu sa-l vezi altfel, oricum...deci si nota in mare parte e vina lor. Unul foarte bun de altfel...pentru ca ii caracterizeaza in fiecare fel. Psihedelic, pacifist, plin de iubire, inaltator, distractiv dar cu un mesaj, si altele... Oricum, filmul mi-a indus o pofta imensa de muzica lor si cred ca am sa scot cateva din discurile lor din raft si am sa stau sa le ascult. Majoritatea melodiilor din film sunt foarte cunoscute astfel incat poti sa le murmuri in timp ce le asculti...adauga un "nu stiu ce" intregii experiente. Nu mi-a placut ca a fost un musical, dar cam greu sa introduci atatea melodii intr-un film fara ca acesta sa fie un musical. Povestea de dragoste a fost buna, but not good enough. Singurul motiv pentru care l-am vizionat este ca am vazut ca a fost nominalizat la Globurile de Aur la categoria cel mai bun film - musical sau comedie.

Din cate vad 8 e nota standard pentru filme. :P