Tu chiar astepti un raspuns serios la intrebarile astea, sau... ?

incearca...
de ce nu?

Deoarece, in ceea ce ma priveste, neconcordantele vestimentare (ca sa le mentionez doar p'astea), de obicei, nu fac subiectul analizelor mele. :)

Ti-am citit textul pentru ca era despre montaj, un subiect in legatura cu care intamplator nu sunt complet pe dinafara. L-am citit deja de cateva ori incercand sa inteleg ce vrei tu sa spui. N-am reusit pentru ca in general in mesajul precedent nu faci altceva decat sa povestesti niste cadre sau niste secvente care ti s-au parut interesante, fara a puncta insa foarte bine de ce consideri tu asta.
N-are rost insa sa ne pierdem vremea cu mesaju tau precedent, intrucat actualul este mult mai clar si mai interesant.


Nu am cum sa fiu completly off de vreme ce tu nu spui de ce Puiu e atat de special. Din ce zici tu aici, ar trebui sa cad pe jos de admiratie doar pentru alterneaza franturi de secvente scurte si disparate, cu cadre secventa extrem de complexe. Bine si? De ce face asta, ce obtine cu asta, cu ce ma afecteaza pe mine pe spectator? Da-mi niste motive, niste explicatii pentru parerile tale.


Daca lucrurile ar fi asa cum spui tu, atunci la sfarsitul filmului nu ar fi inteles nimeni nimic clar si ne-am fi contrazis ca la subiecte gen Inception sau Memento despre ce se intampla cu adevarat in film. Deci in loc sa ne imbatam cu formula "totul e ambiguu" pe stilul "everything's an illusion" din Mulholland Drive, eu zic sa ne uitam la Aurora intr-un mod realist si onest. Puiu nu fac din ambiguitate o virtute a filmului.


Tu singur zici ca e un fals puzzle. Asta pentru ca in final nu este ambiguu. Ce nu stii, nu te intereseaza. Ar schimba cu ceva povestea sa stii ca Viorel sufera de sindromul X care il face paranoic si super calculat? Nu. Ar schimba filmul sa stii cand si ce mai discuta cu fosta sotie, cum si-a cunocut actuala iubita, ce relatie e intre iubita si fosta sotie, ce zice maica-sa de iubita, ce zice mama lui cand gaseste fetita acasa etc? eu zic ca nu...toate lucrurile astea sunt irelevante si asta e un merit al filmului.Faptul ca te face sa realizezi ca la un momentdat detaliile nu mai sunt importante. Ca pot sa intelegi lucrurile si daca nu vezi ce se intampla in fiecare secunda din viata personajului asta. Ca nu exista ambiguitate daca sari la diverse momente temporale fara sa intelegi foarte clar de ce.

hi hi. geanta cu numarul am remarcat-o si eu, si mi s-a parut atunci un acesoriu neintegrat. De alfel Viorel nu-si gaseste niciodata geanta potrivita. Si cu pusca se chinuie ceva vreme sa gasasca in ce sa o depoziteze cum trebuie. Mie aspectele astea mi s-au parut ca dau autenticitate personajului, pentru ca sunt probleme cu care cred ca s-ar confrunta un om normal care se hotraste sa omoare pe cineva.
Acum evident ca putem face speculatii si la nivel psihologic. Viorel este practic un inadaptat care nu se poate obisnui cu o noua situatie drept care nu-si gaseste recipientele potrivite, nu isi poate redecora apartamentul, nu se poate desprinde de casa mamei lui.

ricutza,

1. Am spus ca esti "completly off" doar in contextul in care tu ai invocat functiile unui montaj care nu se aplica in "Aurora". Nu mai amesteca lucrurile (fie si intentionat). In raport cu volumul textului pe care l-am scris (dar si a postarilor de mai sus pe care tu le-ai gasit mult mai clare), cred ca am exemplificat suficient. Nu o voi mai lua de la capat...

2. "... atunci la sfarsitul filmului nu ar fi inteles nimeni nimic clar..."

Asa este. Dupa film, spectatorul nu va intelege chiar totul. Cum am mai scris: cel putin doua elemente de ordin narativ raman nesolutionate.

"Puiu nu face din ambiguitate o virtute a filmului."

Ba face. Si inca cum...! Uite, daca tot ce am afirmat nu ti-a fost suficient (sigur, clar ca nu ti-a fost!), iti recomand citirea si altor texte la acest film (si din presa straina). Vei constata cum multi puncteaza clar ideea, ori o sugereaza.

3. "... Asta pentru ca in final nu este ambiguu. Ce nu stii nu te intereseaza."

Ba da. Tocmai ca este. De aia i-am si zis un "fals puzzle", iar, in "Aurora", ceea ce nu stii (si nu vei stii) cred ca este cel mai interesant.

"Ar schimba filmul sa stii cand si ce mai discuta cu fosta sotie?..."
Da, l-ar fi schimbat foarte mult (la un moment dat multe referiri la trecutul lor aveau, inevitabil, sa apara), n-ar mai fi fost el, n-ar mai fi fost ambiguu deci, iar eu n-as mai fi jubilat in jurul acestei idei, de ex. :D Plus ca, privandu-te intentionat de lucruri care in alte filme iti vor fi clare in cele din urma, "Aurora" poate insemna un punct de cotitura (unde, cand si in ce context al esteticii cinematografice, ramane sa aflam).

"Ca poti sa intelegi lucrurile si daca nu vezi ce se intampla in fiecare secunda din viata personajului asta."

(Aici te-ai ratacit total, facandu-ma sa ma intreb daca am vbt. de acelasi film sau multe din lucrurile pe care le-am discutat noi doi au fost pierdere de timp.)
Cum Dumnezeului nu vezi? - ca eu pariez ca da. In fiecare secunda vezi ce se intampla cu Viorel (tu, eu, si restul lumii). Si, pentru a nu stiu cata oara, nu intelegi tot din ceea ce ai vazut.

Oricum, in ceea ce ma priveste, "polemica" asta nici nu a avut loc. :D
Numai bine!

SMC nu stiu ce mi se pare mai trist: ca nu-ti dai seama cat de slab argumentate (si exprimate) sunt parerile tale in analiza montajului la Aurora pe care tu singur te-ai incapatanat sa o scrii, sau ca te grabesti sa ma consideri pe mine un interlocutor inferior si sa afirmi ca pentru tine polemica asta nici nu a avut loc.

Nu-mi propusesem sa discut Aurora ci doar modul in care tu ai comentat filmul. Dar daca tot a devenit inevitabil, pot sa spun ca din Q&A-ul la care am asistat sustinut de Cristi Puiu, nu a reiesit nici o secunda ca el ar vrea sa pastreze un aer de ambiguitate, de mister, de necunoscuta etc. Si ca sa traduc exact ce inteleg prin chestia asta - nu, nu stim tot ce se intampla cu Viorel, exista niste gauri negre, dar ele nu sunt acolo pentru a fi umplute, rezolvate (deci de-asta am si zis ca ce nu stii nu te intereseaza), rolul lor fiind de a crea o stare pentru spectator, o frustrare si o angoasa

Imi pare sincer rau ca pe tine te-a neimplinit faptul ca nu ai toate detaliile povestii in fata. Pentru mine ar fi fos redundat sa stiu ce discuta Viorel cu fosta sotie, de ce boala sufera etc. Pentru ca din filmul lui Puiu am aflat tot ce-mi trebuie sa stiu despre Viorel. Inteleg ce fel de persoana e, de ce devine un criminal, ce probleme are. A, ca nu pot pune un diagnostic, sau nu pot neaparat sa-i fac un profil psihologic, asta e partea a doua. Dar pe ecran, personajul functioneaza si e autentic, ceea ce de altfel ma si intereseaza cand vad un film.

In rest, trebuie sa recunosc ca in general nu prea-mi pasa cine, ce si unde scrie. Am ajuns la varsta si experienta (zic eu!) la care sa-mi permit sa-mi fac propriile opinii despre un film, fara ajutoare. Daca e o intreaga filozofie care mi-a scapat (lucru de care ma indoiesc), as zice ca e problema filmului si nu a mea.

Nici eu nu inteleg de ce ar fi special montajul. Ma gandesc ca poate SMC ar vrea sa spuna ca secventele sunt taiate perfect si tin exact cat ar trebui, fara momente in plus sau in minus. Altceva nu vad ce ar putea fi laudat avand in vedere ca, asa cum ne-am obisnuit, in general sunt cadre lungi si, din punct de vedere cantitativ cel putin, munca nu ar fi trebuit sa fie prea complexa (vezi filme gen Inception sau The Social Network unde actiunea e mentinuta fluent pe mai multe planuri). Si daca asta ar fi vrut sa spuna, eu nu-s de acord. Mi se pare ca unele scene au fost lungite inutil si cred ca, desi mai toate au avut o contributie in conturarea persoanjului, chiar s-ar fi putut renunta la unele.

Sunt de acord cu ambiguitatea. Filmul nu e atat de ambiguu la sfarsit, dar e pana acolo. Il vedem pe Viorel in anumite ipostaze si interactionand cu mai multe persoane, dar nu stim de ce anume face unele lucruri si asta te macina pana la sfarsit. Abia la sfarsit aflam cine sunt persoanele impuscate in parcare desi lucrul se intampla pe la jumatatea filmului, cine sunt celelalte doua victime (mai ales ca una e introdusa in film destul de devreme), ce relevanta au ele in actiunea filmului, pentru ca initial ar fi putut parea ca Viorel a ales doua victime la intamplare dintr-o eventuala sete de sange. Aflam si ca Viorel e divortat si de ce el urmarea casa socrilor, cine e Andreea si de ce tot circul de la magazinul de imbracaminte.

Intr-adevar mai sunt unele lucruri lasate putin cam suspendate. Suferea intr-adevar de vreo boala fizica? Dupa faza din dus cand el isi palpa zona pubiana si replica cu faza terminala as spune ca da. As fi fost curios si cine era barbatul care se afla in casa iubitei actuale, presupun ca ar fi fost fostul sot, dar as fi preferat sa fie clarificat, desi nu are neaparat o relevanta.

Nu cred ca trebuie sa fii femeie dupa cum se spunea mai sus ca sa-ti sara in ochi geanta la ce contrast mare era intre imbracamintea lui sumbra si geanta alba, dar ma indoiesc ca Puiu a vrut sa spuna ceva cu asta.

Legat de nebunia lui, mi se pare ca e mai putin un nebun in adevaratul sens al cuvantului, ci mai mult o persoana ce nu se putea conforma unor schimbari, era condus de anumite sentimente. E un caz mai apropiat celor de la stirile de la ora 5, gen crima din cauza geloziei. Un om nebun ar fi impuscat pe oricine, din placere, nu din durere. Toata chestia cu psihoza mi se pare cumva incorecta, pentru asta un exemplu mult mai bun ar fi Black Swan ca tot am dat exemple recente pana acum.

Ce mi-a mai trecut prin cap la vizionare, mi s-a parut ca Puiu a caricaturizat multe personaje pe parcursul filmului, incepand cu vanzatoarea de nu i-a dat bine restul si terminand cu politistii din final.

Ca impresie generala mi s-a parut un film bun, memorabil, dar prea lung, un fel de minimalism extrem din punct de vedere temporar. Puiu ca actor mi s-a parut total inexpresiv, dar poate chiar asta trebuia, un om lipsit de emotii.

se numeste foreshadowing tehnica asta si vine din literatura. de la Cehov se pare. "pistolul lui Cehov" care apare in primul act al piesei, iar pana la sfarsit cineva il foloseste.
in Control (2007) am remarcat ca e folosita tehnica. aici apare cu obsesie o imagine, de fapt e un cut to the eye-line al personajului principal catre un obiect, un uscator de rufe, de care personajul se spanzura la sfarsit.
si mai relevant in The Odessa File (1974), unde nu intelegi decat la sfarsitul filmului de ce un tanar jurnalist neamt se implica cu ajutorul unei asociatii evreiesti in capturarea unui criminal de razboi. insa nu devine frustrant de-a lungul filmului faptul ca nu stii de ce o face, deoarece actiunea e destul de intensa.

ricutza@
Imi pare rau ca m-am cam pierdut cu firea! Nu te-am considerat un interlocutor inferior, ci doar ca dandu-mi in cap cu ultima formulare fata de care m-am aratat revoltat (si care m-a facut sa cred ca discutia noastra a fost compromisa de la bun inceput), a avut efectul pe care l-a avut... Oricum, l-am rescris (datorita tie, mai ales :"> ), iar unul dintre criticii pe care il respect cel mai mult pe plan autohton mi-a zis ca-i cel mai bun text pe care l-a citit la acest film. Asa ca, chiar daca observatiile tale n-au punctat tocmai slabiciunile textului (sau poate ca da!), multumirile ti le voi datora tie. :) Dar sa stii, sa scrii o analiza la "Aurora" este una dintre cele mai mari provocari pe care le poate avea un comentator de film. Indiferent de nivel si experienta.

Pe mine nu ma intereseaza ca nu stiu ce mare critic a laudat cronica, eu vreau sa stiu ce-i asa special la montajul ala pana la urma :P

smc, avand in vedere ca bikerider fusese atentionat, reactia ta extrem de agresiva este nejustificata

te rog sa-ti editezi mesajele, astfel incat tonul de pe acest topic sa fie unul potrivit pentru o discutie despre aurora ;)

oricum, sunt mari sanse ca bikerider sa fie clona unui anumit judex, o sa dispara imediat ce ma edific

BikeRider era intr-adevar clona lui judex, prin urmare primeste bann permanent

smc, daca o sa mai trebuiasca sa fac curat dupa tine, o sa primesti avertisment si bann

=)) foarte tare... deci nu ma pot abtine sa nu rad...
(scuze de off)
=)) =)) =))

daca filmul n-ar fi fost ambiguu,n-ar fi avut nici un chichirez!
un film lung de trei ore,care isi propune sa ne familiarizeze cu profilul psihologic al unui om anost,ursuz si ratat,daca ar fi fost ca o carte deschisa,ar fi plictisit spectatorul din primele 30 de minute. si-asa au fost destui care au facut afirmatii in sensul acesta si sincera sa fiu,nu-i inteleg!
nu-mi permit sa fac aprecieri despre montaj,dar tin minte ca la prima vizionare,m-a intrigat faptul ca urmarind firul actiunilor si gesturilor lui Viorel, cand incepeam sa "pricep" ce are de gand sa faca sau ce se petrece in mintea lui,atunci brusc,se intrerupea secventa,fix la momentul in care totul incepea sa fie cat de cat deslusit. in asta consta dupa mine secretul,fiindca lucrul acesta te incita,iti mentinea interesul de afla de ce a facut cutare sau cutare chestie sau gest.
daca am fi aflat imediat cine au fost persoanele impuscate in parcarea de la Inter,filmul s-ar fi terminat in momentul acela. Puiu nu putea face o greseala de incepator,dezvaluindu-ne asta.
poate Cristi Puiu este inexpresiv ca actor.am avut si eu senzatia asta.dar,asa cum ai spus si tu,exact asta a dorit si el sa fie si sa arate,fiindca Viorel trebuia sa fie chiar asa;un personaj sters,taciturn,mut,fara o alura speciala....unul care sa nu lase nimic sa se vada ce este in sufletul lui.
de fapt, eu nu cred ca a ucis din gelozie. ci doar s-a razbunat pe cei care i-au distrus echilibrul si viata.poate de aceea si apartamentul in care locuia arata asa.el nici nu mai putea trai cu toate amintirile acelea,dar nici nu reusea sa se desprinda de trecut...

Nu am nimic impotriva ambiguitatii, ba chiar sunt de acord cu tine, fara asta filmul ar fi fost mult mai plictisitor (pentru mine a fost uneori cu tot cu ambiguitate), e ceea ce a dat un anumit farmec filmului.

N-am zis ca a ucis din gelozie, acela a fost doar un exemplu prin care puneam tipul crimei intr-o categorie, anume a cea a crimelor realizate datorita unor emotii puternice, dar negative, in contradictie cu placerea de a ucide a unui psihipat, tocmai pentru a face diferenta intre un om macinat de schimbarile propriului univers la care a asistat neputincios si unul care ar fi ucis din placere, un om de-a dreptul nebun.

cu siguranta,Viorel nu este psihopat,criminal de meserie...
dar,ceva-ceva a imprumutat de la un astfel de exemplar uman.cand fac afirmatia aceasta ma gandesc la scena aceea teribila in care el a facut proba armei.pe mine m-a speriat.in mod normal,chiar si cineva care ucide intr-un impuls de moment ar trebui sa aiba aceeasi stare,adica el ar fi trebuit sa realizeze ca prin acel gest va lua viata cuiva si sa-si dea seama de gravitatea faptei.dar,din contra,cred ca a descoperit ca-i place,ca e capabil s-o faca si ca simte deja "dulceata razbunarii"...
de fapt,am observat ca in doua persoane din cele 4 ucise, a tras fara sa clipeasca, probabil acelea erau tinta lui ca o cauza a raului: amantul sotiei si socrul lui.nu stiu daca mai retii,Liviu,dar in soacra lui,pana a tras, a avut momente bune de ezitare..
si apropos de faza asta, un defect al filmului: Catrinel Dumitrescu, era atat de neglijent surprinsa ca victima,incat se vedea clar ca nu este un corp uman,ci un manechin.chestia asta a stricat mult din dramatismul momentului,cel putin mie, asa mi s-a parut!

vazut (de-abia) ieri, o data cu difuzarea nationala. il asteptam gata sa-mi placa (se anunta film pe gustul meu) si prima impresie a fost coplesitoare. mi-a placut tare, ce sa spun...
n-am citit integral ce-a spus a.gorzo (am vazut cu coada ochiului ca in interiorul forumului a fost o ciocnire pe tema articolelor lui despre film), dar nu l-a laudat degeaba.

pe urma

hai sa-l analizam; exista comparatia cu camus ("l' etranger"), dar nu transmite aproape nimic din glacialitatea unui om obosit, demotivat si total neinteresat de pamantenii printre care se intampla sa fie.
nu poate sa impresioneze fizic, in primul rand. protagonistul cristi puiu, desi respecta cu precizie chirurgicala indicatiile regizorului cristi puiu, nu poate, n-are cum (voce mica, fata aia de pacalici cu nas mare si subtire si cu ochi hatru-albastri) sa ajunga la mari adancimi.
nu stiu, am auzit povesti frumoase despre omul cristi puiu si despre inteligenta & conversatia lui rafinata, m-am convins de eruditia lui cinematografica de multe ori, dar eu vorbesc de expresivitatea(sau nonexpresivitatea, in cazul asta, ptr ca asta-i cere rolul) alcatuirii lui...nu carnale. cinematografice. daca admiratorii lui (mai intelepti ca mine) or sa citeasca, or sa inteleaga si n-or sa se supere.

nu exista trimiterea la metafizic, pe care o pipaiai la tot pasul in opusurile existentialistilor (la dracu', iar ne sincronizam cu o intarziere de 50 de ani...).
"da' de ce nu vindeti chiloti de dama? hm? asa e ca nu puteti sa raspundeti la toate intrebarile??" mda, dar nu ajunge o fraza ca sa indesi in ea tot absurdul existentei. frantujii o faceau mai bine gandit si cu mai mult talent.
putea sa fie un film mare.

L-am vazut si eu duminica pe HBO si am fost mai mult decit multumit. Nu cred ca trebuie sa cautam nu stiu ce complexitati dostoievskiene la personajul principal, pina la urma e vorba de proverbialul "Average Joe". Si, la fel ca Adversarul lui Auteuil, personajul lui Puiu se achita cu brio de misiune. Paradoxal, "un om obosit, demotivat si total neinteresat de pamantenii printre care se intampla sa fie", "transmite" asta tocmai ne-transmitind nimic. Reactionind, devii deja "interesat". Viorel e un Patrick Bateman mioritic, daca e sa fac o comparatie un pic fortata. E un vid acoperit de o masca. Motivatiile actiunilor sale nu au la baza profunde framintari interioare. Acele framintari au fost inlocuite de lehamite, plictis chiar. Societatea s-a plictisit de el, el s-a plictisit de societate. Crimele pe care le comite sint simple "gesturi mecanice", plasate undeva dincolo de "bine" si de "rau". Nu exista pic de patima, nici macar in scena finala a confesiunii. Scena respectiva e opusul celei dintre Bucur si Ivanov din Politist Adjectiv. Acolo erau puse pe tapet o multime de lucruri, aici nu se mai dezbate nimic, totul se rezolva "din inertie" - "asterni pe hirtie ceea ce ai facut, eu pina atunci merg la buda". The End.

in ceea ce-l priveste, Camus v-ar privi cel mult, ironic. e interesant cum gasim noi sa ne comparam cu cine nu-i de nasul nostru.

cum a ajuns un cvadruplu ucigas average joe, este un lucru care sfideaza logica si gravitatia.

in rest am apreciat filmarile din camera alaturata, cu un calcan in blur lafaindu-se pe o treime de ecran, dovada ca operatorul a auzit el ceva despre sectiunea aurie, in fel de plaja prin Bulgaria undetz faci concediu la eftin, ca si imaginea.

la fel si nonexpresivitatea, ceruta de rol, bineinteles, cu voce tare. sau de unde nu-i, nici rolu' nu cere.

"da' de ce nu vindeti chiloti de dama? hm? asa e ca nu puteti sa raspundeti la toate intrebarile??"
dar si tacerea e un raspuns, neh?

in concluzie diluat cu efect laxativ