poantele/ situatiile comice/modul in care se construiesc jocurile de replici/cuvinte din filmele Disney spre exemplu. seamana izbitor unele din anumite filme cu altele din alte filme. nu as putea sa dau acum un exemplu, dar cand o sa dau de ele o sa le notez. nu e foarte greu sa iti dai seama, trebuie doar sa vezi filmele si sa compari atent.

ce e nasol la ele e ca iti creeaza senzatia de deja vu..."ah, o alta glumitza Disney", sau "ah..o alta replica a la Bruce Willis in Greu de ucis"

Replica cu "The other left/right" desi comica am vazut-o de prea multe ori folosita de parca descoperisera america ;)).
Ca tip de umor ....sunt mega-satula de situatiile trase de par la extrem in care un personaj pateste tot felul de chestii, coincidente care de care mai alambicate si imposibile in realitate ... foarte rar le mai ies in asa fel incat sa ma amuze.
In filmele de suspans / horror etc ... coloana sonora care este intensificata exagerat pentru ca anunta o faza mai importanta... mi se pare mai interesant sa produci reactii si prin alte metode. Filmele care abunda in asa ceva au de la mine din prima un minus.

cu cardul de credit nu se deschid decat usi de banci uneori, dar sunt usi (inclusiv la mine la munca spre ex) care se deschid cu carduri (doar ca nu de credit :)) )

Cineva sa uneasca acest topic cu cel deja existent :

http://www.cinemagia.ro/forum/showth...t=95401&page=3

Toti planificatorii de nunti sunt homosexuali.Nu am inteles`o niciodata pe asta.

Probabil pentru ca se presupune ca numai un homosexual ar putea sa aiba gusturile necesare si dorinta pentru a face asa ceva

Stiu ca asa se presupune,dar mi se pare o mare porcarie.

- discuttiile face to face dintre doua personaje filmate plan - contraplan, cadrul muscand din umarul unuia.
- cand se trezesc dintr-un cosmar printr-o ridicare brusca si violenta a trunchiului la 90 de grade fata de pat.

(Astea ajung sa imi fac cateodata rau fizic, daca sunt mai prost dispus.)

Nu sint sigur, dar cred ca asta e una dintre regulile filmarii unui dialog.

Da, planul-contraplan cu amorsa nu-i deloc un cliseu. Federico face aici ca o cunostinta care are un fix: nu-i plac strazile cu linii de tramvai. :))

Hold your horses a little, ca intr-un fel ne raportam la cliseele din realitate in fata carora ne resemnam din pragmatism, si in altul la cele din arta ce tin de creativitate.
Si regulile nu sunt si ele clisee in sine? Care deranjeaza cu cat sunt mai particulare? Atat de particulare ca in cazul de fata? Oricum ar fi, eu nu prea-i agreez pe "regulatorii" artei care o penetreza atat de adanc. Dupa mine e restrictiv si dictonul de tip " se ia o bucata de piatra, se ia o dalta, se ciopleste dupa gust" . :))
Regula, ne-regula, pe mine, unul, ma plictiseste filmarea unui dialog care se rezuma numai la acest "cliseu" .( si atunci m-am referit strict la cele care contin efectiv doar o muscatura din umar si sunt trase de la o anumita distanta standard; cele in care apare spatele intreg al interlocutorului se exclud). Ma enerveaza si pentru numarul mare de taieturi pe care il implica. Whatever... is just me.

Cu toate acestea exista anumite reguli pe care daca nu le respecti totul se transforma in haos, oricit de rebel ai fi. In cazul dialogului, de exemplu, exista acea "regula de 180 de grade" (nu stiu daca asta-i numele exact, poate ma ajuta Judex). Adica, atunci cind filmezi o conversatie intre 2 persoane, nu trebuie sa treci de o anumita linie imaginara calculata in functie de cimpul vizual, pentru ca altfel, va iesi totul anapoda. Asadar, libertatea si imaginatia proprie sint foarte importante, exista insa un schelet de reguli pe care artistul isi construieste apoi propriul edificiu (mai mult sau mai putin ortodox).

Windom te referi la săritura peste axă, ce e de evitat? :-?

Prietenii neasteptate
Contrariile se atrag, acest lucru avand rolul de a introduce umorul in film. Doua personaje total diferite sunt aduse impreuna de circumstante ce nu pot fi controlate si treptat sunt legati de o prietenie deosebita, asta bineinteles dupa o perioada de dispret reciproc.

Ye, cred ca la aia ma refer. Nu-s sigur, a trecut ceva timp de cind m-am documentat in legatura cu chestiile astea (in scurta mea existenta de filmmaker wannabe) si bunu nu mai are tinerea de minte pe care o avea odata.:">

Da, e vorba de axul optic, pe care n-ai voie sa-l sari ca-i futi ochii-n cap spectatorului. :D

Da, reguli, reguli...
Amintesc numai doi titani care nu credau - la modul ideal - in ele: Tarkovski si Brancusi.
Apropo de clisee: "regulile sun facute pentru a fi incalcate" . Chiar cred asta... numai sa o faci in mod creator. Intai ti le asumi si apoi le transcenzi.

On: Nu mai vreau sa vad protagonisti impuscati in umar sau picior . :-&

Invata tu mai intai regulile alea, aplicandu-le corect, abia apoi incalca-le, in mod constient si just. ;)

- Close-up - ul pe strangeri de maini, sau pe mana si manerul unei usi care se deschide/inchide e luat tot din manuale? Ca si asta mi-a ajuns pana-n gat.

- Cocluzia unei secvente mai grele sau a unui lant de secvente, care apare pe prima pagina a unui ziar proaspat iesit de pe banda tipografiei, intr-un cadru artificial (aproape ca in PowerPoint).

Strangerea de maini sau mana pe clanta de care vorbesti se numeste detaliu, prescurtat PD.
"Lantul de secvente' se numeste suita de montaj.

Repet: invata mai intai ce si cum! ;)