Desigur, pina la urma depinde de gustul fiecaruia. In cazul unui fantasy e normal ca realismul sa nu aiba nici o importanta. Dar eu nu ma refeream la fantasy ci la filmul ancorat in realitate, unde se foloseste CGI in locul unui peisaj, fenomen, personaj etc. filmul pierzindu-si prin aceasta naturaletea. E mai simplu, mai practic dar si rezultatul este mai artificial. E la fel ca in cazul pelicula vs digital.

imi e rushine cu cinematografele din .ro
macar vau dat banii inapoi?

cat despre imagine.. am mai vazut asha ceva la ice age 3 in format pelicula
fara culoare si o tenta sepia

presupun ca la imax se vede mai bine.. am si eu rezervare luni
nu cred (sau nu vreau sa cred) ca e comparabil cu transformers 2 unde am ieshit dupa 20 de minute si sunt sigur ca nam pierdut nimic

Nimeni n-a zis cä e criteriul "ultim" - doar unul dintre criteriile importante.
In cazul filmelor non-realiste (fantasy, SF, etc.), problema realismului devine si mai complicatä, tocmai prin natura subiectului si a genului: cu cât imaginatia autorului e mai curajoasä si creatoare, zburând tot mai departe de realitate, cu atât stratul realist subtil, de la bazä, trebuie sä fie mai solid - tocmai ca sä putem crede acele fantasmagorii, ca sä putem relationa cu ele; altfel, rämân simple aberatii.

Recunosc, însä, cä aici factorul "realism" nu e deficitar în sine; e destul de corect construit. Problema e cä-i prea banal.

de la un prieten: avatarul lui jake avea codita impletita inca dinainte de a fi scos din cuva :)

Imi place o vorba a romanului... "Nemultumitului i se ia darul" . Probabil ca ar trebui sa se scoata o gramada mare de rahat cinematografic pentru ca acele comentarii de genul "am cascat la acest film" "m-am plictisit de ideile preluate din literatura SF" etc. sa nu mai apara in momentul in care se scoate un film cu adevarat bun. M-am saturat pana peste cap de impresionistii care cred ca le stiu pe toate, care isi pupa bicepsi intr-un mod bine cunoscut ca find gretos si care se bat pe piept precum o gorila intre lianele unei paduri stufoase... Ma intreb, la modul cel mai serios, ce ati realizat cu adevarat pana acum si din ce "pui de lele" va trageti ca sa aveti atata "baza" in atitudinea afisata ! E oare atat de greu sa recunoasteti o realizare ca fiind ca atare?

Ăla nu este păr.
Paste din script:

The body has no hair whatsoever, though there is what
looks like a black pony tail, or queue, originating in the
back of the head and hanging down almost to the waist.
This is not hair, but actually an external part of the
nervous system, and more on this later.

Puteţi găsi scenariul original aici. În mare povestea e aceeaşi. Dacă v-a plăcut filmul, merită citit pentru că oferă multe date de background despre Pandora. Probabil că abia cînd îl veţi citi vă veţi da seama de cît efort a depus Cameron.

Cred cä au uitat sä proiecteze pe ecran textul scenariului, ca sä vedem si noi "cât efort a depus Cameron".
Oricum, se pare cä mâine-l revedem (complet de data asta), asa cä voi putea în sfârsit sä-i fac analiza completä - si, în fond, dupä douä vizionäri, va fi chiar mai pertinentä. Iar voluptatea de a diseca Duda Albasträ, proportional crescutä.

Apropo, eu când eram mic si prost si mä credeam mare sculä pe basculä, recunosc cä uneori înercam sä scuip în sus - dar învätasem o lectie: sä orientez traiectoria asa, mai lateral, cä de pe verticalä îmi pica fix înapoi în muträ. Se pare cä pânä la fovistii semidocti ai secolului XXI s-a pierdut.

Filmele nu mai sunt doar pastile vizuale, ca pe vremea lu' bunicu'. Cărţile, features-urile, wikiurile, ARGurile sunt parte din experienţă. E drept, în România lumea încă nu pricepe asta. E cu atît mai nasol din moment ce trendul de a fi cinic, sceptic şi hipster în acelaşi timp a prins foarte bine aici. În special printre cinefili.

Point is: nu poţi să pretinzi că emiţi o opinie pertinentă legată de Avatar sau alte filme atît de ambiţioase fără a lua în considerare şi restul experienţei. Sunt sigur că s-ar trezi cineva aici care să cîrcotească în legătură cu unobtanium-ul, de exemplu. Au făcut-o mulţi alţi critici, deja mi-e scîrbă de reviewurile care fac mişto de numele ăsta. Măcar puţină documentare n-ar strica.

Iar a răspunde cu atîta cinism la un post oarecum util (că doar nu în fiecare zi pui laba pe un script să vezi cît s-a schimbat pînă la final, să afli detalii noi sau pur şi simplu ca trivia, să vezi cum scrie Cameron) mi se pare de prost-gust.

Hey,man!
In primul rand bun-venit pe forum si la cat mai multe postari!
In al doilea rand nu lua in nume de rau postul lui Pitbull.Tocmai te iei la tranta cu un critic de film si omul dincolo de ironiile sale stie ce spune.
In al treilea rand(si de aici acolo intervin cu parerile personale) si eu vreau sa cred(nu am apucat sa vad tot filmul din cauza incompetentei celor de la Movieplex - sper ca se vor revansa cum trebuie) ca filmul are mult mai multe de oferit.
Cunosc foarte bine filmele lui James Cameron si stiu cam ce isi doreste omul de la public(la naiba,Terminator 1&2 pe langa inca vreo 20 de pelicule mi-au trasat drumul in viata,crede-ma) si stiam cam la ce sa ma astept din partea lui:mult efort,spectacol,betie vizuala,obsesie pentru detalii,umor de calitate toate ambalate intr-un film ce se doreste a fi tinut minte.
Sunt sigur ca J.Cameron a visat si noaptea si in somn toate acele cadre superbe care impanzesc filmul,ca a lucrat si a avut in minte un infinit de idei excelente,dar din pacate un asemenea proiect daca ar fi avut o poveste care intr-adevar sa te faca sa tresari(si iar imi vin in minte Terminatorii),sa te gandesti la ea,sa iti pui intrebari,sa discuti cu amici cinefili la bere despre sensurile ei,filmul asta ar fi intrat din prima in istorie.Pentru ca intr-adevar este o revolutie in materie de concept grafic,imagistic,sonor,etc.
Insa naratiunea nu se ridica la inaltimea spectacolului vizual,ci se rezuma la niste schematisme care in sinea lor acolo nu sunt rele,dar nu isi gasesc locul intr-un proiect atat de ambitios.
Sa nu ma intelegi gresit.
Filmul nu este o voma precum "2012" in ceea ce priveste povestea.Cameron nu este Emmerich.
El stie sa serveasca cum trebuie o poveste fara pretentii profunde(mi'a demonstrat'o si cu "True Lies") si am remarcat ca in ciuda acestor lucruri filmul nu e catchy.
Nu te uiti la el ca la un blockbuster obisnuit(ex:"Wanted","Hancock","Transformers","Gam er",etc.),ci daca nu te concentrezi asupra celor mai mici detalii,risti sa te pierzi.
Dar cu parere de rau: povestea eroului care intra in contact cu o identitate straina acestuia,se completeaza cu aceasta si apoi va lupta pentru binele acesteia am mai vazut-o in prea multe filme(ex.:"Last Samurai","Pintea","Iancu Jianul haiducul","Solo","District 9",etc.)

Abia am ajuns de la vizionarea completa de data asta si in conditii (aproape) normale. Ce sa zic, filmul continua in aceeasi maniera, puternic vizual, dar poveste simpla, sau mai bine zis banala precum altcineva inaintea mea. Nu neg faptul ca in ciuda simplitatii am fost putin captivat de poveste, dar departe de ce mi-as fi dorit. Mi-e ciuda ca un regizor de talia lui Cameron nu a reusit sa scape de cliseele americane... si sunt atat de multe... De asemenea tot filmul e previzibil de la un cap la altul, nu lasa nici macar un lucru de gandit pentru spectator, ti se prezinta ceva nou si imediat stii ca acel ceva va fi utilizat in modul "X" mai tarziu in film. Atatea tipuri de personaje vazute in n filme (unde n nu tinde chiar la infinit, dar e destul de mare), mai ales cele din armata. Pacat ca nu s-a putut abtine din a face un film pe care sa-l inteleaga si un retard mintal din prima, ar fi putut fi mult mai mult din punctul asta de vedere. De mentionat si faptul ca la a doua vizionare filmul a devenit putin cam plictisitor si nici macar punctul forte, vizualul, nu a ajutat prea mult.

Pe de alta parte se afla vizualul, foarte puternic prin imagini si peisaje superbe, prin creaturi interesante si poate chiar originale intr-o anumita masura pentru lumea filmului si printr-o dinamica care te poate tine cu sufletul la gura. De asemenea nici coloana sonora nu e rea, dupa cum ziceam mai sus, creeaza si mentine o atmosfera placuta filmului, ba chiar era o melodie care mi-a si placut undeva pe la minutul 120 cred.

Actorii nu sunt nici cu plus, nici cu minus pentru ca nu aveau ce dovedi intr-un astfel de film. Probabil au facut exact ceea ce a vrut Cameron, dar asta a insemnat lucruri cam simple, nimic special din partea lor. Cred insa ca Sam Worthington a fost o alegere foarte potrivita pentru rolul principal.

Pentru mine Avatar e sub Aliens si Terminator 2 ca sa ma raportez la altea creatii ale lui Cameron. De Titanic si prima parte din Terminator nu am fost niciodata atasat asa ca as putea prefera Avatar in locul lor, dar nu cu mult si nu tot timpul.

Concluzia personala: Cameron a ratat o sansa uriasa, de fapt nu a ratat-o complet, ci doar pe jumatate, dar si asa a creat ceva de buna calitate.

PS: Mi s-a parut mie sau efectele 3D ies in evidenta doar la inceputul filmului?

LE: Ca tocmai am vazut ceva legat de "umorul de calitate" in mesajul lui Disciple. Aproape toate glumele din film sunt previzibile si cliseice. Daca la prima vizionare am zambit putin la unele dintre ele, la a doua n-au scos nimic din mine.

Liviule,cand spuneam despre umor nu ma refeream in special la "Avatar",ci ma raportam la intreaga creatie cameroniana.;)
Ai fost la Movieplex?Cu invitatie dubla?Te-au intrebat ceva la intrare?S-a vazut ok filmul?Au mai fost probleme?:D

Scuzele mele atunci :D


Da.


Da.


Nu, in schimb mi-a urat casierita vizionare placuta, desi nu stiu daca avea habar de vizionarea precedenta :))


Ce pot sa spun e ca nu l-au mai oprit :)) In schimb de multe ori, mai ales in prima jumatate a filmului era imaginea dubla, deci si scrisul si asta nu e deloc bine atunci cand se vorbeste o limba inventata :)) Din cand in cand se mai si intuneca imaginea, dar revenea in 2-3 secunde. In general a fost ok, dar cand am vazut "simptomele" de mai sus ma speriasem ca nici de data asta nu-l vad pana la final :P

Bineinteles ca am uitat cea mai importanta intrebare:Ai avut vreo invitatie la mana?Sau ai avut mainile in buzunare?:D

Mainile in buzunare pana mi-a dat bilet, adica dupa ce i-am zis ca am invitatie de la vizionarea de presa de ieri. Presupun ca asa se procedeaza si cu invitatiile castigate prin concurs. De precizat ca am si trimis un e-mail dinainte ca sa ma sigur ca e loc in sala la ora aia.

Mersi. Îmi cer scuze că am reacţionat aşa.

Am văzut 2012 marţi la cinema. A fost exact cum spune Ebert: 2012" delivers what it promises, and since no sentient being will buy a ticket expecting anything else, it will be, for its audiences, one of the most satisfactory films of the year.

Recunosc că m-am distrat. A doua zi deja uitasem de el, dar am ieşit amuzat din cinema. Astăzi mă doare-n cot de 2012, dar îi sunt recunoscător lui Emmerich că m-a distrat - intenţionat sau nu - două ore jumate.

De la Avatar am ieşit complet nesatisfăcut. Tehnic e evident că e o realizare monumentală, dar ceva a fost în neregulă. Nu e din cauză că am citit scenariul şi ştiam ce se petrece - asta am făcut-o acum mai bine de 4 ani. Sunt şi easily entertained, după cum se înţelege de mai sus. Nu pot să-mi explic de ce, dar pur şi simplu pînă m-am dus la nani expresia mea a fost doar :|

Astăzi însă, cu cît mă gîndesc mai mult la Avatar cu atît mai mult simt că... nu ştiu, mă gîdilă la inimioară:) Îmi tot revin în minte diverse scene, o ador pe Neytiri şi vreau să revăd cît mai mult din Pandora.
Asta e, Avatar grows on me foarte repede. Unul din cei cu care am mers ieri la cinema a declarat că a fost un bulşit, însă astăzi am vorbit încontinuu despre el. Am impresia că filmul nu se adresează aproape deloc părţii raţionale a omului. Cred că de asta Cameron îi tot dădea înainte cu "atunci cînd publicul va vedea emoţia..." Sunt prea obosit ca să mă exprim coerent, dar ceea ce aş vrea să zic este că Avatar se vrea să fie doar visual storytelling. Să apeleze doar la registrul emoţional. Sunt convins că ar funcţiona fără dialog. De altfel, primul trailer a rezumat întreaga poveste, foarte coerent, fără dialog. Dacă ar fi să-l compar cu un alt film, aş alege Metropolis - revoluţionar din punct de vedere tehnic, cu o poveste simplă şi inspirată din opere mai vechi, şi cu mare accent pe partea vizuală.
Mi se pare trist că multe filme folosesc mediul acesta vizual doar ca pe un simplu suport. A pune nişte oameni să vorbească în faţa camerei nu face un film, oricît de interesant e dialogul. Povestea e importantă, dar doresc să şi VĂD ceva interesant.

Iar în legătură cu povestea din Avatar, Simon Pegg a twitteruit asta: It's a familiar story but it needs broad mythological strokes to counterpoint the intense visuals. Narrative complexity would self defeat.
Pe mine mă duce cu gîndul la Dune al lui Lynch. Ăla s-a prăbuşit complet sub greutatea poveştii.
Nu mi se pare corect să cerem originalitate şi complexitate din orice. Nu mi se pare corect nici să acceptăm rahaturi în loc de poveste. Avatar nu are o poveste de rahat, ci o poveste funcţională, simplă, cu teme universale (să fim serioşi, nu e o alegorie la Irak) şi care e spusă într-un fel unic. Asta contează mult pentru mine.


Pînă la urmă mi-am mai făcut o rezervare, am prins loc abia pe 27.

Aş vrea să mai adaug ceva: 3D-ul îi va dezamăgi pe toţi cei care s-au dus la My Bloody Valentine şi alte cataclisme de genul doar pentru că erau 3D. Aici nimic nu-ţi împunge ochii, nimic nu sare peste tine. Pur şi simplu emulează vederea umană. Dacă nu mă înşel, Cameron a zis că doar focalizează camera pe obiectul pe care îl urmăreşte, în loc să se joace cu adîncimea "just because".
E natural şi gata. Filmele 2D pot beneficia de această nouă dimensiune dacă e folosită astfel, neintruziv, without breaking the fourth wall. În vară, un critic străin (de la Screen International?) întreba de ce ar vedea cineva 4, 3, 2 în 3D. Ei bine, cred că Avatar e răspunsul: e pur şi simplu natural. Cînd tehnologia va fi suficient de ieftină, nu am nicio îndoială că va fi adoptată de toată lumea.

Neata!
Acum am venit de la IMAX.....
Poveste - nu straluceste, dar nici nu e chiar de cacao..
Vizual - impresionant. nu are termeni de comparatie.....
Actori - decenti. Sam o alegere inspirata.
Muzica/ambienta - buna/extraordinara
Per total - va recomand sa-l vedeti macar o data in 3D sau IMAX 3D. Sunt in total dezacord sa-l vedeti prima oara in 2D. Pierdeti exact ce are mai bun. Dar este democratie si alegerea va apartine. Domnule Pitbull, daca un film va place numai dvs. + la inca 3 de pe forum si la restu' nu, ce conluzie trageti despre film? :) Respect profund statutul dvs. in acest domeniu, dar am impresia ca suntei un pic inflexibil. Posibil sa gresesc.
Eu, sincer, cred ca daca era si vreo poveste cu prea mult talc, se alegea praful de acest film.
Dvs. il numiti Duda albastra. Eu stau si ma intreb: oare cat la suta am putea noi, cum vreti sa ne spuneti, din acest film?
Sincer, recunosc ca ii lipseste ceva. Cand am sa-l identific, cu siguranta voi trata asupra lui.
Miercuri urmeaza vizionarea nr.2 in 3D la HM. Atunci o sa ma lamuresc ce si cum.
Va fi un film care va lasa 3 impresii: bun, foarte bun si outstanding... :)
Som usor!
S

Salutare. Astazi am vazut si eu filmul si m-am gandit sa scriu si eu cateva randuri pe tema asta.

Sa incep cu povestea. Nu e proasta. Da, ideea e veche, a mai fost folosita si in multe alte filme (bineinteles, in fiecare intr-un mod usor diferit). Dar proasta nu e in nici un caz. Cineva care n-a vazut "Dances With Wolves" sau alte filme cu care Avatar a fost asemanat, va fi sigur captivat. Si in definitiv, o poveste nu devine proasta daca o asculti de mai multe ori, Devine in cel mai rau caz plictisitoare. Iar aici intervine talentul naratorului. Cred ca nu sunt singurul care a vrut vreodata sa auda o poveste de mai multe ori doar pentru ca ii placea atmosfera din momentul povestirii, nu? Ei bine, pe cuvant daca am fost vreodata mai captivat de o poveste veche decat acum. Nu e nimic senzational in ea, dar isi face treaba. Singurele chestii care mi s-au parut nasoale au fost cateva scene stanjenitoare prin sentimentalismul lor care nu dau deloc bine pe ecran (dar care, daca e sa fim onesti, probabil ca ar fi justificabile in contextul prezentat).

Personajele: sunt ok, n-am simtit ceva sa scartaie, chimia dintre Jake si Neytri e acolo, Sigourney Weaver mi-a placut (mai ales ca m-a pacalit la inceput, am crezut ca va fi o "bitch" pana la sfarsit), iar piperul mi l-a furnizat, foarte surprinzator, Stephen Lang. Antagonistul colonel unidimensional m-a calcat pe draci intr-un mod foarte placut, m-a facut de vreo 2 ori sa vreau sa-i aplic o corectie corporala cu ciomagul. Personajul e clasicul "rau", nimic pretentios, dar mi-a placut.

Si miezul treburilor: rasfoind printre review-uri peste tot pe net mi-am dat seama ca majoritatea celor care critica filmul pentru poveste, concluzionand ca "Avatar" este prost, uita cel mai important aspect al filmului: Avatar este primul film de felul lui! Nu ma refer la poveste, scenariu sau regie. Ma refer la insasi modul cum a fost creat, la rudimentele din care e construit. Toti am vazut efecte speciale in filme, dar asta e prima data cand asa-zisele 'efecte speciale' nu mai sunt doar 'efecte speciale', ci insasi limbajul in care filmul se manifesta, luandu'se de gat cu realitatea. E o chestie colosala, zic eu, sa ai curajul sa creezi o lume inexistenta de la zero, chiar si folosindu-te de toate acele surse de inspiratie din literatura sci-fi pe care Cameron a recunoscut din start ca le-a folosit. Ca artist vizual, stiu ca fiecare secunda de film a necesitat un efort imaginativ si tehnic pur si simplu monumental.

Asta e mostenirea pe care filmul o lasa cinematografiei: o noua abordare a cum se poate face un film. Si nu e deloc putin lucru. Zicea cineva pe o pagina anterioara ca 'Avatar' face ceva mai bine decat orice film inaintea lui. De fapt adevarul e ca face ceva ce nu a mai facut nici un film inaintea lui, clar. Cu toate acele probleme de scenariu (care, repet, nu mi s-a parut prost, ci doar previzibil), este un film exceptional in privinta modului in care se infatiseaza in fata privitorului: impunator si realmente magic. Fara indoiala: o capodopera vizuala. Curajul acesta inovator merita tot atata consideratie cat si o poveste interesanta. Inovatia e ceea ce impinge intreaga industrie inainte. (A mai incercat 'Final Fantasy' ceva prin 2001, dar nu la o asa amplitudine, era stabilit faptul ca era doar un film de animatie de lung metraj.).

De aceea nu vad nici un motiv destul de puternic care sa justifice nerecomandarea filmului. A, si e pur si simplu ceva mult prea frumos pentru a fi experimentat acasa, pe un monitor de 17" cu pixeli morti si boxe de 2 Watti. Si eventual cu soarele batand in monitor. Sunt sigur ca majoritatea celor care il vor vedea la cinematograf (de preferinta 3D, pentru ca sunt unele scene cu o adancime a imaginii absolut incantatoare) nu-l vor uita prea curand.

Pentru cei care se tot plimba dintr-o parte in alta a salii, pentru cei care vorbesc tot filmul, pentru cei carora le suna telefonul in timpul filmului si al dracului nu vor sa-l puna pe silentios probabil pentru ca au o sonerie cool si vor sa ne o arate si noua si mai ales pentru cei care vorbesc cateva minute bune la telefon in timpul filmului, nici macar in soapta si cand e mai linstit filmul... alegeti mai bine varianta de mai sus. Sper ca n-am uitat nimic de la vizionarea de aseara...

Roger Ebert despre Avatar. He likes it, too :)

http://rogerebert.suntimes.com/apps/...912119998/1023

Ce a reprezentat pt mine un semnal ca filmul e bun si ca functioneaza inclusiv ca poveste a fost faptul ca cele doua lumi, cea a oamenilor si cea na'vi erau atat de bine conturate si antagonizate incat abia asteptam ca Sam sa intre in avatarul sau si sa se intoarca in satul na'vi, sa se intalneasca cu prietena lui si sa inceapa sa exploreze universul acela. Sentiment de nerabdare pe care de altfel il avea insusi Sam tot timpul. Si ma apuca nervozitatea in lumea aceea gri-cenusie a oamenilor si ma calcau toti pe sistem ceea ce, hell, inseamna ca scenariul functioneaza foarte bine devreme ce imi suscita trairi, curiozitate, interes, nervozitate.