daaa-desene pe asfalt :D

nu bre vicki, banane şi portocale ...:((

=)) frate eu aveam parte de desene pe asfalt

1 leu biletul la cinema. 1 leu cincizeci dacă vroiai la mijlocul sălii, pe mijlocul rândului.

eu am prins la cinema cu 4 si 6 lei
apropo de cinema , cateodata cozile la bilete erau mai mari ca la cele de pui , oho ce vremuri !

uite ceva care atunci era socotit câh, deşi mai pe sfărşitul perioadei te bucurai dacă găseai şi de ăştia prin magazinele alimentare: "polonez"

PS: asta aşa, că tocmai ce mi-am fiert 2. doar că nu le zice "polonez" şi knackwurst (sic!). da' au acelaşi gust ca aceia de acasă ... miam-miam :P

Reflectez la cât de iritantä si deranjatä e o resetare spontanä de computer - si-mi amintesc de vestitele întreruperi ale curentului. (Vorba bancului: "Stiti cum se vede noaptea Bucurestiul din avion? / Ca o orgä de lumini: aici se stinge, aici se-aprinde!"). Intr-o asemenea lume, folosirea normalä a computerelor ar fi de neimaginat. De Internet, nici nu mai vorbesc! (Mai aflu cum e prin China, sau Iran, mai recent - si am senzatia unei ucronii ceausiste. La Coreea de Nord mi-e groazä sä mä gândesc.)

da ce `fain` era cand se lua curentul pe neasteptate tocmai cand citeam o carte interesanta ca de televizor nu ne prea sinchiseam la ce emisiuni `interesante si educative` erau, mama ce injuraturi si isterie era in casa

Amintiri din 'epoca postdecembrista':
Azi-noapte stateam in pat si citeam si s-a luat curentul. Asa ca n-am avut incotro, am pus cornu'n perna si m-am pus sa ma culc.

Tin minte ca se lua curentul in fiecare seara pe vremea lui Ceausescu, chiar dupa ce se intuneca, iar noi aveam pregatite lumanari si lampa cu petrol.
Eram inscrisa la scoala de muzica si trebuia sa exersez. Nu aveam curent, iar eu, la lumina lumanarii, cantam la vioara. :)) Parca eram pe vremea lui Mozart!

(fără nici un reproş) uite asta e chestie care pe mine unul mă deranjează: referirea la unele chestii ca "pe vremea lui Ceauşescu".
"vremea lui Ceauşescu" a început în 1965 şi s-a terminat în 1989 (sau poate că nu:)) :(( ). nu toată "vremea " lui a fost aşa (i.e. cu luatul curentului şi statul la cozi, lipsa alimentelor). cei mai înţelepţi (sic!)decât mine ar trebui să îşi aducă aminte de asta.

chiar a fost TOTUL rău înainte de '89?

Eu m-am nascut pe vremea lui Ceausescu.
Nu spun ca mi-a mers rau de tot, doar n-am murit de foame! Din contra, ne-am descurcat. Totusi, chiar daca n-a fost totul rau pe vremea lui Ceausescu, a fost mult mai rau decat acum.
Un singur exemplu: nu eram liberi. Si mai sunt si alte argumente, dar acesta este primul care mi-a venit in minte.

eu sunt născut tot pe vremea lui ceauşescu. destul de bătrân ca să nu fiu "decreţel", deşi sunt născut după apariţia decretului.
pe un alt forum, unul destinat expatriaţilor, cineva care spunea că are de făcut o lucrare despre România şi perioada dinainte de 1989, a cerut să ii se facă o descriere a acelei perioade. dacă stăteai să citeşti tot ce s-a scris, în România sub Ceauşescu fusese mai rău decât în Vietnam sau Korea de Nord. ce era cel mai aiurea era că printre cei fervenţi "demascatori" ai regimului comunist erau persoane care beneficiaseră de pe urma "regimului" (ştiţi voi, ăia de n-au mâncat salam cu soia sau care au intrat în PCR pentru o slujbă mai poziţionată, de "şef"). bineînţeles că nu au lipsit exagerările.
nu apăr perioada aia. nu spun că a fost bine şi minunat. a fost şi rău. dar a fost şi unele lucruri bune. eu cred că trebuie să privim ambele feţe ale monedei.

PS: libertate? ce noţiune abstractă! în lumea asta nu există nici o ţară "liberă"

wow. film-like image ;)

numai că în cazul (exemplul) de faţă viaţa bate filmul:D
de departe!

Eu imi faceam temele la lumina lumanarii. Sau a lampei cu gaz (cand aveam gaz).
Dar bunica facea in fiecare saptamana rulada cu gem. Aveam doua feluri de mancare cu carne. Chiar si fructe (banane, portocale; cd era sezonul, bineinteles). Mi.au fost cumparate carti, care au umplut o mica biblioteca. Am avut mereu manuale noi, cumparate de bunicul meu. Nu mai spun de rechizite! Si era un singur salariu in casa, cel al bunicului. Ma intreb cati din cei de azi, cu un singur salariu in casa, pot spune acelasi lucru.

Auzita de la cineva.Cand erau copii mergeau prin scarile de bloc si furau monezile de 25 de bani din becuri.Si apoi se ospatau cu sucuri si covrigi.

Si nu spun k a fost mereu bine. Uram cantatul imnului in fiecare dimineata, activitatile festiviste in care trebuia sa ridici osanale Multiubitului, parctik la vie, si in generala studierea congreselor. Prinsul parului in codite, sau chiar tunderea lui (sa nu.ti intre in ochi). Folosirea bentitei albe, si a numarului matricol (k niste prizonieri). Modul fixist de predare, in care nu se permitea libertatea de gandire sau abaterea de la regula, notarea nu mereu obiectiva (conta al cui copil esti). Lipsa informatiilor din afara granitelor ( instigare la deschiderea ochilor; nu tocmai ce cautau cei de sus). Ar mai fi destule, dar chiar si asa... am fost fericita. imi amintesc cu drag de acea perioada, in care am fost copil si mi s.a permis sa fiu copil, cu tot ce inseamna acest lucru. Nu mi.a fost teama sa stau vara pana tarziu in noapte, nici sa ma joc cu baietii (and I'm sure you all know what I mean).

Daca a fost mai bine sau mai rau... Cred k asta e subiectiv.

cred că respectivul a încurcat borcanele. becurile. mai degrabă era vorba de patroane. că era simplu. nu făcea contact siguranţa, puneai o fisă de 25 de bani sau de 15 bani. de care avea omu' la îndemână.

Eu le`am incurcat.Nu eu am fost acolo.

nu vreau să devenim nostalgici, doamne fereşte.

până la 8 ani am văzut (efectiv) toată România. excursii de vară cu o mătuşă, cu maşina, plimbat în sus şi în jos, de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga hărţii.

mă alătur şi eu întrebării puse de sihaya: câţi copii cu părinţi muncitori mai au parte de aşa ceva în România de astăzi?