Pä sîncronîzazä, mamitzule, sîncronîzazä...
Plasticii cu rezonu', adicätelea.

o sa tin cont :D

povestea e asta:
eram in sala teatrului national la TIFF. in sufletu meu era o apatie generala la film, faza dupa faza ma descumpanea. pentru mine, daca dpdv conceptual filmul e ok, are puncte in plus chiar daca rateaza povestea atunci cind o expune empiric, atunci cind scheletul conceptual primeste carnea (cum e cu nunti, casete video, muzici al lui Giurgiu, de ex)..
cind conceptual nu tine, e greu sa mai am o relatie de prietenie cu filmul respectiv. iar Nunta muta e o varza conceptuala pe care am cautat in fel si chip sa o incadrez in curente si contexte artistice, sa vad daca asezata undeva tine cit de cit. si nu tine. iar toate lucrurile astea au devenit si mai clare la a doua vizionare, saptamina trecuta.
Gorzo se lega de momentele Chaplin-Fellini-Erice (dupa cum le-am numit eu). aci sta kistchosenia nuntii mute. pentru mine asta ar fi fost un lucru foarte de laudat daca filmul ar fi fost facut curat in normele astea. insa puse si astea intre atitea balarii, intr-atita incilceala, mi-e destul de clar ca Malaele le-a facut cam la plesneala, nu urmarind sa fie artist pop, ci incercind sa copieze operele unor maestri ca sa isi acopere incilceala 'artistica' in fata unor intelectuali cu aere, afectati.

mie mi se pare un film indoielnic. avind in vedere pretentiile si propunerile sale initiale (vazute prin interviurile lui malaele, prin caietu de presa), nu am ce apara in proiect. daca o bucata de carne e stricata rau la un capat si pe parti in rest, nu o sa stau sa o pigol de fibrele stricate ca sa o gatesc, o arunc cu totul. in cazul asta nu am procedat asa. in articol am cautat sa arat unde rateaza povestea si ce poate fi retinut din ea - cu mentiunea ca elementele de retinut sint viabile doar scoase din context, eliberate de tot balastul care le incarca si care le deturneaza; in proiect nu functioneaza nici ele, fiindca ansamblul e pe butuci. si asta am cautat sa arat, ca ansamblul e pe butuci.

ca poate exista bucurie si la un film care conceptual (pina la urma intelectual) e pe butuci, e ok! (iar asta face ca tot proiectul sa fie aiurea. pe de alta parte, filme precum Funny Games ori Salo, pot fi criticate in fel si chip, de la didacticism -FG- pina la jocul actorilor -Salo-, insa dpdv conceptual is beton si pe mine asta ma incita!)

iar in sala, atunci, la nunta muta, cind lumea aplauda frenetic, m-am simtit usor :alien:. m-am linistit cind am observat ca Ioana simtea ce simteam si eu!

(asadar, nu am fost deloc ingrozit - ci usor amuzat, la fel cum senzatia de alien e amuzanta de cele mai multe ori.
si ca in povestea cu cenusa: uneori mai scap si io sopirle p-aci :oops: ca d-aia e forum, in afar' de marx sper ca lumea nu simte ca am fi la un concurs perpetuu p-aci, care demonstreaza ca-i mai destept cistiga sticla cu aburi de vinars!)
gata, sper ca is mintuit, pina miine macar! ( :huh: )

pai da.

daca omul isi incerca pt prima data mana la pictura probabil baga putin Dali, un ceas topit sa zicem, mai facea o fatza picassiana cu doua nasuri , intr-un colt punea unul strigand munchian, colora peisajul pointilist, mai scurgea niste vopsea a la Pollock... Si la urma punea si niste bule a la Academia Catavencu, cu niste texte amuzante. Ceva-ceva o iesi, nu?

Hotarati-va.Intai laudati filmul ,si pe urma daca zice un OARECARE Gorzo ceva nasol,ne schimbam parerea radical.
Sunt sigura ca nu e nici mai bun si nici mai prost ca altele.Mai bun,poate.

cine drac' l-a laudat?

:?

Io.

:x

Cum cine ?!
Un OARECARE Pitbull
Ce nu înþeleg eu în ruptul capului este de ce “Electrificaþi o pu-lã” a lui Mãlãele din “Nunta mutã”, nu are valoare artisticã aºa cum are “Sugi pu-la” a lui Cristi Puiu din “Marfa ºi banii”.
Dar, mã rog…

Nu e chiar aºa de simplu. ªi nu era vorba de ce se întâmplã la noi acasã. ªi dacã Mãlãele a spus-o ca sã râdem, de ce nu are voloare artisticã? Puiu o spune ca sã ce ? Amândoi au pretenþia cã au reprodus întocmai vocabularul personajelor respective.
Dacã ieºi de la un film ºi te întreabã un amic dacã þi-a plãcut, poþi sã-i rãspunzi : mi-a plãcut o p…lã, e un cã…t. Dacã te întreabã un necunoscut, care nu ºtii ce hram poartã, îi rãspunzi simplu: nu prea mi-a plãcut. Dacã te întreabã un fost profesor din liceu, pe care îl respecþi, nu o sã-i spui cã filmul e un cã…at, ci o sã încerci sã-i explici de ce nu þi-a plãcut, cã nu e ce te-ai aºteptat ºi cã, oricum, e pãrerea ta personalã. Deci, pe scurt, este vorba de respect pentru interlocutor. Dacã îi spui unui prieten cã filmul este un cã…at, nu înseamnã cã nu-l respecþi, ci doar cã este din anturajul tãu ºi-þi înþelege ºi acceptã limbajul, adicã te tragi de ºireturi cu el, care înseamnã cã te tragi de curea sau de brãcinar cu el, însemnând cã de fapt te poþi trage de p..lã cu el. Adicã sunteþi prieteni foarte apropiaþi, intimi chiar.
Regizorii noºtri scenariºti, considerã cã se adreseazã unui cerc de prieteni foarte apropiaþi, deci cu care, la o adicã, se pot trage ºi de p…lã, de aceea ºi numãrul spectatorilor este aºa de mic. Criticii de film, evident, cosiderã cã fac parte din gaºcã, deci nu numai cã au acceptat imediat, ci chiar au încurajat o astfel de exprimare, care îi scuteºte de alta, mai elevatã, mai muncitã.
În romanele care au dãinuit peste secole, vulgaritatea lipseºte. În primul rând pentru cã foarte rar ºi foarte puþin au fost abordate personaje vulgare. Pentru cineaºtii noºtri au devenit o obsesie personajele vulgare. Oare nu se pot ridica peste nivelul acestora?
ªi în text este similar. Când consider cã poate fi citit ºi de persoane din afara anturajului meu, scriu cu puncte-puncte. Când nu, scriu direct. Dar nu o fac pe banii CNC-ului, adicã ai tuturor. Ca sã vorbeºti despre vulgaritatea personajelor fãrã sã le reproduci simplist vocabularul trebuie sã ai, într-adevãr, talent.
Led-Ze-Pencil, unde a dispãrut mesajul tãu? Apropo, nu-þi citeºti MP ?

Gata, l-am citit, scuze.
Am sters mesajul, mi s-a parut ca nu e bine formulat.
In parte iti dau dreptate apropo de vulgaritati, in film si literatura, de aceea nu as intra in polemica pe tema asta. Dar e alegerea autorilor.

Puiu si-a propus sa redea conversatiile exact asa cum sunt, ca si cum ar fi filmate scene reale cu o camera ascunsa, si atunci evident ca intra si cuvinte de genul ala. Nu sunt puse cu vreo intentie, nu cauta efecte comice sau altceva, pur si simplu trebuie sa fie acolo. Pe cand in Nunta muta clar incearca sa ne amuze, e o libertate in limbaj exploatata de dragul poantei. Nu e alegere de stil. Blestemele aproape literare ale logodnicei si injuraturile neaose nu prea stau la un loc, in acelasi film. Limbajul folosit e inca un ghiveci al filmului asta, pe langa cele amintite de gionloc si pitbull.

nunta muta
 

Din pacate pentru Malaele filmul sau este foarte confuz chiar la nivelul mesajului.
Ce intelegem noi din filmul NUNTA MUTA?

Eu am inteles doar ca in satele romanesti comunistii erau niste tipi simpatici, usor impiedicati, anacronici si deloc dispretuiti de restul satului.
Ca prea beau toti cot la cot in crisma satului. Unde-i drama celor impinsi in CAPuri cu forta? Unde-i drama taranului ramas fara pamint?

Am inteles ca tovarasii doreau sa ridice nivelul cultural al celor din mediul rural dar din pacate nu aveau cu cine - secventa in care toti se ridica de pe bancute si abandoneaza filmul de dragul trupei de circ care intra zgomotos in sat. Daca satenii urmareau un film de propaganda tembel (unul de propaganda explicit!!!) parca avea logica scena asta. Dar asa?
Pare o scena trasa doar pentru a puncta sosirea circului in sat. Si ce daca?

Eu pot sa inteleg confuzia din mintea scenaristului ADRIAN LUSTIG privind regimul comunist dat fiind istoria familiei sale dar ce scuze are HORATIU MALAELE?

E alegerea autorilor pe banii noºtri, fie cã acceptãm Puiu ºi respingem Mãlãele, fie invers. Autorii ar trebui sã se ridice deasupra nivelului personajelor, ºi n-am mai avea ce respinge.
Clar cã Mãlãele a vrut sã ne amuze, clar ce a vrut Puiu, e o alegere de stil, de ce nu?!
Nu vreau sã mai insist, dar mã uitam cum cãuta Maier sã includã “Nunta mutã” într-un stil, într-un curent, în ceva, adicã într-un ºablon, ºi nu reuºea. Acest lucru îl nemulþumea. Nu vreau sã spun cã Mãlãele a fost excesiv de original, ba chiar a pierdut la acest capitol fãcând trimiteri la filme celebre, dar nu chiar atât de mult.
Aºa era la început. Mai citeºte pe forum ºi vei înþelege mai mult.
E în alte filme, aici este vorba doar despre nunta mutã, la propriu, dar ºi la figurat. Mai vezi ºi alte filme.
Sunt foarte curios care este istoria familiei lui Adrian Lusting! ªi… ar trebui sã te interesezi ºi care este istoria familiei lui Horaþiu Mãlãele, poate înþelegi ce scuze are... ºi ne spui ºi nouã.

Sa nu confundam stilul cu sablonul.
Malaele e un tip inteligent, cultivat, talentat, cu simtul umorului, cu personalitate puternica. Dar asta nu-l face autor original, nu e suficient.

Cred ca personalitatea prea puternica i-a jucat festa: nu s-a dus el inspre subiect, a tras subiectul la el si l-a facut cum a crezut el. Dominand cu autoritate asupra adevarului istoric de exemplu, schimbandu-l cum i-a convenit lui. Impunand un joc teatral, pentru ca acolo se simtea el puternic. Mobiland personajele cu aceeasi personalitate sau reducandu-le pe unele la nivelul unor caricaturi, ca si aici sta bine. De aceea nu exista personaje bine definite ci doar marionete neinsufletite si stereotipe care executa niste actiuni. A impus, prin personalitatea lui, anumite viziuni asupra diferitelor secvente, dictand: partea asta o facem in cheie de comic-burlesc; pe astalalta o facem a la Fellini; pe asta a la Carmazan, pardon, Kusturica. :). Scena asta o facem ca in spectacolul nu stiu care pe care l-am vazut eu si mi-a placut mult. Si tot asa. Filmul e "impilat", strivit de personalitatea lui, asa ca abia mai respira de unul singur.
Ori ideea este, cand esti autor, sa "gradinaresti" un subiect, o tema, sa-l ajuti sa se dezvolte singur si sa-i dai din cand in cand hrana, apa si aer din rezervele personalitatii tale.

Si in plus, si-a dramuit sau retinut orice dram de sensibilitate, tot asa, pt ca e el un tip puternic. Scena muta trebuia sa fie si comica, dar mai ales tragica si emotionanta. Si plina de tensiune, care sa izbucneasca in tine odata cu izbucnirea socrului care da cu pumnul in masa. Canci.

Cum adica asa era la inceput?
Anii 50 erau anii executiilor sumare, in fata casei!
Adica la inceput comunistii erau simpatici? Asa stii tu?
:)
Si maestrul Malaele are grija sa fie foarte precis punctind anul 1953 pe axa timpului. Dar cind a fost comunismul simpatic?

Si inca de la inceput intelegem ca satul era doar un soi de troaca in care se balaceau amuzati atit comunistii cit si cei calariti de comunisti. E o mare fraternizare intre toti la crisma din sat.

Sa avem pardon, Romania era deja bine incalecata de catre comunisti la acea data. Comunistii din Romania nu au avut nimic din poezia celor din Franta ei fiind doar o adunatura de oportunisti.

Nu doream sa vad un film despre drama celor deposedati de pamint dar in NUNTA MUTA toti par impacati cu istoria si chiar amuzati de ce li se intimpla.

Pina si accesul de curaj al socrului mic nu este bine relevat. Nici nu se intelege daca cheful incepe pentru ca nuntasii spera ca furtuna de afara sa acopere galagia lor sau daca este vorba despre disperarea tatalui de a-si vedea fiica fericita in noaptea nuntii. Rabufnirea socrului mic vine dupa ce fiica lui ii scaneaza trista pe nuntasi.
:)
Astea-s stingacii impardonabile in LUNG METRAJE! Dar sint asa de multe in acest film.

s-avem pardon, nu incercam asa ceva!
dimpotriva, incercam sa arat ca daca malaele pastra o anumita coerenta stilistica, reprezentationala, filmul intra intr-o alta sfera!
sau, daca vrei, aratam ca oricum am privi povestea sa, nu tine!
mai departe:

exact cum spunea Led-Ze-Pencil, si eu cred (si am spus asta in articol) ca in cinema trebuie sa te dedici subiectului. cind ai ceva de spus nu pornesti de la premisa ca tu vrei sa faci un film care sa placa si inteleptului si prostului, si initiatului si profanului (mie mi se strepezesc dintii in fata alaturarilor astora sau in fata unor sintagme gen 'orgasm cosmic', sau in fata unor cautari ale 'vesniciei' - sintagmele astea, dupa o spusa de-a lui hegel despre lucrul in sine al lui kant, sint ca noaptea, cind toate vacile is negre!), ci pornesti de la subiect si ramii la el: faci in asa fel incit expunerea lui sa fie adecvata, sa fie cit mai curata, cit mai fluida, cit mai coerenta. asta face puiu in filmele sale: subiectul, tema (care ii unitara de obicei - e o singura chestie!) isi gaseste materializarea potrivita.

vreau sa spun ceva si despre diferenta dintre injuratura lui puiu si cea a lui malaele.
o sa incerc iarasi o reliefare plastica in doi pasi, care sper ca nu va aprinde persoanele sensibile.
pasul I.
diferenta dintre marfa si banii si dincolo de america la capitolul injuraturi
e exact diferenta dintre Salo si un film porno in reprezentarea organelor sexuale.
pasul II.
nunta muta e mai aproape de un film porno decit de Salo.

injuratura lui puiu reprezinta normalitatea personajelor sale. ele nu o fac ostentativ, o fac fiindca asa is ele, aia e lumea lor. iar puiu intra in lumea lor adecvat - cu camera in mina, cu o imagine saraca, fara efecte pompoase, fara acadele.

puiu e stapin atit pe poveste (pe subiect, pe istoria pe care o spune) cit si pe stil (forma, expresia in care imbraca povestea).
malaele nu e stapin pe nicicare dintre ele - de unde varza reprezentationala si toate burtile din poveste.
puiu e interesat de prsonajele sale, sta cu ele si le prezinta in traiectoria lor momentana - care, mai apoi, daca devine o imagine a societatii marginale sau interlope (baeti de cartier flusturatici, superficiali, etc. valiza, mafie), e treaba criticilor, sociologilor, bla bla bla. cum ar veni - autorul e interesat de poveste si lasa restu lumii sa caute sensuri.
malaele nu prea stie ce e cu personajele sale, el (Autorul) are probleme cu lumea actuala, el vede cumva societatea, el simte cumva lucrurile si foloseste personajele in asa fel incit sa arate pe ecran credintele sale. si nu numai ca le arata, le si rosteste, ca poate noi nu sintem capabili sa le culegem din imagini.

ca povestile lui puiu nu plac, e ok, insa nu stiu cine poate contesta ceea ce eu afirm mai sus: ca puiu realizeaza o buna adecvare intre subiect si expunere. adica, dpdv conceptual, filmele sale sint OK! la malaele eu asta am cautat sa arat: ca dpdv conceptual filmul sau nu e ok!

din nou vreau sa ii dau dreptate lui Led-Ze-Pencil. daca malaele facea o pictura, probabil ar fi aratat cum o descrie Led-Ze mai sus.

multumesc, dar trebuie sa recunosc ca ideea cu personalitatea e a ta, din articolul de pe liternet.


Asta n-a prea reuºit Mãlãele, sã-ºi cenzureze pasiunile ºi pornirile de a da cât mai mult ºi de a uimi publicul cu "mamã, cate ce stie el si cate poate!". In loc sã-ºi vadã de film.

P.S. Cât de mult l-a interesat adevarul istoric se vede si din comunicatul de presa de pe liternet, unde apar sinopsisul, motivatia autorilor si declaratia aia sforaitoare cu tanarul si batranul, prostul si inteleptul, profanul si initiatul. In sinopsis se spune ca Stalin a murit joi 9 martie. Momentul cheie al filmului!!!

:)

Poate n-am fost prea clar: Stalin a murit joi 5 martie 1953.

Vasãzicã, Gionloc, ãsta mi-eºti ?! Dacã ºtiam, te “atacam” mai din vreme. Din pãcate, acum nu mai am suficient timp, dar þi-aº fi luat fiecare frazã ºi þi-aº fi întorso pe dos, nu ca sã-þi arãt cã nu ai dreptate, pentru cã ai, toþi avem, ci ca sã-þi arãt cã se poate ºi invers. Aºa cã la ora asta din noapte voi extrage din memorie ce voi gãsi mai la suprafaþã. Vãd cã te înþelegi bine cu Led-Ze-Pencil, aºa cã voi face referiri ºi la spusele lui.
Comparaþia cu pictura nu stã în picioare. Filmul nu poate fi comparat cu nici o altã artã la modul acesta, cred eu. Dar mã opresc aici. Constat cã judecaþi opera dupã chipul ºi înfãþiºarea autorului, ºi mai ales dupã unele interviuri, unde ºi eu am zis cã ºi-a dat cu stându-n dreptul, dupã sinopsis ºi alte indicii din afara filmului. Aþi afirmat cã se vãd ºi în film, dar multe nu le-aþi fi vãzut dacã nu aþi fi ºtiut cine l-a fãcut.
Zici cã nu încercai sã încadrezi filmul într-un, i-am zis eu, ºablon, dar asta fãceai când te refereai la postmodernism, la curentele în care ar fi putut fi încadrat filmul. ªi n-ai decât s-o faci, conºtient sau inconºtient, eu am vrut sã subliniez cã erai nemulþumit pentru cã nu reuºeai sã-l încadrezi undeva. Acum zici cã dacã Mãlãele pãstra o anumitã coerenþã stilisticã, filmul intra într-o altã sferã. Da, dar nu era sfera lui Mãlãele. Eu am vãzut filmul fãrã sã citesc pãrerile altora sau declaraþiile autorului. Am vãzut ºi eu trimiterile la filme celebre, ºi ce dacã?!
Deci aºa pot sã-þi întorc fiecare afirmaþie. Spui cã râd mai mult personajele decât spectatorii din salã. De ce trebuie sã râdã mai mult spectatorii? Nu în toate filmele trebuie sã fie la fel. Sau cã fiecare replicã are o sentinþã. De ce sã nu aibã ?
Explicaþiile privind “Marfa ºi banii” nu m-au mulþumit. Lasã spectatorul sã gãseascã sensuri ? Lãudabilã intenþie, dar nu prea a reuºit sã aducã spectatori în salã. Ar fi fãcut ºi “Nunta mutã” acelaºi lucru, dar este din altã… sferã. Adicã toate filmele sã fie din aceeaºi sferã?!
În altã ordine de idei, dacã eºti cine am înþeles eu cã eºti, cum de n-ai ºtiut cã Pitbull a lãudat “Nunta mutã”? Amuzant este cã în timp ce eu îþi rãspundeam la … cine drac’ l-a lãudat, Pitbull tocmai þi-a rãspuns, încât mesajul meu a ajuns dupã al lui.
Vãd cã Led-Ze-Pencil insistã cu adevãrul istoric, 5 martie, dar 9 martie era în sinopsis, în film nu se menþioneazã data. Zicea cã de ce a pus Mãlãele nunta joi. Dar Mungiu de ce a fãcut avortul la hotel?
Apropo de adevãrul istoric, Led-Ze-Pencil, referirea aceea la Revoluþia românã în deltã, la umbra sãlciilor pletoase, era o aluzie la scenariul meu?

Nu. N-am citit nici un scenariu de-al tau, nu stiu despre ce e vorba.