eu ma gandesc ..la faptul ca femeia asta inca traieste pe vremea lui ceasca..saraca..
ce atata ... Romania in sus..Romania in jos?
Nae Caranfil frate.
Restul e tacere.
Atat
Off off..

Inca dinainte de a fi semnalat ALS textul aici, citindu-l pe Liternet azi dimineatä, mi se lipise de amigdale aia cu "-artä", reperatä si de EgoN: film-artä", "imagini-artä".
Mä rog, cä fata compunerizeazä poezioristic, e treaba ei... Mä-ntreb doar de unde (si de ce) a pescuit-o Räzvan, cä nu e indicatä nici o sursä.

* * *

Apropo de controversa voasträ anterioarä. Ati luat-o prin päpusoi räu de tot - si complet nemotivat. Elementul "hollywoodianist" din "Restul e täcere" devine foarte usor de reperat pentru oricine-l cunoaste pe Nae - dar nu numai; ajunge doar sä casti putin ochii.
In 1978, revedeam cu Nae la Union "Mofturi 1900", în prezenta lui Jean Georgescu, cu care pe urmä ne-am conversat fermecätor. Dincolo de toate naivitätile filmului, Nae se îndrägostise de parfumul lui retro extrem de dens, supralicitat chiar si în decorurile pictate, sau în modul de a filma secventele din tren (episodul "Bubico"). Mi-a spus atunci: "Ce damf de Hollywood, anii treizeci, are filmul ästa! Sper sä pot si eu sä filmez cândva la fel!" Prima oarä am regäsit asemenea elemente stilistice în "Frumos e în septembrie la Venetia" (desi acolo titularul referential era «...Marienbad»...)... Unele tuse (dar si mai discrete, saltul retro fiind mult mai lung) se remarcä si în "Dolce far niente". Dar "Restul e täcere" devine, evident, filmul în care Nae si-a putut dezläntui plenar aceste nostalgii... Reperele sunt nenumärate - pe moment, îmi vine în minte doar similitudinea de cheie ironicä în care autorul abordeazä actoria declamativä de-acum o sutä de ani, plus/minus... ceea ce mä duce cu gândul la altä capodoperä centralä dintre marile iubiri ale lui Nae: "Singin' in the Rain". Observati CAT DE MULT SE ASEAMANA, la toate nivelurile, cele douä filme! Ambele vorbesc despre etape de pionierat cinematografic, ambele sunt comic-nostalgice, ambele satirizeazä necrutätor, chiar si pe propriii lor protagonisti. Iar deosebirile sunt tocmai cele care relevä modul lui Nae de a face, aici, "film hollywoodian" NU în sens epigonic, nu pastistând, nu alegând siguranta cärärilor bätute, ci reformulând, reconturând si exprimându-se pe sine: structura tragicä a finalului nu mai e de tip hollywoodian... cum nu mai e nici comicä... si nici chiar strict româneascä - dobândind trimiteri universale. De altfel, aici survine si RISCUL constient asumat de Nae (l-am disecat amänuntit în analizä): la fel cum, spre final, schimbä registrul comic printr-o tranzitie spre tragic, tot asa el iese din canoanele hollywoodiene, europenizând (la nivel de stil si, mai ales, structurä ideaticä). Si reuseste... partial (un partial onorabil, slavä Domnului, nu autodestructiv). Dar toate astea sunt accesibile unui public avizat. Pentru marele public, rämân tiparele unui spectacol cinematografic hollywoodian care, de la un moment dat... devine altceva, mai derutant.
Dacä-mi intitulasem analiza "Cu pasi comici, spre tragedie", acum la fel de valabil (dar mai putin percutant) ar fi un titlu gen: "Românesc, cu pasi hollywoodieni, spre european" - sau, na: "Bucuresti-Cannes via Hollywood".

mai draga,
nu e d ajuns sa ai referinte hollywoodiene ('singin in the rain', yeah right... aidi, bre, ala-i o capodopera!), sa t inspiri/aspiri la h'wood k s-o si nimeresti acolo! nea pitbulle, ma tem k mata ai luat-o prin papushoi :lol:

dimpotriva, consider k modu asta, 'au 2eme degre' NU prea e 'hollywoodian'... ok, o sa-mi zici k si 'singin...' e croit asha - dar acolo exista o verva autentik, o cascada d gaguri & d momente memorabile facute supermeseriash kre fac k filmu ala sa nu semene cu un 'muzeu al umbrelor cinefile'! accentu cade, f rpd, p prezentu povestii - plin d acea verva d kre aminteam -, nicidecum p vreo evokre crepusculara.

repet: genu proxim mi s pare mai curind 'good morning, babylonia'... sper k l-ai vazut :P

Mäi animalule,
(în sens citationist-iliescian cum franciscan-ecologist)
Tot ce-am însirat eu mai sus nu e un elogiu adus filmului, ci doar o analizä succintä a prezentei referintelor hollywoodiene în el, plus o sumarä schita a modului lor de angrenare, si o sugestie a proportiei în care formula i-a reusit si/sau nu.
Adicä nu poti sä spui "filmul nu e hollywoodian" - firesc e sä spui: "da, este, dar atentie - numai pânä la un punct!" Iar dincolo de acel punct, restul e... discutie.

ah ok - kiar nu ma deranjeaza sa fiu animal (mi-ar fi placut sa ma nasc pisik! 8) ), vazind c soiuri d 'oameni' mishuna prin romanik noastra... :lol:

pai asta zic si eu: dk 'hollywoodian' s refera la influente, atunci da, sint d acord (desi dracushoru din mine iti poate replik invocind faptu k SI nuvelvaghishtii s inspirau din 'noir'-uri & citau din ele, nu? asta nu l face filmele 'hollywoodiene' :P) ; dk, insa, n referim la tonu filmului, atunci categoric NU!
e un 'film d autor', kre merge p o formula d cinema-k-spectacol & cu rudimente invatzate d la maestrii h'woodului, kre NU e 'film d gen' (ci un mix d genuri), NU aplik o reteta (decit, cum spuneam, la nivelu rudimentelor meseriei) & NU face concesii publicului (decit, k sa zic asha, la nivel 'micro': poante, glumitze, muzici invaluitoare etc).
p scurt: un cinema au 2eme degre, cit s poate d postmodern ;)

1. textul Ralucai Balan - ultimele doua paragrafe:
ce nu isi da seama domnisoara Balan e ca filmele romanesti cuceresc lumea de o vreme incoace (- probabil ca daca nu iti plac filmele nu vezi nici rezultatele lor) si ca 'estetic' nu inseamna lipsit de gunoaie, replici dure& stuff. evident, mai e o confuzie uriasa - in ceea ce inseamna poveste (si miza a povestii). din acest punct de vedere stau mult mai bine cei vizati de ea decit restul e tacere. anyway, textul ala putea fi un comentariu, cel mult.

2. Hollywood si/vs. autor
creca o definire a hollywoodului tine mai degraba de 'filmul de gen'. de Haye's Code si de impactul sau in epoca. de un anumit tip de ideologie (capitalism, patriarhat) pe care spatiul respectiv o exporta.

'film de autor' se refera la un stil particular. daca in cazul genului ar fi de gasit elementele comune care fac mai multe filme sa fie asemanatoare, in cazul 'autorului' e exact invers - a vedea ce anume il face unic in cinema, amprenta personala. asta nu inseamna ca el nu lucreaza in gen - billy wilder, sternberg, lang, hitchcock asta faceau in epoca clasica.

cinemaul american are o particularitate - poate fi privit ca sistem. e o evidenta demarcatie intre clasic si postmodern + perioada moderna. modernii (de la maya deren la undergrounzii din jurul lui duchamp) neaga total valorile perioadei clasice, postmodernii fac un fel de sinteza intre cele doua abordari: ramin narativi - nu si cronologici: relatiile cauza-efect pot fi stabilite, chiar daca e un efort pe care il depune spectatorul (prin asta postmodernii lucreaza cu genul), insa critica reprezentativitatea (conformismul&stuff) si ideea de industrie (golden age of cinema si asta era: asa cum ieseau masinile pe usile uzinelor ford, asa ieseau filmele pe portile hollywoodului pe o aceeasi tema - anti-trafic de alcool in vremea prohibitiei, gloria luptei si onoarea de a fi pe front in vremea RM2; dupa incheierea golden age, filmele nu mai ieseau pe banda rulanda, dar au ramas vizibile in cinema questiunile politice cotidiene - alegoriile sf ca exemple ale diferentei vest-est in timpul razboiului rece, terorismu azi, etc.). pe de alta parte, cinema postmodern mai inseamna si omagiu.

in restu lumii (in afar' de india unde nu prea stiu cum sta treaba) nu exista productie cinematografica de masa orientata ideologic, nu au fost autoimpuneri morale, etc. nu a existat o realtie directa (precisa) intre mase + dorintele lor si o productie de film care sa vina in intimpinarea acelor dorinte (asta stratagema e semnificativa in analiza intelesurilor culturale ale cinematografiei). in europa doar franta incearca sa faca productie de gen. in rest e vorba de amprenta, viziune auctoriala... astfel ca e mai greu de vorbit de productie hollywoodiana.

creca legatura restu e tacere - hollywood nu poate fi facuta in sens narativ: relatia cauza-efect. eventual, daca e vorba de efect - putem privi relatia asta prin prisma efectului - lol - asupra privitorilor - in latura spectaculosului. ceva de genu: hora imi aminteste de days of heaven al lui malick, el a lucrat la hollywood, deci filmul are ceva substanta vizuala hollywoodiana. insa creca se schimba obiectul de referinta in silogismul asta: hollywood nu inseamna unghi de vedere (stilistic) - el tine mai repede de autor decit de sistem, astfel ca acea comparatie tre facuta cu malick, nu cu hollywoodu'.

si eu creca restu e tacere e postmodern: in sensul omagiilor, intertext (citate din filme) + autoreferinte ironice + forme de expunere diverse in tonalitati diverse.

si unde se inseala ea e k restul e tacere nu va "cuceri lumea" din afara romaniei.

mentionez k mie mi-a placut mult filmul!

btw, numai mie nu-mi place titlul?

http://optimvs.wordpress.com/2008/03...nfil-de-oscar/

jeeeeeez!

dc t miri??
exista un cor d laudatori ai ac film - kre insa, din pakte pt nae, vin mai mult din zona celor kre nu prea mai merg la cinema, sau ale caror gusturi sint destul d dubioase... :(

din ac categ face parte si articolu 'absolut ok' ( :shock: ) postat mai sus: e vba dspr niste oameni kre nu prea mai stiu kre-i treaba cu cinema-u, la nivel mondial, kre urasc - aproape - filmu 'minimalist' si kre si-au gasit - in fine - marota.
pt k 'restu...' corespunde - d fapt - unei anumite idei (conventionale) p kre toti acestia o au dspr c inseamna 'film' ('film-film', 'imagini estetice', blabla...). este un efect d recunoastere - dupa alienarea considerabila la kre i-au condamnat filmele lu puiu, mungiu etc... :lol:

Mare scofalä. Unui blogger i-a pläcut filmul, si a spus-o. Si a punctat câteva lucruri care l-au încântat pe el. Si crede cä atâta-i de-ajuns ca sä ridice "R.E.T." peste "E.P.S.", "4,3,2", "M.D.L." si "A.F.S.N.A.F.". E - nu-i de ajuns. Gata.

'plictisitor'?! ar fi HORROR de-a dreptu!! tin atit d mult la unicitatea mea (& sint atit d convins k am mai mereu dreptate & k gustul meu e aproape perfect) incit n-as suporta sa impart ac privilegiu cu nimeni :P

asha k multumesc in fiekre zi tuturor celor kre au gusturi proaste & gindesc varza! :lol:

Mie abia o asemenea stare mi-ar propulsa existenta pe o terasä de plictisealä horror... :(( Adicä, unde-ar mai fi aventura - de a descoperi cä adevärul era SI MAI interesant decât credeam eu? Unde-ar fi satisfactia de a o constata eu însumi - sau fascinatia de a întâlni oameni si mai inteligenti ca mine? Când Banu Rädulescu m-a lämurit cu privire la arta de continut, si kitschurile de consum, sau când Tudor Caranfil m-a luminat despre ploturile pe care le crezusem neglijate, în "4,3,2"... Când am constatat de jartea era tipa care anul trecut m-a tepuit de 500 euros, cä avusesem încredere în ea, desi Collins încä din 2006 mä prevenea: "Nu-mi place asta... Ai grijä..." Sau, de-atâtea ori, când revedeam câte un film care cândva îmi pläcuse, iar acum mä prindeam ce stift era... ori, dimpotrivä, mi se päruse o biatä distractie ieftinä, si abia dupä ani si ani îi descopeream valoarea...
Nu, dom'le. Dacä le-as nimeri pe toate din prima, viata ar fi ca un film de Mircea Drägan.

kestie d temperament

dar pers lu m. dragan sint destul d fericite, nu? (ma rog, cu exceptia 'columnei'...)? well, that works fine with me: nu m-ar deranja sa fiu intr-un film d m. dragan - totu e sa nu fiu nevoit sa-l vad :P

c vrei? sint o persoana frivola & superficiala

ps a trebuit sa caut in 'dictionaru d filme ro' al mentorului tau tudor caranfil: omg, cd verdicte gresite! cd partipriuri! :(( vba aia: cita umoare, atita drama... :lol:
@ the end of the day, asta e tot c ramine dintr-un critic: verdictu

@ pitbull

articolul/blogul l-am pescuit de pe situl filmului, deci nu e chiar asa o vb in vant... de fapt e dar cineva acolo la butoane e de alta parere. asa ca a bagat cam ce i-a convenit omitanad (zic eu in mod rushinic- pt ca "articolul" cela e prin aratura) cronici serioase (de ex iulia blaga)

@ gloria

spuneam:"am citit acum 5 min cronica de pe site si simt ca plesnesc. devine redundant termenul "film holywoodian". initial nu i-am dat importanta dar vaz ca e prezent in mai toate laudele...."

am gresit. eram f grabit si formularea mea lasa loc de interpretari. cronica ta era ultima, cronologic vb, in care am gasit termenul. tot ce urmeaza dupa prima fraza are un caracter general de aceea am folosit cuvantul "laude". de ex un prieten bun mi-a spus ca nae a vrut sa faca "un film mare de hollywood"... :) ... no comment

una peste alta constat ca filmul e greu de categorisit. poate trece ca "hollywoodian", clasic, de autor, postmodern, mare, "maximalist"...eu raman la parerea ca de fapt e un film scolaresc pe f multi bani.

gasesc fericita asocierea cu hollywood style atat timp cat se incearca doar pozitionarea pe piata a produsului "restul e tacere". romanul cica s-a saturat de filme cara arata mizeria din romania asa ca daca e dus cu zaharelu la cinema nu ii strica...

revin la urmatoarea pauza

eu NU - pt k, din fericire, EU nu sint tu 8)

LOL asta deja o ºtiam! :P Cãzurãm ºi noi o datã de-acord, n-oi fi tu eu, dar poþi încerca un exerciþiu simplu de empatie, pentru a te convinge (cu adevãrat) câtã fericire e în a nu fi eu. 8)