Off-topicul se opreste aici.
Orice continuare va fi stearsä.

Hmm... Interesant topic...
Acuma ca l-am rasfoit as vrea 'sa ma bag' si eu un pic in discutie (daca nu e cu suparare).. pt. moment (& pt. pitbull): de ce nu am avut in cinemtg. autohtona o reactie de genul celor din Cehia sau Polonia in momentul in care lucrurile au devenit 'aproape imposibile', si ma refer aici la solutia ultima, emigrarea in 'alte zari' si incercarea de a-ti face acolo onorabil 'meseria'. Bine, stiu ca una e sa pui prbl. la nivelul unor Forman, Polanski, Kieslowski etc. (deci imi dau seama ca reputatia lor a contat enorm in punctul asta si a fost, in acelasi timp, un avantaj decisiv 'dincolo'), si mai stiu ca am mai avut si 'noi' vreo doi-trei revoltati (Pintilie, M.Saucan... plus cei care s-au refugiat in teatru), dar diagnosticul corect (si, no offence, putin evitat de tine) ne spune ca vina apartine in mare masura cineastilor romani, mai exact, relatia lamentabila pe care acestia au avut-o cu puterea (Pintilie -aproxm. cuvintele astea; Mircea Dumitrescu - alte cuvinte, dar fix aceeasi idee).

Nope - nu l-am evitat deloc. Departe de mine, oricând si oriunde, gândul de a menaja acea generatie a rusinii, în care cineastii atât buni, cât si demni, au fost prea putini si prea räzleti pentru a opune puterii ceva coerent (pe plan fie intern, fie extern).
Ai perfectä dreptate, diagnosticul e pus corect. I-am mai putea adäuga si absenta unei scoli de cinema autentice - si, implicit, nivelul intelectual deplorabil al majoritätii profesionistilor. Si atâtea altele... Ar fi mult de comentat, si sper s-o facem - pe pärticele, asa, ca-ntr-un forum, cä studiile organizate costä... Una peste alta, prea multe stele nefaste au guvernat filmul românesc de sub comunism.

(Ok, le putem lua pe bucatele :) ...)

O alta intrebare: oamenii astia erau macar constienti de ce faceau? intelegeau ei ca munca lor din acei ani avea sanse f. mici sa prezinte interes generatiilor viitoare? [sau nici macar nu se mai indraznea sa se creada intr-o schimbare de regim?!...]

Nu, nu erau deloc constienti. Majoritatea lor covârsitoare efectiv se credeau niste mari cineasti. Sä-i fi väzut ce aere îsi dädeau asa-zisii "profesori" de la I.A.T.C. (Bostan, Saizescu, Drägan, Vitanidis, plus alde Muresan, Nichitus, etc.). Si ceilalti, care nu erau acolo...
In schimbarea de regim nu credea aproape nimeni din generatia lor. Majoritatea erau convinsi cä sistemul comunist se permanentizase. Noi, tinerii, refuzam sä credem asta, devoram Orwell si Bulgakov, Soljenitîn si Pasternak, pe ascuns, în samizdat, sau de la bibliotecile americanä, britanicä, francezä... Eram convinsi cä se va termina la un moment dat, dar nu prea stiam cum... si când... Iar cei mai multi dintre noi eram la fel de constienti de dezastrul din arta si meseria filmului. Totusi, douä lucruri ne-au întrecut chiar si nouä asteptärile:
- Faptul cä acum, dupä 20-40 de ani, filmele acelor vremuri aratä chiar ATAT de catastrofic...
- "Supravietuitorii", "Azucenele", "Miss Litoralele", "Orient Expresii", "Si totul era nimicurile", "Rapoartele despre starea natiunii", "Senatorii melcilor", "Paturile conjugale", "Ticälosii", "Turnurile din Pisa", etc... Astea au depäsit chiar si previziunile noastre.

Da, cam asa imi imaginam si eu ca au stat lucrurile...Trist...
Oricum, o confirmare de felul asta nu poate fi decat binevenita pt. mine :) .


In ideea ca nu s-a mai discutat cu alta ocazie [daca exista vreun topic aparte rog a fi atentionat] as vrea sa vorbim putin despre locatiile in care s-au turnat unele dintre filmele bune de la noi. Ma interes. indeosebi urm. patru titluri:
Iacob - undeva prin Valea Jiului, nu?
(si apropo de genul asta de filmari prin mine, santiere, fabrici etc., se putea vb. de acel farmec propriu filmului neorealist, senzatia aceea deosebita 'experimentata' si de reg. 'nouvel vague' francez si de multi altii care au optat la un moment dat pt. filmarea 'live', in spatii deschise, aglomerate etc.) ;
Inghitatorul de sabii - a. ce orasel e? b. monumentul din film exista in realitate?;
Duminica la ora 6 - finalul: unde anume pe litoral?
Adela - s-a mers tot in judetul Neamt?

Ar mai si aceste doua filme unde nu's tocmai sigur:
Morometii - undeva pe langa Videle (jud. Telorman) stiu ca am citit mai demult; asa este?
Reconstituirea - Sinaia?

Mersi.

sinaia e certa pt reconstituirea
iar satul unde s-a filmat Morometii e undeva in apropierea de Silistea lui Marin Preda.

"Iacob"
Minele propriu-zise au fost filmate la una dintre exploatärile din bazinul Petrosani. Imi stä pe limbä numele, da'... na, au trecut dooj de ani de-atunci... "Ghelad"...? Cam asa ceva. Era acolo si o gurä de galerie orizontalä la suprafatä, un fel de intrare înfundatä, lungä de câteva zeci de metri, cu mici stalactite de calcar ca niste tigäri. In ea s-au filmat cadrele din tunelul de la intrarea în minä.
Funicularul, în schimb, s-a fäcut la exploatärile aurifere de mai sus de Zlatna, Alba.
Secventele cu case, familii, etc., la Petrosani, în cartiere märginase.

"Reconstituirea"
Da, Sinaia, cum spunea si Marx, dar nu chiar în oras. Inainte ca trenul sä ajungä, dacä te uiti atent, recunosti si acum locul - inclusiv micul platou unde era construitä cârciuma.

"Inghititorul de säbii"
Din câte tin minte, micul monument era decor.

* * *

Apropo de "farmec neorealist"... Vag, foarte vag. Unii regisori încercau sä creeze un fel de esteticä a fabricilor, uzinelor si santierelor (Vaeni, Stefan Traian Roman, Dinu Tänase, Corjos, Tatos, Savel Stiopul), dar era imposibil sä functioneze, din douä motive: lipsa totalä a oricärui fond ideatic solid, în conditiile în care era impusä ideologica ipocritä a liniei de partid, si suprasaturatia.

Daca tot am pomenit de Reconstituirea va propun sub forma de 'remember' urm. dialog decupat dintr-un interviu cu actorul George Mihaita (http://www.formula-as.ro/reviste_332...aita-...-.html ). Sper sa nu va deranjeze prea tare lungimea postului...


(...)Si totusi, cum de v-a ales Lucian Pintilie pentru un rol mai degraba dramatic, acela din antologicul film "Reconstituirea"? Tocmai pe dvs., care de tanar ati avut acel aer "hatru", mostenit de la nazdravanul de bunic Ghita Mihaita?
- Aici a functionat geniul lui Pintilie.
- Poate ca ar fi interesant sa ne povestiti mai cu amanunte aceasta magnifica "aventura" a dvs...
- Pai... a fost cam asa... Pintilie a venit sa ne vada. Cauta niste tineri actori pentru probe. Eu eram in anul intai. Gaitan era mai mare cu un an. S-a uitat la noi indelung si-apoi ne-a chemat sa dam probe la Sinaia. Chiar pe rolurile pe care le-am jucat in film. Stiam cate ceva despre Pintilie, stiam de filmul lui, "Duminica, la ora sase". Un semn bun pentru noi, adica pentru mine si pentru Gaitan, a fost ca dupa probe ne-a spus, sec, doar atat: "Sa nu ne tundem si sa nu ne bronzam". Asta a fost asa, ca o parere. Dar dupa vreo doua saptamani in care "ne-a fiert" bine, am primit de la echipa de filmare fiecare cate o telegrama, in care eram instiintati ca am luat rolul. Si... tot asa, laconic, ca sa nu ne tundem si sa nu ne bronzam...
- Cred ca erati lesinati de emotie la gandul ca faceti cate un rol la Pintilie... Si inca ce rol! Si ce film!
- Da si nu! Eram si foarte tineri... Eu aveam 20 de ani. Gaitan - 21. Nu ne prea dadeam noi seama ce noroc cazuse pe capul nostru! Cea mai buna dovada a acestei sublime inconstiente a fost faptul ca, la incheierea filmarilor, eu l-am intrebat pe Pintilie - mai in gluma, mai in serios - cam cand imi da si mie un rol mai important... El a zambit si mi-a spus doar atat: "Stai sa vezi filmul!".
- Si, dupa ce ati vazut filmul, nu vi "s-a urcat la cap" - cum se spune intr-un mod nu tocmai academic?
- Nu, nu mi s-a urcat la cap. Poate si pentru ca eu am fost crescut de niste oameni modesti, pentru care viata inseamna o truda continua. Oamenii astia nu ametesc usor. Parintii mei m-au dirijat bine. Ei au pus niste caramizi adevarate la temelia sufletului meu... Sigur ca da, mi-am dat seama - n-aveam cum sa nu-mi dau seama - ca filmul asta a iesit asa... ceva cu totul deosebit... Dar mi-am vazut mai departe de viata mea, asa cum decursese ea mai inainte. Ce-i drept, n-am avut parte nici eu, nici nimeni, de ovatii la premiera...
- Pentru ca "Reconstituirea" nu a avut parte de o premiera in adevaratul sens al cuvantului.
- Intr-adevar, prezentarea filmului a fost vaduvita de orice fast. Mai bine zis, filmul a fost bagat pe "usa din dos" la "Luceafarul"... A stat acolo, necomentat, vreo luna de zile, dupa care a fost retras la fel de discret precum a aparut. E bine sa se stie ca, la vizionare, un tovaras oarecare - nici nu mai conteaza cum il chema! - a spus ca "filmul asta trebuie inchis intr-o camera si inghitita cheia"...! Cum sa fi avut el, filmul adica, premiera pe care ar fi meritat-o?!
Vorbim, iarasi, minute in sir, despre modul cum lucra Pintilie, despre modul cum le sugera actorilor unele stari, ca sa-i faca sa intre mai usor in "pielea" personajelor.
- Ati avut parteneri magnifici la "Reconstituirea". Cum era Emil Botta, cum se comporta el, acest mare actor, acest subtil poet, in fata unor foarte tineri parteneri?
- Botta era un om din alta lume. Era un spirit sosit din sfere inalte. Dar nu afisa acest lucru. Era de o modestie iesita din comun. Aproape sfielnic, chiar si in fata noastra, a "pustilor" din echipa... Pentru noi era un exemplu de profesionalism. Era punctual, venea cu rolul invatat pe dinafara... In timpul liber, nu stia cum sa ne arate mai multa prietenie. Ne facea mici cadouri. Fetelor din echipa le aducea flori. Participa la jocurile noastre - unele naive ori chiar stupide. Nu stiu cine inventase o prostie de joc. Adica: ne adunam mai multi laolalta, seara dupa filmare, in salonul cel mare al vilei in care eram cazati la Sinaia. Si se stingea lumina. Si apoi improvizam un fel de "horror", cum i se spune azi. Adica ziceam ca printre noi este un maniac, un ucigas specializat in strangulari. Si, rand pe rand, intram, fiecare dintre noi, in "pielea" ucigasului. Cum totul se desfasura pe intuneric, trebuia sa ghicesti, dupa felul cum te sugruma, care e faptasul. Scumpul de Botta era atat de delicat, atat de... poet pana si in aceasta joaca prosteasca, incat, dupa delicatetea cu care iti atingea gatul - necum sa te "sugrume" - il ghiceai imediat! Botta radea din te miri ce! Cine-ar fi zis, vazandu-l pe scena in rolurile lui, adesea monumentale, ca el poate fi atat de copilaros... Am fost si la el acasa, "veniti, copiii mei, pe la mine!". Traia intr-o simplitate de monah. Cateva mobile vechi, un covor curat, cateva flori intr-un pahar cu apa.
- Iar George Constantin?
- Un actor imens - dupa cum se stie. Si de o bunatate nesfarsita! Un om adesea vesel. Dar de o veselie... trista, daca pot spune asa... Pe-atunci era si el relativ tanar... Avea vreo 35 de ani... Se juca mult cu vorbele... Calambururi de tot felul facea. Unele mai... deocheate. Ne facea pe toti sa radem in hohote. Ne trata pe toti de la egal la egal. Si pe noi, baietii, si pe Ileana Popovici, "fata" din film, si pe cei doi foarte tineri operatori... pe Sergiu Huzum si pe Dinu Tanase... Unde s-au dus vremurile alea? (...)

Pintilie povestea intr-un interviu citit nu stiu pe unde ca dupa ce a vazut filmul cu operatorul in sala de proiectie de la Buftea, au baut o sticla de votca si a inceput de bucurie sa arunce cu role de pelicula si cutii pe holuri. I se urcase un pic la cap, da pana a trecut efectul bauturii.

film vechi vazut intamplator zilele trecute pe tv:caramitru pe la vreo 35 de ani(greu sa-ti dai seama de varsta;ca toti brunetii,la 20 de ani arata ca la 50)in rol de ofiter german,fugarindu-l cu tancu' pe un actor vag cunoscut care...
asa se faceau filmele acum 30 de ani :shock:
semanand cu filmele turcesti din aceeasi vreme,dibuite pe retelele de cablu care au pus monopol pe bucuresti.doar ca cele romanesti(in primul rand cele ale lui sergiu n.)au pretentii de nemurire :x

mi-am luat sa citesc pe tren o carte de Grid Modorcea, "Lumea moderna si cinematograful" (Ed. Meridiane, 1984)
incredibil cat de mult kkt a putut manca autorul in cele vreo 350 de pagini...
am inteles ca a fost reeditata dupa '89...

apropo..mai este un autor de specialitate.... Ioan Lazar....la fel de "meserias"...

Total de acord, omu' mananca cu polonicul, dar trebuie tinut seama de faptu' ca scriitorasu' era un fel de forumist comunist, care scotea din cand in cand cate o carte pt. bani. Am si eu Lumea moderna si cinematograful, editata la Meridiane in '84 (are o coperta galbena). E un cacat.


Imi pare rau sa te contrazic dar Ioan Lazar scrie bine despre cinema. Chiar foarte bine. Numai doo titluri :
Teme si stiluri cinematografice, Meridiane '87
Arta naratiunii in filmul romanesc, Meridiane '81. Din astea doua titluri am avut ce invata.

Ioan Lazär îmi pläcea si mie.
(Incidental, a fost regretatul sot al Dorinei Lazär.)
Cât despre Grid, ce sä zic... :(( Cä mi-e bun amic, e una, da' asta nu schimbä cu nimic ceea ce-ati scris voi mai sus, si nu vä pot contrazice. Mai astä primävarä, scrisese în "Tricolorul" un text unde afirma (foarte serios), cä "Premiul UCIN pe 2006 ar fi trebuit sä-l ia «Si totul era nimic», un film de exceptie" (adicä: :w00t: ). N-am mai rezistat si i-am trimis un e-mail la misto. Asta-i viata...

Legat de topicul asta, am facut ordine prin carti si am dat peste Zece ani alaturi de Marin Preda, o carte "scrisa" de Savu I. Dumitrescu, cel care a fost soferul scriitorului. Am pus scrisa in ghilimele pentru ca este clar ca omul a povestit cele din cartulie si cineva din anturajul lui Preda le-a pus pe hartie.

Cartea e foarte misto, o recomand celor care-s curiosi sa afle cum era p-atunci prin cinematografia romaneasca, pentru ca, cum bine se stie, Preda a avut tangente cu arta asta, iar in volumul editat de Cartea Romaneasca in 1985, se descrie pe larg viata din cetatea filmului incepand cu anii '70. Interesant si finalul.


http://new.photos.yahoo.com/galante_...804439523245/0

Ok, faza cu yahoo photos closing down se pare ca e pe bune. Pentru cine e curios asta e noul link cu pozele.

http://www.flickr.com/photos/11214357@N08/

Vazut 2 bucati romanesti pe b1 tv (astia au innebunit, au cumparat toate filmele prafuite din arhiva RF si difuzeaza pana la saturatie):
1. LA VARSTA DRAGOSTEI, r. Francisc Munteanu.
Slab. El a facut o greseala (a condus beat cu masina si partidul l-a bagat la parnaie 2 anisori, asta in timp ce era student la constructii in anul 3, asa ca dupa eliberare se hotaraste sa se angajeze pe santier. Aici santieristii il iau la misto ca are studii, ca e doctor bla bla bla, dar usor, usor castiga respectul tuturor, inclusiv pe cel al maistrului (Stefan Ciubotarasu). Intre timp se indragosteste de ea - Ana (Széles Anna), care, culmea ironiei, e fiica maistrului. Toata lumea se opune relatiei cand ea iese la lumina, baiatu' face fata vietii de la care si-a luat lectii seriose si povestea se termina cu un happy end proletar, intr-un soare al anilor '60 care prevesteste un viitor luminos clasei muncitoare. Film comunist tipic pentru acei ani, cu unele pasaje reusite. 7/10

2. Strazile au amintiri , r. Manole Marcus, 1962

Super tare filmu', indraznesc sa-l compar cu Duminica la ora 6, poate chiar peste. Ideea e simpla, comunistii se opun nemtilor, lucratorii de la rafinaria Vega saboteaza trenurile cu petrol fascist, tiparesc cu obsedantul multiplicator din filme antinaziste manifeste ("Bejane, unde e multiplicatorul?" - Pistruiatul) etc
Foarte bine facut, cu un aer de film italian neorelist, cu niste interpretari foarte misto si cu un final care m-a atins.
@Pitbull
Poate imi spui cine joaca rolul anchetatorului care aplica metode de extragere a informatiilor de la aretati "ca la Hamburg". Am mai vazut actorul asta pe undeva (rar) si nu stiu de unde sa-l iau. Caragiu e bestial.
10/10
O sa caut mai multe chestii despre acest film prin arhiva mea si o sa revin.

Ce parere aveti de regretatul Cornel Coman?

Stiu ca alor mei le placea...

@Carmine
N-am väzut "Sträzile au amintiri". Da', hai sä vedem... Alte date despre acel actor? Alte roluri în care l-ai mai väzut...?

@Keepwalking
Cornel Coman, Dumnezeu sä-l ierte, era un actor extraordinar - dar de continut, putin spectaculos; subtil, profund, cu mijloace discrete si rafinate. Indiscutabil, cel mai bun rol al lui a fost cel din "Drum în penumbrä", un foarte bun film de dragoste fäcut de Lucian Bratu pe la-nceputul anilor '70, dupä un scenariu de Petru Popescu, inspirat din viata mätusii viitoarei mele iubite din liceu. In tandem cu Margareta Pogonat (si ea, atunci, la apogeul carierei), Cornel Coman a compus excelent personajul unui îndrägostit charismatic, persuasiv, pätimas, dar instabil si slab.
Fizionomia lui durä, cu o micä cicatrice pe obraz, pe sub care se simtea cumsecädenia si sensibilitatea, l-a fäcut sä fie foarte des distribuit în roluri tipice de comunist (sau ilegalist, sau secretar B.O.B. care le rezolvä pe toate, cu "omenia" lui - de ex., în "Cana" din "Tufä de venetia", de Petre Bokor). L-am cunoscut în 1979, când juca în catastroficul "Al treilea salt mortal", de Alecu Croitoru ("botezul" meu de platou). Era, tot asa, un rolisor de muncitor eroic cu vederi de stânga. Pe platou, mi-a fäcut impresia unui om extrem de modest si la locul lui, prietenos färä ostentatie. Avea sä moarä peste câteva luni - iar la înmormântarea lui urma sä se îmbolnäveascä, murind la rândul ei, Catinca Ralea.