intamplator, scena in care ennis strange la piept camasa lui jack mi s-a parut cea mai sensibila si mai emotionanta din tot filmul. evident, insa, cineva care numeste momentul acesta o 'labba penibila', nu prea merita sa intre in discutii contradictorii cu restul. sorry, nu vreau sa fiu patronizing (sau spune tu, korben, cum se scrie), dar asa stau lucrurile !

'capote' e vax. k film i mean: se fac d-astea 3 la leu pe dealu pe care scrie 'american independent'. nothing to write about. misto e scenariul. si, of course, psh - but this is already overstating: he's always been brilliant, doar k acu are un film intreg to prove it 8)

andrei cretulescu is making a very good point about the whole oscar run:

"Oscar 2006 - Greu la deal...

...cu boii mici. Da' mulþi. Au venit Oscarurile, au plecat Oscarurile. Contrar aºteptãrilor, calculelor ºi pariurilor, Brokeback Mountain nu a luat potul cel mare. "Pânã aici!" va fi zis Academia privind îngrijoratã în jur - am înþeles negrii, am înþeles rebelii, am înþeles pânã ºi chinezii, dar p-ãºtilalþii nu. Nu încã. V-aþi prins cã prin Academie înþeleg membrii votanþi, dar m-a mâncat în fund chestia cu femininul.

Dacã aº continua pe acelaºi ton riscãm sã cãdem în capcana dezbaterilor interminabile. However, oricât de surprinzãtor (convenabil?) ar fi faptul cã yankeii au premiat Crash în dauna BM, trebuie remarcat (cu tristeþe-n cuget ºi-n simþiri) cã aproximativ aceiaºi oameni care s-au folosit de BM ca de un manifest pro-gay au profitat de înfrângerea de la Oscaruri pentru a sublinia lipsa de toleranþã & inteligenþã a ºtim noi cui. Nu zic nu, (duh!), dar cu filmul cum rãmâne? De când judecãm cinema-ul STRICT dupã implicaþii sau masaje împachetate în mesaje? Dupã astfel de criterii, Crash ar fi o tezã anti-rasistã, cu moralã nobilã - "Why can't we all just get along!?". Dupã criterii filmice, însã, Crash este o adunãturã de situaþii cãutate, însãilate forþat ºi al cãror grad de ºantaj emoþional creºte exponenþial, pe mãsurã ce personajele abandoneazã orice alt subiect de discuþie afarã de rasism. Bre, da'ncercaþi ºi un dram de subtilitate, cã n-a omorât pe nimeni - baºca, eu sunt ãla care trage concluziile, nu ãia din film, cã altfel mã uit aºa, ca vaca?

ªi cred cã e momentul sã revenim la masculi... BM comportã doi, iar povestea lor de dragoste emoþioneazã mult dincolo de faptul cã poartã acelaºi hram. Adicã sex. Filmul lui Ang Lee (ecranizat, nota bene, de Larry McMurtry dupã o povestire "pulitzerizatã") e mai aproape de The Remains of the Day decât de The Bridges of Madison County, lucru vizibil mai ales la finalul dezolant ºi singur, final care se cam lasã aºteptat, dar ºi când vine... O menþiune personalã pentru performanþa rãvãºitoare a lui Heath Ledger ºi pentru poezia ironicã a ultimului cadru, dar menþiune nu înseamnã Oscar.

Sã fie clar - în disputa (cam caraghioasã) dintre BM ºi Crash sunt de partea primului, dar anul ãsta, sub titulatura Best Picture trebuia scris un singur cuvânt: Munchen." (preluat din Apropo TV)

well, technically, era nevoie de o scena de genul asta, pt ca trebuia sa ne arate cumva ca iubirea lor era reciproca. scena cu camasa si cu 'I swear' din final e singura 'declaratie' pe care ennis i-o face lui jack in tot filmul. lacrimogena e, bineinteles. filmul in sine e lacrimogen.

noooooooo... :lol:

Pai nu pricep: scenariul e misto, PSH e misto, atunci de ce-i din categoria "3 la leu?" Recunosc ca nu-i cine stie ce triumf regizoral, dar e solid si nu-ti baga concluzii pe gat cu lingura.

adica suma partilor nu rezulta in ceva nemaivazut.
kiar cred (ma rog, e parerea mea!) k, filmat de cineva mai inspirat, ar fi putut fi un film mare... asha, nu ramii decit cu performanta 'bigger than life' a lui psh si cu un scenariu sub-servit. de ce? pt k it's too 'by the book' - the movie has no balls, so to speak. nu-ti amintesti de el de prin cele deja amintite... honestly, poti sa identifici o scena macar care sa stand out on its own??

Ce parere ai despre The Hours, ALS?

als-ule, cred ca exagerezi.
Capote e un film cat se poate de onorabil: bine regizat, excelent jucat de PSH. nu e capodopera, nici nu marcheaza o etapa ca BM (...), dar nu e deloc vax...

? :shock:
scena in care asasinu vine de la spate :P

ai plans?

cam aceeasi k in cazul lui 'capote': adica excelent jucat, un scenariu destul de fidel cartii - dar cartea e mai buna! ce m-a deranjat e faptul k, film fiind, lucrurile care in carte se intindeau pe pagini intregi, dindu-ti ragazul respiratiei si meditatiei asupra lor, aici se accelerau de la o scena la alta... cred k exista subiecte care au nevoie de timp 'to sink in' & think about; nu poti face 'clip' din proust!

touché! totusi, mi-a placut ca nu degenereza in tearjerker, chestie de care nici BM nu scapa (vezi mai jos).


Notorious: Faza cu camasa demonstreaza ca oamenii astia n-au o parere foarte buna despre inteligenta spectatorilor. E o simbolistica de 2 bani (it's his shirt, see? HIS shirt! Get it? Now cry, you callous son of a bitch!! :) ) Imi plac mesajele exprimate un pic mai subtil (chiar cu riscul ca filmul sa nu contina scene care stand out on their own)

nu vad de ce ziceti voi ca scena respectiva e un loc comun. poate fara multa legatura, dar asta imi aduce aminte de american beauty unde la sfarsit e o faza relativ asemantoare, cu nevasta care in final o apuca plansul cand vede hainele sotului dupa ce acesta a murit. e coplesitoare scena respectiva. si in BM cam la fel; afterall, filmul a 'construit' mult pana sa se ajunga la scena respectiva.

simbolul e un pic mai elaborat. nu era doar 'his shirt'. erau doua camasi, bagate una intr-alta: cea a lui jack si cea a lui ennis (pe care jack i-o furase pe munte). ceea ce inseamna ca jack le purta pe ambele deodata. iar in scena finala, agatate in cui, camasile sint invers: a lui jack e in interior.

Buna paralela cu American Beauty: sunt cateva secvente care-ti raman "pe retina" din ambele filme si care croiesc cumva identitatea lor. In AB mi-e cu neputinta sa uit stropii de apa siruind in barba lu Frank cand, plouat ca un caine, deschide garajul, privirea hamesita a lui Lester de fiecare data cand o intalneste pe nubila Angela, terminata aia de nevasta-sa care si-o trage cu guru ala artificios al imobiliarelor oracaind refrene publicitare, and much more...And, desigur, secv. din final cu periplu anamnezei in care imaginile-alea in sepia curg asa de fain...
Imediat ce ii constientizeaza moartea , Carolyn deschide dulapul in care Lester isi tinea hainele si se pravaleste realmente peste ele, imbratisandu-le...In BB, secventa vesmintelor e mai "saracacioasa" ca intensitate, dar puncteaza acelasi tempo: disparitia celuilalt. Nu e deloc intamplator faptul ca fiica lui isi "uita" puloverul, si ca , intr-un final, Ennis va aseza vesmintele in acelasi loc. In a way, si fata dispare din viata lui, aidoma lui Jack.

cum vad eu problema, lucrurile stau asa:

exista useri pt care un 'tearjerker' e ceva demn de dispret, le insulta inteligenta & stuff; ok, it's their decision, their tears - there's not much to talk about left. i admit proudly k i cried an ocean la 'titanic' - ceea ce nu s-intimplat la 'bm', de la care am iesit demn cu un ditamai nodul in git... :P

acuma, in comparatie cu 'titanicul', 'bm' e un film subtil; cum am mai scris, l-as apropia mai curind de 'bridges of madison county' - un eastwood care kiar mi-a placut... :o in orice caz, dl lee reuseste sa te implice (emotional & intelectual - kiar si refuzul e o decizie intelectuala!) in filmu sau, in timp ce acelasi dl eastwood, in 'million $ baby', n-a reusit - pe mine cel putin, care sint oricum pro-euthanasie - deloc...

where does this leave us?
dunno. i guess 'bm' e un film bun. dar cred k deja se scrie prea mult dspr el; mai rasfirati-va si pe la 'bf'(= 'broken flowers'), alt film bun care nu face gaura-n cer... ;)

Linku care largea pagina

I cried.

:shock: :lol: :(( .... :(( :love:

:lol:

Da' tot mai tare a fost parodia din em. lui Jay Leno
Un clip very touching de vreo 30 de sec. in care, pe acelasi soundtrak, se insista doar pe sotiile celor doi.
ceva de genul: un film emotionant despre o "ea" ( si apare sotia lui Ennis in tot soiul de ipostaze) care imparte acelasi destin nefericit cu...(si iarasi tot felul de ipostaze cu sotia lui Jack)
Si tot asa aproape tot clipul: secvente melodramatice din film cuprinzandu-le exclusiv "numai pe fete".
In final:" O poveste tragica despre destinul nefericit a doua femei in cautarea identitatii..bla-bla-bla, fraza lunga, lacrimogena (in genul ala persuasiv al comentatorilor hollywoodieni)...clipul se incheie (stupoare, nimic despre ennis and jack)
Apoi brusc,incredibil de sec, pe genericul de incheiere ca si cum
si-ar fi amintit din intamplare:...Si despre doi cowboy.
(apar si Ennis and Jack pretz de-o secunda, secventa neutra, oarecare) and Fade Out.