L-am considerat destul de bun pana ce n-o sarit cu enormitatea aia de Inland Empire care, chiar daca o fi scos-o de la naftalina cu idei mai vechi, mi se pare un gest ieftin de fortat ca sa-i arate mosu' la Aronofsky cu a lui The Fountain ca si el poate. S-o scarpinat el pe coloana cerebrala si ce-o zis? Ia sa trantesc si io unu' mai suprarealist ca toate la un loc, pe cateva ore bune de simboluri si culori, cu neaparatele aduceri aminte la creatiile mele mai vechi, asta in caz ca ati uitat cine mi-s si de unde mi se trage.
Pentru ca-mi vine greu sa cred ca nu s-o ambitionat dupa filmul lui Aronofski, din moment ce filmul lui o aparut la cateva luni distanta, or something like it. Batranetea asta l-o damblagit.

Ma indoiesc foarte tare ca pe Lynch l-a interesat ca in acelas timp Aronofsky muncea la The Fountain (care de altfel mi s-a parut un proiect ratat oricum). Lynch a facut ce stie el sa faca. :)

imdb-ul zice ca o fo' activ de prin '90 pana-n '94, apoia o tacut pana-n 2002 si-apoia o inceput iara manifestarea in 2006 cu sus-vina (brusc si la o varsta...). In plus, pare un film facut la repezeala. Nu o prea facut ce stie el sa faca, de data asta lipseste originalul si o-mpanzit cam mult cu metafore pentru un film ce se vrea aproximativ comercial. Sta aia si se uita la doi caini ce se prapadesc unul peste altul -metafora, se scarpina ea mai apoin in well, sa nu speram prea departe, nas -metafora -nici n-apuc sa ma stabilesc mai bine in fotoliu sa o vad dezgolita de prejudecati -si vine alta metafora. Parca am mai vazut undeva asta...
La scene, s-o-nvartit de zor prin doua garaje sperand ca panoplia de abstract isi va spune cuvantul peste umbra povestii si scuzand lipsa de efecte speciale necerute de cineva dar care se cam folosesc in scenele contemporane surate cu paranormal. Invartitul pe trei ore in bucatarie ca titirezu' lu' Nietzsche nu mi se pare ca anabolizeaza prea tare povestea.
Marsava concluzie ar fi ca avem prea multe coincidente: timpul scurt dintre cele doua filme, pauza de cativa ani a autorului rupta taman pe acuma, stilurile oarecum asemanatoare -simboluri la patrat si pe un metru patrat, care nu au prea necesitat deplasarea echipei de filmare prin prea multe locatii, probabil nici a celei de urgenta, crapa dracului autorul daca-l purtau astia pe drumuri -amandoi puteau face filmele si la mine-n gredina -plus aceleasi tematici manuite cu unelte diferite -unul a folosit tehnologia, celalalt cu rudimentarul, mai sa zici ca-i ceva piesa de teatru. Singurele chestii meseriase au fost alea cu iepurila si cu fatuca ce se egzcita si daca batea (si dincotro) vantul. Nu cred ca s-a schimonosit la productie mai mult de cateva luni asa deci si prin urmare.
Mai slab ca The Fountain, dar totusi...iubirea...

Lynch (cam ahtiat dupa Vrajitorul lui Fleming): It was an awful tough world and there was something about Sailor being a rebel. But a rebel with a dream of the Wizard of Oz is kinda like a beautiful thing

Vai ce slab mi s-a parut Blue velvet :-O Incredibil de slab. Ok, avem o banda de dubiosi care o ard pe droguri si pe violenta in jurul unei victime feminine, cantareatza (jucata de Isabella Roselinni) si un tanar curios care intra in lumea lor pt a afla ce se petrece si secretul unei urechi taiate si gasite in iarba.

Mi-a displacut total, in primul rand filmul asta nu a avut intrebare (aka intriga). Care era misterul in fond? A cui era urechea aia? Sau cu ce se ocupau uratzii aia dubiosi? No thanx, nu ma intereseaza. In plus, raspunsurile exista in acelasi timp cu intrebarea, daca nu ma insel lucrurile stau fix asa cum intuieste pustiul cel curios - aia ii rapisera sotul si copilul femeii si etc. Wow, dar de ce nu vroiam sa aflu lucrurile astea? (zic daca nu ma insel pt ca la un moment dat, pe final, am sarit vreo 5 minute din film ca sa ajung la final mai repede).

Scena accea de sex psihotic cu Dennis Hopper si Isabella Roselinni este de un penibilism feroce. Se vrea freudiana, vaginul devina mama, penisul devine fiu, catifeaua albastra este moartea si erosul la un loc, totul rezultand intr-o secventa atat de fortzata si de exagerata si de lipsita de autenticitate, pur si simplu comerciala, in maniera filmului american care prin spectaculos intelege exagerat, hiperbolizat pana la limita kitschului.

Muzica excelenta iar smiorcaita aia de Laura Dern vesnic ingrijorata, reticenta, rigida, spune aceleasi lucruri de la un capat la altul al filmului ( Nu te duce acolo, este periculos, te rog, nu fa asta, mi-e teama :-& ).

Nota 2 pt acest film.

sa asteptam sa se mai decanteze si asta :D

:))

Ceva imi spune ca nu e cazul aici.

wtf Dennis Hopper in Blue Velvet e unul din cei mai creepy creepers pe care i-a creat Lynch vreodata.
Wild at Heart ai vazut? :P parca vad ca p-ala o sa-l urasti si mai mult.

Wild at heart mi-a placut. O sa si esplic de ce.

Personajul Dennis Hopper e ok, fnctioneaza bine dupa mine, mai putin secventa aia penibila care face cinematografia de ras pur si simplu....

pe lynch nu l-ati pus pe lista cu nume trasnite?

Da, si mie mi-a placut momentul citat de tine, si tensiunea respectiva, but hell, de cate ori nu am mai vazut in filme secventa cu el in dulap? si de cate ori nu am simtzit teama ca va fi descoperit acolo si casapit?
:D

Da ok, Blue Velvet poate parea depasit acum si plin de clisee (desi mie mi-a placut chiar daca l-am vazut dupa Mulholland Drive. Dar asta nu insemna ca a reprezentat un pas important pentru conturarea universului lynchian si a modului in care abordeaza el povestile.

Are un teatral asumat, are un discurs despre voyeurism si pune personajele feminine intr-o pozitie destul de interesanta.
In nici un caz nu mi se pare un film care sa merite 2.

cand zici intrebare te referi la faptul ca nu e ceva de genul: Cine a omorat-o pe Laura Palmer? Caci intriga mie mi se pare ca filmul are, chiar daca nu e neparat facut sa te intrige. Nici eu de exemplu nu muream de curiozitate sa aflu ce-i cu Dorothy, ce-i cu relatia ei bizara sau ce-i cu urechea. Dar nu cred ca asta e ideea filmului. In fond Lynch in general respinge indeea de explicatii pentru tot ce se intampla in film la modul ca ureche e de fapt simbolul cunoasterii sau mai stiu eu ce alte interpretari.
Pe mine m-a interesat de fapt "calatoria" si evolutia lui Jefferey. Vroiam sa vad de ce e el asa de captivat si afectat de Dorothy. Si din perspectiva asta mi s-a parut filmul destul de ok construit.

Sigur, nu am vrut explicatii, am vrut intrebari. Nu m-a mirat si intrigat in nici un fel atractia lui Jeffrey catre cantareatza catifelata. dar da, din prisma eorului tanar, aproape adolescentin, curios, intr-un periplu in propria personalitate, e interesant.

Am vazut un trailer foarte interesant al unui film numit "My Son, My Son, What Have Ye Done", al carui producator e subiectul acestei discutii. La capitolul "diverse", am remarcat fetisul lui Lynch pentru pitici creepy, a la Twin Peaks.

E aproape imposibil sa aleg unul singur, dar cu mare stringere de inima m-am conformat. Am ales Eraserhead... Desi si Twin Peaks e acolo sus... Si MD... Si Lost Highway... Si Blue Velvet...~X(

Apropo, pentru cei care sint interesati despre ce mai coace maestrul in ultima vreme, aruncati aici o privire:

http://interviewproject.davidlynch.c...#/all-episodes

Proiectul este vechi si este al lui fiu-su .

Asa e, la cirma se afla fiul, oricum proiectul e realizat sub obladuirea lui Lynch, iar unele episoade contin amprenta sa. In ceea ce priveste vechimea, primul episod a fost lansat in iunie asa ca nu stiu daca putem sa-i zicem vechi...

The Straight Story, destul de grea alegerea, oricum spre rusinea mea vreo 4 filme de acolo nu le-am vazut :">