Re: The Passion of the Christ
 

[intr-adevar as putea spune ca nu e un film de vazut , mai ales de oricine ; cred ca mai degraba Gibson a vrut sa arate ca realitatea e mult mai cruda decat povestile hollywoodiene cu care ne-am obisnuit . El a luat lucrulile de la sine fara substrat...

Media Pro sucks :x :evil:

Pana soseste filmul in Romania (ce rusine, chiar si rusii vom putea privi filmul saptamana aceasta!!! - nu fac nici o discriminare, e o constatare amara) iata un nou interviu acordat de Maia Morgenstern presei romanesti (Romania libera, Interviu de Cãlin Stãnculescu)

Patimile lui Christos, interviu cu Maia Morgenstein*

Filmul lui Mel Gibson, în fruntea topurilor
* Evocarea ultimelor 12 ore din viaþa lui Isus Christos provoacã reacþii la scarã planetarã
* Premiera româneascã a filmului, înainte de Înviere
Nãscutã la 1 mai 1962 la Bucureºti, Maia Morgenstern terminã studiile la IATC în 1985. Are o susþinutã activitate teatralã la Piatra Neamþ (Teatrul Tineretului) ºi Bucureºti (Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Naþional, Bulandra ºi Odeon). Debuteazã în cinematografie în 1983, cu filmul Prea cald pentru luna mai, în regia Mariei Callas Dinescu. Mai joacã în filme semnate de Dan Piþa (Dreptate în lanþuri - 1983), Iulian Mihu (Anotimpul iubirii - 1985), ªerban Marinescu (Cei care plãtesc cu viaþa - 1988), Mircea Mureºan (Maria ºi marea - 1988), Manole Marcus (Marea sfidare - 1989), Gheorghe Buºecan (Pasaj - 1990), Laurenþiu Damian (Rãmînerea - 1990).
În 1991, filmul Balanþa, realizat de Lucian Pintilie, îi aduce o notorietate internaþionalã, actriþa fiind declaratã Steaua de mîine ºi obþinînd prestigioasa distincþie a Academiei Europene de Film - Premiul Felix. A mai jucat în producþiile internaþionale Trahir (regia Radu Mihãileanu, 1992), Nostradamus (regia Roger Christian, 1993), Privirea lui Ulise (regia Theo Angelopoulos, 1994), A ºaptea camerã (regia Martha Meszáros, 1995).

Filmul Patimile lui Christos a fost lansat la sfîrºitul lunii februarie în Statele Unite. În trei sãptãmîni a ajuns pe primele locuri în topurile spectatorilor, aducînd nu mai puþin de 400 de milioane de dolari. În acelaºi timp, filmul rãmîne controversat de o serie de organizaþii, în special religioase, care acuzã violenþa, cruzimea, duritatea unor secvenþe, dar ºi "caracterul antisemit" al operei semnate de regizorul Mel Gibson.

Actorul de origine australianã a realizat filmul în limbile vorbite ale momentului istoric evocat - aramaicã ºi latinã. Recent, interpretul rolului lui Isus Christos, actorul american Jim Caviezel, a fost primit în audienþã de Papã. Apropiata premierã a filmului, deosebita solicitudine a actriþei Maia Morgenstern, imensa ei modestie ºi generozitatea ne-au prilejuit un scurt interviu, ce poate constitui o invitaþie la vizionarea unuia dintre cele mai importante filme dedicate întemeietorului creºtinismului.

- Cum aþi ajuns pe platourile unde se filma Patimile lui Christos? De ce v-a ales Mel Gibson?
- Aº vrea sã subliniez faptul cã totul a început de la filmul Balanþa, semnat de domnul Lucian Pintilie. Dacã el nu m-ar fi ales, poate poarta cinematografului european ºi internaþional nu s-ar fi deschis aºa repede. Premiul Academiei Europene de Film - Premiul Felix - ºi Etoile du Demain mi-au oferit posibilitatea sã lucrez ºi cu alþi importanþi ºi minunaþi regizori.

- Theo Angelopoulos, Szász Janos, Martha Meszáros?
- Da, au fost Privirea lui Ulise ºi mai ales A ºaptea camerã, de Martha Meszáros. În urma acestui din urmã film am fost aleasã de Mel Gibson pentru opera sa dedicatã lui Isus Christos. Dar vreau sã revin ºi sã subliniez faptul cã dacã n-ar fi fost Lucian Pintilie ºi Balanþa, poate n-aº fi ajuns la Patimile lui Christos. Din pãcate, viaþa, problemele ne împiedicã uneori sã fim atenþi cu momentele ºi oamenii care ne-au marcat destinul.

- În filmul Marthei Meszáros aþi jucat rolul lui Edith Stein, asistenta lui Husserl, care a avut un destin tragic dupã o existenþã exemplarã. Din pãcate, nici unul dintre filmele realizate în strãinãtate nu este cunoscut de publicul românesc. Patimile lui Christos ar fi primul.
- Doresc foarte mult ca publicul românesc sã-l poatã vedea, sã se bucure de el, sã-l judece ca un film de artã. Se bucurã de mare succes în SUA, în Australia (e firesc), dar ºi în Italia, în Grecia, în Polonia, iar în Franþa cred cã la sfîrºitul lunii martie are premiera.

- Ce credeþi cã reprezintã acest film, care poate fi considerat ºi religios ºi istoric, biografic sau politic? Ce a marcat în destinul unei actriþe rolul?
- Cred cã filmul lui Mel Gibson reprezintã o puternicã operã de artã, de un profund umanism. Vorbeºte ºi despre un lucru care este foarte grav ºi actual ºi care reprezintã capacitatea puterii de a manipula masele. Filmul are ºi o forþã care atrage atenþia asupra unui mesaj social. Or, acest joc al puterii cu poporul rãmîne un exerciþiu care traverseazã veacurile. În orice caz rãmîne (în ciuda violenþei unor secvenþe) un puternic film de artã care nu oferã spectatorilor verdicte. În nici un caz nu este un film antisemit. Repet, una din ideile-pivot se referã la responsabilitatea conducãtorilor politici sau religioºi în faþa poporului. Asta rãmîne o constantã extrem de importantã în viaþa noastrã de astãzi. De altfel, nici violenþa nu este mai mare decît cea conþinutã într-un buletin televizat de ºtiri.

- Filmul a fost turnat în limbile care se vorbeau în acel moment al istoriei - aramaicã ºi latinã. A fost greu?
- Este dificil sã vorbeºti într-o limbã care nu mai este, dar, ca ºi experienþa cu Medeea a lui Andrei ªerban, cred cã se poate vorbi cu respect pentru istorie ºi oamenii ei în orice limbã. Mai ales cã acele momente ale trecutului ne pot învãþa multe pe noi, cei de astãzi.
- De pildã?
- Cred cã una dintre componentele mesajului lui Mel Gibson este dincolo de apelul la propria conºtiinþã, refuzul intoleranþei cu orice chip. Apoi cred cã acest film îi poate face pe oameni mai buni. Am siguranþa cã vãzînd acest film spectatorii vor reflecta mai mult asupra lor înºiºi.
Filmul acoperã o nevoie de spiritualitate ce trebuie sã existe în fiecare dintre noi. Filmul lui Mel Gibson nu condamnã, nu dã reþete sau formule. Filmul aratã tragedia unei mame care-ºi priveºte fiul murind pentru semenii sãi. Intensitatea durerii poate traversa ecranul, poate invita oricînd la reflecþie. Filmul are un potenþial de reflexivitate greu de întîlnit astãzi în cinematograf.
- Ce proiecte aveþi acum? Ce aþi lucrat recent?
- Un film cu regizorul englez John Saville. Apoi joc într-un spectacol proiectat de mine, axat pe lirica marelului poet persan Omar Khayam, alãturi de fiul meu Tudor.
Am mai terminat de filmat douã roluri. Primul într-un film cu un subiect inspirat de problemele noastre de astãzi, în regia lui Dinu Tãnase, ºi apoi o ecranizare a unui foarte frumos roman, Prinþul de Teodorescu Braniºte, din pãcate, puþin cunoscut, dar care, probabil, se va bucura de o nouã popularitate prin varianta sa cinematograficã realizatã de Sergiu Nicolaescu.

În ciuda puþinelor minute avute la dispoziþie, Maia Morgenstern a fost deosebit de generoasã, iar pentru rolul din filmul lui Mel Gibson nu-i putem dori decît un gînd bun din partea membrilor Academiei de Film Americane. Fiindcã rolul Maiei meritã un Oscar.

Miine seara (luni), la Nasul, invitata e Maia Morgernstern.

mori cu zile daca stai dupa MediaPro. io l-am vazut, poate nu in cele mai bune conditii, dar macar stiu ca l-am vazut, si MI-A PLACUT SUPER MULT.

indeed.

eu primesc filmul maine... :P

Pentru toti desteptii care au scris ca filmul e prost: voi macar stiti de ce v-ati dus la film? Sau ati crezut ca mergeti la Scary Movie?
Daca v-ati uita la titlu v-ati da seama ca este vorba despre cat a indurat Iisus pentru niste tampiti care mai bine mureau.
Oricum, nu inteleg de ce se zice ca e antisemit. Ca mai mult romanii l-au batut de au scos si ingerii din el. Singurul lucru exagerat mi s-a parut faptul ca nu numai ca a supravietuit bataii dar apoi a mai dus si crucea o gramada.
Filmul este original prin faptul ca nu se aude pic de engleza in film si ca este cat se poate de real. Pai daca in 1500 l-au omorat pe Gheorghe Doja cum l-au omorat nici nu vreau sa ma gandesc cum era acu 2000 de ani. De la filmul asta nu se iese cu zambetu pe buze ca "mama ce film marfa am vazut!" ci cu o fata ganditoare, asta doar daca nu mai stai vreo juma de ora in sala cu gura cascata dupa ce s-a terminat. :-?

[quote]]

mdea, doja saracu'... :cry:

Inca un comentariu care desfiinteaza filmul lui Gibson. Scris de Andrei Plesu, un intelectual remarcabil, pe care il stimez foarte mult. Ce sa zic? Poate ca "parintele dilematicilor" exagereaza pe o anume latura - el e chiar un om credincios, afirma lucrul acesta cu modestie, soptit, ori de cate ori simte nevoia. O fire mai relativizanta (ca sa nu zic postmodernista) poate gasi destule virtuti in filmul lui Gibson. Problema incepe sa fie destul de interesanta. Milioane de oameni sunt entuziasmati de filmul lui Gibson. Ce sunt acestia? Niste brute necredincioase? O masa de manevra hipnotizata - si de aceea incapabila sa judece critic - de subiectul/tema filmului? Multe lucruri de "lamurit" de acum incolo. Eu astept sa vad filmul pe ecran. Interesant de vazut cum vor scrie ALS si Gorzo in "Dilema veche" despre The Passion of the Christ? Isi vor contrazice "directorul". Stiu ca ALS e... asa mai laic. Si nici Gorzo nu pare un habotnic care sa se simta ofensat de o "lectura superficiala si primitiva a Evangheliei"...
Articolul de mai jos a aparut in cel mai recent numar al "Dilemei vechi"

Patimile cu acordul pãrinþilor

Mel Gibson a reuºit sã facã un film despre Iisus Christos în care Dumnezeu lipseºte. Transcendenþa nu se manifestã decît vag meteorologic (nori, ploaie, cutremur) sau în variantã demonicã. Din cînd în cînd, un vampir palid se strecoarã printre protagoniºti pentru a semnala nelãmuriþilor de unde vine rãul. În rest, e vorba strict despre ce se poate face cu un corp omenesc, dacã vrei sã provoci oroare. Însuºi chipul lui Iisus e scos din scenã cam dupã zece minute de la începutul filmului: un ochi, umflat de bãtaie, se închide, celãlalt e înecat de sînge. Portretul e înlocuit cu o fleicã descompusã care, la rãstimpuri, geme. Biciuiri prelungi, în care pielea explodeazã spectaculos, dezvãluind, în secþiune, întreaga anatomie subepidermicã, lovituri îndesate, cu scule ingenioase sau cu pumnul, detalii de crucificare duse pînã la pedanterie, totul înghesuit într-un prim-plan obscen, totul "documentat" cu exactitate. Sîngele þîºneºte gros, tendoanele crapã sub piroane prost ascuþite, asistenþa - evreiascã ºi romanã - jubileazã grotesc, cu rînjete ºtirbe ºi priviri cleioase. Iisus nu e "victima" misiunii Lui, nu suferã din cauza pãcatelor omeneºti. E pur ºi simplu un om cumsecade care are ghinionul de a încãpea pe mîna unor sadici. "Strategia" regizoralã e transparentã: se face o reconstituire riguroasã ºi amãnunþitã a faptelor, aºa încît spectatorul sã priceapã cît de mult a suferit Iisus ºi sã se umple de o milã infinitã, respectiv de o credinþã reîmprospãtatã. Ideea subiacentã este cã ne-am pierdut credinþa pentru cã am încetat sã ne mai reprezentãm durerea teribilã pe care o provoacã un cui bãtut în palmã (sau la încheietura ei). În aceastã logicã, orice nefericit care face faþã unei torturi fizice trebuie sã devinã obiect de cult. Iar relaþia cu Dumnezeu este de tipul compasiunii oripilate pe care o stîrneºte contemplarea, la morgã, a unui trup sfîrtecat sãlbatic.
Ambiþia exactitãþii este, de la bun început, un mod de a suspenda problema credinþei. Adevãrul celui care crede nu este o ecuaþie, iar Evangheliile nu sînt reportaje. Refuzul sistematic al lui Iisus de a face minuni e tocmai refuzul de a reduce transcendenþa la dimensiunile demonstrabilului. Religia este, prin definiþie, relaþia omului cu inevidenþa, asumarea unui mister care nu se poate nici analiza, nici clasa, nici dovedi ºtiinþific. Evangheliile - ºi cãrþile sacre, în general - practicã nu întîmplãtor minimalismul, expresia laconicã, elipsa. Revelaþia nu e locvace, drept pentru care "adevãrul" ei nu poate fi documentat gazetãreºte. A fi exact în acest domeniu e a respecta litera textului revelat, nu a face reconstituiri muzeografice pe cont propriu. Iar textul revelat, . cînd e vorba de rãstignire, e sec pînã la abstracþiune: "dupã ce [Pilat] L-a biciuit, L-a dat sã fie rãstignit". Se aminteºte scurt de bãtaie ºi batjocurã, dar accentul nu cade pe cruzime, ci pe smintealã ºi pe ordinea pre-scrisã a evenimentelor. În versiunea Ioan, se povesteºte cã lui Iisus nu i s-au zdrobit, dupã obicei, fluierele picioarelor "ca sã se plineascã Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi". Decizia de a muta istoria sacrã din registrul Realului semnificativ în acela al realitãþilor anecdotice sfîrºeºte, inevitabil, în derizoriu ºi trivial. Las la o parte capcanele, groteºti, în care cade exigenþa preciziei. În filmul lui Gibson se vorbesc aramaica ºi latina. Dincolo de obiecþiile pe care le pot face (ºi le-au fãcut) filologii, e imposibil sã nu te amuzi cînd Pilat, jucat de un excelent actor bulgar, etaleazã o latinã cu un delicios accent slav. Nici minunata noastrã Maia Morgenstern n-a fost bine sfãtuitã. I s-a spus, probabil, cã fiind sfîntã ºi avînd pre-ºtiinþa sau intuiþia trans-umanitãþii lui Iisus, ea nu trebuie sã perceapã atrocele Lui suferinþe cu un banal patos lumesc. În consecinþã, o vedem afiºînd mereu un soi de indispoziþie sobrã, pendulînd între stupoare ºi insensibilitate.
Mel Gibson pare sã creadã cã principala ispravã a lui Iisus e capacitatea de a încasa. Faptul cã El e Fiul lui Dumnezeu se vede mai cu seamã din uriaºa Lui, supraomeneascã, rezistenþã la durere. Se poate spune cã filmul ilustreazã felul de a se raporta la transcendenþã al unui ins (ºi al unei epoci) pentru care carnea a devenit cer, singurul cer accesibil. E o opþiune riscantã. Rãstignirea era o procedurã greu de suportat, dar nu e sigur cã nu s-au inventat, "în zbuciumata noastrã istorie", proceduri de torturã cel puþin la fel de sinistre. Sînt oameni, oameni oarecare, a cãror "Golgotã" a fost inimaginabilã. Nu în ascuþimea durerii stau sensul ºi unicitatea rãstignirii lui Iisus, ci în identitatea amuþitoare a Celui rãstignit. Cel rãstignit e Dumnezeu însuºi ºi El o face din prima zi a întrupãrii Sale pînã astãzi. Nu trupul ºi sîngele, ci trupul devenit pîine ºi sîngele devenit vinul vieþii, acesta e misterul crucificãrii. La acest mister, Mel Gibson nu are acces. Bãiat isteþ (ºi prostuþ), el a eºuat rapid în eficacitate comercialã. Aud cã adunã bani serioºi vînzînd cópii (exacte) dupã piroanele rãstignirii, montate pe un lanþ de pus la gît.
Dacã e sã rezum enormitatea demersului sãu regizoral într-o frazã, aº observa cã, în multe þãri, filmul e interzis minorilor. Nu-mi pot imagina o mai pãcãtoasã drãcovenie, decît sã faci un film despre Iisus pe care
copiii n-au voie sã-l vadã.

ce sa-tzi povestesc....asta e o tampenie. e atat de evident incat mi-e greu sa argumentez de ce. adica mai bine niste momente edulcorate genul "hallmark", pt. duminica seara. cred ca era mare fan al desenelor animate de mare rahat "Cartea Cartilor". suna ca limba de lemn a unui popa habotnic de la sat.

aia de la 'dilema veche'(din cate i-am citit si eu)nu pot sa-l sufere pe ken loach;cum ai vrea sa le placa filmul asta?ce a scris plesu e un articol al unui om de dreapta(la fel ca si cel al lui c.t.popescu),al unui om destul de putin interesat de ceilalti,de suferintele sau de bucuriile altora(fireste,cu iisus e alta treaba... :) ).dar e in regula,e parerea lor.nu,cred ca filmul asta o sa fie primit prost(la nivelul 'telectualilor)in romania.

Stii gluma aia,ca Iisus a fost primul comunist?

bine,asta o spuneau comunistii...

Pai Serghei e rus... a respirat aerul comunist din "frageda pruncie" :lol:

Era o remarca sarcastica,da se pare ca nu se mai face Kapitalul lui marx la Unatc.


Omule nu toti cu numele Serghei sunt comunisti cum nu toti cu numele Ion Iliescu sunt capitalisti! :lol:

Serghei, ai perfecta dreptate. Am mizat pe inteligenta si pe umorul tau. Mie chiar imi plac sonoritatile slave... Il apreciez mult pe Tarkovski Andrei, dar si pe poetul Arseni Tarkovski... Iti aduci aminte versurile:
"Kogda sudiba po sledu shla za nami/Kak sumashedshii s britvoiu v ruke". Apropo, ce traduceri proaste a facut doamna Elena Dulgheru in monografia sa "Tarkovski - filmul ca rugaciune". N-a prea fost comentata aceasta carte. ALS a facut doar niste remarci...
Cartea a aparut la Editura "Arca Invierii", Bucuresti, in 2001.

Bine, in comparatie cu ce? Probabil este cel mai "realist" film despre Christos, dar daca ne gandim la filme in general, la cat sange si creieri spoiti pe ecrane se arata in zilele noastre, nu il consider "exagerat".

Nu-mi pot imagina o mai pãcãtoasã drãcovenie, decît sã faci un film despre Iisus pe care copiii n-au voie sã-l vadã.

Ce aiureala. Poate o sa par ca Puya dar cine nu accepta aces film, nu accepta realitatea. Tovarasu' Plesu nu intelege ca filmul nu e despre viata, lucrurile bune pe care le-a facut Iisus ci despre SUFERINTA lui. Fratilor, inainte sa comentati luati un dictionar si traduceti titlul filmului. In rest...nu stiu ce sa mai zic. 8)

Scuzati ca ma introduc asa de lipsit de scrupule si atac un alt subiect...
Eram doar putin uluit de succesul repurtat de film din nou la box officeul american, unde s-a intors pe pozitia intai cu 17 milioane in acest weekend. Se pare ca Pastele si-a facut efectul. Curand si cu siguranta Passion va intrece Lord la incasari, cel putin in USA.

Isus a zis Eli, Eli, lama sabahtani? care inseamna Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?.
El, care întotdeauna Il numea Tata, se confunda atunci cu toata umanitatea.
Christos a inviat!