Daaa, Microfictiuni, o am de cativa ani buni in biblioteca si nu am ajuns sa o citesc desi este exact genul meu de carte (am citit primele 2-3 povestiri). Gata, dupa ce termin The Help urmeaza alt roman amanat prea mult, Dinti albi, dar pe urma sigur ma apuc de Microfictiuni.
Foarte rar citesc o carte imediat dupa ce o cumpar, trebuie sa petreaca mai intai ceva timp pe raft, sa o vad eu cum sta acolo si isi asteapta randul. Doar pentru Murakami si Houellebecq cred ca am facut exceptii pentru ca sunt printre autorii mei de suflet si mor de nerabdare cand aud ca le mai apare o carte. Desi cu 1Q84 a fost altceva: am devorat primele 2 volume, am tot asteptat sa se traduca si ultimul iar cand in sfarsit a aparut l-am cumparat imediat dar nu l-am citit nici pana acum. Problema este ca a trecut prea mult timp de cand am citit primele parti iar acum nu stiu daca o sa mai pot intra usor in poveste. Mai bine asteptam sa le am pe toate trei:|

Dar stiti ce nu inteleg eu apropo de Microfictiuni? Eu am originalul in franceza si are 1024 de pagini, cartea are format mare iar scrisul este normal. Cum de au putut sa scoata varianta in romana la doar 528 pagini eu nu pot sa pricep.

Careva care a citit complet In cautarea timpului pierdut imi poate spune cam cat de bune sunt vol. 2-6(7)? Eu am citit doar Swan si mi-a placut enorm, dar toata colectia e destul de costisitoare si vreau sa stiu daca se merita sa dau banii acum. Probabil tot o voi cumpara mai tarziu, dar, in caz ca poate nu e la aceeasi valoare, as astepta o perioada cand imi voi permite cu mai mare usurinta efortul financiar.

Vreau sa-mi retrag recomandarea si sa-i sfatuiesc pe potentialii amatori sa nu citeasca ''Microfitiuni'' .Dupa 100 de povestiri am ajuns la saturatie si mi-am dat seama ca am recomandat o otrava.O pilula sclipitoare ,dulce dar otravitoare . Atata cinism fata de oamenii din jur reuseste sa te aduca la greata .Atata talent ( pe alocuri geniu ) pus in slujba desfiintarii omului rar am vazut .Sunt satul pina peste cap de scriitorii ,cineastii si dramaturgii care incearca sa ne arate cat de rai ,stupizi ,oribili si egoisti sunt oamenii .Acelasi lucru ni-l baga pe git pina la voma si Jauffret in culegerea lui de povestiri .Parca s-a inteles cu LvT si ar vrea sa distruga in stil ''Melancholia'' intreaga omenire .
Gata !Sunt satul de schelelaielile si vaicarelile in care sunt denuntate tarele umane fara ca autorul sa arate si (un pic de ) mila si compasiune .Jos cinismul si dezabuzarea .Nu voi mai sponsoriza cu banii (timpul si nervii mei ) imbogatirea unor indivizi care chicotesc cu gindul la o posibila anihilare a umanitatii .Mai bine beau o bere la terasa si ma simt mai bine decit sa-mi strice berbecii astia ''minusculele zile '' care mi-au mai ramas .

De veghe în lanul de secară - Jerome David Salinger
Pot spune încă de la început ca mult controversatul roman a lui Salinger m-a impresionat prea puţin spre deloc. Probabil dacă l-aş fi citit în urmă cu câţiva ani ar fi avut un alt impact asupra mea. Rezumând, adolescentul răzvrătit şi inadaptat, Holden Caulfield, îşi petrece, după exmatricularea sa din şcoală, câteva zile "în lume". Această intrigă este punctul de plecare pentru disecarea caraterului personajului principal. Aflăm pe parcursul romanului, povestit la persoana I de către Holden însuşi, de frustrările, decepţiile în dragoste, aventurile, trăirile acestuia. Vârsta critică a adolescenţei şi grava criză de personalitate, îl împing la lucruri mult prea mature pentru el.
Nu am putut savura pe deplin romanul probabil şi din cauza traducerii nu tocmai insirate în limba română, acesta pierzându-şi mult din consistenţă.
***/5

Ca tot am vazut azi episodul: http://www.southparkstudios.com/full...-mcboogerballs Treceti peste titlu, are legatura cu De veghe in lanul de secara :P Mie mi s-a parut amuzant, poate si pentru ca nu mi-a placut cartea.

Înseamnă că nu sunt singurul căruia nu i-a plăcut Catcher-ul.

Eu le-am luat de la anticariat, la un preţ accesibil. Acum câţiva ani, erau în pasaj la Universitate câteva anticariate foarte bune. Din păcate n-au supravieţuit noilor modernizări. Dacă nu găseşti la anticariat sau nu preferi metoda asta, ţi le pot împrumuta. Just say the word.

Nu le-am citit pe restul 6 si nici n-am de gand in viitorul apropiat, desi mi-a placut si mie primul, dar am auzit ca e falie calitativa (progresiva) in consecutia volumelor. Cartarescu zicea ca chiar o ia pe aratura de multe ori.


Asta zicea si Tarkovski (cred ca-i a 100 oara cand folosesc expresia asta) ca "mesajul" artei tre sa fie la sfarsitul zilei unul optimist, pozitiv, altfel aia nu mai e arta. Insa atentie la aparente. Mie Haneke si Lvt imi priesc de minune cand trag linie desi live sunt de cele mai multe ori amari (desi intr-un sens masochist-benign-fetisist al termenului). Tarkovski insusi a fost acuzat de multe ori ca e deprimant, insa nu cred ca se poate nega progresul spiritual (sorry) cu care te pricopsesti dupa ce stai de vorba cu domnul Andrei. La antipod, atentie la utopiile spalatoare de creier si la ideologiile rozosine imbecilizatoare. Oops, cred c-am depasit doza zilnica de solemnitate pe care o suporta forumul. As face bine sa contenesc aici.

Mie mi-a placut Sodome et Gomorrhe. Dar s-ar putea ca eu sa am niste gusturi mai ciudate... Mie nu mi-a placut primul volum, mai putin tehnica celebra cu memoria olfactiva.

In ordinea volumelor, preferintele mele au fost:
1. Sodome et Gomorrhe (v.4)
2. Le Cote de Guermantes (v.3)
3. A l'ombre des jeunes filles... (v.2)
4. Le Temps retrouve (v.7)
si restul.

Life -Keith Richards 5/10

A fost o carte pe care am citit-o greu, timp de luni de zile, din cauza stilului. Nici nu sunt foarte mare fan cãrţi auto-biografice, dar unele pasaje şi detalii sunt cam plictisitoare (500 de pagini sunt cam multe -dar e bine ca are si poze, care sunt delicioase).

Cartea este cumva un roman „on the road”, cu povestiri amuzante ale tertipurilor folosite pentru a scãpa de acuzaţiile poliţiei de deţinere de droguri, cu episoadele realistice, şi tocmai de aceea percutante, despre experienţa şi consecinţele consumului de droguri puternice (toate, scandaluri faimoase care au ocupat prima paginã a ziarelor de-a lungul timpului), dar mai ales cu descrierea relaţiilor cu alţi muzicieni sau despre colaborarea din trupã, mai ales cu Mick Jagger.

Relaţia cu Mick este descrisã ca asemãnându-se mai curând cu relaţia dintre Germania de Vest şi cea de Est, decât cu cea dintre Coreea de Nord şi de Sud. Dacã în perioada în care Keith era dependent de heroinã, Mick a menţinut trupa pe linia de plutire, atunci când Keith a scãpat de dependenţã şi a început sã se implice mai mult în activitatea grupului, Mick a refuzat sã îşi împartã „autoritatea”, ceea ce a dus la o serie de frustrãri, de conflicte şi de sentimente de trãdare, mai ales dupã ce Keith aflã cã acesta a încheiat, în secret, un contract cu casa de producţie pentru 3 albume solo şi Mick declarã într-un interviu cã formaţia e ca o piatrã de moarã în jurul gâtului sãu.

Pãrţile care mi-au plãcut sunt cele în care Keith vorbeşte despre muzica lui. Cu elemente oarecum alchimiste despre cum te desprinzi de ceea ce ai auzit în trecut, cum îţi gãseşti stilul propriu, cum ia naştere un cântec, ce te influenţeazã, cum creezi într-o trupã. Spre deosebire de Mick, Keith nu este interesat de celebritate, de titluri, de aerele de vedetã (deşi în cazul lui Mick acestea fac parte tocmai din farmecul lui). Povesteşte despre toate influenţele lui de blues şi R&B, soul, country music, funk, stiluri jamaicane, de muzicienii care l-au inspirat, pe care i-a venerat şi despre dorinţa lui de a crea, la rândul sãu, ceva autentic.

Ce mi-a plãcut:

„There is something inside me that just wants to excite that thing in other people, because I know it’s there in everybody. There’s a demon in me, and there’s a demon in everybody else [...] People love that image. They imagined me, they made me, the folks out there created this folk hero. Bless their hearts. And I’ll do the best I can to fulfill their needs. They’re wishing me to do things that they can’t. They’ve got to do this job, they’ve got this life, they’re an insurance salesman… but at the same time, inside of them is a raging Keith Richards.”
„I can rest on my laurels. I’ve stirred up enough crap in my time and I’ll live with it and see how somebody else deals with it. But then there’s that word “retiring.” I can’t retire until I croak [...] The fact is, I’ve always said, if we were black and our name was Count Basie or Duke Ellington, everybody would be going, yeah yeah yeah. White rock and rollers apparently are not supposed to do this at our age. But I’m not here just to make records and money. I’m here to say something and to touch other people, sometimes in a cry of desperation: “Do you know this feeling?” ”
„I was looking for the core of it—the expression. You would have no jazz without blues out of slavery—that most recent and particular version of slavery, not us poor Celts for example, under the Roman boot. They put those people through misery, not just in America. But there’s something produced by its survivors that is very elemental. It’s not something you take in in the head, it’s something you take in in the guts.”

Ce nu mi-a plãcut:

Mi se pare nedrept sã menţionezi așa ceva: „Then she met Jimi Hendrix, saw him play and adopted his career as her mission, tried to get him a recording contract with Andrew Oldham. In her enthusiasm, during a long evening with Jimi, as she tells it, she gave him a Fender Stratocaster of mine that was in my hotel room. And then, so Linda says, she also picked up a copy of a demo I had of Tim Rose singing a song called “Hey Joe.” And took that round to Roberta Goldstein’s, where Jimi was, and played it to him. This is rock-and-roll history. So he got the song from me, apparently.”
Si nici când povesteşte despre Lennon care se fãcea varzã la el acasã.

about 4 months ago:
http://www.cinemagia.ro/forum/showpo...&postcount=994

Oh aniela aniela why didn't u listen to Papa Chamb :-< I could have saved u hundreds of pages and thousands of precious life seconds

daaaa, stiu, m-ai avertizat. dar stii cat am cautat pe net cartea asta??? mi-a trimis-o cineva abia dupa ce m-am milogit pe FB. a trebuit sa o citesc, pur si simplu. A TREBUIT. era acolo bine instalata pe to read list si obsesiv-compulsivul din mine nu a putut sari peste ea.a avut totusi un efect benefic: mi-am scos de pe lista toate cartile autobiografice, ca 5 ani de-acum inainte nu mai pun mana pe asa ceva. mai bine citesc interviuri.

INSULA PINGUINILOR de Anatole France.

"Toate patimile care dauneaza sporirii sau pastrarii avutiilor erau socotite lucruri de ocara. Moliciunea, trandavia, gustul pentru cercetari dezinteresate, cultul artelor si, mai presus de toate, risipa erau infierate fara crutare. Milostenia era osandita ca o slabiciune primejdioasa. Pe cand orice inclinatie spre voluptate starnea dezaprobarea publica, violenta unei pofte potolite cu brutalitate era trecuta cu vederea, violenta parand mai putin daunatoare moravurilor, fiind o manifestare a uneia dintre formele energiei obstesti. Statul se bizuia cu strasnicie pe doua virtuti publice: respectul pentru cel bogat si dispretul pentru cel sarac. Sufletelor firave, pe care le mai tulbura inca suferinta omeneasca, nu le mai ramanea altceva decat sa se retraga la adapostul unei fatarnicii pe care nimeni n-o dezaproba intrucat contribuia la pastrarea ordinii si la trainicia asezamintelor publice". Suntem in Romania zilelor noastre? Nu, in Insula Pinguinilor. Anatole France face o admirabila trecere alegorica prin istoria omenirii. Iar concluziile nu-s deloc optimiste...

Mai fac un mic off-topic,a cam devenit un obicei in ultimele zile dar sper sa nu ma ia la suturi moderatorii.
Voi de obicei cititi cartea intai si vedeti filmul dupa,sau invers?
Eu am observat ca daca citesc cartea intai si dupa aia vad filmul imi strica toata vizionarea.
In schimb daca vad filmul si astept vreo 1-2 luni ma pot bucura de carte fara probleme pentru ca dau de detalii neprezentate in film si in general totul e mai bine conturat.
In mare parte am pus intrebarea pentru ca nu stiu daca sa ma apuc sa citesc The hunger games sau sa astept dupa ce vad filmul.
As aprecia un mic feedback,multumesc!:D

Eu mai intai citesc cartea. Pentru ca, daca vad filmul inainte, iau imaginile de acolo in timp ce citesc. Si, de asemenea, in film regizorul alege, inevitabil, o anumita interpretare a cartii de care mi-e greu sa scap atunci cand citesc cartea.
Daca citesc cartea inainte, imi imaginez eu lucurile si ma mai cert cu scriitorul pe diverse teme, asta nu ma incurca atunci cand vad filmul pentru ca imaginile imi sunt oferite gata, nu interfereaza cu ce mi-a trecut mie prin cap, si ma pot certa si cu regizorul ca sa-mi justific punctul meu de vedere, in caz ca e diferit. Oricum, mi-e mai usor sa-mi dau seama de aspectele care sunt aduse numai de film, fara a fi necesar transmise sau clare in carte. Pe cand invers, mi-e mult mai greu.

Din moment ce-am vazut trailerul si stiu distributia iti dai seama ca o sa vad persoanele alea cand citesc cartea,deci imaginatia se cam reduce.

O lectura delicioasa:
Attachment 1825

Holy fuck!!
Am cautat-o un pic asa, la misto, desi eram absolut convins ca n-am cum s-o e-gasesc, si cand colo, ce sa vezi. http://e-edu.nbu.bg/pluginfile.php/3...avid_Lynch.pdf
Jesus, what a country.
Asta tre sa fie faza zilei.

Fumul amagirilor - W. Somerset Maugham

Filmul The Painted Veil cu Naomi Watts si Edward Norton e ecranizarea acestei carti. Una din rarele situatii in care filmul e tot atat de bun precum cartea, daca nu chiar mai bun.