(:| (:| (:|
evident asta reuşesc numai arbitrii eleganţei şi ai bunului gust în cultură.=))

PS: dă-te jos de pe norul ăla, uită-te în oglindă, reciteşte ce-ai scris, şterge şi taci, mă rog, asta dacă nu vrei să fii din ce în ce mai penibil. :">

Iti place Celine Dion, votezi fara sa te intereseze programele politice, decretezi ca-i bun un film prost si viceversa - daca ar fi se te definesc in doua cuvinte acelea ar fi superficialitate si mediocritate. Totusi, incearca sa te autodepasesti si spune-ne si noua exact de ce consideri filmul asta ratat.

Minimalism in general?

Am gasit cate ceva aici
http://www.artlex.com/ArtLex/m/minimalism.html

aici
http://wwar.com/masters/movements/minimalism.html

mai aplicat, aici
http://aschenker.blogspot.com/2007/0...in-cinema.html

si mai ales aici
http://books.google.com/books?id=S_U...cinema&f=false

drago, eşti o fată unikat, clar! :)

am citit cu interes toata discutia din ultimele zile. prea multa poezie pentru un film neimplinit.
politist e plin de pretentii si pretiozitati, incearca sa atinga o gramada de puncte importante in cinema, dar ramine doar cu incercarea. nu e lucru putin, dar pentru asta nu trebuie ridicat la ceruri. nu acolo e locul sau.

sint citeva linii clare pe care au perorat toti cei care vad filmul la superlativ: ca granitele ''cinemaului observational'' au fost redefinite, ca porumboiu da noi sensuri in relatie cu problema timpului obiectiv si subiectiv in cinema, ca arata importanta cuvintelor (limbajului) in cotidian... intr-adevar, incearca sa discute despre toate astea, dar filmul se rupe la nivel conceptual din cauza asta. si, pina la final, isi pierde toate liniile de ''studiu''.

porumboiu incearca sa construieasca noi limite pentru ''cinema observational'' , dar incercarea sa esueaza pentru ca de cealalta parte e toata constructia didactica pe care o face porumboiu.
cind urmareste activitatea lu cristi - filat, mincat acasa - intr-adevar, e cinema direct, pare ca observa, documenteaza o viata, a politistului. dar cind il pune in diverse circumstante din care el insusi sa invete valoarea si greutatea cuvintelor si a faptelor (si, pina la urma, sa invete cum sa-si disciplineze constiinta in functie de ceea ce are de facut, in functie de meseria sa! ceea ce incearca sa ii arate sefu, anghelache, ii ca ceea ce il defineste pe el e meseria de politist, astfel ca toata fiinta sa trebuie sa fie in acord cu principiile lui a-fi-politist), atunci nu mai e cinema-observatie. e prefabricare, dar nu in sens postmodern, de reluare a unor situatii din alte filme, ci in sens de manipulare a povestii si a vietii personajelor in asa fel incit tu, autorul, sa poti sa iti edifici o teorie. si haneke face asta in funny games, dar acolo e o situatie coerenta: de la un cadru la altul nu schimba sistemul de referinta al personajelor si al cinematografiei in genere. pe cind porumboiu de la o secventa la alta il schimba. ba vrea observatie si document, ba insceneaza personajului (si spectatorului) tot felul de situatii incit sa ii arate ca statul e putere. problema e ca si ca el, autorul, e putere. asta se vede in film in toate inscenarile de care ziceam. si cind arata puterea autorului, porumboiu nu o face ironic (critic), e chiar serios in toata treaba asta (de unde ma gindeam ca o facut-o, poate, inconstient)! seriozitatea sa (ca autor de film, drept creator al lui anghelache) in relatie cu derizoriul cazului pare dintr-o alta lume!
in funny games e o continua inscenare in care personajele si autorul sint de o parte si spectatorul e de alta parte. inscenarea e atributul cinematografic major despre care, treptat, filmul chiar il face constient pe spectator si, astfel, il indreapta spre registrul corect de citire a povestii. pe cind aci te ameteste intre cele doua planuri, fiecare trebuind sa dea seriozitate si noblete celuilalt.

apoi,
ok, vrea sa discute problema timpului obiectiv sau subiectiv. in regula. intr-un film care vrea sa interpreteze realitatea, nu lasi incadrarile tale sa vorbeasca, lasi numai ''realitatea'' sa vorbeasca. nu faci din mijloacele tale cinematografice - plasarea personajelor in cadru sau lumina - semne care propun sensuri pentru realitatea discutata. in secventa finala - celebra filmare continua de 18-20 de minute - nu il pui pe cristi in cadru sau in afara cadrului in functie de ceea ce urmareste anghelache in actul maieutic pe care il monteaza in birou. adica tu, ca autor, te retragi complet din peisaj, incerci sa neutralizezi prezenta ta (judecata ta), lasi personajele sa ''se judece'', sa isi gaseasca ele sensurile si caile, cit mai ''liber'' posibil. or porumboiu nu face asa ceva. de-aia mie imi pare ca si discutia despre timp e una falsa si discursul despre Putere e falsificat de pretentiile pe care autorul le are, de seriozitatea sa, de didacticismul sau in relatie cu realitatea (obiectiva) pe care vrea sa o discute.

falsitatea ''realitatii'' (cinematografice, evident) falsifica personajele. si discursul despre cinema cade (titlul filmului e plin de pretentii si e extrem de pretios - politist, adjectiv. si vine cu explicatia ca in sintagma ''film politist'' se intimpla asta si asta) - cind tarantino discuta despre cinema si despre gen chiar lucreaza cu conventiile genului, le discuta, le re-pozitioneaza, le diseca... porumboiu nu face asta. filajul lui cristi nu e filaj de ''film politist'', filajul sau naste banuieli (vinzatoarea de la magazin il intreaba ce vrea, de ce sta p-acolo toata ziua), filajul sau e fara rost, la fel ca si motivele pe care el le aduce procurorului pentru a-si sustine dorinta de a nu face flagrant (ca a vazut el nustiuce in praga - pentru un tip care a facut politia asta e un argument nul dpdv al puterii persuasive.... la fel cum, pentru un tip care intra la academia de politie cu examen de gramatica, e cam ciudat sa nu stie cine se ocupa de stabilirea regulilor de vorbire, si asa mai departe).

filmul nu se imbina, propune lucruri, cauta, dar nu atinge tintele propuse. e ca un joc de domino montat de autor, insa din orice parte porneste iuresul caderii pieselor, nu ajunge la un rezultat valid.

oh, da. dar asta e din numai din punctul nostru de vedere. ;)
acum mă întreb ce este mai grav (=nefolositor cunoaşterii filmului) din punct de vedere strict estetic: să vezi ceea ce nu există, sau să nu vezi ceea ce este absolut evident?!:-?
şi apoi care e realitatea?! şi apoi dacă există atâtea realităţi câţi spectatori, care mai este, totuşi, rostul filmului!? :-O

Drago, ai grijä cum relationezi, cä ai putea fi acuzatä de ipocrizie - meteahnä pe care o detesti (stiu cä aici nu e cazul, dar cine nu te cunoaste, riscä sä creadä asta).
Ai cerut, pe bunä dreptate, reactii umane spontane, vii si sincere, în opozitie cu explicatiile si analizele savante. Or Gionloc (un analist pe care-l respect mult, si în care preconizez cu convingere unul dintre cei mai buni critici români de film ai deceniului al II-lea), aici tocmai asta face: o exegezä savantä - din päcate, una dintre putinele nimerite pe-aläturi (ceea ce nu e neapärat räu, cäci cele câteva bälärii nu fac decât sä evidentieze maiestuoasele fleurs-de-lys).

Si tu, Gionloace, ce-mi faci? :| Eu îti dau semeseu sä pui pe forum una din cronicile tale cele mai bune, pe care ti-am citit-o pe Pilernet, si tu mä ignorezi ca un porc de câne nerusinat, da-mi vii în schimb cu abureala asta! Sä n-am ambitie de nu vorbesc cu Titi sä te lase-n curugol!
(People, don't mind us, this is private family joke!)

numa asta nu!!!

:-S

dupa cum vei vedea in mesaj... lucrurile nu-s asa simple precum par (casazicasa)...
da nu-ti pot da dreptate ca n-am dreptate in privinta politistului B-)

poftim?! :-O
spui asta pentru că, spre deosebire de mulţi alţii, consider că părerile mele Nu sunt universal valabile, şi că EU s-ar putea să mă înşel, sau pentru că m-am simţit mai aproape de opiniile lui Gionloc (deloc savante, între noi fie vorba) şi că am afirmat public asta, continuând să mă întreb, totuşi, care dintre opinii este cel mai aproape de adevărul lui Porumboiu, sau de ce?!

@Im.Kino - mulţumesc pentru link-uri. :">

Nu, nu e vorba de opiniile fatä de film (bun/räu, place/displace, plus/minus, alba/neagra), ci doar fatä de modalitatea de abordare. Mie-mi zici: "Analizä nu, explicatii nu, intelectualisme nu, io vreau descriere vie, sincerä, spontanä, a impresiilor, stärilor, träirilor tale umane", dar când Gionloc vine exact cu o analizä plinä de explicatii intelectuale (excelentä de altminteri, desi nu sunt deloc de acord cu concluziile ei), te bucuri.

N-am mai avut rabdare sa astept pina apare DVD-ul asa ca m-am uitat aseara la varianta pe care o aveam deja. M-a entuziasmat dar m-a si plictist pe alocuri, recunosc. Cred ca filmul putea fi "comprimat" in 90 de minute, fara a-i scade din valoare, dimpotriva. Scenele care implica filajul au fost impinse un pic prea departe. Imi plac momentele "de reflectie" intr-un film atunci cind acestea te fac intr-adevar sa reflectezi la ceva. De-asta imi place Tarkovski, Malick sau Bela Tarr. In Politist, Adjectiv aceste momente mi s-au parut ca merg de la anost, unele - cele care implica filajul, la reusit - altele (momentul Mirabela Dauer). Nu imi prea dau eu seama ce e de reflectat in scenele de filaj, de exemplu. Meditezi asupra conditiei ingrate a politistului? Esti martorul luptei ce se da in constiinta personajului principal (asteapta acesta la nesfirsit dovada care sa-i permita absolvirea de pacate a "infractorului")? Probabil. Insa toate chestiunile respective, filajul, relatia politist-infractor, mi se par aspecte prea "lumesti" pentru a indemna la meditatie... Nu mi-am dat seama care e rostul unei secvente de citeva minute bune pentru a infatisa urmarirea pe linga un gard de beton, lucru ce se putea face in maxim un minut...:-/
Noroc ca aceste momente sint destul de putine iar restul merita asteptarea. Pina la urma, all good things come to those who wait, cum e zicerea... Si intr-adevar, secventa finala "frizeaza geniul", dupa cum spunea Ivanov. M-a facut sa uit toate momentele taraganate...
Am ramas :-O

a aparut scenariul filmului pe liternet.ro

eu cred ca scenariul e post-filmului...in cazul de fata..

Am citit pe sarite si am dat peste o scena care lipseste din film...:-?

Da, scena cu bătrăna nu mi-o amintesc.

da, scena aia mi-a sarit si mie in ochi... poate ma insel :)

ca remarca personala, ideea de lege caruiei Cristi se supune cand refuza autoinvitatia a lui Nu-mai-stiu-cum-il-cheama la laptenis - cum ii zicem noi. Cand esti mare nu te incurci cu de astia mici.. Te simti responsabil. Cum se intampla pe final, cand Anghelache ii ia rolul lui Cristi. " Daca esti slab, incurci , nu e logic " ?

Un film incredibil de plicticos si pretios ca subiect. (:| Nici macar jocul reusit al actorilor si faptul ca e filmat frumos, nu-l pot salva.

Pelicula "Poliţist, adjectiv", regizată de Corneliu Porumboiu, nu se află pe lista scurtă a producţiilor nominalizate la Oscarul 2010 pentru cel mai bun film străin, potrivit unor surse citate de presa de specialitate din SUA.

În cursa pentru prestigioasa distincţie au rămas, spun aceleaşi surse, nouă filme, favorit la câştigarea Oscarului fiind "The White Ribbon", al regizorului austriac Michael Haneke, care are în palmares Marele Premiu al Festivalului de la Cannes din 2009.

Celelalte filme de pe listă sunt pelicula argentiniană "El Secreto de Sus Ojos", regizată de Juan Jose Campanella, filmul australian "Samson & Delilah", regizat de Warwick Thornton, lungmetrajul bulgăresc "The World Is Big and Salvation Lurks Around the Corner", realizat de Stephan Komandarev, "Un Prophete", un film francez de Jacques Audiard, pelicula "Ajami", a regizorilor israelieni Scandar Copti şi Yaron Shani, un film din Kazakstan, "Kelin", de Ermek Tursunov, un film olandez, "Winter in Wartime", de Martin Koolhoven, şi pelicula din Peru "The Milk of Sorrow", a regizoarei Claudia Llosa.

Dintre cele nouă filme de pe lista scurtă, doar cinci vor fi nominalizate, în final, la categoria Cel mai bun film străin, acestea urmând să fie anunţate de Academia Americană de Film pe 2 februarie. Iniţial, în cursa pentru premiul acestei categorii s-au aflat filme din 65 de ţări, care au fost vizionate de juriu începând din octombrie 2009.

Gala Oscar 2010 va avea loc pe 7 martie, în Los Angeles.

Filmul lui Porumboiu a câştigat două premii la Cannes 2009 şi trofeul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF).

Anul trecut, România a fost reprezentată la Oscar de pelicula "Restul e tăcere", regizată de Nae Caranfil, însă nici aceasta nu s-a aflat, în final, pe lista nominalizărilor categoriei Cel mai bun film străin.

Previzibil, din päcate. Cine a participat la colocviul nostru cu Cornel, aici, anul trecut, retine cä el însusi îi acorda sanse de 1/65.
Cum spuneam într-un interviu, recent, Oscarurile si festivalurile europene functioneazä pe paradigme foarte diferite. Chiar si un film atât de captivant si dezinvolt ca subiect, pe care nici un fel de reprosuri cusurgii nu-l pot denigra, poate rämâne în afara criteriilor lor.
Imi place cum sunä titlul "The World Is Big and Salvation Lurks Around the Corner", al lui Stephan Komandarev. Dacä si filmul e la fel de interesant, îi doresc succes. :) De asemenea, m-as bucura si pentru Hanneke.

am descoperit un fost coleg de clasa jucand in Politist, adjectiv! :)
e Dan Cogalniceanu si l-a interpretat pe politistul ala smecher care vroia sa joace tenis cu piciorul in echipa cu Cristi.
ultima oara stiam ca e actor pe la Brasov...
eu si cu Dan fiind originari din Husi, iar Corneliu din Vaslui, poate o punem toti trei de-o mafie vasluiana in cinematografia romaneasca, he, he! >:)

Pe la Vaslui e o comunitate mare de Hip-hopperi.

"Politist, adj. " - take 4. Oh, don't worry I'm not some sort of maniac, I was just showing it to my little ignorant brother. Vroiam sa ma amuz un pic pe seama reactiei sale la primele 15 minute dar i-a placut si a vrut sa-l vada pana la sfarsit asa ca l-am mai dus si eu o data pana la capat... si a meritat din plin... pentru ca am inteles semnificatia scenei de tenis (pe care o credeam doar un moment de respiro inainte de ghilotina finala) iar satisfactia a fost atat de puternica incat... Nu stiu, dar am primit o doza extrema de adrenalina.
... si coridoarele si culoarele, ca niste labirinturi, cum a spus Corneliu in "Inapoi la argument" ... Incredibil! Everything made sense now. :)

Pai daca tot n-are de ales, macar sa faca totul ca la carte, nu?;)

Pai asta a fost miza "razboiului" pe care il pierde Cristi (sa faca flagrantul; era cazul lui doar) .

:))) Erou tragic... Hai sa nu ducem noi prea departe lucrurile... Filmul n-are nici un simtamant. E la fel de obiectiv ca cititul din DEX. Tragic, auzi...

Nope. E implicat si sentimental - dar SUBTIL, deloc ostentativ, explicit, melodramatic...

Desigur. Dar nu e subtil sa spui ca e erou tragic. Subtil e Anghelescu la final.


Daca ar fi sentimental , n-ar lua contact cu elevul ? Dar daca ar face asta n-am pierde noi finalul si mai ales tema ?

No hai no, ca nu-i Stellan Skarsgard. Eu pe Bucur oricum il vad, numai SUBTIL nu... Poate, un pic, acolo la masa... In rest, nu mi se pare un actor care sa intruchipeze subtilitatea, in general vorbind.

Mä cam surprinde ce zici - dar, oricum, aici e vorba de CRISTI, nu de "Bucur"...

@Hell:
Nu neapärat. Poti fi sentimental, dar nu la modul practic.

Tocmai imi venise azi ideea asta legata de film si legata de subtilitatea sentimentala...

daca undeva era in plan secund o scena de genu Asa Da in opozitie cu finalul.... Asa Nu

Sentimental vorbind, de ce e Cristi 'rau' cu cei slabi (vezi dialogu legat de tenis) si-apoi in fata afirmatiilor procurorului cat si ale lui Anghelescu (din care reiese acelasi lucru - ce-i slabi platesc, fumatorii in cazul de fata) el e "bun" ? Poate fiindca in cazul 2 , el e cel slab si ceilalti sunt cei puternici si ca urmare se conformeaza. Dar in cazul asta ar fi trebuit sa-l vedem la tenis cu piciorul si pe cel slab, rotunjind ideea ca (scuze), Cristi a luat la cunostinta.

Ce zici de ipoteza asta Pit.

E cam alambicatä, dar are meritele ei... Mä incitä, voi reflecta la ea.

Pana se alambica la merit, pot sa te lamuresc eu ca ai facut o eroare de judecata chiar mai multe. Fumatorii nu plateste pentru ca e slabi [e vorba doar de unul dintre ei], acesta fiind un adjectiv secundar si impotent in cazul de fata, pentru ca nu el, adjectivul, ii caracterizeaza pe ei de fapt, care este el, pe care tu, cu de la tine putere l-ai propulsat in fata noastra cu intentii defetiste, asa cum nici Cristi nu este bun in fata afirmatiilor procurorului cat si ale lui Anghelescu, pentru ca ar fi, la fel, slab, adjectiv pentru care tu ai o slabiciune probabil ereditara.

Chiar daca, ca sa-ti iasa tie paralela, sa nu zici ca te-ai concentrat degeaba, adjectivul slab ar fi caracteristica lor principala, a grupului de fumatori si a politistului, scena cu grasul tenisman care ti-a lipsit tie in final ca sa lacramezi nu-si are rostul, Petru ca Hristi este adus inapoi din erezie cu dictionare in cap, astfel incat suferind o iluminare cu stele verzi, reactia lui de repulsie, perfect motivata si de evolutie, vis-a-vis de cei slabi ar trebui sa coincida cu cea de la inceput si nu inverso.

Simplificarea conflictelor la nivelul slab-puternic este terrible puerile und inaccurate.

In loc de alambicat eu as fi folosit profund, fiind evident ca el nu e un pro.

Te legi de acel plural care pana la o adica e protejat de actul de flagrant, unde toti sunt bagati in aceeasi oala. "Are sa iasa totul la declaratii" .

Nici macar nu e o incercare de paralela slab-puternic.

Si da, se pare ca pana la urma s-a optat pentru pastrarea pozitiei (cu atitudinea de : ce-i slabi stau pe tusa).

P.S Am mentionat " Bun" si "Rau"

same old, same old, iar introduci in fata ceva secundar, respectiv pluralul, pe care l-am mentionat in treacat, mai mult ca un artificiu stilistic. oricum in film se spune ca unul singur va suporta consecintele in urma flagrantului, dar nu are importanta pentru ca nu despre asta era vorba.

"Am mentionat " Bun" si "Rau""

how cute. in timp ce in primul caz, mai gras este vorba despre eficient-ineficient, capabil-incapabil in al doilea este vroba despre moral-imoral, despre ideea de justitie si dreptate si interpretarea ei. Cristi abordeaza cele doua situatii, diferite, de pe aceiasi pozitie, subiectiva si personala si as adauga, corecta. arcul personajului, adica transformarea lui are loc in final cand in loc de ceea ce crede ajunge sa faca ceea ce "trebuie", un final destul de dezamagitor cu un erou care abandoneaza sa lupte pentru propriile convingeri.

D'acord.

Dar asta nu-l face nicidecum tragic. Ca sa ajungem de-acolo de unde am pornit.


P.S : dupa cum bine ai vazut, eu am propus o ipoteza, nicidecum o demonstratie.

pai eu nu am pornit de acolo si nici nu ma intereseaza

eu vreau sa semnalez alt aspect. dupa vreo doua supe mancate alene si cu aplecare spre meditatie, eroul nostru este avansat la mancare solida, lucru pe care il apreciaza si el pentru ca se intoarce spre oala si se infige hotarat in a doua portie. eu care ma plictiseam cu coada ochiului la film, ca eram pe calc, am impietrit. imi spun: daca ne mai arata trei-patru minute cum moaca asta haleste a doua portie, asta o sa fie poanta anului. Din nefericire acolo se taie secventa. Ce ocazie glorioasa de umor minimalist a fost irosita. Pacat.

Manca cu pita sa te saturi...

Faza cu dictionarul e tare desi un picut cam ... depasita ... :-? ... mergea poate mai bine sa mearga la comp si sa gugaleasca jumate de ora pentru a-i arata tipului ca - in ciuda a ceea ce crede el - legea e cam peste tot in UE si pedepseste si consumatorii nu doar distribuitorii, desi nu se aplica decit in relativ putine cazuri si e clar mult mai blinda pedeapsa pentru primii.

Mie unul filmul nu mi-a placut - din n motive, dar probabil cel mai important ar fi ca am avut un bun prieten care de la "iesitul cu Maria" a ajuns la injectabile si la dezintoxicare ( in ciuda eforturilor prietenilor, parintilor etc ) asa ca giugiuleli semi-complice gen "sistemul invinge", "lege morala neglijata" s.a.m.d. ma lasa absolut rece. :-&

Daca ALS scria pe undeva ca Porumboiu descopera in acest film transcendenta iata ca Gorzo l-a citit intrun mod opus :

''Capitularea tînărului poliţist în faţa superiorului său (care-l pune să definească termenul "conştiinţă") a fost interpretată în general ca o capitulare a decenţei în faţa totalitarismului, dar ce se întîmplă acolo e încă şi mai grav: în momentul acela de confuzie, tînărul întrezăreşte abisul - faptul că s-ar putea ca termenul "conştiinţă" să nu aibă alt sens în afară de cel pe care i-l dau oamenii, faptul că s-ar putea să nu existe nici o morală transcendentă, nici un criteriu dincolo de noi, nici un Dumnezeu, doar ceea ce reuşim (numai că de fapt nu reuşim) să stabilim prin cuvinte. Poliţist... e un mare film ateu. ''

Sau cum ar fi scris Nietzsche ;''Nu vom reuşi să ne debarasăm de Dumnezeu cât timp mai credem în gramatică''

http://agenda.liternet.ro/articol/11...AuroraIII.html

Am ajuns sa-l definim si ca film ateu...cate ar fi mai fi de spus. O fi si tendinte ECO ? Politistul fileaza pi jos, desi fumeaza - face sport, mananca ciorba.....

=))=))=))
Hai ca m-ai binedispus. Merg sa platesc niste facturi, probabil o sa se uite gagicile de la RDS ca la felul paispe ca-s cu zambetul pe buze in vreme de criza. :D

Doar pentru că transcendența, divinitatea, absolutul și infinitul sunt creațiile Omului nu înseamnă că ele nu există.

Filmul, după ce că e imoral sau cel puțin amoral, îl mai are ca protagonist și pe Bucur, care e cel mai compromis actor, cel mai nerecomandat pentru rolul eroului unui asemenea film. Sunt greu de înghițit angoasele umaniste ale polițistului când îl joacă interpretul cel mai însemnat cu stigmatul răului și al șmecheriei țigănite din cinematografia românească a ultimilor ani. (Poate băiatul o fi un om de ispravă, dar stilul de personaj cu care s-a tot identificat în ultimii ani îl descalifică pentru acest rol.)

Nu inteleg ce legatura are Bucur omul cu personajul pe care il interpreteaza in film? Cred ca sunt aici antipatii personale, care fac rau la critica obiectiva...
In ceea ce priveste filmul lui Porumboiu, mi se pare foarte bun. Dincolo de pragmatismul de care zice Gorzo, mie mi se pare chiar emotionant. Sfarsitul ales, cel cu schema desenata sec pe tabla, este unul din momentele cele mai puternice: sa decizi soarta umui om prin linii trasate cu creta pe tabla...
Toata urmarirea aia a personajului politist, fumator sau nu, este una foarte lunga si arata lupta care se duce intr-un fel intre constiinta si lipsa ei, intre Bine si Rau daca este sa generalizam. Definitia ”conştiinţei” pe care personajul lui Bucur incearca sa o baiguie cand este pus la zid de Ivanov este de fapt cea reala, cea adevarata, şi nu cea rezumata, extrem de prost si in cuvinte sforaitoare, de definitia din DEX-ul romanesc.
Dincolo de preocuparea personajelor /vezi sotia politistului/ de probleme superficiale de sintaxa pe cantecele Mirabelei Dauer, cea a definitiei unor termeni atat de importanti precum ”constiinta” este semnificativa pentru societatea romaneasca. O societate un care lingvistii decid ca ”niciun” si ”nicio” trebuie sa se scrie impreuna, dar care nu-si poate defini termenii vitali pentru ea.
Da, sfarsitul filmului este unul trist, iar schema aia trasata cu creta ii accentueaza efectul de tristete dezolanta. Este un film aparent simplu, dar extrem de profund. De un singur lucru nu sunt convins: daca Porumboiu a reusit aceasta performanta intentionat sau a fost o sclipire de geniu?

Cred cä a fäcut-o intentionat - spun asta, pe baza tuturor conversatiilor (fie personale, fie aici, pe forum, în topicul lui special) despre etapele prin care a trecut filmul pânä la finalizare. A fost un proces logic, Cornel a desfoliat filmul strat cu strat, l-a descoperit el însusi.
E fascinant sä urmäresti acest proces - si nu-mi pot reprima acum un memento al tuturor acelor comentarii care spun cä "e prea lung" si cä "a întins la douä ore o poveste care încäpea bine în douäzeci de minute". Asta-s genul de spectatori limitati, cu mentalitate de functionari, inteligentä mediocru-pragmaticä si imaginatie fictivä, pentru care "Bolero" de Ravel e o plictisealä sinisträ cä se tot repetä, întregul e întotdeauna egal doar cu totalul pärtilor componente, iar valoarea unui tablou constä în costurile de inventar ale pânzei si culorilor.
Bunä si observatia de început, privitoare la Dragos Bucur. Intr-adevär, nu putem confunda actorul cu omul - nici chiar când omul e realmente un tip OK, ca el.

Porțiunile scrise cu caractere cursive sunt adăugate după luarea de poziție a lui Pitbull de mai jos. Numele filmelor a apărut cu italice și în mesajul original.

Nu e vorba de antipatii personale. Pentru cine a văzut cât de credibil poate fi Bucur atunci când personajul jucat de el îi vinde și pe mă-sa și pe tac-său în Furia, atunci când îl joacă atât de convingător pe șmecherașul de cartir care e co-interesat de traficantul din Marfa și banii, atunci când iarăși e cât se poate de credibil în rolul șmecherului întreprinzător valah care de pildă îi înjură pe clienți în discuțiile cu un prieten din copilărie sau când îl prinde atât de bine dezgustătoarea scenă în care își spală zonele intime pentru a-și înșela soția în Boogie e greu să înghită gogomănia lui Porumboiu cu angoasa polițistului și cruciada lui în numele justiției transcendente. Unii interpreți și-au format în timp o anumită imagine. Bucur e foarte bun în roluluri de-astea, așa cum Diaconu e bun în roluri de om de omenie, iar regretatul Dinică era în roluri de canalie; e drept că ei au jucat și altfel de personaje, dar distribuirea pe care o face Corneliu seamănă cu toana unui regizor excentric care, citind scenariul Filantropicii lui Caranfil, i-ar fi distribuit pe Dinică în rolul profesorului, iar pe Diaconu în rolul textierului. Eu numai asta ziceam. Înțeleg că vasluianul a avut nevoie de un protagonist cu o (imagine de) oarecare șmecherie țigănească și înzestrat cu virilitate, chiar cu sex-appeal, pentru ca spectatorul să poată crede în șansele lui de succes și să nu fie demoralizat din start, însă mie subiectul filmului îmi evocă pretenția de imaculare a unui om provenit din sistemul corupt al fotbalului din România care are în prezent o imagine de heruvim (ceea ce poate corespunde realității), dar în care eu unul nu cred. Mă puteți condamna pentru asta?

Bai, Ipule, e incredibil cat poti abera! =))

N-am înteles nimic...! :-?
Dragos Bucur îi vinde pe mä-sa si pe tac-su în "Furia"...?
Dragos Bucur e cointeresat de traficantul din "Marfa si banii"?
Dragos Bucur îi înjurä pe clienti în (nu scrie unde - Frame, eventual...?).
Dragos Bucur face ceva räu cä-si spalä organele intime în "Boogie"?
...Si care-i asa-zisa "gogomänie" a lui Porumboiu? :o Cä n-o väd nici bätut...
Scuze, prietene, dar mesajul täu e complet neinteligibil... O juxtapunere de afirmatii bizare, finalizate printr-un fel de concluzie suprarealistä. Nu te pot condamna pentru ceva ce habar n-am dacä-i bine sau räu, adevärat sau fals, sau mai stiu eu cum... Cum sä condamn un om pentru cä duce lipsä de salvari, nestiind c-Aristotel nu väzuse ostropel, dupä care scoate-o sintezä din redingota francezä si, aruncând cu bucätele de miez de pâine în Nirvana, se refugiazä în fundul pepinierei cu viezuri din Dobrogea, pentru a-i necinsti rând pe rând si färä pic de mustrare de cuget...? :|

Am completat mai sus, pentru o mai bună înțelegere.
Altfel, recunosc că e numai o senzație personală, tocmai pentru că îl cunosc pe băiat numai din filme, spre deosebire de tine care îl știi în trei dimensiuni. Scrisesem și inițial că înțeleg de ce Porumboiu l-a ales, poate paradoxal, pe Bucur pentru rol. De ce ai trecut atât de ușor peste acel pasaj? Pentru mine, personajele jucate de Bucur reprezintă șmecheria valahă sau de cartier sau ce termen depreciativ ți se pare mai potrivit (dacă „țigănească” ți se pare deplasat, ori dacă îți pare că fac în vreun fel aluzie la fizionomia actorului) virilă, după cum la (personajele jucate de) Vasluianu e vorba de același gen de șmecherie, dar dintr-un registru mai abulic, mai pasiv, mai idilic.

Cred cä esti dominat de o opticä profanä.
Foarte rar, regisorii gândesc asa - pe contre-emploi-uri ostentative; de obicei, o fac cei mediocri si senzationalisti, adicä exact opusul lui Porumboiu. Un regisor bun sau foarte bun îsi alege actorul dupä cum îi simte adecvarea în rol. Fii sigur cä Porumboiu nu s-a gândit decât cel mult în treacät la aparenta contradictie dintre Cristi si câteva roluri anterioare ale lui Dragos. N-a vrut sä epateze pe nimeni (nu e genul, si nici filmele lui nu sunt genul), a vrut doar sä-i iasä bine personajul. Atât.
Si, oricum, Dragos nu e în nici un caz un arhetip negativ, meschin, imoral, care sä se situeze în opozitie cu politistul mäcinat de scrupule morale de aici. Toate personajele lui definitorii sunt extrem de umane, cu bune si cu rele. Proiectarea lui în acel contur e pur si simplu fantasmagoricä.
Pe scurt si în esentä: actorii buni, foarte buni si mari au disponibilitäti extrem de ample (vezi Gheorghe Dinicä, Stefan Iordache, Miticä Popescu, etc.), iar regisorii îi folosesc ca atare. Este una dintre înaltele zone valorice ale showbizului, nicidecum un motiv de uimire sau, mai räu, indignare. Asa zisa "gogomänie" a lui Porumboiu cu acest casting este, de fapt, un act responsabil, creator, competent si cât se poate de firesc, demn de laudä, sau de a fi luat asa cum e - deloc condamnabil sau mäcar discutabil, sub nici o formä. E condamnabil sau discutabil faptul cä rata zboarä, diamantul taie sticla, turba scoate fum si ecuatiia de gradul doi are douä solutii?

Când am spus „gogomănie” mă refeream (poate exagerând) nu la distribuirea lui Bucur, ci la intriga lipsită de credibilitate a filmului. Am fost destul de clar mai sus, nu înțeleg de ce te faci că nu vezi. Apreciam că distribuirea paradoxală - găseam eu - a unui protagonist însemnat cu fierul roșu al oportunismului în rolul unui slujbaș public care UITĂ DE SINE, ÎȘI UITĂ DEFINIȚIA (din dicționar) și are revelația binelui transcendent, compromite cu atât mai mult credibilitatea și așa destul de șubredă a intrigii.
Aș spune chiar mai mult (și sunt pregătit să șterg și să retrag această afirmație dacă ea jignește pe cineva): E greu să intri în jocul, să accepți demonstrația unuia care pretinde că întrevede dreptatea transcendentă atunci când știi că în țara numită România instituțiile statului nu au aceeași atitudine față de unul cu poziția lui (sau, ca să fim mai clari, a prosperei lui familii) și față de oamenii normali, ca tine ori ca mine.

O precizare: Epitetul valah, pe care l-am folosit mai sus, e posibil să-mi fi venit în minte din cauza numelui actorului în discuție. Le cer iertare celora pe care s-au simțit vexați.


Dom'le, de ce persiști în confuzie? Eu n-am nimic cu băiatul. Pentru ce-mi atribui afirmații pe care nu le-am făcut? Am spus numai că mi-e greu să accept reflecțiile umanitariste atunci când ele sunt formulate de un gen de un interpret (care joacă roluri) susceptibil(e) mai degrabă de egoism și de impulsivitate. Când scrii de „umanitatea” majorității personajelor jucate de Dragoș, mai că-mi vine să pun mâna pe... dicționar! De când a devenit țigănia (citește „ne-omenia”) umanitate?
În definitiv, mi-e drag personajul. L-am redescoperit pe Bucur în acest film. Dar eu nu de Bucur vorbeam, ci de alegerea lui Corneliu.

...

(Înainte de a citi mai departe, uitați ceea ce ați citit mai sus.)
În legătură cu filmul, am citit că unii critici au observat că „eroul întrezărește vidul” atunci când își dă seama că „s-ar putea să nu existe un bine transcendent”.
Dar oare criticii, ca și spectatorii în general, n-au „întrezărit” ei înșiși „vidul”, n-au sesizat eroarea fundamentală pe care o face Porumboiu, atunci când identifică în mod eronat scrupulele profesionale ale eroului drept scrupule morale? Nu cumva acțiunile lui Cristi sunt dirijate de imperative de etică profesională? Nu cumva el încearcă să-l salveze pe tânărul consumator de droguri pentru că el e convins de circumstanțele atenuante pe care i le poate oferi însăși legea, iar nu o pretinsă instanță morală transcendentă, a cărei revelație a identificat-o la erou atâta lume (inclusiv juriul cannez)? Nu cumva spectatorii se înșeală, asemeni șefului lui Cristi, confundând zelul său profesional cu nesupunerea, corectitudinea lui profesională mare consumatoare de timp cu „identificarea de către el a unei justiții transcendente”, independente de legea juridică, teama lui de a nu greși față de fișa postului cu impulsul de a se substitui poliției? Nu „întrezăriți vidul”?