Stefane, cred cä este irelevant, dacä nu chiar nesincer, faptul cä Keep nu a mintit explicit (afirmând cä a väzut filmul). Vina lui este aceea a ignorantei - de a vorbi despre ceva ce nu cunoaste. Mäcar ar fi oarecum scuzabil, dac-ar face-o cu gânduri bune - dar el o face din räutate gratuitä...

Iar privitor la partea a doua, pune-te si tu în situatia mea. Keep nu mi-e indiferent, tin mult la el, m-am bucurat pentru succesul cu "Ho, ho, ho", l-am apärat de atacurile acelor nemernici (stim cu totii cine), si de-atâtea ori m-am sträduit sä-l conving cä nu e bine ce face, cu atitudinile de soiul ästa... Iar el recidiveazä iar si iar si iar... Dar cum sä zic... INERT, neclintit, ca si cum n-am fi vorbit deloc despre asta... Poti sä-ti imaginezi frustrarea mea, sentimentul de neputintä, de inutilitate, de zädärnicie...? Dacä da, vei întelege desigur cä în asemenea situatii, adeseori, chiar nu mai stiu ce atitudine sä adopt... Chiar nu mai stiu, sunt complet dezarmat...

pai poate nu adopti nicio atitudine :)

repet, se referea la cronici si nu la film, iar cronicile le citise :P

si cronicile la ce se refereau? cumva la vreo reteta de prajitura? ca tot facea referire, mai mult la cele scrise de femei...

Da, dragul meu - dar îsi exprima, despre acele cronici, o opinie extrem de fermä, virulent-negativä, dezvoltatä amplu si insistent, si referitoare nu la ceva intrinsec (stil, limbaj, structurä, lungime, etc.), ci anume la relatia dintre atitudinea cronicilor si subiectul (filmul) pe care-l tratau! Cum poti sä faci asa ceva, când nu cunosti acel subiect, acel film, polul al doilea al relatiei? Pe ce bazä îti poti permite sä afirmi cä acei cronicari gresesc, ba chiar gresesc atât de flagrant, încât pot fi acuzati de servilism si pupincurism?
E exact acelasi lucru ca si cum ai acuza un profesor cä "favorizeazä" (sau nedreptäteste) un elev, dâdu-i 10+ (sau 2), când tu habar n-ai de teza sau de räspunsul pe care i l-a notat.
Intr-o asemenea situatie, e inadmisibil sä aduci acuze atât de violente. Iti poti permite, cel mult, sä-ti exprimi anumite suspiciuni, ponderat si retinut, rezervându-ti dreptul unor opinii definitive si categorice abia dupä ce te vei informa cum se cuvine...
Ca sä nu mai vorbim de antecedente... Scandalul apropo de comentariile lui Gorzo despre "Aurora"... EXACT acelasi närav! Päi sä nu-nnebunesti de cap?
Imi pare räu, dar sunt cel putin trei factori care mä obligä sä iau atitudine:
- atasamentul fatä de subiect (aici, filmul si comentatorii lui);
- atasamentul fatä de cel cäzut în gresealä (Keep);
- atasamentul fatä de forum, si tinuta discutiilor.
(Mä refer, desigur, la discutiile reale, cu pondere, nu la multiplele balasturi diversilor Kanibali si claudii-danieli-lugoji... Pe alea le sterg scurt.)

draga rvn,

in bulkul meu, primesc zilnic un newsletter de la gsp.ro
in 99% din cazuri, titlurile acestor mailuri sunt legate de "Piti" (Piturca), care face si desface la Steaua....
poate ca daca as fi primit doar doua-trei articole despre Piturca, le-as fi citit cu atentie.
dar cand primesc 30, deja e prea mult.
e limpede ca se cauta senzationalul cu orice pret, ca se face din Piturca un subiect de presa care sa spele creierele "fanilor" zi de zi.

la fel, daca despre Felica ar fi fost scrise doua-trei cronici favorabile, doua-trei neutre si doua-trei negative, da, as fi spus ca in critica romaneasca exista un echilibru si as fi avut incredere in acesti oameni.
dar cand vad ca ABSOLUT toate cronicile despre filmele romanesti noi sunt elogioase, nu pot sa nu-mi ridic un semn de intrebare asupra obiectivitatii acestora.

Solutie:
1) VEZI filmul.
2) DAI în cronicari (cu flori sau cu rosii - dupä caz).
...Uneori, chiar existä filme care sä merite numai cronici pozitive.
Mai rar, dar existä.

...Si oricum, e de asteptat ca läturile lui Grid, de la Vadim, sä restabileascä un fel de "echilibru"...

keep, sorry.
de data asta ai comis-o!
EU CHIAR AM CREZUT ALALTAIERI CAND AI INCEPUT CIRCUL ASTA, CA TU VORBESTI IN CUNOSTINTA DE CAUZA: ADICA VAZUSEI FILMUL SI DIALOGURILE CHIAR TI SE PARUSERA BANALE.
ATUNCI AM FOST"GASCULITA".ACUM SUNT HERA.

rvn,

stai o clipa:)
pai unde e problema?:)
cel putin doi critici cititi si citati de mine au recunoscut ca dialogurile sunt banale.
iar ei au vazut filmul.
nu am facut decat sa reproduc ce au spus ei.
puteam eu sa-i contrazic, din moment ce nu am vazut filmul?

dar, in fine, m-am plictisit si de subiectul asta.
le multumesc lui judex si stefan pentru ca au vazut corect ceea ce am spus.

ei, ce zici keep?
cred ca ar trebui sa-ti schimbi nick-ul, e mult prea BANAL,Pinochio ar fi mult mai potrivit. :)) :)) :))

iata ca am gasit un fragment din Felicia...

http://www.youtube.com/watch?v=NQhQfSG_qew

e un dialog intre Felicia si mama sa.
exact cum banuiam: replici de o banalitate infioratoare, monotonie in interpretare, fara nici o intonatie care sa denote o oarecare emotie, nici un gros plan al chipului vreuneia dintre ele, nimic.
totul e fara viata, insipid, fortat, fara vlaga, sterp.
o camera pusa in mijlocul salii si doua femei in cadru, care se asteapta una pe alta sa-si spuna replicile.
si ce replici? cati dintre noi folosim in viata reala verbul "a agasa"?
si apoi, asa discuta o mama care vede ca fiica-sa nu-i da atentie? fara nici un nerv in tonalitate?
si fiica-sa, cica: "Ai terminat?"...ca si cum maica-sa ii facuse o criza de isterie, ca si cum o umpluse cu reprosuri sacaitoare.
un alt schimb de replici rostit cu voce slaba: "Daca eu vreau sa muriti, atunci de ce va mai dau bani de medicamente?" si raspunsul "N-ai decat sa nu ii dai, daca ii dai in sila".
fara nici o mimica, fara nici o minima traire a tensiunii.
dar de unde tensiune, ca ea nu exista de nici un fel!

apoi "- am patruzeci de ani impliniti, nu-mi mai da lectii de buna purtare"
- eu sunt mama ta si tu esti copilul meu.

mai, sigur astea nu sunt scrise de melissa de raaf?
ca daca le-a scris razvan radulescu, apoi e nasol...

Diletantism cronic, combinat cu räutate infantilä.
Scoaterea unei pärti din context - metoda tipicä a "bumerangului" (încerci sä-i lovesti pe altii, si-ti vine tot tie-n muträ).
Secventa citatä mai sus e reprezentativä pentru film, e una dintre cele mai bune si mai profunde. Evident, dintr-o perspectivä pafaristä poate PAREA ciudatä (de unde si referirea la "dialogurile APARENT banale"). Ca s-o apreciezi corect, sunt necesare mäcar vreo douä din urmätoarele conditii:
- sä vezi tot filmul, nu pe bucätele, ca gospodinele;
- sä ai puterea de penetrare dincolo de straturile superficiale;
- sä fii sau profesionist, sau un cinefil posesor de intuitie si empatie;
- sä fii deschis si impartial, nu pornit sä scuipi venin ovarian asupra filmului.

Märturisesc cä, la vizionarea de presä, am abordat "Felicia..." pregätit pentru o deceptie. Din urmätoarele motive:
- aveam douä cuie pe Räzvan Rädulescu; o datä, porcäria de "...Gruber" (inclusiv räspunsul ridicol pe care mi l-a dat când, la conferinta de presä, am criticat Actul III); apoi, faptul cä se zbârleste când vine vorba de "post-minimalism", ca si cum ar fi neapärat o sintagmä antiminimalistä (când, dimpotrivä, în multe contexte e folositä cu respect la adresa minimalismului, semnificând atât mostenirea lui, cât si suspiciunea la adresa posibilei manierizäri (ca-n ineptia cu "gospodina care pune muräturi");
- din motive personale care nu sunt relevante aici, aveam un cui vechi dinainte de revolutie, pe Ozana Oancea;
- nu-mi pläcea titlul;
- mi-era groazä de o posibilä manierizare a minimalismului (vezi mai sus).

Spre marea mea surprindere, filmul m-a întors pe dos complet. M-a cucerit, m-a emotionat, m-a fascinat, mi-a câstigat respectul, mi-a adus lacrimi în ochi.
Unul dintre motivele PRINCIPALE a fost CALITATEA SENZATIONALA A DIALOGURILOR. Ceea ce spune Anca Grädinaru (fatä de care n-am nici o simpatie deosebitä, unele cronici ale ei m-au nemultumit profund) e perfect adevärat: dialogurile sunt "aparent banale" - dar, în fond, de o creativitate si o bogätie inimaginabile. TOCMAI IN ASTA STA VALOAREA LOR: folosesc mii de clisee, platitudini, gratuitäti, poncife, tembelisme verbale din viata de zi cu zi, cu un realism VIU (nu insipid sau fotografic), depistate cu spirit de observatie acut si combinate inventiv si creativ, pentru a recompune cu ajutorul lor viata, spre a releva sensuri omenesti tulburätoare. Personajul mamei e monstruos în umanitatea lui; recunoastem în el toate clostile, toate catele, toate vecinele, toate mamele, mätusile si soacrele care ne-au distrus viata... iar în Felicia, ne recunoastem pe NOI-INSINE, noi cei lasi, noi blegii, noi legumele, care ne-am läsat striviti de mämosenia acelor toape. Familia Feliciei este familia oricäruia dintre noi, în tot ce poate avea (si, vai! - adesea chiar are!) ea mai räu... Casa Feliciei e apartamentul de bloc devenit carcerä, balamuc, celulä a dezumanizärii... Iar dialogurile din secventa respectivä (si nu numai de acolo), tocmai la aceastä stare contribuie.

Bravo, Keepy! De la vorbit dupä ureche, la judecat din bucätele!
Abia astept sä (încerci sä) faci praf "Marti, dupä Cräciun" (pe ästa încä nu l-ai scuipat, este? Nu-i nimic, nu-i timpul pierdut!), în functie de chilotii pe care si-i întinde la uscat pe balcon vecina ta din blocul vecin.
E clar: ai o pläcere perversä de a te face de râs - un soi de exhibitionism intelectual atroce-autoridiculizant (zise nu psihiatrul, ci psihanalistul în mizerie). Te urästi si te dispretuiesti pe tine însuti, la mdul cel mai insalubru.
OK, it's your own business.
La mai mare!

pitbull,
nu, sincer, cu tine nu se poate purta nici un dialog.
jignesti oamenii la fel de lejer cum iti mananci micul dejun.

iar daca secventa aceasta e printre cele mai reprezentantive pentru film, apoi m-am lamurit!:)

keepy,
esti prea suparat pe viata.
intai vezi filmul!..pe urma,o sa poti sustine cu adevarat punctul de vedere.
poate chiar il vedem impreuna, mai stii?

p.s. despre "Piti", eu n-as citi nici un singur "niuz", darmite 30. te inteleg, aicea si te compatimesc.

pitbull

da, bine c-ai trantit o cronica de gorzo.
ai impresia ca ma asteptam la alta parere din partea altui aplaudac?
nu.
"fineturi peste fineturi". :)

daca acest film ar fi fost facut de nicolae margineanu sau de daneliuc sau de cu totul altcineva din cercul "muntean - radulescu - puiu", aceste cronici ar fi lipsit.

dar mie imi convine aceasta extaziere a criticii in fata banalului.
inseamna ca in Romania oricine batzaie o camera sau o pune intr-un punct fix, asortand dialoguri de o banalitate desavarsita, subiecte telenovelistice (cu tata bolnav de cancer, fata plecata in strainatate, copil ramas singur in tabara, avion pierdut, etc, etc,) are o sansa de a fi imbratisat cu efuziune de critica autohtona!

haha,

ma distreaza secventa de la secunda 53 a primului trailer, cand stau cei doi la masa.
seamana izbitor cu reclama aia la vopseaua care astupa "ridurile" peretelui, in care joaca aceeasi tipa din film si un zugrav, pe care-l si palmuieste la sfarsit.
sigur o stiti:)
nu m-ar mira sa o fi regizat tot radu muntean.

iaca ca am gasit-o:

http://www.220.ro/reclame/OSKAR-Cola...&ct=clnk&gl=ro

asta e o observatie corecta.
toti cer scenarii senzationale, dar cand e sa le faca ei, le aleg pe cele banale.

oh, dar astea sunt lucruri neschimbabile, draga rvn:)

bai, stati oleaca.
da, intr-adevar, am scris niste mesaje pe care le-am sters a doua zi dimineata, ca rezultat al unei scurte evaluari asupra cronicii lui pit.
omul asta, drag mie, are prea multa bunatatate si larghete de inima cu diversi regizori tineri, ca efect al unei cauze inexplicabile mie.
exagereaza in unele privinte, dar o face in mod tonic, adica iti ofera tie, ca cititor, o fluenta a lecturii care se potriveste de minune cu asteptarile tale.
problema e ca asteptarile astea sunt ale cititorilor carora le place ca totul sa fie bine, frumos, linistit in orice ar fi privi, in orice ar gandi, in orice ar face.
de pilda, mie, care zic "multumesc" celui caruia ii dau voie sa treaca primul printr-o usa deschisa de mine, desi el ar fi trebuit sa-mi multumeasca.
cred ca intelegeti sentimentul, cand spuneti "multumesc" celui care ar fi trebuit sa va fi spus el primul "multumesc". dar, pentru ca sunteti baieti buni si aveti inscris in limbajul bunului simt inscrisa aceasta replica, o folositi voi primii.
cam asa sunt si cronicile lui pit, pline de bun simt si doldora de "multumesc pt ca existi, radu muntean....sau oricare ar fi numele tau".
mie, personal, va spun sincer, nu-mi pasa de filmele lui muntean sau altora la fel de mediocri ca el, de care s-a umplut cinematografia romaneasca contemporana.

oameni care au avut un simt pervers al oportunismului dramaturgic, oameni care folosesc o idee extrem de simpla si uzata (un tip insurat care are o amanta) si o baga pe o piata romaneasca care musteste de snobism = succes asigurat!
o sa vad si eu filmul, dar sunt extrem de convins ca radu muntean nu-mi va oferi o solutie nemaiintalnita a problemei ce rezulta dintr-un triunghi amoros.
mai ales dupa o ora de plictiseala si clisee, recunoscuta de pit.
sa fim seriosi si cumpatati cu trairile si aprecierile noastre.
astfel de filme vezi de doua ori pe luna pe orice canal de televiziune din europa.
trunghiurile astea amoroase sunt folosite de strabunicii telenovelelor sudamericane.
de ce sa facem un eveniment dintr-o resapare a acestui subiect?
ok, radu muntean are un anumit grad de profesionalism, fie si slefuit de reclamele cu dorel electricianul.
dar sa nu cadem in cur la fiecare poveste depanata de doi scenaristi uzati si conformisiti.
pentru ca razvan radulescu mi se pare limitat si fara perspective, o spun sincer.
alexandru baciu nu-mi spune nimic ca si coscenarist.
in fine, voi vedea filmul, dar nu-mi place atmosfera.
am ajuns intr-un punct in care inchinam lauri unui film de duzina.
bun, dar de duzina.
e extrem de putin dupa 10 ani de "nou val", de "noua directie", de "noua generatie".

si mai am un of!
ii acuz pe acesti regizori ai "noului val" ca nu propun nimic nou, nimic spectaculos, nimic care sa dezvaluie o imaginatie debordanta.
da, sunt baieti destepti, dar limitati.
sunt ca niste saritori la inaltime care fixeaza stacheta la nivelul unui record national si se multumesc cu atat!
nu vor sa sara dincolo de romania, dincolo de europa.
problema cea mare e ca nu vor pentru ca nu pot.