Si eu tot pe Alain Resnais il plac cel mai mult.
Dar si ceilalti regizori imi sunt cu totii foarte dragi, caci iubesc cinematografia franceza, o ador !

Nu e un top facut de lume avizata ... e top imdb.

ce sa faca si ei....

Da, sa nu facem confuzie intre "filme bune" si "filme populare".

Agnes Varda nici un vot ?!
Bravo fetelor bravoooooooo :(

Cleo de 5 a 7

:)

filmul clasic pt tehnica filajului in cinema .... tehnica prin care intram in subiectivitatea cea mai intima a unui personaj, filandu-l, vazand prin ochii lui tot ce il inconjoara.

synopsis: Cleo este suspecta de o boala foarte grava, terminala, asa ca se duce la ora 5 la niste analize medicale; raspunsul acestor analize (va mai trai sau va muri) il va avea abia peste 2 ore. In tot acest timp, Cleo trece prin tot felul de stari si are tot felul de ganduri si intentii.

Totul se petrece in timp real (aproximativ).

illo saves the day ... again.

din fericire, exemplul ales ca si adversar, Le Mepris, este ales prost . Asta pt ca Le Mepris e unul din putinele filme de dragoste ale lui Godard in care povestea amoroasa e clara, e sensibila, adica in maniera lui Truffaut. Ce aduce in plus Godard fata de aceasta poveste de dragoste centrala este penajul de idei, intertextualitatea, filmul in film, povestea regizorului si a filmului sau, povestea creatiei, mitologia. Din puntul asta de vedere, Godard devine hiper-complex, pe cand Truffaut tinde in filmele sale mai epice (Domiciliul Conjugal, Jules et Jim) sa isi monopolizeze propriile filme cu povestea lor, sau sa le sufoce cu povestea lor. Nu ai diversitate, nu ai optiuni, nu poti alege sa te focusezi si pe altceva decat pe povestea in sine.

Chambod, I'm waiting for you here!

se pare ca am ramas ultimii iubitori de Godard :(

pai, ne gasim la topicul JLG cand ne mai vine vreo idee despre filmele lui.

a, scrisesem mai sus despre Le Mepris, de asta ziceam ca te asteptam

Ai vazut Sauve qui peut la vie (1980)? As vrea sa-l vad, mi-l recomanzi?
:)

illo, nu l-am vazut dar ca orice Godard poti sa-l consideri recomandat a priori :P
stii ce as vrea sa vad eu ? ultimul lui film - Notre musique din 2004. Hai sa-ti zic un secret (da' nu mai zici la nimeni, promiti ? :"> ) Primul film de Godard pe care l-am vazut e unul care nu are nici 10 ani vechime - Eloge de l'amour. Mi-a placut la nebunie si de atunci am inceput sa-l descopar pe JLG. Urmatorul vazut a fost A bout de soufle :P Am vazut si Le mepris e super taredar hai sa il comentam maine seara, tre sa ma duc la nani acush, sunt in delegatie si am o zi plina ochi maine. somn usor sapte purici p'un picior :P

Chambord, am vazut Sauve qui peut la vie, am scris in sectiunea Iconoclast, unde a fost mutat mult-iubitul JL Godard.

La femme d'a cote

Un film delicios, bun ca un tiramisu, cu accente prea dulci uneori, insa overall, gustos.
Cu Fanny Ardant si Gerard Depardieu in rolurile amantilor infideli, prinsi in volbura si vuietul unei relatii extraconjugale. Nu e insa o relatie extraconjugala oarecare, nici gratuita nu e, pentru ca cei doi se iubisera mistuitor in tinerete, inainte de a se fi casatorit. Nesansa lor insa este ca, odata casatoriti, sa nimereasca intr-un orasel de provincie, pe aceeasi strada, casa in casa.

Cum se intampla lucrurile, cum o iau razna relatiile, asta e mai mult sau mai putin firesc si frecvent, in anumite contexte. Ceeea ce este special la film insa este modul in care este prezentata povestea lui, si este atat de specifica New Wave-ului. Totul are forma unei relatari de tip reportaj: filmul incepe cu o doamna foarte placuta, pe la 50 de ani, care in fata unui teren de tenis ne promite o poveste tragica si foarte interesanta. Ea ne va relata despre ce s-a intamplat in casele celor doua cupluri conjugale si cum s-a ajuns la asa ceva.

Pe tot parcursul filmului, mai multe secvente se vor desfasura la acest club de tenis si cred ca asta este destul de simbolic (prietenul meu sustine ca acest tenis semnifica jocul dintre barbati si femei, mingea e cand la unul, cand la celalalt, si asta se intampla intr-adevar in film).

Am vazut aseara Le mépris. Nu prea-s fan Godard, nu m-a dat nici filmul pe spate. Atita hiper-stilizare si pseudo-intelectualism ce nu fac altceva decit sa saraceasca onestitatea a ceea ce se intimpla pe ecran. E opusul lui Bergman, cel putin pentru mine. Daca acolo, trairile interioare ale personajelor creeaza simpatie ori macar indeamna la exercitiu intelectual, aici toate artificiile rocambolesti te alieneaza de respectivele personaje. Cind afirma Brigitte pe un ton categoric ceva de genul: "Ieri te-am iubit, azi nu te mai iubesc..." m-a pufnit risul. A scos dopul si toate sentimentele au disparut in canalizare sau cum? In plus, m-a si deprimat. Chestia asta:
Attachment 508
a devenit chestia asta?
Attachment 509
Jesus H Christ. Iar filmul a stirnit controverse pentru ca BB a aratat o buca?=))