... si inutil, lipsit de semnificatii, bagat acolo ca sa se mire ....

ALS-ule, e de discutat aici. Cum adica sa „domneasca armonia si ierarhiile in cultura”? Pai asa ceva e imposibil: n-a existat si nu va exista niciodata un asemenea peisaj idilic in cultura. Ar fi chiar trist... Cultura e o arena clocotinda sau in fermentatie macar pe un anume palier – cel contemporan noua.
Sigur, valorile se decanteaza in timp (Shakespeare, Proust, Kandinsky, Picaso... Lucian Pintilie :P ) – aceasta numesc eu memoria culturala obligatorie pentru cine se lanseaza in domeniu -, dar mediul cultural pe care il traim (il consumam) si cream noi trebuie bulversat de anarhie sau, cu alte cuvinte, de indrazneli creatoare, care pot shoca la momentul aparitiei, insa se „clasicizeaza” – unele dintre ele – in timp (exemplul care-mi vine acum in minte, legat de cinema, este Tarantino).

Cred ca se intelege ca NU sunt nici eu adeptul relativismului absolut – sunt mai degraba un conservator liberal, cu o generoasa deschidere spre experiment...

@ricutza
S-ar putea sä fie de acolo... Personal, am citit-o în caietul-program al "Cinematecii", prin 1978... Era indicatä si sursa, dar nu mi-o mai amintesc.
Altminteri, ai dreptate: mä voi strädui sä indic întotdeauna sursele citatelor.

@Marx
Iartä-mä, scumpule, dar te rog, tine minte un lucru: "decât" e frate cu "nu"!
(Apropo de "eu vroiam decât sä subliniez".)

@als si herbert
Aici vä cam dau dreptate amândurora, cu precizarea cä, în privinta "anarhiei", sunt mai aproape de pärerea lui Herbert.
Nici nu mä mir cä se ajungea la controverse cu Croh. Mosu' (cum îl numeau afectuos unii pe la cenacluri) avea opinii foarte ferme si, uneori, cam prea personale. Ce-i drept, îsi putea permite! :)

n-as vrea sa deturnez "Blowup"-ul, dar Croh. a avut si o perioada proletcultista sinistra. vezi "executiile" lui Grigurcu.
dar cand te atasezi de un om - "un monstru cultural" - poate ca nu mai conteaza biografia integrala... devii cumva selectiv si egoist...
eu inteleg aceasta situatie.

Din pacate...

pt herbert:

cred ca era evident ca "armonia & ierarhia" (care ar trebui sa domneasca in cultura - remarca si conditional optativul!) NU pot fi decit decantari ulterioare "turbulentelor" prezentului; in fond, sintem de ac. parere - doar ca eu (poate) am fost mai eliptic in exprimare, facind scurt-circuitul inspre valoare culturala qua canon ;)

pina la urma, este nevoie de un spatiu al absolutului intr-o lume a tuturor relativelor, ca aceasta a noastra.
unii (multi) il gasesc in religie, altii - in cultura.
eu nu cred totusi ca ea, cultura, ar trebui sa fie o "religie" - si recunosc, sincer, ca imi displac cei pt care e "opiu", care nu traiesc decit in & prin cultura (cu C, eventual...). sigur ca un astfel de tip uman (eu i-am zis "semidoctul", care poate fi - si adeseori este! - bine intentionat) este preferabil "omului recent" al lui patapievici - care nu stie nimic &, ca atare, este lipsit de memorie (fie ea si canonica). DAR: cred ca trebuie depasite - la un moment dat, sa zicem pe scara evolutiei... personale :happy: - dihotomiile astea si trecut la rafinari ale conditiei preferabile: trebuie (in sensul de: "e bine", "e preferabil"!) ca simtul estetic sa devina INSTINCT! (si el devine astfel - a se vedea majoritatea italienilor, care il au in singe.)
aici intervine si stiinta (sau macar flerul - pasul imediat urmator, superior calitativ!) utilizarii citatului cultural in fctie de context, moment, relevanta etc etc.
subliniez asta pt ca s-a inteles (gresit) ca as fi "impotriva citatelor" - ceea ce e o prostie: sint impotriva citatului "hodoronc-tronc", a citatului-impostatie, "grrrhavissim", self-important & auto-validant, lipsit de flerul situatiei & al momentului... (in fond, si cei care fac graffiti pe peretii wc-urilor au acest fler; sau macar simtul umorului ;) !)

Daca e sa ne lansam totusi purtati de valul labarelilor interpretative ( :oops: ma scuzati da` asa e), atunci secventa cu Thomas & jocul mimilor are o corespondenta in final.

Implicarea lui Thomas in dezvaluirea crimei e de aceeasi natura ca cea in meciul de tenis al mimilor.
T. alege sa prinda o minge inexistenta lansata intr-un joc al conventiilor <=> T. doar simuleaza implicarea lui in rezolvarea cazului

Coppola nu are sange italian, caro mio?
Kestia asta ca sunt popoare "ariene" in estetica (sau in orice alt domeniu) imi pare o prejudecata. Si cred ca glumesti cand spui ca INSTINCTUL e suma unei evolutii , cand toata lumea stie ca INSTINCTUL e un reflex neconditionat.
Din cate imi amintesc mi-ai dat la gioale cand ti-am citat din Quintilian intr-o discutie despre "atitudinea estetica". Si acel citat reprezinta si un motto la un capitol din "Istoria celor 6 notiuni" de Tatarkiewicz (carte ce evalueaza eminamente istoria esteticii). Iar iritarea ta nu s-a axat pe ideea din citat, ci pe numele autorului:"ce cauta Quintilian pe acest forum?". Raspunsul ar fi in aceeasi masura: ce cauta Platon in "Blow-up"?

Pai, nu doar simuleaza... Chiar se implica! Iar la sfarsit, cand ridica mingea, isi da seama ce s-a intamplat de fapt, intrand in jocul mimilor, schimband datele realitatii.



P.S.: Ca tot a venit vorba mai sus, recomand nuvela "Funigei" de Cortazar celor care nu au citit-o, atat pentru a observa enormele diferenta intre sursa de inspiratie si film, cat si pentru cei care nu cunosc opera lui Cortazar. Anul trecut, nuvela aparut in Editura Polirom, intr-o colectie numita "Manuscris gasit intr-un buzunar".

pt marx:

si am spus eu ca ff coppola nu are gust??? sau ca nu e un regizor mare? nu-mi amintesc...

in privinta "prejudecatilor" - cred ca ti-am mai spus: tu vorbesti tot in numele unor prejudecati, i.e. niste informatii stiintifice dobindite pina acum (vezi monsieur homais, prototipul acestui mod de gindire): cine iti garanteaza ca viitorul nu-mi va da dreptate "teoriei" (avansata, deocamdata, ca pura ipoteza) a instinctului artistic? ;)
in orice caz, chiar daca nu e "demonstrata stiintific", eu cred ca se probeaza...

pt minrep: sugerasem si eu povestirea "funigei" ca supliment la "blowup", vezi mai sus

pt mala portugal: cind am vazut prima oara "blowup" (hat, acu vreo 30 de ani... :( ), mi se paruse ca "jocul de mingi" din final ar fi putut avea si o conotatie "politica": artistul (thomas) e "liber" sa se joace doar cu [/u]aparentele[u] realitatii, in timp ce puterea stabileste regulile jocului... altfel spus, fotograful este o victima a propriilor "reflexe", el se joaca cu suprafetele - sensul profund al lucrurilor este un "copyright" pe care el nu-l detine (recunosc: eram intr-o faza marxista :D )...

ai spus ca are talente de precupeatza sau cam asa ceva.

Bravos, coane als, in cultura e nevoie de ierarhii, armonii si alte conditii sine qua non dar in stiintele exacte ne permitem sa facem poezii despre mecanisme clare, precise si demonstrate practic. La tine termenul de "instinct" e ceva f abstract. Seamana f mult cu o iluzie simpatica care te impinge sa devii un vicios.

asa sint eu, imi plac "metisajele" - in arta, cultura, viata & asa, in general :P

PS nu pari sa fii f. convins de faptul ca in stiintele exacte, "poetii" au fost cei mai creativi savanti...

De unde ai dedus tu kestia asta?
Si pe viitor, poate reusesti sa nu mai faci confuzie intre "instinct" si "intuitie". Stiu ca esti un mare scriitor, dar fii mai bland cu enormitatile!

nu fac nici o confuzie intre "intuitie" si "instinct"; eu sustin doar ca - la italieni, cazul cel mai evident din acest pdv - esteticul a devenit instinct: altfel, de ce se mai vorbeste dpsr "simt artistic", poti sa-mi explici si mie??

in privinta "poetilor" savanti, recunosc ca e o metafora (de aia am pus si cuvintul intre ghilimele): e vorba dspr cei care sint mai mult decit simpli oameni de stiinta - vezi einstein...[/i]

dar deja n-are rost sa mai dezbatem ac. subiect: nu vei accepta niciodata opinia mea "ibera si imaginativa, transat cum esti pe redute stiintific-dogmatice.

Si uite asa se intinde un cearceaf de "discutii" pe mai mult de 4 pagini de forum, totul debutand cu o elice de lemn, cu niste pinguini jucatori de tenis si o mingiutza imaginara.

Apropo, cum de nici unul dintre artistii "instalatori" n-a pomenit de sus amintitul obiect ? Ati scapat-o din vedere sau pur si simplu ati luat-o de-a gata ?

Päi, de, "Blowup" ar merita si enspe pagini de discutii, nu doar patru. Ditamai banneru', în loc de cearsaf (apropo, vine din turcescul "çarshaf", asa cä forma cu "ce" la mijloc mä cam zgârie la auz, cum zise si Graur - desi Pästorel zicea de dânsul:

Domnul Graur se fäleste
Cä ne-nvatä româneste.
Asta însä... când i-o creste
Bucätica ce-i lipseste! ;)

Revenind: despre care obiect nu s-a vorbit? Despre elice, sau despre "mingiuta imaginarä"? ;)

Studiu de caz:
Un cinemagist , sa-l numin x, priveste stirile de la ora 5. Vede cum o matahala fura acadeaua unui pusti (neaparat simpatic). X e consternat & injura matajala. Injuratura lui X se sparge de pereti, de ecranul tv-ului. Poate o parte din ea iese pe gemul deschis.

Poate X e consternat de gestul matahalei/, poate X empatizeaza cu pustiul
dar X NU SE IMPLICA.
Revenind la ciorba noastra:inlocuieste-l pe X cu Thomas

[quote="marx"] ai spus ca are talente de precupeatza sau cam asa ceva.

POF-TIM???

decit sa aproximezi tremurat "sau asa ceva", ai fi facut mai bine sa cauti exact locul unde as fi spus/scris o asemenea enormitate... pt ca nu l-ai fi gasit!

nu e prima oara ca-mi rastalmacesti spusele sau ca - pur si simplu - nu intelegi unde bat; ce am scris dpsr coppola e bun scris - si anume ca, la valoarea lui, ar fi trebuit sa-si aleaga mai bine anturajul bucurestean, nu sa se lase tirit in tot felul de bombe & suse...
daca s-ar fi tinut de lista mea, ar fi fost cool.

in privinta elicei, cred si eu ca e un obiect fara semnificatie; a cauta "semnificatii" la tot pasul - mai ales in arta moderna - este un atavism culturnic: ce "semnificatie" are dunga verde de pe fata dnei matisse, in celebrul portret? sau urinoarul lui duchamp? sau scena bursei din "eclipsa"?
PS am uitat sa va spun ca aici, la berlin, este omagiat si carlo di palma! nu ma-ndoiesc ca "operatorul" nostru "independent" stie cine a fost... ;)

Comparatia imi pare cam exagerata... Chiar nu vad o legatura esentiala cu povestea lui X. Din punctul meu de vedere, in contextul filmului, implicarea lui Thomas nu se refera la faptul ca el ar interveni in rezolvarea crimei sau intre cei doi or whatever, ci implicarea este acceptarea realitatii pe care aceasta posibila varianta a intamplarilor o propune. La fel si in jocul de tenis. Thomas se implica nu pentru ca participa la joc, ci pentru ca accepta realitatea celor care joaca: le urmareste mingea, intelege de vor de la el, se duce dupa ea, o ridica, ii verifica greutatea, apoi o arunca inapoi... Ca sa formulez o concluzie: in "Blowup", eu inteleg implicarea prin acceptarea unei "realitati".

Putin mai sus ai scris negru pe alb: cred ca trebuie depasite - la un moment dat, sa zicem pe scara evolutiei... personale - dihotomiile astea si trecut la rafinari ale conditiei preferabile: trebuie (in sensul de: "e bine", "e preferabil"!) ca simtul estetic sa devina INSTINCT! (si el devine astfel - a se vedea majoritatea italienilor, care il au in singe.)

Intelege ca INSTINCTUL este un dat cum ar spune distinsul Aburici Patapievici, e neconditionat, e innascut. DECI, nu are cum sa fie un punct maxim (sau intermediar) al unei evolutii. Ce incerci tu sa-mi demonstrezi s-ar putea numi intuitie. Iar "simtul artistic" nu se manifesta fara niste stocari preliminare de informatii. Simtul artistic este o APRECIERE aflata in varful unei piramide, care nu se poate decela decat rational, ca orice evaluare. Eu te sfatuiesc sa citesti ceva despre psihologia senzatiilor ca prea te manifesti haotic.