La cate porcarii de filme se fac azi .. e de asteptat sa nu le placa :)

@redmen
???
sa inteleg ca intre toate aceste porcarii filmul lui nae e camuflat perfect?

am citit acum 5 min cronica de pe site si simt ca plesnesc. devine redundant termenul "film holywoodian". initial nu i-am dat importanta dar vaz ca e prezent in mai toate laudele. apoi mi se pare cronica boala asta a noastra de a ne raporta la nume mari (fellini, bergman, godard...) la sfarsitul oricarui album duminical. nu chiar orice balci e fellini,...si nici caragiale nu e.

e cinva in zona care sa ma lamureasca ce se intelege prin hollywoodian si mai ales ce e hollywoodian la restul e tacere?

am intalnit si termenii: clasic, de autor...
romanul daca nu e si fudul parca nu este roman destul

haha
pai, dk nu e minimalist (ba kiar e 'maximalist' cit incape!), atunci musai sa fie 'hollywoodian', nu? :lol:
let's get real; eu nu prea vad 'hollywoodianism' in el. o data pt k incepe vesel & s termina trist (adik n-are happy ending), nu e (totusi) facut 'dupa reteta' decit, eventual, in calitate de 'costumer', si-apoi e mult prea autoreferential (nici ditamai coppola n-a putut baga toata autoreferentialitatea d kre era in stare in marile sale filme!...). in fine - pt k INK tre sa asteptam sa vdm CIT va face la incasari: e ink prematur sa-l numim 'hollywoodian' pt k = 'comercial' (in fond nae insusi a zis-o, intr-un interviu din 'suplimentu d cult': 'in romania sintagma 'film comercial' e o gluma...' :P

mie mi s pare mai aproape d un film precum 'good-morning, babylonia' al fratilor taviani. deci, da, film 'd autor', bine facut, corect, rather old style (asumat, dat fiind subiectu etc), crowd-pleasing pina la un pct...

Hollywood versus Caranfil
 

Prin hollywoodian,poate,s-a inteles un tipar clasic si o adresare mai degraba obiectiva decat emotionala. Pentru ca personajul nu traieste ( sau nu traieste exclusiv) o drama strict interioara si psihologica - ci aventura unei descoperiri, urmata de un esec social cat se poate de concret.

Si apropo de happy-enduri, Titanicul, film de Hollywood, are happy-end, nu?

Titanic-ul nu avea happy-end, dar end-ul venea dupa ce adolescenta rebela, care chiulise de la ora de latina ca sa vada megaproductia, varsase suficiente lacrimi ca sa-l inece in ele pe DiCaprio.

e redundanta sintagma "film hollywoodian";serios? pai filmul si cronica despre care tocmai vorbim sunt un contraargument. Iar punctul de vedere care se intrevede din cronica nu e laudativ la adresa hollywoodianismului :oops: (scuza-mi licenta)

pai in general cand iti prezinti un punct de vedere, trebuie sa si contextualizezi ca sa-ti construiesti argumentarea; iar momentul in care vorbesti despre "Restul e tacere" ca de un film de autor - si exemplifici cu elemente care construiesc "amprenta" regizorului, aduci aminte si de ceilalti Autori - e un tip de argument in semiotica - al autoritatii.

filmul hollywoodian este o paradigma - practic - a filmului clasic, si are cateva elemente la nivel structural care il caracterizeaza: se sprijina pe o structura narativa care pune in prim plan logica de tip cauza efect, paralelismul narativ si o povestire care genereaza o actiune cu ajutorul unor personaje clar definite si cu scopuri clare; spectatorul intelege un film clasic pe baza unor criterii: verosomilitatea (este filmul x plauzibil?), aparteneta la un gen, si unitatea compozitionala: elementul x din film contribuie la poveste? Restul e tacere se incadreaza in aceasta tipologie, pana acum; prin opozitie,
cinematograful de arta se defineste ca fiind impotriva acestui mod narativ clasic: este impotriva inlantuirii cauza-efect, care este slabita. Apoi personajul hollywoodian se grabeste in fuga catre un scop; celui din cinemaul de arta ii lipseste un scop – trece pasiv dintr-o situatie in alta. Cum e Vizante? Exista un stereotip dupa care hollywoodian inseamna si comercial, stereotip nascut din faptul ca genul acesta de structura narativa a prins la public si a adus incasari; Restul e tacere e un film romanesc; daca te uiti pe pollul care e activ acum pe site, vei vedea ca majoritare sunt raspunsurile: "Nu ma incanta ideea de a vedea filme romanesti"; cu toate astea, in cele 10 zile de la lansare, filmul a fost vazut de peste 13.000 de romani. Raportandu-ne la contextul in care romanul un prea agreeaza sa mearga la filme romanesti, 13.000 de spectatori e o cifra care pentru 10 zile de proiectie a filmului, poate insemna un succes de casa. De asta am zis de o structura a filmului facuta pe calapod hollywoodian.

pai e un material postat pe homepage-ul site-ului, nu o parere spusa la o bere... deci cred ca o anumita tinuta a discursului se impunea. ;)

confunzi istoria reala (titanicu - vaporu adik - NU avea cum sa aiba happy-end! :lol: ) cu povestea din film: prin felu cum e construit (incepe in prezent, se-ntoarce in trecut & tot asha, back & forth...), 'titanic'-filmu are happy-end: 'my heart will go on... & on... & on...', nu? ;)

pt gloria

nu t supara, dar unde ai gasit ac clasifikre a filmului 'clasic' vs 'd autor' in fctie d cauzalitate, k ma uimeshte?! :o iti pot aduce nenumarate exemple k NU e asha - dar ma rezum la a-ti atrage atentia k exista filme clasice SI d autor (adik in acelasi timp: vezi hitchcock, renoir, welles, fellini & multi altii!)& k ceea c vrei tu sa surprinzi - k tipologie - s suprapune mai degraba p ideea/practik 'genurilor' si/sau a filmului hollywoodian clasic (= in sensu d veki) vs film modern: deosebirea fundamentala sta in felu cum este conceput TIMPUL in ac 2 tipuri d filme - vezi, in ac sens, cele 2 carti ale lui gilles deleuze: 'l'image-temps' & 'l'image mouvement'...

nu, draga, happy-end la Titanic ar fi fost sa se catare si Jack pe scrinul ala sau ce era si sa fie salvat impreuna cu Rose (iar apoi sa "sparga" diamantul pe distractii). Faptul ca ramanem cu tanti Dion si "go oooooon" e doar stratagema (f. inteligenta!) a lui Cameron de a scoate filmul din banalitate ;)

nu: anti-happy-end ar fi fost sa moara amin2 & sa nu aiba cine sa povesteask istoria... :P
kiar sa nu moara nimeni, intr-un film dspr titanic, mi s pare extravagant - tie nu??

pai de ce nu ar sta in picioare o astfel de clasificare, atata vreme cat exista o lume cu vise, cu flashbackuri, in care timpul nu se desfasoara cronologic, cauzal, ci dupa o memorie personala a personajului, ca la bergman, chiar si ca la fellini.

Citesc acum David Bordwell - Poetics of cinema; cu Deleuze mi-am inceput periplul in cinema et audiovisuel; ma voi intoarce la el, pentru ca - intr-adevar mi-a placut foarte mult. Multumesc de sugestie.

pt k o 'lume cu vise, cu flashbackuri' etc NU acopera TOATA realitatea - din teren, k sa zic asha... - a sintagmei 'film d autor': oare minimalismu romanesc nu e 'd autor'?? eu nu vad 'lumi cu vise' in el...

Convenim ca:
1. anti-happy-end = mor el, ea, plus toate celelalte personaje secundare, tertiare, inclusiv cele care nu apar niciodata pe ecran
2. super-happy-end: supravietuiesc el, ea, orchestra inceteaza sa cante si se arunca intr-o barca?

Daca da, atunci avem semi-happy-end! :P

Daca nu, zi tu ce-avem...

avem un film f bun :P

e adevarat, de aceea am si folosit termenul "paradigma", adica exemplu, care exemplu nu e neaparat sa fie exhaustiv :sleep: .

... nu e exhaustiv, ba as zice kiar k e misleading ;)

asta inseamna k o clasifikre in fctie d stil este inoperanta: si renoir, si hitchcock, si bergman, si fellini (si antonioni, si godard, si tarkovski, si tarantino, si von trier, si puiu...) au 'stil' - kit k ele nu seamana unu cu altu -, ceea c inseamna k toti sint autori... iar unii dintre ei sint (= au devenit) kiar si 'clasici' :)

cum vi s pare ac txt?

http://agenda.liternet.ro/articol/66...-e-tacere.html

nu stiu cine e autoarea, dar txtu mi s pare inept - iar finalu, absolut abject! :sick:

in ac timp, ma face sa reiterez o intrebare mai veke: c inseamna oare, in mintea unor astfel d oameni, 'estetic', 'film-film', 'imagini frumoase' etc etc?

:lol: hilar text.
imi place partea cu "se rade si se plange inteligent"
oare articolul ei e de ras inteligent? ca de ras e sigur

O compunere de clasa a IV-a. Aceasta senzatie imi da mie.

da, e plin de expresii gen 'film-film' (e o balbaila)? unde my favourite e "plin de imagini arta" :))

lasand la o parte textuletul ce are substanta unui bilet de tramvai, pe mine ma deranjeaza altceva: usurinta cu care se da in filmele 'mizerabiliste' ale unor puiu, mungiu, porumboiu, etc, doar pt. ca sunt altfel. daca nu le intelegi, nu le gusti, stai in banca ta si bucura-te cum stii tu la filmul lui caranfil. dar a da in ele mi se pare complet lipsit de fair play. e loc pentru toata lumea. din nefericire toti frustratii habarnisti au iesit acuma din umbra si-si varsa naduful pe filmele tinerilor, agatandu-se de filmul lui caranfil, ridicandu-l la rangul de mare arta. ceea ce nu e, din pacate.