Exprimarea cu "revedeti" imi apartine suta la suta. Nu am vazut DFN, nici MJC, dar, fiind filme lansate acum cativa ani, mi-a sunat mai bine :) Oricum, e bine ca putem vedea toate filmele, indiferent de rezultatul acestui poll (care va fi inchis azi la miezul noptii, deci grabiti-va daca mai vreti sa schimbati ceva :) ).

Eu am vazut doar "La drum", acum cativa ani. Filmul trateaza, in maniera foarte realista, problema transhumantei si viata ciobanilor din Marginimea Sibiului. La vremea respectiva, mi s-a parut foarte bine realizat, si cred ca a fost si foarte premiat. De regula, Dumitru Budrala isi prezinta documentarele la festivalul ASTRA FILM de la Sibiu, asa ca, daca ajungeti pe acolo, s-ar putea sa le puteti vedea(din arhiva studioului Astra). Anul asta festivalul se tine in perioada 22-28 octombrie.

"La drum" este, intr-adevar, un film bun, dar "Blestemul ariciului" este chiar si mai impresionant. Genul de documentar praticat de Dumitru Budrala - mai apropiat de antropologie si de "observatia participativa", lipsit de cosmetizari si de fictionalizari, dar empatic si onest - este destul de original pentru filmul romanesc si ii asigura un loc privilegiat in cinematografia autohtona.

In"La drum", "observatia participativa", cum spui, se potriveste la fix. Cum a procedat Budrala acolo? si-a luat aparatura necesara si un cort, si, cred ca fara prea multe pretentii, gen apa calda si croissante frantuzesti la micul dejun, s-a alaturat unui cioban care ii povestea (si cu care povestea) despre diverse intamplari si experiente conexe acestui "drum al oilor". Asa, insotindu-l pe cioban, a surprins cel mai bine ceea ce si-a propus; daca ramanea in fotoliu acasa si facea o lucratura de film din multa documentatie adunata, nu facea nimic autentic. Dar asa, a iesit ceva misto.
Daca si in "Drumul ariciului", Budrala si-a luat cortul si a filmat un arici de dimineata pana seara, atunci tot respectul, si vreau sa vad documentarul. Nu ca nu as vrea sa-l vad daca titlul ar fi metaforic, dar imi plac oamenii care, in conditiile in care nu primesc ban de la nici un cnc sau guvern, se descurca foarte bine si singuri si reusesc sa impuna un stil. Si mai mult, reusesc sa organizeze un Astra Film Fest, la care vin cu placere si profesionisti din strainatate.

Stiu ca daca vom continua sa vorbim aici despre documentarul lui Budrala, am parea inactuali (lansarea cartii tale a avut deja loc) si off topic...ca sa nu zic desueti. Cine sa mai analizeze mersul documentarului din Romania, cand la film artistic stam cum stam? Cum sa-l incadram pe Budrala intr-un "nou val" de autori de documentar de calitate, cand abia daca se stie cine-i Budrala?
Mai bine i-am face dreptate cu un topic separat; ar fi mai adecvat.

Eu iti doresc ca peste 10 ani sa scrii o carte si despre "noul val" al regizorilor de film documentar romanesc. Dar cred ca 10 ani e o estimare muuult prea optimista :( , ce parere ai?

Dumitru Budrala & stuff
 

1. "Observatia participativa" este termenul folosit de antropologi (o buna parte din ei) pt a-si descrie metoda de lucru.
2. In "Blestemul ariciului" nu este vorba despre un arici, ci despre o familie cumplit de saraca de tigani/romi baiesi; ariciul vine dintr-o legenda a acestor oameni. Cu exceptia "ramei", modalitatea de realizare este aceeasi, iar rezultatul este senzational, trust me.
3. Dumitru Budrala incearca de ani buni sa faca un nou film despre transhumanta, dupa "La drum", dar nu primeste bani de la CNC.
4. Sunt de acord cu un topic separat dedicat acestui cineat f original (cel putin in context romanesc), dar, din pacate, nu stiu daca am mai gasi participanti...
5. In volumul meu despre "Noul val" exista 9 regizori de fictiune si 3 documentaristi (Thomas Ciulei, Florin Iepan & Alexandru Solomon); am considerat ca 25% este un procent corect pt documentar. Trebuie spus ca, atunci cand faceam interviurile pt volum, nu vazusem inca nici un film al lui Budrala (asta s-a intamplat in toamna la Astra, un festival cu adevarat minunat). Dintre documentaristii care s-au mai impus dupa revolutie, ar mai putea intra intr-un astfel de volum - pe langa Budrala - Laurentiu Calciu, Diana Deleanu, Sorin Iliesiu, Cornel Mihalache sau Ileana Stanculescu... E greu de gasit puncte comune intre ei, dar cred ca ar merita sa fie mai cunoscuti.
Cam atat...

daca "observatia participativa" este doar o metoda de lucru, inseamna ca eu am gresit utilizand formula asta(+ghilimelele) acolo. dar am inteles semnificatia(fondul) metodei lui Budrala, aceea de implicare prin participare directa in teren(un fel de munca de 'documentare' pe teren), si la asta am vrut sa...bat. Deci a fost ,cred, un fel de fond bun fara forma buna.

cu subiectul din "Blestemul ariciului" sunt..touchee...efectiv familia de baiesi foarte saraci mi-a atins deja o coarda sensibila. legenda n-o stiu, dar imi pot imagina multe. am sa incerc sa-mi fac rost de film si sa-l vad.

si eu care am fost sigura ca n-ai atins in carte subiectul "documentar" nici macar in proportie de 25%..te-am cam subestimat in necunostinta de cauza, nu? :)
deci merci pentru precizari si completari.

Cu placere.
Vorbind cu tine, mi-am dat seama ca ar fi nevoie de un nou topic despre documentarul romanesc pe acest forum.

Acum ca am terminat noul numar al revistei Cinemagia, e timp sa zic si cum s-a petrecut lansarea cartii lui Mihai. Persoanele prezente: regizorii Catalin Mitulescu, Constantin Popescu, Alexandru Solomon, Hanno Hoefer si criticii Magda Mihailescu, Alex Leo Serban, Dana Duma, Andreea Chiriac, Valerian Sava, Andrei Cretulescu, Laurentiu Bratan.

Discutia a fost pasionanta, o ocazie atat pentru regizori, cat si pentru critici si public sa-si spuna fiecare parerea si impresiile despre film in general si "noul val" in special. Dupa o scurta polemica, incercata si pe acest topic, in legatura cu justetzea formulei "noul val" (foarte vag - conform calamburului "la nouvelle vague c'est vague" - dupa parerea unora, bazat pe o reala afinitate, dupa parerea altora), discutia s-a indreptat spre probleme mai acute: relatia/disputele dintre regizori si critici, purtate in detrimentul publicului. Catalin Mitulescu a invitat criticii si publicul la solidaritate intru succesul cinematografului romanesc.

Regizorii au fost de parere ca criticii sunt puntea dintre cineasti si public, cei care "traduc" semnificatiile si mesajele cineastilor ghidand/educand astfel publicul si promovand noile valori ale tinerilor regizor. Din nefericire, s-au plans criticii, publicul nu prea citeste cronici si nu se lasa usor educat si nici ghidat. Magda Mihailescu a deplans lipsa unei reviste "serioase" de film, gen "Cahiers du Cinema", un punct de referinta la care sa poata apela toti cinefilii, in locul paginilor de critica, raspandite prin atatea publicatii.

Chiar daca in noul numar al Cinemagia am inclus si o pagina dedicata Cinematecii, pentru dumneaei revista noastra ramane "de informare", ceea ce este foarte adevarat :). Dar cata nevoie are Romania de o asemenea revista serioasa? Cum s-ar putea ea intretine intr-o tara in care Cinemateca de-abia rezista si in care filmul piratat se consuma acasa, intre patru pereti, in locul spatiului generos al cinematografului si-al marelui ecran?

Voi ce parere aveti despre ideile enumerate mai sus? Ce credeti ca trebuie sa faca cineastii/criticii/publicul pentru ca regizorii sa nu mai depinda de CNC, de exemplu, castigandu-si o autonomie financiara absolut necesara pentru a crea filme noi? Ce ar putea face Cinemagia, de exemplu, pentru a ghida publicul si a-l face sa nu ocoleasca filmele romanesti (bune!), care se afla mai intotdeauna la coada box-office-ului? Ce ar putea face regizorii pentru a atrage publicul? Este nevoie de subiecte noi, stiluri noi, actori noi? Cum se poate obtine un succes de public (si deci financiar) realizand in acelasi timp un film valoros si premiabil ca MDL, CMPSL, HVA sau AFSNF?

Multe intrebari, multe probleme deocamdata fara raspuns/rezolvare. Tot ce pot sa va promit este ca regizorii enumerati mai sus si altii care nu au fost prezenti la lansarea de miercuri vor citi ideile si solutiile voastre... ;)

Nu se poate intretine. Revista pro cinema nu a mai aparut din motive strict economice. Era de calitate (atat grafic, hartie, continut etc) dar scumpa si nu se vindea. Iar sarbu face afaceri, daca nu merge inchide sau vinde. Asta e economia de piata. De "Noul cinema" ce sa mai vorbim...

o solutie sigura ar fi ca regizorii sa continue sa faca filme bune... asa cum publicul si distribuitorii au renuntat sa mai riste pe filme romanesti dupa atatea esecuri, tot asa vor redeveni interesati dupa cateva succese de critica sau pe la festivaluri... sunt optimista, stiu, dar cred ca trebuie doar sa mai avem putina rabdare.

pai si in cazul cinemagiei, ideea "revista de informare" nu stiu cit se poate sustine!
adica: revista e cumparata pentru informatii? sau in cazul incare e un film bun adaugat ei?
eu cred ca varianta a doua e cea reala.

cred ca inserturi (mai) teoretice (dar aplicate) fac bine revistelor, care se vor altfel de informare.. cine cumpara revista pentru ca are un film atasat nu e interesant in a o citi... cine o cumpara pentru a o citi nu prea gaseste mai nimic in plus fata de informatiile libere altfel pe net si libere de orice substrat de cele mai multe ori... iar atunci nu o vor mai lua... astfel ca pentru cei din urma ar fi interesant sa fie si alt-ceva decit simple prezentari (cele din Filmul Tau sint de-a dreptul cretine) a ceea ce se invirte pe ecrane sau pe dvd. exista posibilitatea ca si cei care cumpara initial revista pentru ca e atasat un dvd.. sa descopere ca despre film se poate vorbi si altfel decit in impresii de moment (si alea atit de precare de cele mai multe ori).

faptul ca lumea nu pare dispusa a citi critica de film pare oarecum adevarat.. dar intrebarea poate fi si rasturnata: cita critica veritabila se face?

faptul ca ies carti despre film e important deocamdata. e cartea lui MF, a lui als (partea eseistica!)... iese in scurt timp primul volum din Idea Cinema (vor fi cel putin 2 anul acesta)... treptat cred ca lumea se va obisnui si cu un alt discurs despre film...iar odata obisnuita il va cauta... iar toate acestea vor deveni si mai insemnate daca filme precum Hirtia, A fost sau n-a fost? sau MDL sau ceea ce se anunta a fi Restul e tacere, ba chiar Legaturile lui Tudor G., vor fi prezente anual pe ecrane: ele cer si altfel de povesti post-filmice decit cele din magazine de duminica.

this is bullshit: procinema si-a intrerupt aparitia pt k onor conducerea redactiei a hotarit - spre cinstea ei! - sa nu o puna p coperta p janine, consoarta bossului :w00t: asta e micul adevar - mai putin glorios decit cred unii (vezi mai sus) si cva mai anecdotic, dar 100% adevarat (o stiu din sursa sigura).
dar musiu sirbu a facut asta cu toate revistele kre-si creasera un vad: le-a tinut cit le-a tinut, apoi le-a desfiintat: afacerile k afacerile, dar mai tre sa li s piarda si urma, nu? (hint-hint...)
in cazul procinema-ului, makr redactorii i-au luat-o inainte si - prin 'nesupunere civila' - i-au dat un argument forte sa-i concedieze...

pt gionloc

cum adik (numai) 'partea eseistik'?! din cite stiu, nici makr n-ai citit cartea :oops:
oricum, nu stiu d c s spune k nu s citeste carte d film: stiu k cei d la polirom s pregatesc sa scoata al 2-lea tiraj al cartii mele...

eu am plecat in raspunsul meu dela ceea ce spunea Stefan:


am dat exemplele vizibile mai sus si am formulat o intrebare!
dupa cum poti observa :x, nu am lansat niciun fel de comentariu privind valoarea eseurilor (ca asa e, inca nu le-am citit :P), ci doar am spus ca atunci cind vorbesti despre nevoia de a intilni si altfel de scrieri despre film decit cele cronicaresti, eseul e de mentionat!

iar ca se vind cartile - foarte bine, asta speram si noi cu titlurile din vremurile a venir!

deci nu e cazul sa rosesti :oops: aiurea :P (loool)

Se prea poate nu te contrazic, dar adevarul este ca sarbu aparea intotdeauna pe pagina unu' si doi alaturi de j de janine (intotdeauna era prezentat "CA ACEST MECENA AL CINEMATOGRAFIEI ROMANESTI", iar janine cu "Eclipsa" (colectia aia penibila cu piramidele + alte efecte de 2 lei, facuta de altii) a fost si pe coperta. Da, ce pl. lui, el era sefu' pan' la urma. Vad ca in ultimul timp (de ceva ani incoa') nu prea mai vrea publicitate moca, sta ascuns precum cartita.
Cand sarbu si j formau un cuplu, aparitiile din procinema semanau cu cele ale odiosilor din fost "cinema".

Ati cam deviat de la subiectul/subiectele discutiei.
Eu as reveni la ideea revistei de cinema. Plecand de la premisele ca o astfel de publicatie nu poate rezista fara sustinere financiara si ca mogulii media gen Sarbu nu (mai) vor sa se implice in astfel de proiecte, poate ca o eventuala revista ar trebui scoasa de UCIN sau (din nou) de CNC... Mai mult, cum exista mai multe grupuri de critici si filmologi/cinefili, ar fi utila, cred eu, organizarea unui concurs de proiecte - cum s-a intamplat, de exemplu, la Uniunea Scriitorilor - si... may the best one win!
Ce parere aveti?

Eu unul as da bani pe orice are legatura cu cinema-ul, dar nu ma intereseaza revistele gen mac, care scriu despre "filme". Nu conteaza cine o scoate, cum se cheama, oricum e seceta mare de cativa ani si gasesc jenant ca intr-o tara cu 20 de mil. de capete sa nu existe o revista k lumea cu acest subiect. Asa ca revin la spusele mele, asta arata cat de mare este interesul in Romania in ceea ce priveste acest domeniu.

aici eu ii dau dreptate infamului nume (cine ar fi crezut?): nu cre k e nevoie d o revista d cinema in ac mom in ro! nu exista o piata pt asta
pt carti da pt k e totusi carte
iar tentative cnciste d scoatere a unei rev d cinema au mai fost (mie insumi mi s-a propus recent sa conduc una :w00t: ) dar din fericire au capotat: decit rev cnc mai bine lipsa!
dar nu exclud k unii s vor 'mercenariza' la prima strigare ;)

ps comparatia 'cinema' - 'procinema' is monumental nonsense! dk cineva mai face afirmatii d ac fel ar trebui sa produk si dovada - nr si pagina!

Incepi sa imbatranesti dear, lui nume i-ai mai dat dreptate de cateva ori. Btw, stiu ca esti sensibil la subiectul asta cu revistele, si kiar e nevoie de una p-aici.
:(( ufffff, am scapat !

La ce te referi mai exact, am destul de multe p-acasa. Similitudini sunt, iar unii din procinema aveau tendinta de a o da in "anchete" d-astea obositoare, cum a facut si cinema in zeci de randuri, aproape ca nu era numar in care sa nu mai apara cate o ancheta "cinema".

No comment
 

Singuratatea lui Cristi Puiu
Nu sunt deloc original cand spun ca ma irita tot mai des simplitatea entuziasta cu care este imbratisat unanim "noul val". In literatura, film, arte plastice etc. Cliseele apreciative, caderea pe spate in fata baietilor care "spune pe bune".
Nu sunt un cinefil infocat, dar am vazut cateva filme ale "noului val", care e plin de artisti deranjanti. Sa zicem ca prin mimetism – cate filme minimaliste despre "comunismul meu", "revolutia mea locala", "temele mari relatate de o voce mica si ingenua" va mai trebui sa vedem pana sa se prinda baietii ca c’est foutu? Eu, cel putin, nu vreau sa vad "Good-bye Lenin" de mai multe ori.
In alta ordine de idei, nu am nici cel mai mic respect pentru Kusturica, cu atat mai putin pentru largul siaj pe care acesta l-a creat.
Cristi Puiu vs. restul mi se pare o cartografiere corecta a "noului val". Primul are ceea ce se numeste de cele mai multe ori o viziune proprie asupra lucrurilor si asta e definita de cateva lucruri destul de rare: austeritate, directete, gravitate. Seamana, impresionist vorbind, cu un artist neamt postbelic. Nu are glumite soft. Filmele sale sunt ingrijorator de lipsite de scene haioase. Nu trebuie sa contracareze chestii local-umoristice cu lirisme de ultim prost-gust.
Toate acestea sunt impotriva trendului, urmat de artisticii ludici sau "tineri furiosi" ai filmului romanesc contemporan. A caror apetenta de a face filme la care stiu ca europenii pun botu’ (oh, specificul, oh, minunata diversitate) e ridicola, cand nu gretoasa.
Daca filmele predominante in noul val sunt "veridice" si delicios de feerice (ca orice produs artistic rural), filmele lui Cristi Puiu sunt firesc sumbre, nedecorative, alienante. Adevarate.
(Ionut Chiva, in "Romania libera" de azi, 23 martie)

Mä si mir - cum a putut sä-l nimereascä asa de bine pe Cristi, si sä fie asa de pe-aläturi în privinta celorlalti? Pe cât de adevärat si penetrant schiteazä portretul artistic al lui Cristi, pe atât de fals si schematic generalizeazä în rest. 5/10
(N-am dat niciodatä note formatate asa, da' acum mi-a venit. Scala e 1-10).