Sunt de acord că modul meu de expunere a fost neordonat și neîngrijit.
Dar dacă divertismentul ăsta care se vrea tragedie (deși îi lipsește exact eroarea tragică, deci e pur și simplu dramă cu final tragic), cu militari care se ghiftuiesc, își savurează ultimele clipe alături de iubite, telefonează în provincie să întrebe de pregătirile de Crăciun și fac planuri pentru petrecerea Anului Nou, e îndemn la reflecție... Sfârșitul acelor nefericiți nu are nimic eroic (Nu, nu trebuie să mai scrii că nici nu aveai pretenția!), dar nici nimic emoționant (cu toate că, pe alocuri evocator, dar cum spuneam, evocând felul cum au impresia că s-au petrecut lucrurile o categorie neinițiată de oameni), ci e ca și cum ai prezenta ultimele 24 de ore din viața unora care mor într-un accident de circulație, sau cum era în filmul ăla cu atacul de la WTC.
Înțeleg că filmul îți place, dar e o frescă și nimic mai mult, ceva de genul: uite cum trăiră, luptară și muriră niște militari la revoluție. Da, e un omagiu pentru cei care au fost uciși atunci. Și ce-i cu asta? Te ajută acest film minimalist, în care interiorul de bucătărie a fost înlocuit cu interiorul de TAB, să meditezi de pildă la cum s-ar putea evita situațiile asemănătoare?

A, să nu uit: Evocarea pioasă a nenorocitului ăluia, pe care Muntean îl prezintă drept erou, deși nu dusese lipsă de nimic nici înainte de decembrie `89 și e de presupus că și după `90 ar fi dus aceeași viață de huzur, e simptomatică pentru mistificarea practicată în ultimii 20 de ani și nu e de mirare că multă lume nici acum nu înțelege că cei mai câștigați din schimbarea de regim de atunci au fost tot securiștii, adică tot cei care erau și înainte în fruntea bucatelor. Nu vedeți că și acum multora le e teamă de revenirea comunismului, când pentru orice om cu judecată e clar că cei acuzați de cripto-comunism sunt cei mai interesați de viitorul capitalist al României actuale?

Sunt din ce în ce mai încredintat cä te joci.
E clar cä nu esti nici prost, nici incult... Ar fi neverosimil ca toate atitudinile tale diametral opuse realitätii (atât de numeroase!) sä fie simple erori - mai ales cä sunt însotite de niste jonglerii bizare si irationale, de multe ori denaturând adeväruri evidente sau inserând vizibil elemente fictive.
(Cele mai flagrante exemple care-mi vin în minte: apologia lui Vadim, victimizarea lui Iaurticä, sustinerea cenzurii olgutesti, presupusa folosire a cenzo-softului de uz propriu, vituperarea contra Mädälinei Manole, cruciada împotriva bancurilor cu blonde si asiatici, iesirile extremiste apropo de unghiul teologic asupra tragediei de la Giulesti, iar acum, aceastä simulare voit stângace, care satirizeazä unele clisee de viziune si mentalitate, a unui film foarte bun.)
Nimeni n-ar putea emite o asemenea succesiune de anti-adeväruri; un prost sau un nebun ar gresi aleatoriu, nu regulat; un om inteligent si normal (cum pari sä fii tu), ar gresi într-un procentaj rezonabil, nu atât de exagerat.
Am, asadar, convingerea tot mai fermä cä e un experiment deliberat (oarecum similar cu acea serie de poll-uri hazliu-futile apropo de numele, costumele, decesele, procesele, miasmele si orgasmele personajelor lui Nicolaescu). Iti alegi câte o atitudine cât mai aberantä si mimezi sustinerea ei, pentru a testa fie reactiile noastre, fie propria ta capacitate de a opune asa-zise argumentatii absurde. Jocul e interesant, dar cred cä de-acum, fiind devoalat, îsi va pierde farmecul (pe mine deja nu mä mai incitä). Hai sä cäutäm altul, la fel de inedit si insolit.

Bine, bine! Eu sunt Laeddis. Teddy Daniels nu există.

Și dacă Celestina avea dreptate?...
Iar începi să acuzi aiurea bazându-te pe propria percepție asupra realității. E limpede că pentru a avea liniște, omul trebuie să fie de acord cu toate „adevărurile” de care ești tu atât de sigur.
Ăsta e un forum liber! Nu poți să vii tu și să ne cenzurezi opiniile ori de câte ori ele vin în contradicție cu convingerile tale.
Ceea ce ai scris cu caractere italice sunt numai inexactități și răstălmăciri. Nu vreau să dezvolt subiectul, mai ales în public, pentru că una la mână ești prea abil ca să poți fi înfrânt vreodată definitiv și a doua că și dacă aș avea nădejde să te înving tot n-aș vrea să te fac „de râsul Țării”.

Oricât de absurde, prostești, nebunești ți-ar apare opiniile exprimate de mine în acest forum, te rog să iei notă de faptul că mi le asum pe toate și că în cel mai rău caz au existat uneori rubrici create pentru amuzament, niciodată pentru sondarea opiniilor.

Presupun, Ipusor, nu acuz!
(Iar un asemenea joc nu e neapärat räu - deci, je n'accuse pas bis!)

Dar omul; nu trebuie sä aibä "liniste"! Linistea ucide gândirea. Numai mortii au liniste.

As it happens, nu cenzurez - doar contrazic. E o mare diferentä!
(Regret cä te dezamägesc - pe tine, un partizan al cenzurii si un adversar al libertätii de exprimare.)

Nu, nu cred cä-ti asumi toate acele opinii absurde, prostesti si nebunesti. Cu acest mesaj, mi-ai întärit si mai mult convingerea cä ele au un rol de turnesol. Ai strecurat în el, cu abilitate, destule indicii, fie ca sä-mi verifici perspicacitatea, fie ca sä-mi confirmi subtil supozitiile.

Dom'le, nu pot avea exact aceleași parti pris-uri cu tine - e normal dpdv logic și statistic. E firesc și anticipabil să avem și opinii diferite. În altă ordine de idei, nu-mi mai întocmi dosare dacă tot nu înțelegi ce vreau eu când emit unele opinii. Poftim! Ești atât de nedelicat încât să mă acuzi de cenzură pe mine, care am cerut numai decență și editarea cuvintelor obscene; pe mine, care le-am luat apărarea atâtor nedreptățiți, deși tu, demascatorul meu, dai periodic indicații de cenzurare, mutare, suspendare - asta când nu intimidezi sau nu ștergi fraze sau mesaje întregi tu însuți.

Recunosc că Radu Muntean mi-e antipatic, pentru că are un comportament auctorial de golan: face reclamă exploatării sexuale în Boogie; promovează ura interetnică și violența în general, dar pe de altă parte glorifică absolvirea de sine în Furia; în plus, refuză să vadă evenimentele din `89 nu cu înțelegerea spectatorului de atunci, ci cu discernământul omului informat din 2004. Pe de altă parte, mi-e odioasă mentalitatea (ușor de sesizat prin comparație cu atitudinea să zicem cea a lui Puiu, care a trăit în Occident) a lui Muntean, de complex de inferioritate românesc combinat cu aberantul complex de superioritate față de conaționali: cretinul ăla care striga la comandant că e comunist e cel mai fidel alter ego al realizatorului Hârtiei, după părerea mea.

Of, of, of, mäi Ipusor,
Cu ratiunea nu-i usor!
Nu te-acuz chiar de nimic,
Doar te descifrez un pic!
Delicat? De ce sä fiu?
Cä mimozä nu te stiu!
Despre Radu te exprimi
Ca la un concert de mimi,
Unde-un gest abscons, subtil,
E interpretat la kil.
Haosul îl parodiezi
Ca bursucii finlandezi,
Te prefaci bätut în cap,
Ca sä vezi de cumva scap
Din vedere-a tale trucuri
Când imiti, critic, ciurucuri.
Deci ti-o spun färä-nconjor:
Esti un delicios actor!
Meriti cu prisos un car
De premii Unchiul Oscar!

Dumnezeu știe care dintre noi e mai serios și mai franc...

Cunoșteam talentul tău de versificator. :)
Și totuși, ajută Muntean-ul cu filmul său la descifrarea sensurilor reale ale evenimentelor din `89? Sau mai degrabă, fie și involuntar, dimpotrivă? De ce te cramponezi în judecarea acestui film strict sau cu precădere din punct de vedere al tehnicii cinematografice și desconsideri finalitățile educativă, culturală ale celei de-a șaptea arte?

Päi iatä de ce tin atât de mult la finalitatea educativä, culturalä, a celei de-a saptea arte: arta pentru artä, arta în sine, îsi are locul si rostul ei, dar mai mult în procesul de formare al artistului, mai mult ca "exercitiu" - adevärata artä este aceea DE CONTINUT. Un fost user de pe-aici, care într-o vreme îsi încropise un fel de reputatie publicä (stim amândoi la cine mä refer), era unul dintre acei fanatici ai formei - la un moment dat, a mers cu tupeul chiar pânä la a-l denigra pe Dostoievski, numai fiindcä (asa cum se stie), marele prozator rus era un a-stilist. Si am mai cunoscut asemenea oameni, care tocmai prin neglijarea continutului si accentul exacerbat pus pe formä, m-au fäcut, prin contrast, sä apreciez orice produs artistic în ansamblul lui.
De-asta îmi plac filmele noii generatii de cineasti români - pentru bogätia continutului lor uman, pe care-l comunicä prin niste formule stilistice simple, discrete, adesea deconstructiviste. E principalul motiv pentru care evaluez "Hârtia va fi albasträ" nu atât din punct de vedere al tehnicii cinematografice (aici, doar functionalä), ci mai ales pentru imensa lui contributie la descifrarea sensurilor reale ale evenimentelor din '89. E filmul cel mai bogat în acest sens, de pânä acum. In analiza scrisä, am insistat mai mult asupra acestor finalitäti: educativä si culturalä.

Mă surprinde ceea ce scrii. Eu, așa cum am scris și mai sus, am aceeași opinii legat de valoarea unei opere artistice. Totuși, ca să nu mai lungim discuția, că poate ești tu ocupat și eu te rețin, care e după tine mesajul acestui film? Poate, datorită formației intelectuale diferite, eu am înțeles ceea ce nu trebuia din el și mi-a scăpat exact esențialul.

Nu folosesc termenul "mesaj" în definirea unui concept cinematografic, e prea didactic.
Nu-ti face griji, când am timp si consider cä e necesar, stii bine cä räspund amplu. Ba chiar si în versuri, cum m-au inspirat glumitele tale de azi-dimineatä. :)

Îți interzic să mai faci mișto aiurea! Mi se pare rușinos ca un polemist entuziast și pedagog cu experiență ca tine să facă atâtea eschive când discută cu un profan ca mine. Spune-mi cu ce trebuia să mă aleg eu din filmul ăsta și n-am știut, ca să terminăm odată.

Hai, mä Ipusor, nu te mai zbârcoli asa ca fata mare la märitat...!
...Sau, nu, aia fäcea altceva... :-?
Stai...

...:|
Râdea...?
Nu, aia-i proasta-n bâlci...
Plângea... ...??
Nici, aia-i proasta-n bisericä...

Hmm...

Gata, mi-am amintit! Mi-am amintit!
Fata mare la märitat SE GRABESTE, dom'le! :D

...Da, da' atunci cine se zbârcoleste...?
This is the question!

* * *

...Lasä, dom'le, sä mai si glumim, cä de prea multä solemnitate ne-apucä o constipatie, de-aia, de ni s-or pietrifica hemoroizii în pas alergätor! Si pe urmä sä te väd! Alifie, homeopatie, bisturie... Vai si-amar de zilele noastre...!

On-topic:
« Ô liberté, que de crimes on commet en ton nom ! »
(Ultimele cuvinte atribuite Doamnei Roland)
De-aici începe - si se poate glosa mult si bine! Iar "Hârtia va fi albasträ" dezvoltä substantial implicatiile acestei idei centrale.

Tocmai reflectam zilele trecute la crimele inutile pe care revoluțiile le comit tocmai pentru ca ai lor copii să se asigure că i-au eradicat complet pe cei cu adevărat periculoși, pe contrarevoluționarii, reacționarii, partizanii, proscrișii care, asemeni ție, merg până în pânzele albe, ba îi mai corup, expunându-i și condamnându-i la același final tragic, și pe semenii lor mai naivi. Iartă-mi sinceritatea.

Înțeleg acum ce te-a mișcat și ți-a dat de gândit la Hârtie, dar pe de o parte eu rămân dezamăgit și consternat de lipsa de preocupare a autorului pentru resorturile crimelor din decembrie `89, în bună măsură elucidate la momentul scrierii scenariului filmului și de lipsa perspectivei istorice, istoriografice asupra evenimentelor. Mi s-a părut demoralizator și rușinos ca atitudinea cineastului să fie perfect aceeași cu atitudinea nevinovată a celui care jubila în seara de 25 decembrie când se difuzau imaginile cu execuția dictatorilor, că deci pentru Muntean 15 ani de reflecție au trecut fără niciun folos. De-aia am tot scris că paradoxal m-a tulburat mai mult (deși tot de trei ori am văzut-o, ca pe Hârtie) telenovela cinematografică după scenariul lui D.R. Popescu (nu știu, ăsta e cu albii sau cu roșii, adică vreau să zic: e în haita voastră?)

Altfel, ce rost crezi că are formula compozițională cu ultima scenă oferită înaintea titlului filmului? În alte producții, modul ăsta de prezentare indică faptul că filmul dezvăluie nu ceea ce s-a petrecut înainte de acel moment dramatic (ca la Muntean), ci motivele care au condus fatalmente la evenimentul dramatic din startul filmului.

N-am de ce sä-ti iert "sinceritatea" - e ca si cum eu ti-as zice: "Ipule, esti o perdea metastabilä cu pedale amfibrahe; iartä-mi sinceritatea". Primul täu pasaj e de-a dreptul halucinant, e un amestec de Catavencu, Urmuz, Dali, Dansul Pinguinului si Grid Modorcea cu gemenele lui cu tot; te rog, ai grijä de tine.

Deci, tu voiai o anumitä formulä: un film-investigatie.
Muntean a preferat alta: o mini-frescä la nivelul omului märunt.

De la asceastä nepotrivire a pornit toatä näuceala asta cu eticheta "demoralizator si rusinos" înfiptä-n cur.
E ca si cum eu as vrea sä cumpär cartofi, si as vedea pe taraba aia vinete; si atunci as zice: "mi se pare concupiscent si matricial".

Da, într-adevär, în multe alte filme o asemenea constructie circularä dezväluie ceea ce s-a petrecut înainte, si nimic mai mult. Muntean a optat pentru o incursiune mai aprofundatä: el ne aratä motivele care au condus fatalmente la evenimentul dramatic din startul filmului.

N-am mai râs de mult așa la un text de-al tău. =))
Înțeleg și totuși mi se pare obscur, superficial și cu bătaie scurtă - filmul, nu textul. E probabil de vină și o diferență de estetică.


Glumești! Singurul motiv care a dus la moartea eroilor a fost ordinul ca ei să fie masacrați. Niciuna dintre acțiunile lor n-a avut vreo înrâurire asupra destinului lor. Iarăși citești invers cele scrise de mine. Nu e ca la Talaye sorkh (Crimson Gold), ca să rămânem în universul culorilor și în aceeași perioadă de lansare, unde jaful casei de amanet este explicat prin discriminarea socială a eroului dezvăluită pe tot parcursul filmului. E posibil ca maestrul Muntean să fi folosit această variantă compozițională pur și simplu ca să dea dinamism filmului (să creeze încă din start o atmosferă apăsătoare, de război); ca să evite ca finalul filmului să fie deconspirat și astfel valoarea lui să nu mai poată fi apreciată (în sens pozitiv) la nivel maxim; în sfârșit, ca să evite criticile ce l-ar fi acuzat de un deus ex machina parazitar al unui eveniment cunoscut, ca în filmul ăla Amintește-ți de mine.

Ordinul ca ei sä fie masacrati e real, dar nu face parte din paradigma filmului.
Pe Muntean (care nu e un maestru, ci doar un regisor foarte bun) nu ASTA l-a interesat, ci doar aspectul individual: faptul cä protagonistii sunt niste particule browniene într-o noapte abulicä, în care se murea nemotivat si pe capete (strat al realitätii cât se poate de real; stratul mai profund, al conspiratiei, ar putea face obiectul unui alt film).

Sper cä într-adevär ai râs - pentru mine umorul e un mijloc serios de comunicare.

Ei, uite, așa ceva mi-ar plăcea și mie. Dar nu vorbesc aici de conflicte și ambiții minore, de polițe personale (că Militaru voia să-i anihileze pe cei de la contraspionaj pentru că știau că e agent al KGB-ului) ci de semnificația celor mai multe dintre crimele de atunci.
E păcat că multă lume nici acum nu știe de ce au murit atâția oameni atunci. Iată, chiar un coleg de-al nostru a realizat recent un scurtmetraj care dovedește că el n-a înțeles nici măcar că la revoluție sau ce-o fi fost atunci oamenii au fost împușcați nu pentru a fi înăbușită revolta, ci dimpotrivă, pentru a nu mai exista cale de întoarcere.

De râs am râs, de ce să mint? Am râs pentru comicul exprimării, dar tot cred că n-am fost atât de lipsit de logică pe cât pretinzi tu.

L-as pune fara ezitare printre cele mai bune 10 filme romanesti de dupa '89.

Margott, tie nu ti-a fost mila de noi sa ne bagi sub nas din nou topicul asta?
Tu nu vezi in ce hal discutau domnii de mai sus? :-O
Tu vrei sa ne crape inima de nostalgie?

Pai abia acum am vazut si eu filmul. :D