Nu eram la curent cu existenta acestui specimen.
Hai, mai, lasa elitismele astea... Nu se voia a fi apogeul de spiritualitate al operei critice a lui als, dar problema celor mai 'socante' filme facute vreodata e una pe care orice cinefil care se respecta si-a pus-o la un moment dat. Iar cum cartea respectiva e vag auto-biografica, nu avea cum sa fie un sacrilegiu daca facea si mentiunea asta intr-o (atentie!) nota de subsol.

A propos, tot de-acolo, uite inca ceva interesant si mai-la-subiect.







PS: titlul capitolului e doar o... coincidenta.

pare mai degraba un wish list.

ieşirea din subiectivitate s-a discutat, dar încă se discută (întreabă-l pe Twinsen ;) ), argumentul autorității nu ştiu în ce măsură mai funcționează în afara academos-ului, pseudo-aristocrația de la punctul 5 pare desprinsă din Gattaca, apropierea de filosofie e destul de vag formulată avînd în vedere cît de lax a devenit termenul în urma specializării masive a tuturor ramurilor filosofice, iar chestia cu fustrarea parcă e prea tranșantă.

ce rămîne în sită:
- critica începe prin a fi subiectivă;
- critica nu este despre emoții, ci despre idei;
- gustul trebuie întreținut;
- critica trebuie să fie "ecumenică și lipsită de parti-pris-uri";

Nici nu știu exact ce inseamnă să recunoști Valoarea “dintr-o privire”, atîta timp cît arta contemporană (o mare parte) funcționează după un principiu participativ (&kierkegaardian) - chiar și în cazul filmului.

Sper sa-mi schimb pe la vreun anticariat ediția mea cu versiunea completă, să pot citi tot capitolul.

Charles, eu nu mi-am spus parerea cu lux de amanunte din respect formal pentru autor, dar acum ca ma duci tu in inspita, pe alocuri mini-constitutia aia de estetica mi se pare de un diletantism bovaric induiosator.
In rest: capitolul ala pot sa ti-l reproduc eu integral zilelele astea.
Cartea - nu te ambala; pe langa faptul ca e tangenta intermitent (scuzati paradoxul) cu problema cinemaului, e si de o frivolitatea cvasi-imponderabila. Eu mi-am luat-o in decembrie-le trecut fiindca ma apucase un dor ('sete' e mai precis spus) de stilul lui de scris de nu era adevarat. O s-o iau la mine cand trec prin Cluj si ti-o las cu limba de moarte, daca vrei.

PS: Mi-a facut saptamana omul asta.



Zoom in

PPS: Ah, apropo, nu cred ca intereseaza mai mult de 1.0 persoane de pe aici, dar o fraza de doua randuri din cartea in cauza mi-a schimbat radical, concret si aproape instantaneu viata. Just saying.

sa traiesti Fedie! voiam s-o citesc online (cronica lui Plesu), dar era incuiata.

@Charles: knock yourself out.

http://i.imgur.com/1NJe8Q7.jpg
http://i.imgur.com/uC8fJdA.jpg
http://i.imgur.com/2aDiMYp.jpg

Meh, not really my thing, but thx.

Si care ar fi aceea? (daca nu e prea intima intrebarea)

Nu exista intrebare prea intima pentru mine, cu atat mai putin cand vine din partea ta, varu, dar era doar un fel de-a spune, pastreaza-ti rigurozitatea si seriozitatea pentru cauze mai demne.
PS: Mai esti suparat pe mine?

Io, suparat pe tine? De cand & de unde?

Mersi, mersi, Federico!
Articolul din DV îl citisem si eu numa’ că n-am văzut filmul încă (îl mai las la învechit :P). Deja Pleșu mi-a creat niște așteptări și-s tare curios să văd cît de aprope de filmul propiu-zis e discursul său, că noh, avem de-a face cu un fost critic de artă. Văd că pe tine te-a uns.

Ps: Ce s-a mai ajuns și Rosenbaum ăsta de e „omagiat” pînă și-n Dilema :D! Eu doar tangențial am auzit de el, asociat mai mult cu numele lui Ebert, iar de fiecare dată cînd am căutat ceva pe site-ul lui n-am găsit (ca să nu mai zic că toate linkurile de pe rotten tomatoes îs decedate). Oare are ceva acoliți și pe aici, pe cinemagia?

Il lasi la invechit?!?! Jesus, what for? Oricum, trebuia sa-l ataci cand a trecut prin cinemauri, acum chiar nu mai conteaza asa mult daca il mai amani. Plesu e (fost) critic de arta plastica. Cu cinemaul n-are nicio treaba. Si se vede. A fost reconfortant sa-i constat naivitatea si cat de in serios si la propriu a luat filmul si cum se identifica amatoriceste de profund cu lumea din el. Nu in sensul asta m-a uns. Doar ca traim in Romania. N-avem prea multe alte alternative mai breze.

Rosenbaum e un monstru de talia lui Bordwell. Asa am auzit, cel putin. In ce priveste contactele directe, nu i-am citit decat o mana de eseuri (Gertrud, Taxi Driver etc.) N-am o parere despre el, necum sa fiu vreun acolit.

acuma, drept sa-ti spun, nici consideratiunile lui als n-au nici o treaba cu filmul: o insiruire de truisme si generalitati care se potrivesc si la critica artei culinare.
What every film critic must know

Nu-i lucru puțin și nici la îndemîna oricui să stăpînească taxonomia artei, să găsească acele locuri comune dintre arte, să le exprime coerent și într-o manieră nepretențioasă. Acolo unde-o face la niv teoretic, nu metaforic, e mai mult decît decent. (deocamdată arta culinară e artă doar cu numele, mai aproape de techne decît de ars).
In plus, ALȘescu a fost și lector universitar și mi-e tare greu să cred că se prezenta în fața studenților cu texte din Libertatea (acolo a scris pentru bani, evident, a și recunoscut-o!), iar dovadă stau textele sale din alte ziare/reviste, acolo unde i s-a oferit “spațiul și timpul” necesar.

Am găsit recent asta (click pe rubrica comentarii cititori;)). Cică a fost scrisă în engleză, în Argentina. Aici, un extract și prefața lui H-RP.

mie criteriile lui als mi se par animate de acel idealism difuz, megamărinimos în intenţii, pe care îl poartă la cingătoare cam orice literat, iar prin asta denumesc oricine operează cu fluiditatea unui limbaj ne-matematic să-i spunem, neconcentrat în formule tehnice. în rest nu văd nimic ieşit din comun.

axiologia cuprinde sunte de titluri (asta reducînd drastic), deci oricîtă imparţialitate şi-ar dori als, definiţia lui a valorii e musai să pice în una din diviziuni sau în vreun "nou" tip sincretic, care să adune de ici, de colo. oricum o fi, e selectivă, iar unanimitatea în citadela criticilor e mai mult sau mai puţin utopie. literă de evanghelie? ha, păi als era cel ce spune că drumul spre infern e pavat cu filme iraniene sau ceva de gen. mă întreb cu părerea cîtor critici a coincis chestia asta. să spunem că litera de evanghelie a coincidenţei părerilor trebuie luată cu rezerva pluralităţii confesiunilor, că nu toţi vor dori să fie evanghelizaţi, că vor fi unii ce vor dori să rămînă la taoism.

critica o fi mai aproape de filosofie, dar de multe ori nu se vede filmul de atîta hîrţogăraie. cunosc cinefili care au văzut histoire-ul lui godard din pasiune, din plăcere, din convingerea că e necesară pentru cultura lor de cinefili, deşi sunt oameni care citesc critică rar spre deloc, mai degrabă o istorie a filmului. citesc critică, atunci cînd mai au nevoie de o părere pentr a-şi clarifica ce au priceput dintr-un film cărora nu i-au întrevăzut toate iţele, dar în general sunt oameni care cred că vizionatul te educă mai mult decît orice. iar despre ecumenism, cît s-a scris pe la noi despre cinema-ul experimental? nu vorbesc de anii 60. nici măcar nu vorbesc de hiper-nişe. şi chiar şi aşa, e sub demnitatea unui critic de a vorbi despre un eveniment de nişă? de ce e musai să devină un sacerdot al sensului pentru mase? e dependent de recunoaştrea lor? dacă există timp pentru schiţe în libertatea, de ce nu o fi şi timp pentru actul gratuit de a scormoni prin cinema-uri mai abstruse? pentru că sunt prea intens personale, prea nerelevante pentru Istoria filmului... re-semnificarea la infinit a cărărilor bătute ale filmului - cred că aşa e de înţeles critica filmului, e ceea ce desprind eu din paginile de mai sus. gazon, etc., să fim serioşi. dacă e musai să fie educate masele, să facă film studies în şcoli. că şi aşa desenul nu mai prinde la nimeni.

Da, cunosc tipologia :|. Îs genu’ de oameni care vor să se audă numai pe ei înșiși, oameni cu o logo(dia)ree năucitoare, în care și cel mai simplu răspuns e “customizat” în draci. Unu la mînă, nu poți fi sigur că ți-au/nu ți-au scăpat cîteva “ițe”, și doi la mînă - revin la ideea anterioară - în egocentrismul & individualismul ăsta atroce (un be you pervertit), singura interpretare posibilă și corectă e doar cea personală, de parcă ar fi vreo rușine sau de parcă aptitudinile de comprehensiune ar fi negate în cazu’ în care au de-a face cu „doxa” alterității (sau și mai rău, să coincidă!). Dialectica e crucificată din start, nici nu mai au răbdare să citească/asculte altceva pentru că sunt mult prea ocupați cu propria „afirmare”. exact așa se comportă și între ei.

Logic fail.

fă tu puțin piș pe logica de injiner.
mă refeream la cei care citesc critica mai răruț, doar atunci cînd mai au nev de o "clarificare". In restul cazurilor sunt autosuficienți și cu pretenție de universalitate. da' pentru asta trebuia să duci alea căteva rînduri pînă la capăt.

Te las pe tine sa faci pis intr-un sistem de canalizare proiectat de un inginer, dintr-o casa construita sub indrumarea inginerilor. Fara logica aia, in loc sa filozofezi profund pe un forum programat de ingineri, de pe un calculator creat de ingineri, ai fi avut probleme un pic mai aproape de baza piramidei maslowiene.

da, sunt genul de oameni care nu se laudă cu baudrillard şi se uită în extaz la fraţii quay. :| doxa alterităţii, haida de, ideologia criticii de film omnisciente vrei să spui., nu înseamnă că sunt idioţi, au de a face cu alterităţi, culturale, intelectuale, etc. bla bla bla, doar că nu stau să scoată din dinţii lui alş ce a mîncat ieri şi să-i prezică ce va mînca mîine. nu e nici un "be you" pervertit, nu se consumă nimic în ecoul găunos al propriilor excreţii logoreice, asta vrei tu să pară. nu e nici o ruşine, e o ruşine numai să îţi pui un stîlp în faţă şi să ai pretenţia să adere toţi la cultul lui. monisme de "amatori", dacă tot se poartă cuvîntul.

mda, comprehensiunea e strict un apanaj al criticii de film, în rest e ceva inaplicabil.

Acelasi als care dupa ce si-a luat mana oficial de pe practica criticii, intr-un interviu televizat se eschiva cu o sfiosenie de mielusel de la a comite un act de sovinism estetic transant, cand vorbea despre Avatar, despre cum si de ce n-a reusit sa-l impresioneze si despre cum si de ce Umberto D reuseste asta, punand totul (totul!) in seama unui subiectivism intamplator.
Iar in legatura cu: As face un mic amendament. Cand incepe sa aduca argumente critica incepe sa se poata numi critica per se. Pana atunci este orice altceva.
Da, am auzit de ea de cand a fost scoasa la lumina si am fost sceptic de-atunci. ‘Cred’ in stilul lui de manevrare a condeiului, dar nu la nivelul asta. Ci intr-un context mai colocvial, asa, mai trashy. Plus: beletristica buna reclama vocatie pentru substanta si continut, nu doar stil. Iarasi, nu stiu de ce, dar scepticismul meu e maxim in privinta asta. Mai pune ca e si tradusa – chiar ca nu mai are rost. Pe original, daca mi-ar pica in mana, recunosc, m-as abtine cu greu de la o rasfoire, dar n-am de gand sa fac eforturi sa mi-l procur. Sincer, mai mult ma intereseaza prefata lui HRP, daca tot ai adus vorba; de asta nu stiam si mi-era dor si de tipul asta, mersi.
Yeah, mi-au tot fugit gandurile la problema asta in ultima vreme. O propozitie cu sens si nu doar o insiruire de cuvinte goale ce suna frumos din coada, in orice domeniu, trebuie ori sa fie evidenta inutitiv (axioma) ori sa fie derivabila la o alta propozitie autoevidenta. Cand asertezi ca un anumit aspect al filmului este in neregula, inseamna ca tu ai in spate presupozitia unei reguli universale despre cum trebuie redate lucrurile intr-un film. Talmacind psihanalitic situatia aflam ca avem de-a face cu modul urmator de gandire: actorul x joaca prost in scena y pentru ca eu stiu, prin lege, ca ‘un actor prost este un actor care face unul din gesturile p, q, r, s etc’, iar actorul x tocmai a facut gestul s. Sau: filmul asta e prost luminat => ‘eu stiu, prin lege, ca modurile corecte de iluminare a unui film sunt urmatoarele…, iar filmul asta nu are legatura cu niciunul din ele ‘. Samd. Ca sa ai dreptul sa faci afirmatii de genul, trebuie sa te inarmezi cu un set de norme si legi (mai mult sau mai putin rigide, mai mult sau mai putin universale, dar in esenta sa semene a ceea ce numim noi legi/reguli/ norme) -- adica trebuie sa inveti chestii, sa te educi. Nu?
Sigur, als nu e Bordwell, dar nu-i chiar atat de rau. Proba cu care il incriminezi tu acuma nu il defineste si, deci, avantajeaza. Incearca eseurile de 30 de pagini din De ce vedem filme depsre Bergman si WKW, eventual.
Also, am vazut ieri pe prima pagina a saitului filmul Intolerable Cruelty (un amour de jeunesse, dar sa trecem peste asta... ) trecut la avizierul cu recomandari tv, si am intrat pe pagina filmului dintr-o inertie nostalgica irationala si am vazut acolo cronicheta lui Gorzo, si de-acolo m-am johnmalkovich-iat in profilul userului si de-acolo pe topicul lui 432, unde a postat Gorzo, intr-un moment istoric, singurul sau mesaj pe forumul asta, in contextul unei polemici nascende cu als (dezamorsate rapid, ulterior). Si, nu stiu, mi-a facut asa o placere sa vad dialogul ala trivial-inteligent incat aproape ca m-am simtit recunoscator ca traiesc, ca animal biped fara pene si gheare dotat cu aperceptie si ca sunt contemporan cu ei. :| Aici a avut loc coliziunea aceea cataclismica: http://www.cinemagia.ro/forum/showth...04#post1405604