cinematograful, la fel ca si orice alta arta, este marcata incontinuu de schimbari. desigur, uzul de universul digital gen george lucas (sorry !) gratuit, cu scopul de a compensa lipsa povestii, a unor personaje bine inchegate s.a.m.d., cateva conditii de existenta a 'spectacolului de lumina si sunet', poate fi... nu zic destructiv, mai degraba pointless.

acum, calculatorul are si el un rol destul de vast - el poate fi acel factor 'pointless', dar, uite, ieri m-am delactat la cinemateca eforie, cu 'sunrise: a song of two humans', aflat pe o pelicula de o calitate oribila, lipsa aproape 10 minute de film. n-ar fi fost de preferat o varianta 'digitally remastered' ?

Ca sa fac o comparatie , cu toata ideea aceasta , cum ca tehnologia altereaza cinematograful/filmele : un desen bun facut pe o foaie de proasta calitate , in creion , nu se compara cu acelasi desen bun facut pe o folie speciala , in ulei si alte "stuff-uri" , inramat frumos . Acum , singura chestie e sa nu ajungi sa apreciezi rama si sa ignori desenul propriu-zis .

i got it, e o kestie de orgoliu post-mortem :lol:
sincer, i don't give a damn (vorba lui rhett) ce se-ntimpla dupa ce nu voi mai fi... mi se pare mai fun sa fac ce-mi place sa fac decit sa ma strofoc sa fac ceva pt posteritate. citi ramin, dupa 300-400 de ani??? un rabelais, un cervantes, un shakespeare - nici macar racine nu mai e 'in top'! ;) va mai exista cinema peste 100 de ani? isi va mai aminti cineva de lynch & fincher peste... 50?
do u wanna bet?
proiectii, ipoteze...
how vain we are :P

varianta aia exista. ce sa-ti facem daca nu cauti destul de mult inainte sa te duci la eforie? ;)

un schweizer moral atacat de vanturi metafizice, cam cum se justifica gorgonzola ca-i putreda dar buna .. :)

bit cheezy :P, zic eu

chestia asta ma duce cu gandul la Kundera si Imortalitate, unde ideea de baza a cartii este obsesia oamenilor de a deveni nemuritori. Singura modalitate de a-si atinge scopul ar fi sa ramana in memoria posteritatii. fie si numai printr-o partida de sex, dar daca partenerul e Goethe, imortalitatea e garantata. Oare sa fie asta un atribut intrinsec al naturii umane?

Asa e, dar nu despre asta era vorba. Ma gandeam ca elementele astea (sala proasta, pelicula de cacat etc, etc, etc), depasesc sfera discutiei noastre.
Era vorba de o mai veche tema care s-a tot dezbatut pe aici.
Ma rog ...

@Leo

Nu poti sa te .... in gusturile omului. Eu nu vad in realizarea unui film ambitia de a lasa o "opera" pentru posteritate (toate-s efemere), ci o modalitate de ati demonstra ca poti povesti in imagini. Daca mai departe iese ceva misto si mai esti si apreciat .... dar asta e deja alta discutie.

iar daca recunosti ca nu poti sa 'povestesti in imagini' ? asta te face, oare las sau...

Nu te face las, devii critic de film. :lol:

dar oare e suficient sa spui ca 'povestesti in imagini'?...
e ca si cum ai spune ca daca ai o vioara si-ti freci arcusul pe ea scoti muzica :?
cred ca trebuie facut un 'distinguo' (AH!): intre cei care au invata sa 'povesteasca in imagini' (tern, scolareste) si cei care stiu bine s-o faca - de la 'bine' la 'genial'...
parerea mea (stiu, ma repet...) este ca Cinema-ul care conteaza este cel care povesteste genial in imagini; care face o diferenta in vizual, care propune un mod atit de radical de a o face incit toata 'scoala' de pina la el cade in desuetudine... cum ziceam: un film bun e un film care merita povestit (nu pierzi prea mult daca ti-l povesteste cineva, iar singurul lucru care ramine este povestea); o capodopera e un film care nu merita povestit: a-l 'povesti', pur si simplu, nu te ajuta prea mult, iar pe el, pe film, il saraceste - trebuie sa-l vezi & sa-l revezi. atunci - si abia atunci - se poate spune ca povestea 'aceea' a gasit modul ideal de a fi povestita, si acel mod este filmul.

Cand eram mic,ma fascina inceputul de la telecinemateca,imaginile aveau un farmec irezistibil(printre ele,Bogart si Bergaman imbratisati);clipul acela era foarte seducator,iar muzica fantastica(acum un an am aflat ca e piesa din "Contesa din Hong Kong",ultimul film al lui Chaplin);totul era seducator

Gone with the Wind, vazut pe la vreo 4-5 ani, intr-o seara, cu bunica, la Cinemateca (remember emisiunea aia de pe TVR1 ?). tin minte doar ca de atunci am refuzat categoric sa ma mai uit la desene animate (pana acum vreo 6 ani -Shrek e de vina!!!!), considerand ca era mult mai fascinant sa vezi oameni-oameni adevarati!!!!! Fiind pe atunci unii dintre putinii care aveam video (si destul de multe casete, gratie unui prieten marinar de-al tatei), am inceput tirada. Ce sa-i faci filmele erau mai mult in engleza, asa ca am invatat-o si pe aia. A urmat toata seria de "nasi", plus toate filmele alea vechi de capa si spada la care ma uitam cu tata, iar mai tarziu- the joy!- the glory! mi-a picat in mana "Edward Scissorhands" al lui Burton...... aia a fost picatura care a umplut paharul. si uite-asa imi pierd eu tineretile in fata tv-ului (am avansat la DVD-player) si a computerului (asta include si cat imi fac veacul pe forumul asta.... :P )

Gone with the wind si aici,cam la aceeasi varsta, doar ca vazut intr-un cinematograf mult prea mic si prafuit. Dupa "The End" ne-au scos afara printr-un culoar ingust,intunecat si inalt numai cat sa poate sta drept un adult.
Ca urmare, din acea zi m-am ales cu pasiunea pentru filme si ...claustrofobie :lol: