ceva nesemnificativ pt constructia filmului. note explicative de prisos.

da mah sigur ca sunt si din astea, insa sunt faze penibile care apar doar spre finalul sedintei cand lucruri, parca cu obstinatie nepomenite pana atunci, sunt amintite si oprite de ceasul doctorului, intr-un moment in care, clar, pacientul ar mai fi continuat ceva timp. asta de parca timpul scurs de pana atunci fusese degeaba, ca sa frustreze spectatorul, sa sporeasca artificial tensiunea. acuma daca toata faza ar fi utila si si-ar gasi explicatie in actiunea filmului, ar fi ok, doar ca ea se repeta in toate productiile (mergand de la filme ca ordinary people la seriale ca sopranos)
dar hai, ca nu am chef sa transf asta intr-o epopee. iar incep certuri

mie mi s-a parut mai ridicola tendinta (sanctionata cu o categorie speciala a zmeurei de aur) de acum vreo cinci ani ce insemna felul misterios prin care un actor de peste 50 de ani (v michael douglas, sean connery) se combina cu o actrita sub 30 (v gwyneth paltrow, cz jones). :o

Alte faze penibile:
- accentele straine in filmele americane (cu o mentiune special pt Sean Connery :sick: )
- personajul negativ este de multe ori un tip rafinat, colectionar de arta, snob ...in timp ce eroul nostru este un tip simplu, dintr-o bucata, pe care nu-l prostesti cu asemenea abureli :)
- cand cineva este aruncat de pe o cladire, nu cade direct pe trotuar, trebuie sa distruga mai intai o masina sau sa cada printr-un geam :sick:
- glumele cretine, replicile pline de "umor" rostite in cele mai nepotrivite imprejurari
- cand Raul este invins, eroul trebuie sa arunce o tampenie gen "You're an ugly motherfucker!", "Asta cred ca te-a durut!" sau "Take this, shithead!"
- felul cum sunt dezlegate enigmele, cum apar solutiile: mai multi indivizi intr-o incapere, eroul isi adreseaza cuvintele clasice "C'mon..think,think"...si deodata: pam! ideea geniala.

Bravo, Bogie, le-ai prins la fix!

Apropo de aia cu accentele. Toatä lumea o stie, dar meritä s-o punctäm din nou: IMENSA CATEGORIE a prezentärii acelei chestii teritoriale numite "Transylvania" în filmele cu vampirei. Despre asta s-ar putea scrie o carte întreagä - cine stie, poate-am sä mä încumet cândva! Una dintre cele mai inepuizabile colectii de idiotenii si perle de ignorantä. Pânä si Constantin Dicu, dacä ar include ìntr-un filmulezd TV o secventä din Tasmania, ar pune si el mâna înainte pe-un pliant turistic, ceva.

In altä ordine de idei: sä nu-l uitäm pe cel mai pä felie taxator de poncife si clisee cinematografice: MEL BROOKS. Vezi si bancurile apropo de Transilvania...

"Pardon me, boy... Is this the Transylvania station?
Yes, go eighty-nine... Sir, can you give me a shine?"
("Young Frankenstein")

...si de horror în general, dar si toate filmele lui din perioada de glorie a anilor '70-80. Multe din cele mentionate de tine, Bogie, se regäsesc în incomparabilul "High Anxiety".

faza asta chiar ma enerveaza si pe mine! there always has to be a car!

Sau ...
 

Filmele cu cowboy, unde personajul principal pune mana pe pistol al doilea si trage primul :hmm:

Pai, hmmm... Sa ma gandesc
Tot ce tine de filme de genul: Resident Evil, 13 Ghosts...
De altfel, ridicol mi s-a parut jocul Angelinei Jolie din "Alexander", toate replicile din "Troy".
...sa nu mai mentionam de "legendara" replica, "If you jump, I jump" din "Titanic"

Shi bineinteles, cum ash putea sa uit de "The Passion of the Christ", cel mai prost film din toate timpurile(in umila mea opinie), in care ridicol e insushi Mel Gibson care demonstreaza nu, numai ca poate face un "original" melanj cinematografic intre "Mad Max" shi Biblie, dar ca are moduri foarte originale de a-shi apara "capodopera" de atacurile "satanice" ale criticilor.

asta ma amuza si pe mine. daca o face din convingere, inseamna ca e patologic. 'cred ca majoritatea celor ce critica 'the passion of the christ' le este frica sa treaca prin chinurile mantuitorului'. reprodus more or less accurate.

vazand ieri phantom of the opera, mi-am amintit de majoritatea scenelor de lupta cu sabii si cat de penibile pot fi.
aproape in toate cazurile, pers neg il taie/cresteaza pe erou in cateva randuri pt a da impresia ca va triumfa, numai pt ca in final, eroul (filled cu valori sociale pozitive si imbarbatat de geamatul usor al iubitei) sa revina intr-un ultim asalt si sa triumfe.

@Blue
A, da, sigur! Pistoläriile alea n-au nimic – da’ NIMIC! – comun cu realitatea, cu logica, cu legile fizicii, cu tot ce vreti voi. Apropo, poate stiati: celebrul duel cu El si Alälant venind maiestuos prin mijlocul sträzii n-a existat decât în imaginatia zglobie a filmangiilor. In adeväratul Far West, socotelile se rezolvau mult mai simplu: PAC un glont în ceafä, undeva p-o alee dosnicä, si gata, ce s-o mai frecäm?
Altä Gugumänie cu Gî mare: trag bäietii-n prerie, trag pe pajiste, trag în pustiu, trag oriunde – si gloantele face piu-piu-piuuu!!! De ce? Fiindcä la post-sincron zgomote le-au tras în CIMENT, ca sä sune bine! (Evident, le-au tras cu ani în urmä; acum le ia inginerul de sunet din fonotecä!)

@Kaspar Hauser.
Dä-mi voie sä te contrazic. EXISTA câteva filme SI MAI PROASTE decât “The Passion of Christ”. Sä tot fie sapte, opt… poate chiar nouä!
Chestia cu melanjul dintre Mad Max si Biblie e trist de adeväratä… Culmea – nu se vede… dar se SIMTE!

@Notorious:
"cred ca majoritatii celor ce critica 'the passion of the christ' le este frica sa treaca prin chinurile mantuitorului".
Auleooo, chiar asa a spus? (Mä rog, more or less accurate, vorba ta.)
Bäi nene, am mai väzut eu oameni îndrägostiti de prostie, da’ unii parcä vor s-o ia ei pe toatä!

@Longshot
Longie dragä, despre aiurelile luptelor cu spada sau sabia în film (sau teatru), s-ar putea scrie ditamai cärtoiul! Cum spuneam si sus, despre pistoalele din western, n-au nimic în comun cu realitatea. Tehnica de luptä cu spada medievalä a fost înlocuitä cu scrima proprie floretei renascentiste, aia a mai evoluat la rândul ei, si-a bägat coada si scrima sportivä cu florete bulonate usoare, iar ca sä le punä capac la toate, a apärut COREGRAFIA TAMPITA a mânuirii spadelor si säbiilor pe scenä, si pe urmä pe ecran. Ia-l pe unul care-a învätat sä se “dueleze” cu Soby Czech si dä-i în mânä o spadä medievalä adeväratä, cu masa ei realä si cu täisurile ascutite. O sä iasä o tragi-comedie de toatä frumusetea, încheiatä rapid, cu toatä lumea (inclusiv mânuitorul) la Urgentä!

...Eee, si cu asta, iacätä-mä-s ajuns la 200 de mesaje!

Sunt fericit...
Si mä simt bine,
Sensul vietii l-am descoperit,
Intâlnind... MagiaCine!

Fericirea-i un lucru märunt,
E o aripä care vibreazä,
Fericirea-i un lucru mic,
Un forumist ce posteazä! :D :D :D

ia uite unde se ascundea poetu' forumului... :D

E-te scârtz!
"Poetu'" e Tapinarii, Pitbullu' nu fäcu decât sä-mbârlige douä vorbe pe ici, pe colo, sä iasä rima. :lol:

Da', ia stai... Oare unde duce linkul ästa...? ;)
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...6&hist=0#92776

stai sa vezi ce bine ai sa te simti la 300, cand te fac guru. :P

never mind me ! astazi sunt vesel :lol: am auzit cea mai tare replica din ultimele saptamani, in 'say anything' al lui cameron crowe (de la lili taylor spre jake noseworthy): 'i love you, joe ! you're invading my soul !'

Sergio Leone iti spune ceva ?
Care e legatura regizorului ala discutat in "clubul select" cu realitatea ?

...hehehe, cunosc... eu am avut asta azi din filmul Marnie, a lu' Hitchcock, cand Sean Connery are replica: 'you are allowed to show your pleasure...'
great...!

Ce sä mai, dom'le, ce, nu-i clar?
Westernurile-spaghetti ale lui Leone erau niste copilärii drägälase... Eastwood în tineretile lui macho, Gian Maria Volonte neras si zglobiu... Fierätanii prinse pe sub poncho, cäläret singuratic tn asfintit...
A intrat în "clubul select" cu "Once Upon a Time in America". Na, a gresit-o si el bine o datä... Desi filmul a fost hiper-umflat în perceptia oamenilor - anii '80, Ceausescu-n apogeul dementei, frig în case si nopti la video, câte douäzeci claie peste grämadä, cu ochii-n Elcrom-ul amicului mai chivernisit... Cam asta a fäcut din "Once Upon a Time..." o legendä. Apropo, potrivit titlu!

La mine astea-s cult. L-au copiat multi la greu (unii au si recunoscut, v. Peter Weir). Muzica lui Morricone ... etc etc etc

in primul rand, cineva de-aici persista in incapatanare, cautand de la film lianturi cu realitatea. filmul, pt mine, cel putin, nu ma intereseaza mai deloc realismul in cadrul filmului. ma intereseaza mai mult forma, estetica, fantezia, ceea ce ma scuteste de acordarea multor bile negre, intelegi ? ;)

oricum, daca tot raportezi filmul la viata, tine cont ca dintr-un eventual duel intre cele doua, filmul ar iesi terfelit rau de tot ! :P :)

in al doilea rand, ce realism prezinta filmele lui leone, nu inteleg ? vrei sa zici ca imaginea unui jason robards impuscat, aprinzandu-si un ultim trabuc, asteptandu-si calm moartea si discutand cu un charles bronson taciturn, abunda in realism ?? come on ! (si oricum, am tot respectul pt leone !)

si ca tot veni vorba despre acel geniu nemuritor si rece, fetisul unui club restrans, poate ai vazut 'paths of glory', totusi... ;)[/quote]

Nu, mäi, nu cred cä avem prin "clubul select" de pe CineMagia exemplare atât de... naive (ca sä nu le zic tâmpite). Tot ce spui tu în continuare e just. Chestia e cä aceste "conventii" si "licente" cinematografice, în fond proprii (si obligatorii) pentru a marca distanta dintre realitatea neadulteratä si artä, impun si ele anumite reguli.
On topic, westernul ca gen e scuzabil tocmai pentru cä este o inventie aproape totalä: e o lume a fanteziei, creatä pe ecran, cu arhetipurile, miturile si legendele ei. Totusi, as zice cä pe ici, pe colo, s-ar fi cuvenit mai multä grijä, mäcar la nivelul VEROSIMILITATII. Adicä, n-are importantä cä niciodatä nu s-au duelat vreunii venind cu pas pätruns pe Main Ulitza sätucului; nu i-ar fi împiedicat nimeni s-o facä, dacä le träsnea prin cap. In schimb, sä dai cu glontu-n humä si sä sune ca-n beton... Hm, mä mai gândesc.
(In fond, ce, ne-am putea imagina vreun super-agent 007 zbenguindu-se prin Sankt Petersburg cu statui pe turela tancului, sau însurubându-se cu masina prin aer printre douä capete de pod rupt räsucite, peste-un canal din delta Mississippi-ului? Da' MOR dupä secventele alea!)
Apropo de spade, si aici existä o anumitä limitä a tolerantei. Gerard Barray si Alain Delon se duelau neverosimil, dar frumos. Pläcea la lume. (Ca sä nu mai vorbim de Danny Kaye, în - SNAP! - "Bufonul regelui".) Da' de-aici si pânä la äia care zece minute-n sir nu fac decât sä zdrângäne cu fieru-n fier... calea-i lungä!

Memento: "Filantropica", de Nae Caranfil. Spuneam în topicul despre regisori români cä tocmai ästa-i tipul de conventie pe care o aplicä acolo - o fabulä irealä, dar credibilä ca poveste - si cä pariul îi reuseste foarte frumos, pânä la un punct.