Un nou magnum opus din putul gandirii "intelectualitatii" romane:

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/d...lniri-portrete

Mi-aduce aminte de asta:


vremurile sunt tulburi. iar eu imi simt sfarsitul aproape. tocmai de-asta am hotarat sa nu parasesc aceasta incarnare fara a lasa posteritatii tot ce am creat. deja mi-am publicat o carte. dar numarul scrierilor mele a crescut considerabil dupa aparitia primului volum. mi-am dat sea¬ma ca exista foarte multe lucruri de imensa valoare pe care mintea mea geniala le-a creat de-a lungul anilor. iar lucrurile astea n-au fost inca publicate nicaieri. de aceea nu vreau sa privez omenirea de bucuria de a-mi sorbi gandurile. voi actiona cu hotarare. am vorbit deja cu femeia cu care impart patul si viata. ea e mult mai tanara decat mine. asa ca ea va avea timp sa compileze toate valoroseniile pe care le-am emanat. si nu ma refer doar la miile de povesti pe care le-am scris. aici vorbim de sutele de mailuri pe care le-am trimis. miile de sms-uri. contractele. facturile. chitantele. tot ce poarta semna¬tura mea. apoi pozele. digitale si analoage. totul trebuie scanat si conservat. nu vreau sa se piarda nimic. totul trebuie recuperat si dat inapoi milioanelor de fani care ma adora. acesti fani ma vor adora in continuare si dupa trecerea mea in nefiinta. mai ales atunci. am facut un mic calcul pe genunchi si mi-am dat seama ca volumul ce va contine operele mele complete si absolute va avea cel putin o suta de mii de pagini. si asta doar in cazul in care voi folosi cel mai mic font existent. va trebui sa citesti cu lupa toate poves¬ti¬le mele pline de invataminte. va trebui sa studiezi la microscop scrisul meu scanat la rezolutie maxima. uneori chiar si stersaturile pe care le-am facut. poate ca grafologia iti va alunga ceata de pe ochi si-ti va explica de unde anu¬me a izvorat genialitatea mea. oricum. tu nu uita. o sa ne revedem curand. pe lumea cealalta. asa ca sa iei cartea cand apare. si s-o studiezi de-a fir a par. pentru ca daca ne-ntalnim dincolo o sa te opresc si-o sa te-ntreb din ea.

http://bucuresti.24fun.ro/articol/op...lete-7864.html

E foarte simpatic omul :) , habar n-am avut, doar ca vad ca n-a mai scris nimic de multisor.

Stai sa inteleg, nu-ti place Plesu?!?!? E singurul om pe care il mai citesc din tara, singurul, mi se pare, care mai detine simtul realitatii. Mai bine mi-ai spune cum pot sa cumpar cartea.

Cred ca la pasajul asta se refera: „Am învăţat multe din cărţi – spunea cineva – dar am învăţat totul de la cîţiva oameni." - e putin ambigua/exagerata exprimarea. Cartea lui poate sa fie foarte buna, depinde cu cine s-a intilnit :) Pe Federico poate il deranjeaza altceva, mie asta mi-a sarit in ochi. De fapt, corelind cu celalalt link cred ca a vrut sa spuna, ca prea vrea Plesu sa scoata un ban de pe urma intilnirilor lui. Normal ca daca e vorba de niste oameni deosebiti, care aveau ceva interesant de spus, ideea e buna, doar au scos si altii carti cu interviuri/corespondente/etc.

asa ca ea va avea timp sa compileze toate valoroseniile pe care le-am emanat. si nu ma refer doar la miile de povesti pe care le-am scris. aici vorbim de sutele de mailuri pe care le-am trimis. miile de sms-uri. contractele. facturile. chitantele. tot ce poarta semna¬tura mea. apoi pozele. digitale si analoage. totul trebuie scanat si conservat. nu vreau sa se piarda nimic

Pasajul asta pune punctul pe i.
Ma irita moda asta care face ravagii in romania de a incropi o carte dintr-o serie de articole/eseuri/editoriale imprastiate prin nu stiu ce colturi de reviste de-a lungul anilor.


Ca ce sa-mi placa? Ca om nu-l cunosc. Ca editorialist imi place cat sa ii conced cateva minute pe saptamana ca sa-i citesc articolul din Dilema, dar nu ma omor dupa el.
Baga truisme, cu logica nu-i tocmai brici, si-i si narcisist.
Ca would be filosof (cu veleitati teologale), opera sa e jenanta (ca si celorlalte doua componente ale triumviratului ce alcatuieste cea mai influenta patura a intelctualitaii noastre: Patapievici si Liiceanu).

Nu stiu cum sa faci rost de carte.


mda, nu stiu, nici nu cred c-o s-o mai faca eu am dat de el cand era inca activ


LE: ca toba de filosofie ce e, Plesu nici macar nu era constient cand si-a scos "tratatul" de morala ca mai exista o lucrare omonima a unui filosof germand de o celebritate de te doare mintea scrisa cu cateva decenii mai devreme (Adorno) =))

LE1: cat despre cealalta lucrare mai rasarita asa, tratatul de " angelologie" ... Ha! Ha! Ha! Ha!
pai se poate dom'le, cogeamite omu sa iesi in lume cu aberatii de-astea despre cai verzi pe pereti... =))

Pentru mine Plesu seamana cu un bunicut simpatic de la tara .Chiar daca esti suparat te scoate el din bucluc cu o ghidusie scrisa pe undeva.Treaba e sa nu-l iei prea in serios si sa te lasi aburit cu buna stiinta .Stai pe linga soba ,inchizi ochisorii ,auzi vocea blinda a domnului Plesu si simti o mina ca te pipaie pe picior ...:-O (nici chiar asa ) .
Nu cred ca Plesu n-a auzit de Adorno mai ales ca studiat in Germania iar Adorno (si toata gasca scolii de la Frankfurt) facea ravagii atunci printre tineri. Sa fi studiat atunci filozofeala si sa nu fi auzit de Adorno e ca si cum ai paria saptaminal pe meciurile de fotbal si n-ai fi auzit de Messi.

Apropo de bunicuti si ghidusii, acum citesc Spaima lui Vladimir Makanin. Simpatica lectura.:))

De auzit numele lui, l-o fi auzit, dar de citit cu siguranta nu se pune problema!
A spus-o cu gura lui (numai stiu pe unde dar l-am vazut personal) admitand ca nu auzise de Minima Moralia a lui Adorno, cand si-a scos Minima Moralia sa!

:))

PS: Genialul Plesu :-O : http://www.youtube.com/watch?v=AKu-0kMWo6U

Oo da, domnu Plesu ... acest Ovidiu Ioanitoaia, acest Roger Ebert al 'telectului romanesc. Cam aceeasi poza ca lui Bremen o am si eu (minus mana pe picior, na, fiecare cu peste cine da :-S :)) )

Acesti 3 "corifei" sus mentionati se suprapun uneori in perceptia mea: un moshulik (mosh Gerila ?) care nu spune mai niciodata nimic nou/revelator dar e odihnitor sa-l asculti/citesti. Fara oameni ca ei planeta asta ar fi si mai agitata decat e. Si mai agitata de atat ... it would burn itself down.

De la domnu' Plesu dedicatie pentru cei carel iubeste :-/ :

http://www.radioguerrilla.ro/guerril...Euforia&type=1

Imi place la nebunie melodia asta!! De cateva zile o tot caut pe net - un video, si nimic, numai la Gurerrilla - la unica radio con cojones!

Linga radio ,linga ghilea .

@ Federico, bremen1980, Chambord
Dar ce 'telectuali apreciati voi? Care sunt aia mai acatarii? Au aparut altii mai tineri, un nou val? Unde, ce publica? Scuzati-mi ignoranta, as vrea sa mai aflu si eu chestii.

Mercutio,

Eu nu apreciez pe nimeni din tara ca ganditor profesionist (poate doar pe - tanarul - Vlad Muresan). Alde Plesu sunt un fel de regi chiori in tara orbilor, cred io (no offense).
Eu in contextul contributiei sale la patrimoniul cultural l-am atacat, caci ca om de rand, sau ca intelectual in sensul moale al termenului, daca nici el nu mai merita bagat in seama, atunci putem sa stergem Romania de pe harta...

De ex, articolul de ieri e chiar dragut:
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/s...cei-ce-nu-cred
Incepe destul de stangaci ( ateismul nu e mai puţin o „credinţă“ decît credinţa însăşi - yeah, right, la fel cum NE-urmaritul filmelor e tot o forma de cinefilie ) si cu un usor retardaj fata de stadiul la care se poarta dezbaterile respective la tema de fata, la ora actuala, in lume (La fel de greu de argumentat raţional, la fel de radical şi în aceeaşi măsură pasibil de „fundamentalism“ - vorba aia: ... :)) )
dar chiar devine interesant pan' la final. :)

Discutia asta e una lunga si nu se ajunge niciodata la vreun consens. Eu unul evit sa intru in ea. Oricum trebuie sa vii cu ceva mai consistent pentru a te opune afrimatiei de mai sus. Dar as vrea sa-ti pun o intrebare: tu crezi ca nu exista dumnezeu sau stii sigur ca nu exista?

Mercutio,

Da-mi voie sa te completez spunand ca discutiile acestea nu numai ca sunt inoperante, dar chiar au si un damf de kitsch obscen atunci cand depasesc o sfera dotata cu un minimum de intimitate. L. W. avea de o mie de ori dreptate cand zicea: "make sure that your religion is a matter between you and God only". Cu toate astea o sa continui.
Nu stiu de unde-ai tras concluzia referitoare la ateismul meu, dar banuiesc. Prejudecatile fac ravagii. Acum: tinand cont si de proaspata si perspicacea observatie a dlui Plesu vizavi de dificultatea recunoasterii unei (ne)credinte autentice, mi-e si mai greu sa-mi dau seama pe ce pozitie ma aflu dar dac-ar fi totusi sa ma pronunt cumva, as zice: un agnosticism cu inclinatii spre dreapta in general, dar bantuit tempestuos de fluctuatiile exercitate de polul opus parca pe zi ce trece mai abitir.
Ok. La fel ca si mai nainte nu vorbesc din punctul meu de vedere, dar da, ateismul nu e o credinta. Ateismul e o pozitie psihologica golita de continut, pasiva si nedefinitorie pt cel care o "sustine". Daca ateul e credincios in faptul ca dzeu nu exista, atunci toti suntem niste credinciosi zelosi in inexistenta urmatoarelor specimene: zeus, thor, krishna, apollo, hades, flying spaghetti monster, pink invisible unicorn. Sesizezi ridicolul situatiei? Lipsa credintei in ceva nu e o credinta. Pt un ateu adevarat problema divinitatii e o problema lipsita de sens, care ii inspira doar indiferenta si plictiseala, pt ca unul din lucrurile pe care chiar le crede el e ca nu exista dovezi pt a crede intr-o entitate supra-naturala. Cei care se dau atei dar se razboiesc zi lumina cu religia si religiosii, sunt cei ce cred ca nu cred...
Ti-am raspuns deja, dar sa-ti pun si eu una. Tu crezi ca the pink invisible unicorn nu exista sau stii ca nu exista? Sau: tu crezi ca patratele circulare nu exista sau stii sigur ca nu exista? Intelegi unde bat? Dumnezeu, sub orice forma s-a incercat de-a lungul timpului definirea lui ca concept fiolosofico-teologic, e din categorie asta. O entitate auto-contradictorie, instabila din punct de vedere logic. In sensul asta (strict), stiu ca nu exista. Agnosticismul meu se refera la acea posibila dimensiune a realitatii pe care au tot incercat sa o descrie religiile, deocamdata inca fara succes in privinta comprehensibilitatii logice.

Dupa interventia pe care ai avut-o mi s-a parut ca esti ateu. Scuze.
Dar de ce trebuie mereu cautate conotatii intr-o afirmatie? A crede-credinta, a sti-stiinta: e limpede ca apa de ploaie. Atata timp cat nu exista argumente viabile ca exista sau ca nu exista god (desi s-au facut si se fac eforturi considerabile), deci nu se stie, si prima echipa, si cealalta nu fac decat sa creada (credinta), indiferent de ce se sustin ele. Is that simple.
Eu stiu altfel decat tine. Ateism inseamna negarea existenta lui dumnezeu, nu doar a argumentelor existentei lui. Iar invaliditatea unui argument pro nu constitue un argument contra. Si daca spui ca "nu cred in existenta" sau "cred in inexistenta", e acelasi lucru si tot credinta se numeste. Deci mi se pare cat se poate de corecta afirmatia lui Plesu.
Notiunea de dumnezeu, tot din cate stiu eu, e destul de bine definita in fiecare religie, in special in crestinism. In ceea ce priveste dihotomia intre religie si stiinta, discutia se rezuma doar la calitatea definitorie a lui dumnezeu, aceea de creator al acestei lumi. Despre omniprezenta, omnipotenta, omnistiinta, omnibenevolenta (nici nu sunt sigur ca se spune asa pe romaneste) se discuta mai putin. Of course ca daca te iei in mod separat de aceste ultime caracteristici poti combate altfel. Daca e sa discutam doar despre omnibenevolenta bunaoara (poate imi spune cineva cum se zice in romaneste), dam in problema raului si poti ajunge la a spune, asa cum o faci tu, ca nu exista dumenezeu. Insa ramane un punct de vedere reductionist.

De ce lumea nu poate sa separe credinta prin simplul fapt ca tu crezi in ceva (eu cred in cascaval, pentru ca-mi place), de credinta in ceva supranatural? E chiar asa de greu? Nu e evidenta diferenta? Expansionam abuziv sensul unor cuvinte doar pentru a ne da 'telectuali si mari fiolozofi? Tocmai ieri am discutat cu cineva pe subiectul asta si a mai scos una, ca cica la un curs de filosofie i s-a spus ca nu pot exista credinciosi adevarati (which is kinda true din moment ce-i cam greu sa respecti 100% credinta), dar nici atei adevarati. Dupa parerea filosofilor lu' peste a fi ateu inseamna a-l nega pe Dumnezeu, care inseamna iubire, compasiune, bine si in cele din urma viata, deci e ca si cum negi viata. Un exemplu perfect de a abera "inteligent" (asta mi-a adus aminte de "dezbaterea" de la The Tree of Life de ieri).

LE: Am citit articolul lui Plesu: "La fel de greu de argumentat raţional". Omul e serios sau nu? Nu de alta, dar daca chiar e serios e trista situatia lui.

PS: "ATEÍSM s. n. Negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare. – Din fr. athéisme."

Scrie cumva negarea oricarei credinte sau mai adauga ceva pe langa? Ceva minor cu siguranta...

Mercutio,

Sunt surprins ca nu vrei sa cumperi argumentul meu cu unicornul. :) Spune-mi inca o data: ti se pare logic ca eu sa zic de tine ca tu ai credinta in faptul ca nu exista o specie nedescoperita de porci zburatori fosforescenti dotati cu capacitatea de teleportare si apti de a procesa operatii matematice de o complexitate pe care nici computerele cele mai avansate nu o pot manevra? Tu probabil nu crezi asa ceva, dar iti convine sa te defineasca cineva ca fiind un credincios in chestia asta? Cand te intreaba cineva cam ce fel de om esti nu incepi sa-i zici: Aaah, pai stai sa vezi: nu cred in cutare, nu fac cutare, nu cred in aia, nu cred in aialalta samd. Ce conteaza e ce faci si ce crezi de facto. Iar in miliardele de chestii d-astea ridicole nu crezi pt ca nu exista niciun fel de dovezi in sprijinul existentei lor, chiar daca dpdv matematic acestea nu sunt 100% imposibile. Ateii sunt la fel de credinciosi vizavi de problema divinitatii pe cat de credincios esti tu in toate fantasmagoriile pe care vrei sa ti le imaginezi. Daca vrei sa fii mai catolic decat papa, poti intr-adevar sa zici ca atitudinea cea mai inteleapta e un agnosticim umil (in definitiv chiar si cel mai feroce ateist militant al prezentului, R. Dawkins, admite in carte sa The God Delusion ca pe o scara de la 1 la 7 , convigerile sale nu pot sa treaca de 6 pt ca nu-l lasa matematica) dar practic (sau juridic! – ia du-te la tribunal invocand relativismul asta extremist sa vezi cat ii va pasa onoratei instante... >:) ) vorbind e cam penibil.

Da? Si cum ai vrea sa ti se refuteze existenta zeului altfel decat prin contracararea argumentelor pozitive pe care le aduci?! Ce dovada te-ar convinge definitiv si incontestabil dpdv matematic de inexistenta unei entitati? Stii bine ca niciuna. Nu poti sa-mi demonstrezi matematic ca the flying spaghetti monster nu exista. La fel ca si zeul, aceasta nu e o ipoteza stiintifica pt ca nu e falsifiabila. Inexistenta unei entitati este o problema indecidabila dpdv logic. Unless... entitatea se dovedeste a poseda atribute inter-contradictorii, caz in care totul e simplu (problema cercurilor patrate).
Asa cum e definit zeul iudeo-crestin el se autosaboteaza. Atributele sale se si contrazic intre ele (omniscienta si omnipotenta) dar si unele cu sine insele, omnipotenta fiind o fundatura logica (poate dzeu sa nu poata ceva? ) Deci devine o entitate ilogica. Iar entitatile ilogice au sanse destul de mici sa fie reale.
O fi definitorie dar e insuficienta pt a sti ce discutam. Tre’ sa-ti definesti terminologia, ce intelegi prin cuvantul zeu, si care-i sunt atributele apodictic-necesare din care daca i-ai retrage unul sa nu mai poata fi numit zeu. Intr-adevar se incearca in ultimul timp o sublimare si o abstractizare tot mai acuta a notiunii, caci stiinta i-a barat cam toate coltisoarele in care mai poa’ sa se pituleasca (3 compartimente importante mai sunt problematice: originea universului, originea vietii - intrata pe ultima suta de metri, preconizandu-se o chestiune de maxim 2-3 decenii - , si natura constiintei) , dar nu se poate discuta coerent asa. Daca te-ntreb daca poate fi numita singularitatea pre-BB acel Creator probabil n-o sa fii de acord. Probabil o sa zici ceva de inteligenta, constienta si alte cele, dar daca le verifici sensul din dictionar o sa vezi ca acestea sunt atribute specifice doar formelor terestre de viata. Nu mai putin problematic este chiar atributul de existenta, care aparent nu ii poate fi predicabil divinitatii. Divinitatea fiind zamislitoarea existentei ea ar trebui, logic, sa fie situata in afara ei in momentul conceperii.

Nu cumpar argumentul tau cu unicornul sau cu porcul zburator, pentru ca nu functioneaza trucul tau. :) Nu ma deranjeaza sa-mi spui ca cred, am o credinta in inexistenta acestor entitati. Totusi in realitate nu vei face asta pentru ca eu nu trancanesc pe la petreceri, pe forumuri, nu scriu articole despre si nu caut argumente relativ la chestiunile respective. Asta e diferenta dintre mine si atei.



Iarasi vei fi surprins sa afli ca da, ma definesc in felul acesta cateodata: nu fac aia, nu vreau aia. Viata e uneori complicata, nu stiu ce vreau la un moment dat, dar imi este foarte clar ce nu vreau, de exemplu. Lucrurile pot fi foarte bine conturate si in felul acesta, indepartezi ceea ce nu corespunde, la fel ca un scluptor care ciopleste o statuie. Nu e ceva nou, vine din filozofia indiana. Indienii mereu au definit notiunile in felul acesta: neti, neti (nu-i aia, nu-i aia).