Funny Games U.S.

plm!!!
damm you Haneke

nu numai ca e mult sub filmul original, dar e si total nefolositor...I don't get it...sa fi devenit asa de sarac Haneke?

singurul lucru remarcat in sens pozitiv: Naomi Watts

Just Friends (2005)

o portie buna de rasete...mai pe bune, mai fortate...nu conteaza...pt asa sunt filmele astea tembele :lol:

imi era dor de vechiul Ryan Reynolds, dupa ce l-am urmarit in cateva roluri serioase

Filmul The secret of Dorian Gray" dupa cartea lui Oscar Wilde.
Bine redata cinematogrfic ideea de transfigurare estetica a vietii in opera de arta. Dar mie mi-a placut mai mult spectacolul de la Odeon in regia si interpretarea lui Razvan Mazilu

The Last Mistress-- film de Catherine Breillat, cu Asia Argento... se anunta promitator, ma asteptam ca Asia sa depaseasca o data rolurile de fetiscana razgaiata si vrajitoare seducatoare, dar nu s-a intamplat... Filmul pica uneori intr-un absurd straniu, cu aspect de kitcsh- sper intentionat. Mi s-a parut ca filmul apartine actorului principal, Fu'ad Ait Aattou (wow, ce nume!). Cu o voce si o figura hipnotizanta, el chiar te face sa uiti sa examinezi falsitatile Asiei (e ea sau scenariul, nu-mi dadeam seama) si sa te transpui (macar putin) in poveste...

jeux d'enfants
placut ptr ca:
-franceza imi gadila in mod placut urechile oricum si oriunde
-marion cotillard e f expresiva
-subiectul e original
-a avut ceva din aerul lui amelie, fara a-l copia in vreun fel
-n-ai cum sa te plictisesti la el
-final a la mesterul manole (totusi ceva cam incert pe acolo)
-imagini frumoase, mi-au ramas in minte scena cu cutia rostogolondu-se pe scari si ei doi catarati pe masina...aaa...si ea pe sina de tren
-are poante bune dar si momente touching

The man with the iron mask- asta din 98', muschetari, chestii, cu Gabriel Byrne :love:, John Malkovich, Gerard Depardieu si Jeremy Irons! Si Leo. Mi-a placut mult, foarte entertaining. John Malkovich pentru prima data intr-un personaj mai putin straniu.

Adevarul e ca incerc sa gasesc un film din categoria 'Omul cu masca de fier', dar nu era asta... Stie cineva care e numele acestui film dat candva mai demult pe tvr (era ceva mai dramatic, nu chiar o comedie)? Ceva cu niste alergaturi printr-un teatru/opera/palat?

si era cu Richard Chamberlain?

Cinemania, multam fain, cred ca asta era.

glad to help

Let the right one in - See it. Now!

^Urmeaza :D,am si mentionat pe undeva ca intentionez sa il vad.

E in mod clar unul din cele mai bune filme ale anului si cu atat mai surprinzator cu cat a aparut practic de nicaieri. Deja a intrat in top 250 pe imdb.

Righteous Kill (2008)

Singura placere la acest film este ca ai ocazia sa ii vezi pe De Niro si pe Pacino jucand probabil pentru ultima oara impreuna.Era normal sa apara si acest film odata si odata.Dupa ce Pacino l`a omorat pe De Niro in "Heat" era normal sa se intample si invers,iar asemanarile cu "Heat" sunt destul de evidente.Este pacat ca nu mai exista regizori care sa reuseasca sa scoata din cei doi actori tot ce au ei mai bun,sau probabil ca nici ei nu prea mai au chef de asa ceva.Oricum,daca aveti de ales,vedeti un "Dog Day Afternoon" sau un "Taxi Driver" in locul filmului asta.

Vazut una bucata film misto: Happy-Go-Lucky, film de Mike Leigh, 2008, despre Poppy (Sally Hawkins), o fata care la prima vedere pare un pic saraca cu duhul, e bine dispusa tot timpul, rade, poarta dresuri rosii cu rochii verzi, si chicoteste tot timpul. Lumea tinde s-o considere anormala... Filmul e compus din momente, o lectie de flamenco cu o profesoara cu temperament, niste lectii de sofat cu un instructor care-i da lectii de normalitate, copii in scoala unde lucreaza, si in final ii apare in cale si un tip scos din cartile cu povesti (Samuel Roukin-- necunoscut! but... wow). Fabulos film! despre ce inseamna de fapt sa fii normal...

L-am vazut si eu. mie nu mi s-a parut un film despre normalitate ci despre optimism. dar excesele euforice ale tipei de la te-miri-ce m-au cam scos din sarite. Are si momente de reala emotie, sau de pur si simplu de naturalete, dar in ansambu, personajul e foarte obositor, si vizual (excesiv de colorata) si ca personalitate (inepuizabila ei buna dispozitie ma indispune).

I know what you mean... Mi s-a parut ca inceputul filmului e nesigur, se insista intr-adevar mult pe chicoteala personajului principal, insa pe parcurs, mi s-a parut ca filmul si-a gasit tonul natural... Cam incepand cu lectia de flamenco si atentia ei fata de copilul cu probleme. De acolo si pana la sfarsit pe mine filmul m-a bine dispus cum demult nu m-a mai bine dispus un film! Intr-adevar, filmul insufla mult optimism (concluzia mea personala fiind ca a te purta 'normal' inseamna asta). Cat despre culorile pe care le purta, nu mi s-au parut deloc obositoare, dimpotriva! :) garderoba se potriveste de minune cu starea de spirit a personajului...

Four weddings and a funeral-- revazut si de data asta mi-a placut mult... Kristin Scott Thomas e outstanding, te tot intrebi de ce nu o urmareste povestea numai pe ea, ca e de departe mult mai interesanta decat personajul principal... Povestea foarte cu umor, scenaristul fiind Richard Curtis, cela care mai tarziu a facut si Love Actually, o frumusete de comedie romantica, trecand cu mult peste limitarile genului.... Mr Bean delicios, ca intotdeauna.. Interesante similaritatile cu Love Actually-- si acolo apare Mr. Bean, si tema muzicala a filmului e aceeasi...

Kristin Scott se pare ca e magistrala in ultimul ei rol 'I've loved you so long', can't wait...

The weather underground- documentar despre grupul radical de stanga cu acelasi nume, parca si nominalizat la Oscar in 2004. Ff intersant, pune in perspectiva varii evenimente de la sfarsitul anilor 60 si pana prin 75 (afli tot felul de amanunte despre Panterele negre si razboiul din Vietnam, ce imagini de razboi se dadeau in vremurile cele la tv, practicile FBI-ului in acea vreme, etc). Interesant cum acesti radicali de stanga vorbesc ff coerent si uman, sunt chiar convingatori in ideile lor (a nu face nimic cand statul foloseste metode violente, echivaleaza cu violenta, si deci cere violenta...). Chiar au farmec in idealismul lor... pana cand am auzit si ideea ca 'statul capitalist' e 'wrong', si ca e nevoie de mai mult idealism... la acest punct, le-a pierit revolutionarilor farmecul, cel putin in ochii mei.

si un link la un review:
http://www.upstatefilms.org/weather/nytreview.html

good bye lenin. aveam in lista soundtrack-ul de la el si-l tot ascultam si intr-un final am zis... hai sa vad si filmul. desi credeam ca n-o sa rezist la 2 ore de germana, pana la urma m-a prins povestea si m-am uitat pana la capat. all in all mi-a placut, a fost cam ce vroiam ptr seara respectiva: sa ma emotionez oleaca da' sa si rad. in plus, mi-am adus aminte de primele tramvaie cu colgate palmolive, de bautura miraculoasa numita coca-cola si de alte asemenea "ciudatenii" aparute imediat dupa '89.
mi-a placut incercarea lui alex de a recompune o lume pe care pana la urma ajunge sa o transforme insufletit de idealurile mamei (sau ale sale?).

Cam târziu dar ºtiu cã o sã mã mai uit la el: Hero a lui Zhang Yimou.
Poezia luptelor, cam asta pot spune pe scurt despre film.

superb film, vezi-l de cate ori poti ;) nu ca ar fi greu de inteles ci pt ca este efectiv placut vizual, clar, e o poezie concreta, palpabila, o atingu cu pupilele