Suprinzator, ceea ce faci tu acum nu consideri a fi o pierdere de timp. Good for you.

Dostoievski-Amintiri din casa mortilor

CAINELE GALBEN de Georges Simenon.

Monsieur Simenon face pare din categoria celor mai valorosi scriitori de literatura politista alaturi de Agatha Christie, Arthur Conan Doyle si Raymond Chandler. Asijderea comisarul Maigret sta la loc de cinste in domeniu alaturi de Hercule Poirot,Sherlock Holmes si Phillipe Marlowe. Editura Polirom a luat o decizie excelenta atunci cand s-a hotarat sa publice seria integrala a romanelor care il au in centrul atentiei pe taciturnul personaj interpretat impecabil de catre Jean Gabin. Acesta este cel de-al 50-lea volum din serie si toate sunt scrise remarcabil,credeti-ma ca stiu ce spun,le-am citit cu atentie din scoarta in scoarta! In acest volul comisarul Maigret ajunge la Concarneau acolo unde ancheteaza tentativa de asasinat la adresa comerciantului Mostaguen si e aproape de a fi el insusi otravit. Cu calmul binecunoscut si folosind metodele vechi dar foarte eficiente Maigret reuseste sa rezolve problemele.

Windom ete ce are Poliromu' pa teava :-bd :

Filmul mi s-a parut cea mai putin reusita ecranizare dupa McCarthy (e drept, n-o suport pe Penelopa), dar sint curios in legatura cu cartea. Pe care o pun la coada dupa Blood Meridian, ca dupa lectura in original am anumite...neclaritati.:))

PIETR LETONUL de George Simenon.

Este al 51-lea roman din seria "Maigret" . La Paris soseste unul dintre cei mai periculosi escroci est-europeni. Maigret este informat de sosirea banditului si il asteapta la gara. Lucrurile se precipita pentru ca in closetul din trenul cu care sosise Pietr Letonul este descoperit un cadavru. Mai rau de-atat, Maigret isi pierde in acest roman unul dintre cei mai dragi colaboratori. Nu e un caz ca oricare altul pentru comisar, problema devine inclusiv una personala...

Nici eu nu pot s-o sufar pe Penelopa .Toate filmele in care joaca ea pornesc cu un handicap de un punct sau doua . De aia nici la ultimul .''Piratii din '' n-am vrut sa ma duc .Nu ca ar fi fost vorba de un film demn de urmarit.
Nu stiam ca a si fost ecranizata cartea dar am vazut apoi pe imdb ca au cam dat-o in balarii.

Mi-am cam luat teapa cu ''Bestiar '' cartea lui Cortazar .Citisem deja toate povestirile dar disparate in alte volume ale lui .Oricum cele 8 povestiri scurte au meritat o recitire.

Pnin nu e de initiere in Nabokov, adica nu merge citit fara sa fi citit Lolita inainte, are tot felul de mistocareli Nabokoviene care risca sa ramana nedetectate daca nu esti obisnuit cu cliseele de care ii place lui sa se ia. E iarasi vechea poveste cu inadaptabilitatea rusului si nepotrivirea grandomaniei rusesti in spectrul grandomaniei Americane, viziunea obtuza asupra literaturii atat din partea rusului deformat de clasicii pe care i-a citit, cat si a junilor americani deformati de atata pop culture. Si pe langa asta, Pnin e si un soi de roman-a-clef, personajul fiind inspirat de un rus imigrant, profesor de literatura, oarecum prieten cu Vladimir Vladimirovici, si care a vrut sa scrie o introducere la Lolita spre disperarea lui V.V. Si a tot institat ca pana la urma s-a ales cu aceasta caricatura, care se continua intr-un mod tulburator de grotesc si in Pale Fire. Pale Fire e dumnezeiesc, cel mai mare mindfuck din cate am citit vreodata, dar am impresia ca e oarecum intraductibil. De Ada nu m-am apucat inca, dar cum pana acum n-am citit nici un Nabokov care sa nu ma dea pe spate, banuiesc ca ne vom impaca bine.

@Federico - btw, am mai purtat noi o discutie despre Nabokov vs. Dostoevski. Mi-am adus aminte de cursul lui in care povestea de unul din romanele de tinerete ale lui Dosto, "Dulblul" (Dvoinik), singurul pe care il considera V.V. notabil din opera lui Dosto. Mie aia mi se pare cartea care il urmareste cel mai clar pe Nabokov, aproape in tot ce a scris. E radacina obsesiei lui doppelganger-urile care apare in forme extrem de variate si complexe pe tot parcursul operei lui. Intr-o zi, daca nu o sa fiu o putoare absoluta, voi scrie o lucrare despr asta. :P
Altfel, "Dublul" pe mine m-a plictisit ingrozitor ca lectura, o fi fost si traducerea de vina, dar stilul parea un fel de imitatie de Gogol care nu-i iesea si nu iesea. Continutul merita insa.

Oh, oh.
Inimioare.
Chiar azi am citit din "Birthday Letters" a lui Ted Hughes, sotu-so, poezia asta:


si mi-am adus aminte de asta a ei:

Ok, inca un post, am impresia ca trec printr-o perioada in care descopar cum sta treaba cu poezia si cat e ea de frumoasa de fapt.
Una scurta si destul de celebra.

Vezi ca avem topic pentru poezie :P

And don’t have any kids yourself. :-bd

Mi-era lene sa caut. :P

Miercuri te-ai intors cu Larkin la pachet . Am citit in ''Nimicul de temut'' ,cartea lui Julian Barnes o poezie scrisa de Larkin.Nu-mi mai amintesc din ea decit ceva de felul asta :''nu te cobori calm in mormint ,tipa ,striga ....bla bla .blalbla ''.Stie cineva poezia pentru ca am cautat peste o suta de poezii ale lui nea Larkin asta dar n-am dat de poezia cu revolta in fata mortii.

Hmm, nu stiu exact, dar google ar indica sa fie asta.
http://www.poemhunter.com/best-poems...larkin/aubade/
Asta ar fi cumva? Nu stiu cat de diferita ar fi fost si traducerea.

@miercuri

Intrebandu-ma daca s-o fi facut vreun film despre Sylvia, am dat peste acest poem scris de fiica ei, pictorita Frieda Hughes. L-am citit de mai multe ori, si de fiecare data parca ma faceam tot mai mic.

My Mother

They are killing her again,
She said she did it
One Year in every ten,
But they do it annually, or weekly,
Some do it daily,
Carrying her death around in their heads,
And practising it. She saves them
The trouble of their own;
They can die through her
Without ever making
The decision. My buried mother
Is up-dug for repeat performances.

Now they want to make a film
For anyone lacking the ability
To imagine the body, head in oven,
Orphaning children. Then
It can be rewound
So they can watch her die
Right from the beginning again.

The peanut-eaters, entertained
At my mother's death, will go home,
Each carrying their memory of her,
Lifeless - a souvenir.
Maybe they'll buy the video.
Watching someone on TV
Means all they have to do
Is press pause
If they want to boil a kettle,
While my mother holds her breath on screen
To finish dying after tea.

The filmmakers have collected
The body parts.
They want me to see.
But they requiere dressings to cover the joins
And disguise the prosthetics
In their remake of my mother.
They want to use her poetry
As stichting and sutures
To give it credibility.
They think I should love it-
Having her back again, they think
I should give them my mother`s words
to fill the mouth of their monster,
Their Sylvia Suicide Doll.
Who will walk and talk
And die at will,
And die, and die
And forever be dying.

wyrm - Orson Scott Card 8/10

Un S.F. care curge repede dar care nu omite insa detalii si reuseste sa expuna o lume placuta dar totusi bizara. Odata inceput un capitol, cu greu lasi cartea din mana pana la sfr. acestuia iar cand se termina te face sa stai cu gandul la urmatorul.

INCA DE PE ATUNCI VULPEA ERA VANATORUL de Herta Muller.

N-a mers de la prima incercare,n-am reusit sa trec de pagina 50. Vazusem de doua sau de trei ori filmul si stiam la ce sa ma astept din punct de vedere al actiunii. Herta Muller scrie pretios, complicat, e abundenta in materie de metafore, unele dintre ele folosite fortat. Am incercat si a doua oara,am dus-o la capat. E o carte despre zilele de dinaintea evenimentelor din 1989. E vorba despre teribila frustrare a unei femei terorizate psihic de Securitate din motive care,cel putin in roman, nu sunt foarte clare. De obicei cartea e mai reusita decat filmul,de asta data "Vulpe vanator" in regia lui Stere Gulea mi s-a parut mai percutant,mai bine facut.

Recunosc n-am citit nimic de madam Muller desi stiam de ea de vreo 6 ani.
Ma duc pe la biblioteca mea de cartier si batrina bibliotecara se grabetesa-mi recomnde o noutate .Ma uit eu si iata ce-mi recomanda tanti :-O

:




In alta ordine de idei au bagat astia carti noi dar nu sunt inca intrate in baza lor de date asa ca am pus mina pe o carte msito ''Aurora '' de Michel Leiris si m-am indragostit de baiatul dupa 20 de pagini citite. Suprarealism si depresie la greu intro carticica de 160 de pagini .

Ultimele săptamâni:
Luni de fiere by Pascal Bruckner 8/10
Platforma by Michel Houellebecq 7/10
şi mai am puţin din Cititorul by Bernhard Schlink 9/10