CIOCOII NOI CU BODYGUARD de Dinu Sararu.

Mizeria clasei politice romanesti postrevolutionare e zugravita cu pricepere de catre unul dintre cei mai interesanti scriitori romani contemporani. Omul care a facut din "Teatrul Mic" o legenda vie inainte de 1989 a scris un roman "cu cheie" in care majoritatea personajelor pot fi lesne recunoscute. Regizorul Serban Marinescu a reusit o ecranizare destul de corecta cu filmul "Ticalosii", beneficiind si de o distributie de zile mari: Stefan Iordache, Dorel Visan,Horatiu Malaele,Mircea Albulescu,Mircea Diaconu,Razvan Vasilescu,Marius Florea Vizante. De citit cartea,de vazut si filmul,merita!

Legislatie rutiera :))

„Art.214” de I.L.Caragiale[2]

Tânărul: - Dumneei, domnule avocat, am martori, umblă toată ziulică pe la tanti ale dumneei; știu eu ce face dumneei pe la tanti ale dumneei? Că dumneei are vreo patru tanti.

C.: - Ohoo! Ce spui țațo? Nu zici cinci?...Ba încă șase! Pe Răduleasca, pe Popeasca, pe Ioneasca, pe Otopeanca, pe Hurdubiloaia, pe Popeasca ailaltă a lui Mache al popii Zamfirache, de-i mai zice Anpotrofagul c-a băgat spaima-n mahala! Uite așa umbla cu patacele și cu basamacu în cap, când fu la alegeri, de-a spart capu lu bietu Guță Băncuță, fiincă nu vrea să fie cu oții ăștia, de-a venitără la putere, fi-s-ar fi stârpit sămânța de liberali! Auzi liberali! Să nenorocească o lume de se hrănea...

Avocatul: - Ce-are-a face acuma politica?

T.- Lasă,mamă!

A-Lasă, cucoană!

C-Nu las! Nu vreau să las! Că dacă nu am mai avut copii, și să-l văz nenorocit, care numa pe el îl am!...

A- E vorba dar de o probă că lipsește de la cea mai sacră datorie conjugală, dacă...

C- Apoi, ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ? Ce pramatie, ce catifea?

A- Mai rămâne să găsim altceva... Te insultă vreodată?

T- Aplică, domnule, totdeauna așa vorbe triveale,care nu aș putea pentru ca să vi le zic în persoana în prezența mamiții.

Prima carte din ciclul Fundatiei de Asimov. Pretty interesting :D astept cu nerabdare continuarile!

"Amurgul Templierilor" - Hanny Alders. Un roman istoric interesant, care urmareste fidel firul istoric al evenimentelor din data de vineri, 13 octombrie 1307 - data la care regele Filip al IV-lea "cel Frumos" al Frantei ordona arestarea tuturor cavalerilor templieri, care apoi au fost torturati pentru a admite erezia ordinului. Autorul imbina adevarul istoric, viata politica si sociala de la curtea regilor Filip al IV-lea si Eduard al II-lea, cu aventurile catorva templieri liberi din Anglia si Franta, care incearca in zadar sa-si salveze "fratii" si sa spele onoarea Ordinului Templierilor.

Damn it. Am citit aproape jumatate din ea, dar nu stiam titlul sau autorul. Nice, o sa iau de la biblioteca.

Clopotul de sticla (The Bell Jar) [1963], de Sylvia Plath


Mi-a trecut prin cap la un moment dat intrebarea incitanta: cum ar fi sa fie pe lume un "De veghe in lanul de secara" la feminin ?! Nu, nu ma refer la porcarii gen Bridget Jones sau mai stiu eu ce. Ci la o fata inteligenta, amuzanta si singura vs. The Life. Ei bine, citind The Bell Jar - unicul roman al poetei Sylvia Plath (care s-a sinucis intr-o dimineata in apartamentul ei neincalzit din Londra, in mijlocul a ceea ce era atunci cea mai cumplita iarna din ultimii 100 de ani, la doar cateva luni de la aparitia romanului) am stiut ca era cartea pe care o asteptam. Dar comparatia cu Salinger se opreste aici. Pentru ca romanul Sylviei ajunge mult mai departe decat o facuse Catcher la vremea lui. E mult mai amar, mai gol, mai puternic, mai surprinzator, mai dureros de sincer. Te ameteste cu atmosfera lui boema, degajata, de la inceput, pentru ca apoi sa te puna la podea fara sa stii ce te-a lovit.
Cand ultimele cuvinte ale ultimei pagini s-au scurs in mine si nu mai urma decat o pagina alba, am simtit o impunsatura in inima, ca si cum m-as fi despartit pentru totdeauna de cineva drag. Si, sincer, nu-mi amintesc ultima oara cand o carte a avut acest gen de impact asupra mea. Ba chiar, in afara de Anna Karenina si Jane Eyre, nu stiu sa fi iubit vreo eroina mai mult ca pe Esther Greenwood.

10 / 10 (esential)

Super cronica! O stiam pe autoare de poeta, dar abia astept sa gasesc romanul!

Multumesc Mona, n-am pretentii ca se poate numi cronica, e mai mult un stream of thoughts, ca tot ce scriu pe forum. Dar iti recomand cartea din toata inima. N-ai s-o uiti ! Si eu abia astept sa citesc poeziile Sylviei.

S-a mai luptat careva cu Ada sau Ardoarea?#-o ~X(

Mi-am cumparat-o! :) Si deja am citit vreo 30 de pagini - ai avut dreptate, faina faina!

Eu citesc acum ''Ochiul'' de Nabokov si ma declar multumit.Sper sa nu fi patit si tu ce am patit eu cu'' Pnin'' lui Nabokov .Plictiseala ,sictireala si la sfirsit intrebarea fireasca ;''Asta sa fie marele Nabokov ?? '' Am citit apoi ''Lolita'' si parca ajunsesem pe alta planeta :">

Eu am inceput cu Lolita, dar acum am impresia ca m-am intors pe Pamint.:))

Am mai ratat eu niste mari scriitori tocmai .pentru ca am inceput cu cartile lor cele mai slabe.Morala : citeste mai multe carti scrise de un nume mare si poate o sa-ti placa ceva ;ca la loterie -tragi pina pui mana pe lozul cistigator.
Am citit o culegere de povestiri de Sherwood Anderson ,''Winesburg In Ohio'' ,carte aparuta prin anii'20 si tradusa( de Nicu Steinhardt ) la BPT .Mare scriitor acest Anderson ;limbaj (aparent ) simplu dar la obiect .Fara inflorituri si stilizari inutile .Nenea asta este tatal unor scriitori precum Raymond Carver ,Bukowski .Cind mai strecoara si niste chestii grotesti pe ici pe colo chiar ca te duce cu gindul la marii sciitori sudisti americanii din perioada interbelica.

''Am iubit-o ,spuse el .Nu pretind ca n-am fost un nerod ,O mai iubesc si acum .In amurgul serii aceleia de primavara m-am tirat la picioarele ei si m-am smerit in fata ei .i-am sarutat pantofii,gleznele deasupra pantofilor.Cand marginea rochiei ei mi-a atins fata ,tremuram.Dupa ce am dus o astfel de viata doi ani ,am aflat ca izbutise sa-si faca rost de inca trei iubiti care veneau regulat in casa noastra in vreme ce eu eram plecat la lucru ,n-am vrut sa-i ating nici pe ei ,nici pe ea.Am trimis-o doar la maica-sa acasa si n-am spus nimic.Dispuneam de 400 de dolari la banca si i-am dat ei.N-am intrebat-o de ce m-a inselat.N-am spus nimic .Dupa ce a plecat ,am plins ca un coplil nating .In curind ,am gasit prilejul sa vind casa si i-am trimis si banii luati pe casa''

Daaa, extragerea nectarului estetic se plateste cu o cantitate corespunzatoare din sudoarea fruntii. :x Am citit o versiune electronica-n original in paralel cu o traducere tiparita si cu dictionarul in fata, dupa ce incepusem cu o doza consistenta de aperitive exegetice. Primele capitole-s inefernal de stufoase, dar nu tre' sa te lasi intimidat; cum incepe sa se focuseze pe relatia dintre Ada si Veen incep sa iasa scantei. Frazele de amploare proustiana, asezonate frecvent cu paranteze ce aduc precizari ridicol si in acelasi timp sublim de minutioase, presarate cu umor, ironie, parodie si cinism, trosnesc sub expresivitatea violenta a metaforelor. Magistrala opera. E in topten-ul meu.
Uite o mostra tipica pt stilistica nabokoviana:

One afternoon in the spring of 1871, he proposed to Marina inthe Up elevator of Manhattan’s first ten-floor building, was indignantly rejected at the seventh stop (Toys), came down alone and, to air his feelings, set off in a counter-Fogg direction on a triple trip round the globe, adopting, like an animated parallel, the same itinerary every time.

Counter-fogg-ul ala pe principiul "dusului non-laodiceean" de care vorbea Cartarescu e genial, dar pe mine ce ma da gata e paranteza aia. Auzi la el: etajul sapte - jucarii. Cartea nu mai statea-n picioare daca nu facea precizarea aia… :D Cand am dat de momentul ala imi venea literlmente sa sar in sus de extaz.

Am impresia ca s-a pierdut foarte mult din savoare la traducere, oricit de reusita ar fi aceasta.

Indiscutabil. Mai ales ca Nabokov nu-i Dostoievski. La el stilul e totul. La Feodor e invers. Daca mai tin bine minte counter-Fogg-ul l-au tradus ca: porni intr-o directie opusa celei urmate de Fogg sau ceva de genul. Give me a fucking break... :( Nu, Nabokov e intraductibil.

De la Nabokov in ''Ochiul'' : Si totusi sunt fericit .Da ,fericit .Jur ,jur ca sunt fericit .Am inteles ca singura fericire in aceasta lume este sa observi ,sa spionezi ,sa urmaresti ,,sa te examinezi atent pe tine insuti sau pe altii ,sa nu fii nimic altceva decit un ochi mare ,sticlos ,cumva impaienjenit ,vesnic deschis .Jur ca aceasta este fericirea ..Ce conteaza daca sunt cam banal ,cam dezgustator si ca nimeni nu-mi apreciaza toate calitatile remarcabile - fantezia ,eruditia ,darul literar ..Sunt fericit ca pot sa ma uit la mine prelung ,caci orice om este captivant -da ,cu adevarat captivant ! Lumea ,oricat incearca ea , nu ma poate insulta .Sunt invulnerabil .''
Si ca un pandant ceva de la Cortazar (ma apuc de ''Bestiar'' ) :''Inca de mic ,relatia mea cu lucrurile ,cu scrisul nu a fost diferita de relatia mea cu lumea in general .Se pare ca m-am nascut ca sa nu accept lucrurile asa cum sunt ''

Perversi domne' scriitorii astia ".:-S

ULTIMUL BAL LA SARPELE ROSU de Dinu Sararu.

Autorul a afirmat ca acest roman poate fi considerat si ca o continuare la "Ciocoii noi cu bodyguard" dar poate fi citit si ca un roman de sine statator. Consider totusi ca e mai bine ca sa fie citite ambele carti cu personajele scarboase de la varful societatii romanesti "postrevolutionare". Probabil ca Dinu Sararu are intentia de a scrie o trilogie,ar fi ar treia dupa "Trilogia taraneasca" si "Dragostea si revolutia" dar ramane de vazut daca mai are timp fizic pentru finalizare tinand cont de varsta sa inaintata. Romania l-a schimbat pe Elefterie Teoforu cu Pafnutie Zoritu dar, din pacate,am cazut din lac in put... Romanul ar merita ecranizat dar ar fi foarte greu de inlocuit Stefan Iordache in rolul lui Didi Sfiosu si Gheorghe Dinica in cel al lui Romanescu. Cred ca Monica Davidescu nu a fost cea mai nimerita alegere in rolul Erotidei. Pentru Teoforu si Zoritu i-as propune pe Stoica si Bendeac cu conditia unui machiaj nimerit si cu conditia sa nu se maimutareasca...

nu citesc carti pentru ca nu imi plac si mi se pare o pierdere de timp