Irina Palm -- unul din cele mai cu adevarat emotionante filme din cate am vazut... Marianne Faithfull si Miki Manojlovic (Marco din Underground) - ce actori minunati... Pe scurt, Maggie (Faithfull) pentru a-si salva nepotul bolnav de la moarte, se angajeaza intr-un bar de noapte pe un post mai non-comformist :). Film mai uman si mai adevarat de mult n-am vazut.

Voil�* the topic acilea:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=15001

Home Of The Brave-2006

Regia:Irwin Winkler
Distributie:Samuel L.Jackson,Jessica Biel

Film ce incearca sa redea incercarile unor soldati americani proaspat sositi din Irak sa se readapteze vietii cotidiene de acasa.Nu e un film exceptional,dar nici de aruncat la gunoi.
Reuseste in parte sa redea emotiile pe care si le propune,dar esueaza la capitolul distributie.Daca Samuel L.Jackson ramane in continuare un actor de nota 10,restul sunt trantiti aiurea.De exemplu Curtis Jackson-50 Cent:daca iti propui sa faci un film cu un subiect destul de greu ca acesta nu pui printre pesonajele principale un raparas care a mai facut 2 filme si alea dezastruoase pentru ca nu o sa reuseasca sa iti redea drama si emotiile unui soldat intors dintr-un razboi sangeros.Jessica Biel e monotona,fara pic de simt actoricesc si cred ca ramane genul de "actrita" pentru blockbustere de mall.
Pacat ca filmul e tras in jos de distributia nepotrivita deoarece e destul de bine realizat.
Nota 7 pt jocul lui Samuel L.Jackson si pt ca nu este foarte plictisitor. :)

OK, da' care-i ideea? :?

Da probabil, eu pe imdb in afara de Maria Dinulescu n-am mai vazut nici un alt actor roman sa aiba poze. Pana si ea are abia 5, dar sunt ceva! :))

Daca are cont si plateste cativa dolarei pe luna isi poate pune cate poze vrea ea...un fel de hi5 asa :lol:

"Ha, zice ea, ce afacere profitabila avem noi aici! Daca cotizez aici cativa dolarei poate in cativa ani ma vede si pe mine Spielberg si.... sigur am sa ajung la Hollywood! Sa joc in Saving Private Ryan 2!!! Bun si ca figuranta 8)"

reality bites - cativa prieteni proaspat absolventi care primesc portia de realitate, tre' sa-si ia job dar pe care nu-l pot impaca cu pasiunile lor, se indragostesc "de cine nu trebuie" but then they finally end up together, se cearta, se impaca bla bla - tipic american.
plusul meu totusi, au replici amuzante (nu uitati ca e film din '94).

Desu nôto: The last name (2006)

Excelent...oarecum destul de fresh...si desigur mor de nervi dupa ce am aflat ca e continuarea la Desu nôto (2006), pe care nu l-am vazut...deci :x

Fear eats soul, Fassbinder.
Avem un topic dedicat lui Fassbinder sau noului val german?

Cumva atipic pt filmografia complexa, naucitoare si expresiva a lui Fassbinder, acest film poarta titlul unui proverb arab: Fear eats soul.
Mi-a placut filmul pt ca pt a mia oara constat ca filmele foarte bune au ca poveste ceva simplu, anodin. Aici este vorba despre o femeie la varsta a treia, nemtoaica, ce se indragosteste si se casatoreste cu un marocan tanar si viril venit la munca in Germania. Evident ca intreaga societate din jurul lor se va isteriza iar filmul este prilejul punerii pe tapet a prejudecatilor si stereotipiilor in gandire. Dar ce mi-a placut mie in filmul asta este intalnirea celor doua mentalitati culturale si faptul ca desi aparent ele se ciocnesc, intr-un final reusesc sa se integreze si sa faca sens impreuna.

Proverbele arabe sunt in limba engleza ? :P

Vicky Christina Barcelona-- minunat!!! spumant ca sampania ultima semi-comedie a lui Woody Allen si la fel de 'light' dar cu substanta... Daca vrei sa cazi pe ganduri si sa ai insomnii, se rezolva, ai la ce medita... Daca nu, e ok, pleci usor si bine-dispus. Cred ca e filmul preferat pe anul asta pentru mine.

Man On Wire-- documentarul despre Philippe Petit care a mers pe sarma intre cele doua turnuri gemene (si pe Notre-Dame si inca vreo cateva...) si care a fact din mersul pe sarma o arta mai mult decat un record... E multa poezie in cum merge pe sarma Petit: face plecaciuni, se intinde pe sarma si sta asa pret de cateva minute in relache, apoi mai merge, zambeste, se intoarce din drum-- si uite asa de vreo cateva ori dus-intors... De vazut! In documentar sunt prezentati si prietenii lui Petit, cel care l-au ajutat in a-si duce lovitura la cale (ca doar nu s-a dus cu voie de la politie pe cele doua turnuri, pregatirile si planurile au durat cateva luni) si care sunt la fel de interesanti si idealisti ca si Petit, de fapt ei cred in arta lui Petit, mai mult decat el insusi. Singura chestie dezamagitoare: Petit isi tradeaza prietenii in final -- abandonandu-i, practic, dupa ce devine o celebritate.

Hell Ride (2008)

un film care nu era necesar
cu alte cuvinte pierdere de timp...nimic nou

incredible hulk:
plictisitor-amuzant-ca aproape orice film cu supereroi..da m-am uitat pentru edward norton.

Bosque de sombras (2006)

desi e inspirat (?) din remarcabilul Straw Dogs mie mi-a placut foarte mult

Runaway Train (1985)

magnific...si la a nu stiu cata revizionare

...desi cea mai mare influenta a filmului de-a lungul anilor nu au avut-o personajele astea, ci detectivul (nu-i mai stiu numele, iar sa-i zic "Columbo" nu vreau).
In plus, nu pot sa nu ma gandesc ca asta e filmul fara de care Vertigo n-ar fi existat.

Sex and the City- the Movie. Mai slab decat cele mai bune momente din serial (cuma r fi ultimele episoade) insa mi-a placut. E tot Entertainment cu E mare.
Insa o preconditie ca sa iti placa S & C- the Movie e sa fi vazut serialul, si nu doar trei episoade. Vazut in intregime, serialul da greutate (per ansamblu) fiecarui personaj, si face din momente 'mici' si frivolitati (moda, relationships & s**t) personaje umane si sensibile. Michael Patrick King e un scriitor ff inteligent, subtil si nuantat -- de altfel singurul pe care pot sa-l ascult comentandu-si filmul -- insa comentariul e mai reusit decat filmul, poantele in film per total sunt mai slabe si mai putin grotesti decat in serial si sunt si momente 'cheesy'. Dar per total, reintalnirea cu personajele e emotionanta. Chris Noth e un actor minunat (just my type ;)) si personajele Samantha si Anthony Marantino nu si-au pierdut din farmec. Cu personajul Carrie nu m-am identificat niciodata si intotdeauna Carrie mi s-a parut cam fada, insa aceasta Cinderella Story are efectul scontat.

ªi L-AM vãzut. Era într-una din acele sâmbete în care cei ca mine ar trebui sã doarmã pânã târziu. Luminos început de octombrie, continuu frig în casã. I-AM rãsfoit subtitrarea, înjurându-l pe cel care mi-a tras clapa iar, pentru cã nu înþelegeam nimic, era o înºiruire ilogicã de locuri de pe glob.
Baraka e numele lui, ºi pânã la un punct este FILMUL. Nu ºtiu cum ºi de unde l-am descãrcat; nu citisem nimic despre el, din principiu nu mã uit la filmele despre care citesc. Nu am descoperit încã CRITICUL care sã mã facã sã vãd absolut orice film, bine ºtiut fiind faptul cã ºi filmele proaste trebuie urmãrite, analizate ºi înþelese, drept urmare nu citesc cronicile de film ale negativiºtilor consacraþi. Cel mai mult detest înºiruirile acelea "docte" din ce-au mai regizat, simþit ºi consumat de-a lungul vremii diverºi regizori, actori etc. criticii ãºtia sunt incapabili sã pricepã cã dacã vreau o biografie nu trebuie decât sã dau un google, pe când pentru a vedea un film nu-mi trebuie decât o umilã ºi sincerã pãrere personalã.
Întotdeauna mi-am imaginat astfel filmul, fãrã personaje, fãrã dialog, purã imagine. Baraka e FILMUL pânã în punctul în care rãmâne blocat pe aspectele negative ale existenþei umane. Aici a greºit regizorul, filmul ar trebui sã punã probleme, nu sã sugereze soluþii, el ar trebui sã rescrie realitatea, nu sã o modifice.
Dacã stai sã te gândeºti acest film este profund moral punând în evidenþã rãul pe care-l trãim, cel perpetuat de indiferenþa noastrã, a tuturor. Dacã nu ar fi manipulat realitatea, deformând-o într-un mod abosulut jenant aº fi putut declara Baraka the movie.
Constrângerile filmului nu au fãcut decât sã-mi aminteascã o nuvelã SF cititã-n adolescenþã: în urma unui rãzboi nuclear, pe Terra, intactã rãmâne doar o casetã video cu un desen animat: Mickey Mouse. Niºte extratereºtrii o gãsesc, ºi dupã ce-o urmãresc trag concluzia cã aºa trebuie sã fi arãtat/ comportat locuitorii defunctei planete. :D
Deci, aº fi trimis, prin unde radio, acest film în spaþiu, dacã nu ar fi fost atât de pesimist ºi nu mi-ar fi arãtat doar partea urâtã a efemerei mele existenþe. Muzicã clasicã, parcã asta se trimite în spaþiu prin radiourile alea super performante ale observatoarelor astronomice, nu?! Sã sperãm cã cel puþin din punct de vedere muzical extratereºtii stau mai bine. :P

ãsta e filmul: http://www.imdb.com/title/tt0103767/

"environmental theme"... :D de-aia nu citesc io înainte cronicile. :-(

asta nu este "the movie". e "the tear-jerker". nu-l am prea proaspat in memorie, dar tin minte o o imbinare de imagini simbolice cu imagini induiosatoare cu imagini pur si simplu frumoase. adauga la reteta o coloana sonora cel putin interesanta (tocmai descoperisem dead can dance si am fost :w00t: sa-i aud intr-un film). iar imaginile alea nu erau montate asa alandala, ci imparteau filmul in 3 secvente (daca nu-mi joaca memoria feste: 1. ce frumos e in natura. 1. ce chestii urate a facut omul. 3. ce ar trebui sa facem ca sa nu mai fie chestii urate si sa fie iar frumos si bine) pe care le tin minte destul de clar delimitate de cate o scena cu un simbolism foarte transparent. dintre acestea din urma imi vine clar in minte un ditai pomu' de vreo enspe secole care cade taiat parca de niste oameni foarte rai, cu un zgomot asurzitor si frangator de inimi. craaaaac buff... daca pestru napoleon fiecare soldat are in ranita bastomul de maresal, pentru fiecare scriitor sau regizor fiecare copac are vocatie de axis mundi care cand pica (pe cat de zgomotos posibil) face sa se duca totul la nenea de la subsol. iar 'telectualii preocupati de mediu, fericiti ca au prins mesajul, varsa o lacrima pe tastatura calculatorului la care vad filmul.

Amadeus (1984) regizat de Milos Forman cu Tom Hulce si F. Murray Abraham in rolurile lui Mozart si lui Antonio Salieri,colegul sau plin de invidie pe succesul acestei "creaturi" nedemna de un asemenea dar din partea lui Dumnezeu.Un film exceptional,cu decoruri,costume si muzica superbe.Abraham (pe care il stiam doar din Scarface) face aici un rol foarte bun,care i`a adus si Oscarul,el fiind cel care incearca sa il distruga pe Mozart prin toate mijloacele posibile,ajungand sa il considere si pe Dumnezeu dusmanul sau.Tom Hulce reuseste sa te faca sa il indragesti pe Mozart din primele momente iar rasul sau te face ori sa il iubesti ori sa il urasti.Singurul lucru care nu m`a convins raman discutiile intre Mozart si sotia lui,care mi`au parut prea "moderne" pentru perioada respectiva.

Perfume: The Story of a Murderer (2006) regizat de Tom Tykwer.Filmul este inspirat dupa cartea scrisa de Patrick Suskind.Filmul decurge frumos pana spre sfarsit,cand o ia total pe aratura si iti strica buna dispozitie.De urmarit pentru imaginile cu fabricarea esentelor de parfum,pentru viziunea asupra Parisului din secolul 18,pentru constrastul dintre mirosurile divine ale parfumului si jegul locuitorilor Parisului.De asemenea de urmarit pentru micul rol facut de Dustin Hoffman.