Bewitched(2005)-Nicole Kidman
Halloween Michael Myers(2002)
:D :D :D

Kagemusha (1980) de Akira Kurosawa.

"Arsenic si dantela veche" pe TCM.Doamne cat am ras si ce film adevarat,nu se mai fac filme acum prin comparatie.Peter Lorre este asa alunecos,Gregory Peck nu e doar un tip care arata bine,are si umor,recomandabil suta la suta.

Faci o confuzie: nu era Greogy Peck, era Cary Grant! :sick:

:lol:

Sigur,din neatentie si m-am grabit,pt ca recent am vazut si "Moby Dick" cu Gregory.
Mi s-a mai intamplat odata, ma gandeam la Tim Burton si am tastat din gresealaTim Roth.Subconstientul...Se intampla oricui.

vazut aseara American Psycho. Nu mi-a placut in mod deosebit ca poveste, ca subiect, chiar lasa de dorit, in schimb personajul principal este exemplar construit. Un nene foarte bogat care o ia razna, ni se lasa de inteles, din cauza vremurilor in care traim, a oamenilor, a scarii atat de frante a valorilor zileleor noastre. Totodata psiho-patologia este angajata puternic in construirea acestui personaj care o ia razna in planul fantasmelor, imaginandu-si ca ucide peste 40 de persoane.

Socialul este admirabil portretizat, in nimicnicia lui, in toata absurditatea, frivolitatea si schizoidia lui...oamenii se invidiaza intre ei si ajung sa se urasca pronind de la frumusetzea cartilor de vizita, de la cat de scump e apartamentul in care locuiesc, si mai ales, in functie de cine e capabil sa faca rezervare la restaurantul Dorsia (in aceasta lume, acela care reuseste sa faca o rezervare la Dorsia este cel mai puternic, stimat, invidiat, mascul din lume).

THE PRODIGAL
 

Am vazut aseara "The Prodigal" (Risipitorul), film parabola inspirat din pilda "fiului risipitor" pe care Isus Christos o da ucenicilor sai. Foarte bine interpretata de Edmund Purdom, trairea contradictorie a evreului Micah dintre credinta lui in Dumnezeu si pasiunea sfasietoare pentru Samarra (Lana Turner), marea preoteasa slujitoare a zeitei Astarthea

mie mi-a placut fff mult American Psycho. n-am putut sa ma opresc din a ma uita la film, pur si simplu, MI-A PLACUT. am recunoscut personajul principal (care e evident ingrosat pana la extrem) -- care este yuppie-ul american, baiat destept, scolit, care face bani multi, dar care 'in the process' si-a pierdut 'continutul'/sufletul/scopul in viata. Eu am luat filmul ca pe o metafora, o fabula, fara pretentii de realism per se. (Si evident, specialistii se vor uita intotdeauna la un film legat de specialitatea lor cu alti ochi... ceea ce pare sa fie cazul tau :))

una peste alta, ce vrusei sa spun: filmul asta mi s-a parut o trufanda, un deliciu... desi recunosc ca inceputul mi s-a parut mai interesant decat sfarsitul, cred ca preferam daca filmul se transforma in comedie mai putin neagra..

europe-east, asa e .... pe parcursul zilei de azi m-am gandit mai mult la filmul asta si mi-am dat seama ca mi-a placut foarte mult de fapt.....pleaca de la o poveste destul de tocita (da, vesnicii oameni bogati, tineri si frumosi lipsiti de suflet, dezumanizati) insa povestita foarte frumos....si asa e , incepututl este foarte sec, dur, duce cum am mai spus inspre absurd atunci cand Patrick Bateman descrie toate produsele cosmetice pe care le foloseste in fiecare dimineata...

Cred ca cel mai mult imi place tonul pe care este spusa povestea asta: e tonul cuiva care simte ca e pe un drum cu totul paralel decat cel normal, fara insa sa duca in acelasi loc, si e un ton in care se simte atat nepasarea fata de aceasta degenerare dar si un strop mic de strigat dupa ajutor.

"this confession meant nothing" e un final atat de dureros

poseidon

Down by Law -- mai vazusem filmul asta o data, dar abia acum pot sa zic ca il apreciez cu adevarat... Tom Waits mi-a picat cu tronc, clar. Altminteri desi Benigni a fost delicios -- de fapt ma distra cel mai tare cum zambea Waits cand il auzea vorbind-- parca as zice ca filmul s-a transformat in altceva dupa aparitia sa. Pana atunci era o chestie asa de atmosfera, taceri lungi si cantece ragusite, apoi insa ambele personaje Zack si Jack s-au transformat in personaje secundare, tot tinandu-i urma lui Begnini, cand de fapt ei doi erau niste actori mult mai subtili si ar fi putut face filmul singuri..

Hmm cred ca ar fi Matchstick Men. L-am vazut ieri pe post de miezonoptica. Cand il vizionam incercam sa tin cont si de succesiunea lui cronologica din repertoriul de filme a lui Ridley Scott, si ma gandeam, cum e posibila aparitia unui astfel de film dupa ceva ca Gladiatorul, Hannibal si BHD? Are un complet alt aer, ca si cum Ridley ar fi incercat sa faca o pauza din repertoriul sau de filme cu valente filosofico-istorice, si sa trimita un mesaj moralist celor avizi de filme gen "aici si acum". Si da, a facut o treaba buna spre deosebire de mica aventura romantoasa "A Good Year" unde daca nu erau dialogurile picante, putin manieriste dintre Cotillard si vesnicul gladiator al lui Scott, Crowe, filmul ar fi devenit o alta comedie romantica de categoria B. Da, parerea mea e ca Matchstick Men e ultimul film reusit al lui Scott pana sa intre in groapa, corecta d.p.d.v. politic, numita Kingdom of Heaven, de unde numai American Gangster l-a mai putut scoate.

Se7en ,ce super tare avatar ai :D Am ametit uitandu-ma la el.Si ce ai scris despre film e interesant.

poi am vazut saptamana asta :huh:

:w00t:
X-Man,7 zile de trait,Wild Child si Camp Rock :P

dosarele x - filmu' - o mare pierdere de timp, si nici macar sculi si cu muldar nu mai arata asa bine

Hehe mersi, adevarul e ca sunt un mare fan al filmelor lui Scott si incerc sa tin pasul cu cariera omului asta. Cred ca tipul e unul dintre putinii clasici in viata asa ca il vizionez "cat e cald" :P Cat despre avatar pe mine ma amuza nasul tipului :D

am vazut ieri Open Water 1 si 2. binenteles, al doilea are niste personaje mai cretine si putin credibile, dar primul este foarte tare.
povestea e destul de simpla: un cuplu in vancata, merg sa faca scufundari cu un grup de turisti si din greseala sunt uitati acolo. filmul se concetreaza cu ce se intampla cu cele doua personaje si cum evolueaza sentimentele lor.... un fel de "Elevator" insa protagonistii sunt prizonierii unui spatiu foarte larg, in locul unui spatiu restrans. oricum filmul este la fel de claustrofobic datorita multitudinii de directii in care cei doi se pot indrepta.
oricum m-a impresionat foarte tare si mi s-a parut ca totul este foarte plauzibil.

Touching the Void. Film documentar despre Joe Simpson si Simon Yates, cei doi alpinisti care au incercat (si reusit) sa fie primii pe unul din cei mai dificili munti din lume, Siula Grande in Anzii Peruvieni. Povestea abia incepe atunci cand Simon e silit de imprejurari (Joe isi rupsese un picior si atarna in gol deasupra unei prapastii) sa taie franghia de care era legat Joe. (In final, scapa amandoi... si sunt in viata azi, desi dupa experienta asta, Joe a pierdut cam o treime in greutate) Filmul e foarte bine recosntruit, munti adevarati, zapada la fel, furtuni, noapte, etc.

Mai vreau sa vad si Man on Wire (un francez nebun care a mers pe sarma intre cele doua turnuri gemene in NY) si dupa asta I am all set. :)

all that heaven allows - boy, how they made them back then ! :(( oricat de 'intentionata' era melodrama, tot mi-a venit sa ma zgarii pe ochi.