Attachment 607
Attachment 608
propun sa-i intrebam pe ei.poate de acolo de sus, din ceruri, au o viziune mai buna asupra cinematografiei romanesti.
asemenea actori n-ar trebui uitati niciodata. cu ei se faceau filme romanesti indragite de public.
si cu succes. comercial sau necomercial. succesul era din DRAGOSTE. care nu mai exista.
s-a pierdut undeva, pe drum...

Nu stiu incotro...dar trebuie:

- mai multi bani bagati in campania de marketing
- ca filmele sa fie mai "generos" finantate
- trailere mai "atragatoare". Americanii fac un trailer bici din orice cacat de film
- sa abordeze din cand in cand subiecte mai accesibile


...printre altele

In primul rand insa, mentalitatea noastra e problema. Cand auzim de film romanesc, automat ne gandim la unul plictisitor si lent si multi fug de ele ca Satana de tamaie.

ooooooooooooh, booty.
asta e si of-ul meu! de-asta am tot zis si la inceput. CUM SA FACEM SA NU MAI EXISTE DEZINTERES DIN START?

Lynch a rupt gura tirgului cu Eraserhead (Capodopera de Arta, na c-am zis-o>:) ). Apoi a fost luat in vizor de Mel Brooks, care i-a oferit The Elephant Man. Ambele filme nu prea au prins la public. Dar omul a cistigat increderea producatorilor. Care producatori au incercat the turning, convertirea de care vorbeam.:D I-au zis, frecindu-si miinile - hai nene, lasa tu chestiile astea artistice la o parte, ca-ti dam noi pe mina un blockbuster. Si astfel ajungem la Dune. Major flop. Lynch renunta la biznis, isi da jos hamurile si lasa caruta hollywoodiana in drum. Vine Blue Velvet, gratie lui de Laurentiis (R.I.P), care continua sa aiba incredere in el. Filmul il lanseaza pe Lynch pe orbita, e un film cu succes la public, datorita mai ales lui Hopper - nu exista inca un trademark Lynch care sa atraga norodul. Acesta apare odata cu Twin Peaks, care inregistreaza un imens succes la public, datorita faptului ca reuseste sa imbrace stilul lynchian deja format intr-un ambalaj de soap-opera extrem de accesibil.
Odata cu Twin Peaks, Lynch da o dubla lovitura: isi consolideaza publicul sau pe de o parte si reuseste sa atraga si restul lumii, astfel incit si ala care n-a auzit de Eraserhead o fie curios sa vada, dupa TP, ce-i mai trece omului asta cu freza cool prin cap. Asadar, da, Lynch are succes la public tocmai datorita faptului ca provoaca respectivul public cu fiecare nou film. De altfel, e si considerat a fi cel mai comercial auteur american.

Scuze de off, back on...

Avem nevoie de asemenea oameni curajosi, care sa sprijine un proiect nebunesc, chiar daca o fac singuri. Nimeni nu are incredere in filmul romanesc, deci nimeni nu se aventureaza sa arunce cu bani in publicitate.



Thing is, e un oarecare dezinteres general. Intr-adevar, ceva mai accentuat pe meleagurile noastre, dar filmele romanesti sunt primite aproximativ la fel si de publicul de afara. Si daca filmul in cauza ar fi american si nu romanesc, tot nu s-ar inghesui lumea sa il vada. Singura sansa probabil e sa schimbam ambalajul...

cand am incercat sa facem asta,timid si cu bun simt, au fost aruncate sudalmi asupra crtiticillor, acuzati ca au laudat exagerat autorii.

yup. cel putin de cand face Greenaway filme.
dar n-are neaprat legatura cu filmele comerciale...

filmul pentru trei spectatori in sala ar trebui sa dispara intr-adevar. Dar nici macar asta n-o sa se intample!

Sa fim seriosi, atata vreme cat vor fi cineasti cu bani, vor exista si cineasti fara bani. Si cum cineastii fara bani nu vor putea executa lucrari comparabile cu cele ale regizorilor cu bani, se vor refugia in arta.
Deci daca dispar filmele de arta inseamna ca in prealabil au disparut filmele comerciale, caz in care zic eu ca avem probleme mult mai grave.

Ha?:-O Da' ce ti-a facut de vrei sa dispara? De cind e conditionata calitatea unui film de numarul spectatorilor in sala? Ce are de-a face filmul cu sala? Poate eu sint un regizor pizdos caruia ii place sa-si lanseze filmele direct pe home video, sa aiba parte de ele doar cei alesi nu toti fraierii mincatori de popcorn. Inainte de a se inchide cinematograful nostru, de multe ori eram singurul care mergea la film, la fel se intimpla si in Mures, la defunctul "Tineretului". Cu toate acestea, nu erau filme "pe cale de disparitie", dar nu asta e problema. Vorbeai de Greenaway. Pai daca omul isi lanseaza un film in circuitul cinematografelor de la noi, face mai mult de 3 oameni in sala? Nu cred, romanu' e predispus la intindere neuronala... Asadar, ar trebui sa dispara? Wtf, sa dispara si Bergman, Fellini, Tarkowski, Cassavetes, ca si pe astia i-a durut in cur de incasari...

Ha?:-O Singurul motiv pentru care avem filme de arta e deoarece exista regizori rupti in cur? Eu nu vad deloc arta ca pe un refugiu. E un dar, acela de a face arta, cu care te nasti sau nu. In schimb vad comercialul drept un refugiu pentru un artist ratat.

A Beautiful Mind - atat comercial cat si arta.
Se pare ca in acest caz comercialul nu este un refugiu pentru un artist ratat.
Un artist veritabil (Russell Crowe,.....) poate produce atat "arta" cat si "comercial".

Ne ascundem in spatele filmului de arta din incapacitatea de a mai produce "comercial".
Ne plangem ca avem salile de cinema aprope goale dar nu vrem sa schimbam nimic, nu vrem nici macar sa combinam arta cu comercialul.

A filma ceafa unui individ 3 minute, a filma pe altul pe veceu 5 minute, ...... nu inseamna arta.
Un film de arta este acela care te fece sa "simti un nod in gat", este acela care iti transmite o emotie .......

Vreau sa stiu cate filme "de arta romaneasca" s-ar mai face daca CNC-ul nu ar mai da bani. Am impresia ca toti se inghesuie doar pentru ciolanul dat de CNC si nu o fac de dragul artei.

As indrazni sa merg pina acolo incit sa afirm ca discutiile astea anoste despre succes la public si incasari s-ar potrivi mai bine pe Money Channel ori pe site-ul revistei Capital, nu pe un forum de cinema. N-au legatura cu A Saptea Arta, in adevaratul inteles al sintagmei, nu in cel pervertit. Daca ajungem sa bocim faptul ca se face arta in detrimentul banilor, pe un forum care mai deunazi era pe locul intii, parca, in topul forumurilor de cultura, ceva nu-i in regula.

There is no such thing as "the chosen ones". O fi pizdos regizorul, dar din ceva trebuie si el sa traiasca si nu cred ca filmele Straight-to-DVD sunt scopul lui suprem. Cred ca toti regizorii...sau oricum, majoritatea, au aceleasi aspiratii, insa asteptari diferite de la public.



Dar in State sau in alta parte ar face mult mai multi bani? Ce nu prinde la noi, cam nici afara nu prinde.





Regizorii fara bani sunt nevoiti sa improvizeze, in schimb celora cu bani li se pune mai totul pe tava. Arta se naste in mare parte si datorita improvizatiilor, a oamenilor care fac bici din cacat. Intr-adevar, arta e un dar care poate nici macar prin munca asidua nu se poate dobandi - ori il ai, ori nu. Majoritatea filmelor pe care noi le consideram "de arta" au fost facute cu resurse minime. Cand nu ai bani, esti minutios si calculat, folosind fiecare cent cum poti tu mai bine.


Spune-i asta lui Tarantino. Incasarile lui IB = bugetul lui x 5. Un film highly entertaining, comercial pana in maduva oaselor si totusi, Tarantino e un artist ratat minus "ratat".


A Beautiful Mind comercial :-O? No way! Doar pentru ca a avut incasari bune, nu inseamna ca e comercial. Daca un film e labeled (apropo, nu sunt fanul etichetarilor) ca fiind "comercial", inseamna din start ca se vrea a fi entertaining (spun "se vrea" pentru ca de multe ori nu le iese). Filmul comercial e un crowd-pleaser si cei care il fac stiu ca isi vor scoate banii investiti in el. Asta nu inseamna ca un film comercial nu poate fi si artistic (vezi exemplul meu de mai sus), dar in mod clar un film artistic e cel de la care studiourile au asteptari. A Beautiful Mind a fost insa un succes surprinzator.

PS: Apropo de asta cu 3 spectatori in sala, acum doua saptamani am vazut Marti, Dupa Craciun la Timi si ce credeti? Sala era aproape plina :).

E un artist, in acceptiunea foarte larga a termenului. Eu as zice entertainer. Artistul, auteur-ul, e cel care umple un gol, care inaugureaza un curent, un stil. Stilul lui Tarantino consta din reciclarea altora. Ceea ce nu-l face un original "veritabil", sa zic asa. Pina si IB e un remake. Intreaga sa filmografie e jalonata de "omagii". Sint fan Tarantino, dar nu l-am considerat niciodata un auteur, doar un regizor extrem de talentat.

Howard e un crowd pleaser nota bene. Uita-te doar la posterul de la A Beautiful Mind.
Attachment 611
Ce sugereaza oare? "Luati-va batistele (si gajicile) cu voi"

Right, e original insa prin faptul ca ia putin de peste tot si apoi asambleaza partile intr-un mod artistic si unic.


Yeah, you're kinda right, desi prin prisma modului in care l-au marketat nu e chiar in concordanta cu "cerintele" pe care trebuie sa le indepplineasca un film comercial de acest gen. Trailerul de ex. din cate imi amintesc, nu sugera ca filmul ar fi sappy, but I might be wrong. L-as revedea acum, daca nu mi-ar merge netu' ca pixu'. Din cate stiam, a fost un surprise hit, facand mult mai multi bani decat se astepta, de aceea l-am catalogat ca nefiind comercial, dar din nou, I might be wrong.

[quote=Windom]
în cazul ăsta nu ai fi decât un regizor care stă prost la partea de business. că pe cap de spectator, un film difuzat în cinema (acişilea la noi) e mai scump decât unul pentru acasă. başca că acasă sunt mai mulţi mâncători de checheş decât la cinema, pentru simplul motiv că acasă te costă de 4-5 (sau chiar mai bine) ori mai ieftin decât la "sală". başca virgulă că acolo n-ai nici berea la îndemână şi nu-ţi permiţi nice să râgâi, nice să te vânturi, cum poţi să o faci pe canapeaua de acasă.

Eu ma indoiesc ca pe Fellini, Tarkovski si Bergman chiar nu-i interesa daca filmele le sunt vazute sau nu. Da, ok nu vroiau neaparat sa fie vazute si intelese de toata lumea. Dar vroiau sa fie vazute si placute cel putin de oamenii intelectuali. Chestia cu "nu ma intereseaza spectatorii, fac film pentru arta" e doar o legenda urbana recenta ca sa justifice esecurile care departe de a fi Fellini sau Trakovski, sunt niste chestii din care nu intelege nimeni nimic.
Daca nu i-ar interesa intr-adevar de spectatori, atunci nu i-ar interesa nici aprecierile. Ori eu n-am vazut pana acum regizor care sa respinga laude. Sau care sa se arate ingrijorat ca filmul ii este vazut de prea multi oameni cand el de fapt intentionase sa faca ceva total obscur si neinteles.

Filme ale lui Greenaway am vazut in Romania cu sala plina. Ca sa nu mai vorbesc de cei care au tremurat vreo 7 ore la cinematograful in aer liber de la Anonimul ca sa vada doua episoade din Valizele lui Tulse Luper si sa asiste la discutia ulterioara cu Greenaway.

Si da, cred ca majoritatea celor care exploreaza diverse dimensiuni artistice, fac asta pentru ca nu au fondurile necesare sa faca filme de public. Pai daca facem un raport regizori "artisti" si regizori "comerciali" intre Europa si America, o sa vezi ca artistii sunt preponderenti in Europa si comercialii in America. Sper ca n-o sa-mi spui acum ca avem noi o formula speciala de cultivare a genelor artiste.

Si oricum nu inteleg de ce chestia asta ti se pare asa odioasa? E ca si cum ai spune ca e aiurea sa creezi un film pe o tema data. E o realitate. In Europa nu sunt bani pentru super productii si atunci stii din start cand scrii scenariul ca nu trebuie sa vrei 5000 de elicoptere 100 000 de figuranti etc, pentru ca altfel nu iti vei face niciodata filmul. Inseamna asta ca esti mai prost, sau mai putin artist decat un american? Evident nu! Asta ca sa nu mai vorbim ca si in America super productiile au limitarile lor.
A...ok...sunt si acel procent de artisti (destul de redus) pe care chiar nu-i intereseaza nimic. Dar filmele lor de obicei le vezi in muzee, nici macar la festivaluri.

Daca tot ne aventuram sa dam definitii despre ce insemana sa fii regizor "auteur" sa mentionam si la ce surse ne referim exact. Ca de exemplu conform teoreticienilor cititi de mine, Tarantino intra perfect in categoria asta. Asta ca sa nu spun ca "inaugureaza un curent" mi se pare o aberatie totala intrucat ideea de "autor" este de a avea un stil aparte, deci de a nu apartine unui curent.

Intamplarea face ca intr-adevar multi regizori din Noul Val Francez (moment in care a si inceput sa se puna problema cinematografiei de autor) sa fie considerati si autori dar si sa faca parte din acelasi curent. Dar caracteristica acestui curent este tocmai ca insumeaza o serie de exprimari cinematografice extrem de diferite. De-asta e probabil si singura exceptie (pe care o cunosc eu cel putin).
In rest care alti autori au mai inaugurat vreun curent? ca eu nu mai stiu pe nimeni nici ca Fellini, Antonioni, Bergman, Tarkovski, Fassbinder sau Tarantino...

Publicul a fost ultimul lucru la care s-au gindit oamenii astia atunci cind au creeat ceva. Iar a nu interesa nu e acelasi lucru cu a respinge. Si nu, nu cred ca i-a durut undeva de laude (ori critici). Au continuat sa ramina fideli propriilor idei, au simtit poate o anumita implinire daca aceste idei au "lovit" acolo unde trebuie, dar n-au asteptat niciodata osanale.

Desigur, in centrele universitare si pe la festivaluri. Eu ma refeream la cinematografele "mainstream".
Asadar, banul prosteste, sufoca simtul artistic? Chestia cu America e explicabila prin faptul ca e o societate eminamente de consum. Nu o sa cred niciodata faptul ca factorul determinant atunci cind vine vorba de diferenta dintre filmul european si cel american e publicul. Da, exista o "formula speciala", determinata de sistemul de gindire, de bagajul de cultura european, printre altele.

Referitor la auteur, "curent" a fost o explimare nefericita. "Stil" ar merge mai bine, auteur-ul creeaza un stil, umple un gol prin contributia sa. Tarantino si-a creat stilul pe spinarea altora, de-asta nu cred ca se incadreaza in definitia de auteur.

Si da, cred ca majoritatea celor care exploreaza diverse dimensiuni artistice, fac asta pentru ca nu au fondurile necesare sa faca filme de public. Pai daca facem un raport regizori "artisti" si regizori "comerciali" intre Europa si America, o sa vezi ca artistii sunt preponderenti in Europa si comercialii in America. Sper ca n-o sa-mi spui acum ca avem noi o formula speciala de cultivare a genelor artiste.[/quote]
cinematograful s-a inventat in Europa.cea de-a saptea arta isi are originea tot in Europa.America doar a transformat-o intr-un produs comercial.

[QUOTE = in Europa nu sunt bani pentru super productii si atunci stii din start cand scrii scenariul ca nu trebuie sa vrei 5000 de elicoptere 100 000 de figuranti etc, pentru ca altfel nu iti vei face niciodata filmul. Inseamna asta ca esti mai prost, sau mai putin artist decat un american? Evident nu! Asta ca sa nu mai vorbim ca si in America super productiile au limitarile lor.
[/quote]

ba cred ca sunt bani si-n Europa, dar pur si simplu nu se investesc in asfel de mega productii.
europenii tin la traditie. ei nu renunta la film, ca arta. doar ofera americanilor o imensa piata de desfacere si posibilitatea de a gasi in tarile europene locatii, actori..etc(mai ieftine) pentru filmele lor.

Publicul nu se asteapta la filme gen: Gladiatorul, Iron Man, Transformers .... facute de romani. Cred ca publicul este constient ca nu avem nici tehnologia, nici banii filmelor americane. In acelasi timp, publicul cere filme cu o anumita latura comerciala.

Si in concluzie:
- Ce s-ar putea face pentru a creste numarul de spectatori la filmele romanesti?

- un subiect simplu?
- o comedie usoara?
- o poveste romantica cu un final fericit?
- niste actori mai putin tragici?
- .................................................
.................................................. ......

Daca nu se va ajunge la un consens, atunci probabil artisti vor ramane cu lauda criticilor si salile aprope goale, iar majoritatea spectatorilor, vor ramane cu filmele americane.

O comedie romantica usoara, cu un subiect simplu si final fericit, cu un Stefan Banica mai putin tragic decit il stim. Si cu Jojo, dar numai daca scoate la iveala cel putin un sîn...

Promovare serioasa.

Reclama este foarte importanta si romanii nu stiu ce e acela marketing. Trailerele sunt proaste indiferent de filmul romanesc pe care il promoveaza. Trebuie sa te informezi ca sa afli ce filme romanesti ruleaza in cinemauri.

Produsul trebuie bagat pe gat nu sa caute clientul de el. Asta daca nu esti Peter Jackson sau altii top 5.

Ce isi mai face reclama Protvul cu un film Media Pro din cand in cand, ca in rest nu auzi nimic. Si se mira lumea ca sunt cinemaurile goale.

Eu nu vad succesul despre care vorbiti neaparat in numarul de spectatori care vad un film la cinema.Traim in lumea internetului si din ce in ce mai multa lume alege sa downloadeze filmul sa il vada in confortul casei sale.Deci cifrele alea cu spectatorii sunt egale cu zero.

Ce ar trebui ca un film romanesc sa aiba succes la public? In primul rand varietate.Drama,comedie,politist,politic,sf,parodi e.Nu putem continua la nesfarsit cu filmul minimalist,oricate premii si aprecieri ne`ar fi adus.Trebuie sa li se permita regizorilor care vin din spate sa faca si altfel de filme,trebuie sa li se acorde credit mai mare scenaristilor.Nu putem avea o cinematografie sanatoasa atunci cand tu ca regizor scrii si scenariul si alegi sa iti pui in toate filmele care le faci aceiasi actori.Avem o gramada de actori care asteapta sa fie descoperiti si inca se insista pe cateva nume care sunt deja cunoscute.Eu nu vreau sa cred ca nu avem si alti actori BUNI in tara asta.Regizorii trebuie sa inceteze cu conceptia si aroganta asta cum ca publicul ar fi prost si de`aia nu vine sa iti vada filmul.Nu.Daca esti limitat si altceva in afara de minimalisme nu stii sa faci,da`te la o parte si lasa si pe altul sa isi incerce norocul.Nu trebuie ca o gasca de regizori din ultimii ani sa isi imparta ciolanul de la C.N.C.

P.S. Cine zice ca un nou film B.D. nu ar prinde la romani ar trebui sa isi invite vecinii la o vizionare a vechilor filme,sa vada cat de mult se insala.Desigur,ar trebui sa aiba niste actori al naibii de buni ca sa placa.

un interviu care se potriveste la fix cu tema noastra.
ALS sustine ca nu se mai ocupa cu critica de film. nu stiu ce sa zic...dar cred ca o are in sange.


Mihai CHIRILOV & Alex. Leo ȘERBAN
Filmul românesc - cine are nevoie de el?
DILEMA VECHE

„Situația e albastră”
Mihai Chirilov: Te-ai retras acum un an din viaţa cinematografică, dar ai reuşit întrucîtva să ţii pasul cu noile filme româneşti – iar întîmplarea face că 2010 să fi fost un an extrem de bun. În ce măsură te mai interesează ce se întîmplă în peisajul local? Vezi cumva lucrurile din altă perspectivă decît atunci cînd scriai şi urmăreai activ fenomenul?

Alex. Leo Şerban: Cele mai multe filme româneşti de anul acesta le-am văzut la TIFF – deci, în măsura în care acesta ţine pasul, presupun că îl ţin şi eu... Dar, sincer, interesul meu a scăzut; nu numai în legătură cu cinema-ul autohton, ci cu cinema-ul în general. Am trecut de la faza de îndrăgostire la cea de căsnicie („la bine şi la rău“), apoi la rutină. Am considerat că e cazul să „ies la pensie“. Deci, din perspectiva unui „pensionar“, văd filmul românesc ca pe un absolvent de Harvard sau Sorbona care, în ţară, nu-şi găseşte de lucru: paradoxal, taman diplomele obţinute acolo constituie, aici, un handicap. „Nu e nevoie de el.“

Mihai Chirilov: Spuneai la un moment dat că noului film românesc, abundent în vîrfuri, dar contrabalansat de inepţii, îi lipseşte o producţie medie pentru a putea vorbi despre o industrie cinematografică în adevăratul sens al cuvîntului. Între timp şi-au făcut apariţia inclusiv acele filme de gen a căror absenţă o deplîngeai (n-o să le nominalizez aici, pentru că mi se pare că majoritatea dintre ele se screm în van să capteze atenţia publicului), ba chiar s-a găsit loc şi pentru un experiment inclasabil cum este Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu. S-a mai echilibrat situaţia? Ce îi lipseşte azi, la 10 ani de la renaştere, filmului românesc?

Alex. Leo Şerban: În condiţiile în care un film precum Marţi, după Crăciun – pe care am avut imprudenţa să-l numesc „film de public“ – abia face în jur de 10.000 de spectatori, e clar că situaţia (nu doar hîrtia...) e albastră. Evident, nu e vina lui Muntean: el rămîne un autor care a crescut constant, iar Marţi... mi se pare genul acela de cinema de calitate asociat, în Franţa, cu nume precum Chabrol sau Sautet. Mă încăpăţînez să cred că aşa ar trebui să arate un film de public; din păcate, nu şi în România, care este mult în urmă în materie de cinefilie şi care consumă cantităţi industriale (toxice!) de produse TV. Mă tem că acestea au formatat aşteptările marelui public, care nu mai vrea decît un anumit tip de film: cel făcut după reţetă. Paradoxul (din nou) este acesta: filmele cît de cît „vizibile“, la noi, sînt tocmai cele făcute de „cei doi M şi cei doi P“ (Mungiu, Muntean, Puiu & Porumboiu); întrucît ele sînt de o anumită factură (mai solicitantă pentru spectatorul obişnuit cu produsele TV), publicul a văzut un titlu, două, după care s-a săturat. Acum, cînd aude „film românesc“ se gîndeşte la bolnavi duşi din spital în spital, la avorturi sub Ceauşescu sau la poliţişti, contemplativi... Dar nu este problema lui M2 + P2; este problema lipsei de alternative. Unde sînt acei „meseriaşi“ capabili să facă filme de gen? Au rămas oare, în România, doar o mînă de regizori?! Răspunsul e simplu: „ceilalţi“ sînt invizibili. În afara criticilor obligaţi să bifeze toate prăpădeniile, restul publicului nu se duce să vadă acele filme. (Şi nici nu i-aş dori, căci sînt catastrofale!) Deci filmului românesc îi lipseşte alternativa. În continuare...

Mihai Chirilov: Cu toate astea, succesele filmului românesc au creat un teren de desfăşurare pentru titluri relativ mediocre care au încercat să capitalizeze de pe urma reputaţiei construite de predecesori. Unele au ajuns în festivaluri, în virtutea interesului pentru filmul românesc (şi mă încăpăţînez, la rîndul meu, să includ aici Eu cînd vreau să fluier, fluier, în ciuda carierei lui internaţionale), altele pur şi simplu există, deşi locul lor ar fi la coş. În aceste condiţii, cred că epigonii nu au decît de cîştigat, în vreme ce perdanţii, culmea, par a fi cei cărora li se datorează succesele de care aminteam. Poliţist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu a avut fanii lui compulsivi, dar şi detractori pe măsură. Aurora lui Cristi Puiu a avut parte de un tratament similar unui porc trimis la tăiere, şi ceva îmi spune că şi viitorul film al lui Cristian Mungiu e deja pîndit la cotitură. În termeni foarte cinici, întrebarea care parcă stă pe buzele tuturor este: Cine mai are nevoie de Porumboiu, Puiu şi Mungiu?

Alex. Leo Şerban: La fel de cinic vorbind: festivalurile mari – şi o mînă de critici români, care au pariat pe ei încă de la-nceput. Nimeni nu se poate aştepta ca Poliţist-ul lui Porumboiu şi Aurora lui Puiu să fie recorduri de încasări: sînt filme dificile, îndrăzneţe, profund personale. În oricare cinematografie care se respectă, astfel de titluri au locul lor. Pe mine nu mă şochează detractorii – aceştia există oriunde şi au, şi ei, „locul“ lor (totul e să nu le dai mai multă importanţă decît merită). Problema – repet – este lipsa alternativei. Sînt absolut convins că, dacă piaţa de film românesc ar fi mai diversificată, orgoliile (inclusiv ale unor spectatori) şi enervările s-ar mai potoli. Ce mă deranjează este că acestea din urmă nu sînt îndreptate înspre „meseriaşii“ invizibili care dau rateuri în serie pe banii noştri, nici înspre CNC-ul „echidistant“ care le face posibile (deşi le ţine, adesea, „în dulap“, sub cheie!), ci – culmea – înspre cei care fac filmele care ne pun pe hartă. Înspre performeri! Între o cinematografie care face filme „de export“ şi una care nu e-n stare să facă nici măcar filme de consum autohton, darămite de export, e preferabilă prima variantă. Nu zic că e varianta ideală, dar măcar e ceva.

Mihai Chirilov: Esenţializînd lucrurile, se poate spune că lui Puiu i se datorează naşterea Noului Cinema Românesc (cu tot ce a presupus acest curent), lui Mungiu – botezul, lui Muntean şi Porumboiu – maturitatea, iar lui Puiu (din nou) – „moartea“ lui simbolică şi aparent necesară. Nu o explozie, ci o implozie a curentului. Îţi solicit un exerciţiu de anticipaţie: care crezi că va fi următoarea mişcare a lui Mungiu?

Alex. Leo Şerban: N-am nici cea mai mică idee... Parcă tu erai cu previziunile, nu? Ai pariat pe şansele lui 4,3,2 încă înainte de-a fi trimis la Cannes, deci eşti cel mai în măsură să răspunzi. Chiar sînt curios.

Mihai Chirilov: Eu îl văd pe Mungiu în stare să reînvie NCR-ul, cu un film la fel de influent pe cît a fost, la vremea lui, Marfa şi banii, dar cu un solid cîrlig la public (aşa cum, în mod inexplicabil, a avut Fluierul lui Florin Şerban sau cum Mungiu însuşi şi-ar fi dorit să fie seria Amintirilor...) Altfel spus, îl văd capabil să scoată NCR-ul de sub incidenţa controverselor care-l gîtuie tot mai tare din toate direcţiile. Apropo de controverse: unii regizori sînt de părere că, pe cît de instrumentali ar fi fost criticii (mă rog, unii dintre ei) la cimentarea reputaţiei Noului Cinema Românesc, pe atît de mult au profitat de pe urma lui pentru a-şi adjudeca o bucăţică din meritele lui. Sper că nu această aberaţie te-a făcut să te laşi de meserie. Dar, presupunînd că ai continuat să citeşti ce se scrie în ţară, ce rol crezi că ar trebui să joace azi criticii de film în „telenovela“ filmului românesc?

Alex. Leo Şerban: Nu, aberaţiile nu mă pot convinge să renunţ la nimic. Şi, de fapt, puţin îmi pasă cum sînt privit eu, fostul-critic-de-film-a.l.ş. – aş zice că nu contează nici cum sînt priviţi ex-confraţii; întrebarea esenţială este dacă mai e nevoie de Critica de Film (ca „instituţie“) nu numai în România, ci peste tot în lume. Momentul, cum ştii, e foarte prost. În SUA (unde ea avea, ca în Franţa, cel mai mare prestigiu), critica de film e în mare suferinţă. Paradoxul (iarăşi) este că oamenii aceştia sînt din ce în ce mai informaţi, mai cultivaţi, dar publicul interesat de analizele şi verdictele lor e din ce în ce mai subţiat: a ajuns o minoritate. La noi, critica a ţinut pasul cu Noul Cinema Românesc, iar opiniile în privinţa acestuia au fost destul de apropiate. Cu excepţia unor caraghioşi care fac copii la indigo, toată suflarea criticărimii băştinaşe – de la Tudor Caranfil la Cristi Luca – a salutat cum se cuvine NCR-ul. Evident, efectul entuziasmului lor a fost zero. Căci s-a întîmplat un fenomen bizar: deşi entuziasmul e mai îndreptăţit decît scepticismul, suma entuziasmelor cumulate a avut acest efect pervers – publicul neaderent la estetica NCR-ului a aruncat discreditul său şi asupra criticii. Nici asta n-ar fi o catastrofă – măcar să fi rămas doar criticii „discreditaţi“, nu şi cineaştii! Dar, pentru că sîntem în România, s-a ajuns la acuzaţii de „cumetrie“, iar „prieteşuguri“ (reale sau imaginare) au fost arătate cu degetul nu din public, ci – culmea! – tot dinspre unii cineaşti. Iar pentru a creşte în ochii lor, unii mai tineri şi cu repere haotice s-au repezit să le cînte în strună... Or, nimic nu e mai periculos decît să preiei idiosincraziile unui artist – pentru un critic, este letal. Se observă o tendinţă (aşa-zis teoretică) de purism, un fel de „cinematografic corect“ ai cărui misionari propovăduiesc „evanghelia după Cr. Puiu“ şi-i anatemizează pe „eretici“. Sînt figuri grave şi fără umor, ca nişte birocraţi UE puşi în slujba unui Savonarola. E de dorit să se calmeze. Meritul lui Puiu este indeniabil şi este istoric, dar tot el are o vină veşnică: a transformat cinema-ul şi discuţiile despre el într-o chestiune de viaţă şi de moarte. Relax, nu sînt decît nişte filme, ca să-l parafrazez pe autorul meu preferat – un anume domn Hitchcock...

Ca sa-l parafrazez pe Alex Leo Serban, care-l parafrazeaza pe Hitchcock: relax, nu sunt decat niste critici.

in final, ai priceput si tu.
(mi-a fost "dor" de tine. ma plictiseam ingrozitor)

Ma distreaza mirarea lui Alex Leo Serban ca critica romaneasca e discreditata. :)
Cum sa nu te discreditezi cand formezi un cor omagial pe paispe voci, de la cele mai groase pana la cele cu stridente pubere...

Nu-i opreste nimeni - dimpotrivä: producätorii PLANG dupä proiecte de filme de consum cu sanse de a fi bune! Anca Puiu asteaptä propuneri de comedii inteligente - si e numai un exemplu.
Problema e cä aceste proiecte încä nu existä - se propun numai ineptii vulgare si amatoricesti, cel putin ridicole, dacä nu chiar toxice si nocive. In lipsa unei scoli reale de cinema, nimeni nu-i produce pe profesionistii acelei atât de necesare categorii de mijloc. Avem nevoie de ei, dar nu-i avem pe ei!

problema ar fi cu banii, totusi...
cine va finanta aceste proiecte? cnc-ul nu prea vad cum, dupa actualele reguli...

hm...
Vai, dar ce discutii! Ca gusturile, ca Tarkovski, ca criticul, ca pelicula europeana, ca leul romanesc, etc.
Sa mai intoarcem privire si catre realitate. Cel mai mare succes la public din ultimii 20 de ani, l-a avut "Garcea si oltenii". Punct.

Regulile sunt tot alea - Aberatia lui Sergiu încä nu s-a promulgat.
Problema e cä C.N.C.-ul nu finanteazä decât pe bazä de P.C.R.

Apropo...
Am vazut anul asta la B-Est, "Captivi de Craciun" - un mediu metraj al tinerei Iulia Rugina, care a constituit si lucrarea ei de diploma.
Mie nu mi-a placut, dar nu e important aici cum si de ce, insa lumea din sala (plina) a ras de s-a spart. Ma gandeam apoi, ca e cea mai viabila alternativa de pana acum la care accede publicul nostru - si nu e in lungmetraj! :-O
Prevad un viitor roz pt. Rugina, care cred ca va deveni o foarte populara regizoare de comedii.

Am citit scenariul, si nu m-a convins.
Astept sä-l väd.

da, cel mai mare succes a fost garcea si Oltenii, pentru ca romanii de rand asta au primit.

si de ce? pentur ca televiziunile au realizat ca romanii nu vor sa se uite la lucruri obositoare. ci la chestii simple, la peresonaje analfabete, cretine... pentru a se simtit mai presus decat ele si pentru a se relaxa dupa o zi lunga de munca.

totul porneste de la conceptie...
in momentul in care conducerea nu va mai promulga legi de genul:
"din 2011, numarul de ore de munca se va mari la 12 ore obligatoriu."
si alte aberatii care incalca Drepturile Omului,
in momentul in care in scoala se va face educatie si nu labareala
in momentul in care romanii se vor trezi la realitate, iar scenografii, regizorii, etc. vor veni cu idei originale,
abia atunci poti sa spui ca Garcea si Oltenii nu vor mai prinde.

insa in conditiile in care Youtube-ul este plin cu filmulete despre idioti care nici macar nu stiu sa vorbeasca... gen Fernando de la Caransebes sau idiotu ala cu cei 6 cai ai lui, nu prea ai ce face.
totul porneste de la perceptia romanilor... cei care fac filme nu au nicio vina ca romanii in marea lor masa nu au cultura.

Mie mi s-a parut infantil si mult prea lung pentru ce avea sa spuna, dar repet, se radea de am crezut ca o sa ma prabusesc cu tot randul de scaune.
Aproape ca nici nu mai auzeam dialogurile de hohotele din sala.

comediile sunt cu dus si-ntors. risti sa devii penibil daca umorul nu e inteligent.
de poante politice, rasuflate, e plina sticla tv-ului. n-au ce sa mai caute si in cinematograf.
as vrea sa cred ca "garcea si oltenii" a fost un "accident nefericit"

daca din intamplare s-ar face un film avandu-le ca personaje pe Naomi, Fernando de la Caransebes si Perversu' de pe Targu' Ocna, ma crezi ca ar fi box office hit? S-ar cere si in format 3d

Nu ar fi box office pentru ca filmul s`ar lansa direct pe dvd.11,99 lei numai impreuna cu ziarul Libertatea de miercuri.

Deci, din nou, hai sa renuntam la legendele urbane. Faptul ca fratii Lumiere au avut norocul sa breveteze o inventie la care isi mai adusesera contributia multi oameni inainte, nu inseamna ca "cinematograful s-a inventat in Europa". Munca lui Edison (primul care imi vine in minte) a fost destul de importanta la dezvoltarea aparatului de filmat, si sa nu uitam ca el era american. Mai multi oameni de stiinta lucrau paralel la aparate diferite, si Lumiere au fost primii care au avut succes. Asta nu insemana ca americanii au stat cu picioarele pe masa si au asteptat sa le vina de la europeni camera de filmat, pe care ulterior sa o dezvolte intr-o industrie.
Iar fratii Lumiere au pornit in minte cu o chestie comerciala nici decum artistica. Ei doar filmau niste cadre si le aratau la public. Tot americanii au venit cu ideea de scenariu si personaje, care trebuie sa recunoastem, au contribuit enorm la dezvoltarea celei de-a 7-a arte.
Deci cred ca e usor nedrept sa spunem ca americanii n-au facut nimic la dezvoltarea filmului din punct de vedere artistic.

Iar legat de europeni si americani si de cum se fac azi filme, eu zic sa redevenim rezonabili. Europa n-are de ce sa le faca cadouri americanilor. Deci atitudinea asta ca noi ii lasam pe americani sa faca filme comerciale in timp ce ne concentram pe filme artistice, e pe sistemul "strugurii sunt prea acrii". Si nu, in Europa nu sunt banii care sunt in America pentru filme. aaaa, daca isi pun toate tarile europene ambitia si fac o mega co productie poate ca s-ar putea face un film cu un buget de cateva zeci de milioane de euro. Dar de aici si pana a scoate filme din astea pe banda rulanta, e o diferenta de doar 90 de ani, de cand practic americanii vad cinematograful ca o industrie

Si romanii au facut film pe la 1912 dar au mai trecut vreo 100 de ani pana sa auda lumea despre noi,asa ca nu conteaza cine a facut prima oara filme.
Eu zic sa nu bagam Europa in aceeasi discutie cu Romania.Poate ca la noi nu sunt banii aia multi de se baga in super productii dar in alte tari europene sunt si s`au facut filme pe masura bugetului.

Mai Windom, sincer acum cinematograful este o modalitate de a comunica o serie de idei printr-un aparat audio-vizual. Orice act de comunicare presupune si un receptor. Este total absurd sa privesti niste cineasti ca niste asceti pe care nu-i intereseaza absolut deloc daca operele lor sunt sau nu receptate de cineva. Este totusi o diferenta intre a sustine ca acesti regizori nu au fost interesati sa faca averi din filme, si a sustine ca nu i-au interesat daca filmele lor sunt vazute si intelese. Oamenii astia fac trimiteri la alte manifestari artistice kin filmele lor, se preocupa sa creeze modalitati pentru ca spectatorii sa le desifreze simbolistica, te asigur ca nu au fost auto-suficienti. Eu sunt convinsa ca au avut mereu un public in minte.



The Pillow Book l-am vazut la Bucuresti la Studio. Deci relativ mainstream. Si nu tin minte sa fi facut parte dintr-o retrospectiva ceva...


A deci sa te inspiri din cinema nu e bine, dar sa te inspiri din pictura, filozofie si literatura e ok. Doar pentru ca influentele lui Tarantino sunt mai recognoscibile si sunt tot din cinema, nu inseamna ca ceea ce creeaza el e mai putin "inovator" decat ce au creat ceilalti.

Dar cine a zis ca un artist trebuie sa se inspire de undeva? Dimpotriva, artistul veritabil creeaza, nu se inspira. El vine cu o conceptie, o viziune despre lume, proprie siesi. Daca se foloseste de filozofie ori literatura pentru a si-o exprima mai bine, e cu totul altceva. Tocmai asta voiam sa spun: referitor la conceptul de auteur in cinema, pentru mine adevaratul auteur e cel care creeaza "patul de roca", ca sa folosesc un termen din geologie. Cei care vin apoi si sedimenteaza peste, sint originali doar in masura in care stiu sa interpreteze ceea ce se afla dedesubt. Si privind lucrurile din punctul asta de vedere, originalitatea lui Pulp Fiction, de exemplu, consta in faptul ca reuseste sa compileze, intr-un mod extrem de inteligent, tehnici apartinind New Wave-ului francez cu influente care merg de la Siegel la Leone. Prin urmare, Tarantino e un auteur daca e sa vorbim de structura estetica pe care a propus-o in cinema. Dar respectiva structura e un sediment. Si e o discutie pentru alt topic, daca acest sediment are aceeasi valoare cu piatra de dedesubt.

L.E. Acum am vazut citatul lui SMC de la Le Samourai. Se potriveste ca o manusa si aici.

Intr-o oarecare masura sunt de acord, dar pana si "autorii veritabili" - cum le spui tu - sunt uneori inspirati din alte arte (un aproape asumat automatism artistic-reflexiv, daca vrei :D ), luand in considerare ca cinematograful este ultima arta - dar nu si cea din urma, nu? :)
Si... vizavi de "Pulp Fiction", te-as contrazice, dar nu aici... :D

Inca o vorba sa mai spun si am terminat cu off topicul: ideea cum ca un regizor e "silit" sa faca arta din lipsa banilor, mi se pare de-a dreptul aberanta. Un exemplu: Cassavetes a inregistrat un esec la public cu The Killing of a Chinese Bookie, raminind fara o para in buzunar. S-a imprumutat si a scos Opening Night, care din nou a stat in git publicului, desi ambele sint filme dementiale. Sa nu-mi spuneti mie ca un asemenea regizor ar scoate un Armageddon ori un Avatar, daca ar avea banii. Nu, ar mai scoate probabil vreo 10 Opening Night-uri, urmindu-si astfel crezul. Daca prind la public, cu atit mai bine, daca nu, asta e...

Asa e...
Aseamenea regizori nu se conformeaza.
Imi amintesc acum de o intrebare pe care i-am adresat-o lul Porumboiu la o bere (ca sa revenim la ai nostri si la topic), acu' ceva vreme.
Mi-a zis ca decat sa faca 3d - la o intrebare de-a mea ce viza amuzant si relaxant "fenomenul" si o potentiala afiliere a cinematografiei romanesti, lui - mai bine s-ar lasa de cinema. :D

numai cei care au trait ceva ani inainte de 89, cum sunt eu, Pit, c., keep,windom, ana.si altii care nu-mi vin in minte acum, pot intelege ce a insemnat televizorul pentru omul de rand atunci, pe vremea aia si ce inseamna acum.televiziunea a fost, este si va fi o afacere prospera.telespectatorii, avizi de emisiuni distractive si filme straine, soap opera si telenovele, de care au fost atat de pagubiti in anii de restriste, au fost atrasi ca mustele la bec de ecranul tv, inca din primii ani de dupa revolutie si-asa au ramas in mare parte.iar Lazarovul a avut grija sa-si umfle conturile de pe urma neuitatelor:"surprize, surprize", 'academia vedetelor", "ciao darwin", "din dragoste" si alte bazaconii de emisiuni penibile la care au pus botu' milioane de romani, in mare parte pensionari, someri si gospodine care astfel isi omorau(in cel mai ieftin mod cu putinta) plictisul ingrozitor de care sufereau.tot acestia au fost si spectatorii lui Garcea ca de....eroul lor favorit trebuia vizionat si la cinema.

ca tot ai mentionat de acea epoca... uite un alt motiv pentru care romanii nu se mai prea uita la filme romanesti.
in perioada ceausista, romanii primeau filme romanesti pe banda. li s-a acrit la un moment dat. cand au scapat de comunisti si au aparut la tv filmele americane, era normal sa se simta mai atrasi de ele.

scarba asta a fost transmisa din generatie in generatie de bunici, parinti, etc. tin minte ca singurele filme romanesti pe care le-am vazut in copilarie, aveau caracter istoric... desigur, regizate de Sergiu Nicolaescu. si nu le-am vazut acasa... ci la scoala. mai mult din distractie, din lipsa de chef a profilor pentru a preda, sau pur si simplu ca material auxiliar pentru olimpiada. (nu ca ne-ar fi ajutat foarte mult... :))).
in fine, a trecut si asta.
mai tarziu au inceput la HBO sa apara filme romanesti noi. am fost curioasa sa ma uit chiar daca ai mei nici nu vroiau sa auda de ele. ma uitam cu fratele meu la "Eminescu vs Eminem", "Moartea domnului Lazarescu", "432", etc. eram entuziasmati la sfarsit... mergeam in sufragerie sa le povestim alor nostri ce am vazut. nici nu vroiau sa auda. tot ce primeam in schimb erau injuraturi si replici de genul:

"da-i dracului de comunisti... ne-am saturat de filme romanesti. sunt de tot cacatu' ", etc.
(desigur, ca nu vazusera filmele pe care le povesteam... si nici nu au cum sa le vada daca au ramas cu o conceptie gresita).
si culmea, cand apare Mihai Viteazu la televizor, asa se uita de parca l-ar vedea pentru prima data... ironic, nu?
deasta tot zic eu... e greu, e foarte greu sa aduci cinematograful romanesc pe linia de plutire, atata vreme cat se porneste direct de la ideea ca filmul romanesc nu e bun si tu nici macar nu l-ai vazut.
eu i-am dat o sansa... insa, oare cati ar face acelasi lucru?

dragon fly,
te rog, nu mai confunda forumul asta cu mircul.
daca ai logoree, fato, du-te si te defuleaza pe alte site-uri, nu aici.

ai febra? iti recomand un paracetamol... sinus sa fie... ca e mai bun... ;)

hai, pa...!

cat despre discutia dintre chirilov si alex leo serban,

eu zic sa nu mai postati toate vorbele iesite dintr-o bauta...nu stiu daca alex leo serban le bea, dar chirilov intra in sala de proiectie cu sticla de sampanie in mana.
hai sa nu mai luam de bune toate ciorovaielile iscate la una mica, despre filmul romanesc.
adica s-a intalnit chirilov si serban si s-au gandit ei, bai, pula mea, ce-o fi cu noul cinema romanesc? si ce-a iesit de aici? poate cineva sa-mi spuna de o concluzie lucida, de o idee, de o smecherie din dialogul lor?
da-o in pizda ma-sii!